Comentarii la I Paralipomena – 9

CAP. 9 – Locuitori ai Ierusalimului întorşi din robie. O spiţă a neamului lui Saul.

 

            „Capitolul 9 pune o importantă problemă de critică textuală prin asemănările izbitoare cu [Neemia 11], unde se prezintă lista familiilor care s-au întors şi s-au stabilit în Ierusalim după exil.  Unele fragmente din acest capitol, în special listele de preoţi şi leviţi, par a fi un alt referat al listelor din Neemia, însă fără a se putea spune exact dacă diferenţele se datorează unor surse diferite ale cronistului sau intenţiei sale de a elimina din liste anumite nume şi familii (pentru această problemă şi bibliografie, cf. AB I Chron., pp. 67-71). Asemănările sunt mai mari în Textul Masoretic decât în Septuaginta. Iată câteva exemple din Septuaginta de similitudini între genealogiile din I Paralipomene şi II Ezdra [Neemia][1] (comparăm doar variantele stabilite de Rahlfs, pentru că în tradiţia ms. a Septuaginta apar şi alte asemănări): I Paralipomene 9,17a şi Neemia 11,7a; I Paralipomene 9,10-11 şi Neemia 11,10-11; I Paralipomene 9,14a şi Neemia 11,15; I Paralipomene 17b şi Neemia 11,19a. Pentru că acest capitol (9) este plasat înainte de cel consacrat morţii lui Saul şi începutului domniei lui Saul, s-ar putea înţelege că genealogiile prezentate aici sunt din perioada preexilică. De aceea, pentru a sublinia plasarea cronologică diferită, unii exegeţi moderni (cf. AB I Chron., pp. 59 şi 62) citesc versetul 9,1 ca o concluzie la capitolele anterioare (în care s-a făcut recenzarea principalelor familii ale triburilor lui Israel de dinainte de exil), iar versetul 9,2 ca introducere la situaţia de după exil (întoarcerea unor familii în Ierusalim şi organizarea templului, descrise în Neemia 11). De altfel, v. 9,2 lasă deschisă această posibilitate de lectură şi în Septuaginta, dacă în loc de cei care au locuit mai înainte citim cei care au locuit mai întâi[2], adică primii sosiţi după exil”[3].

 

1: Aceştia sunt toţi Israeliţii, aşa cum li s-a ţinut socoteala după neamurile lor; aceştia erau înscrişi în Cartea Regilor lui Israel şi Iuda la vremea când, pentru fărădelegile lor, au fost strămutaţi în Babilon.

„Cu o uşoară intervenţie în punctuaţie şi forţând oarecum topica, ultima frază poate fi citită şi altfel (şi mai aproape de adevăr): aceştia erau înscrişi în Cartea Regilor lui Israel. Şi Iuda, pentru fărădelegile lui, a fost strămutat în Babilon. Pe de o parte, nu e vorba de Cărţile canonice ale Regilor, ci de alte izvoare; pe de alta, textul (şi contextul) se referă numai la deportarea populaţiei din regatul de sud, Iuda, la căderea Ierusalimului din 587 î. Hr.”[4].

2: Cei dintâi care au locuit din nou pe vetrele lor, în cetăţi, au fost Israeliţii, preoţii, leviţii şi ajutătorii.

„E vorba de cei ce s-au întors din robia babilonică, în urma edictului din 538 î. Hr. al lui Cirus. Întrucât acest capitol se ocupă de cler (preoţi, leviţi şi ajutători), prin Israeliţi se înţeleg, aici, cei ce nu făceau parte din cler (laicii)”[5].  Ajutătorii  sunt aşa-numiţii netinim, „(termen prezent şi în textele ugaritice), pe care Septuaginta îl va translitera în Neemia şi pe care J. M. Myers îl traduce the temple slaves (AB I Chron., ad loc.). E vorba de cei aflaţi în slujba leviţilor şi care îndeplineau în Templu funcţii inferioare”[6].

3: În Ierusalim au locuit unii din fiii lui Iuda, din fiii lui Veniamin şi din fiii lui Efraim şi ai lui Manase:

4: Utai, fiul lui Amihud, fiul lui Omri, fiul lui Imri, fiul lui Bani, fiul fiilor lui Fares, fiul lui Iuda;

5: din fiii lui Şiloni: Asaia, întâiul-născut şi fiii acestuia;

6: din fiii lui Zerah: Ieuel şi fraţii săi, şase sute nouăzeci;

7: din fiii lui Veniamin: Salu, fiul lui Meşulam, fiul lui Hodavia, fiul lui Asenua,

8: şi Ibneia, fiul lui Ieroham, şi Ela, fiul lui Uzi, fiul lui Micri, şi Meşulam, fiul lui Şefatia, fiul lui Raguel, fiul lui Ibneia,

9: şi fraţii lor, după neamurile lor: nouă sute cincizeci şi şase. Aceşti bărbaţi erau capi de familie în neamurile lor.

„În conformitate cu enumerarea de la v. 3, ne puteam aştepta ca în acest loc să fie înşiruiţi fiii lui Efraim şi Manase, dar, aşa cum s-a spus [în articolul din preambulul capitolului 9 – n. n.], listele urmează structura din Neemia 11, unde printre cei care s-au întors să locuiască în Ierusalim sunt amintiţi, în v. 4, doar fiii lui Iuda şi Veniamin”[7].

Sunt numite câteva căpetenii ale iudeilor întorşi în Ierusalim din robie:

– Utai (= Iahve ajută), fiul lui Amihud (= poporul cinstei), fiul lui Omri (= strângător de snopi), fiul lui Imri (= vorbăreţ), fiul lui Bani (= fiul meu), fiul fiilor lui Fares (= ruptură), fiul lui Iuda (= Domnul fie lăudat);

– Asaia (= Iahve lucrează), din fiii lui Şiloni (= liniştit);

– Ieuel (= Dumnezeu este strângere), din fiii lui Zerah (= strălucirea luminii);

– Salu (= înălţat), fiul lui Meşulam (= iubitor de pace), fiul lui Hodavia (= Iahve este slavă), fiul lui Asenua (= cel rănit);

– Ibneia (= Iahve clădeşte), fiul lui Ieroham (= Iahve S-a milostivit);

– Ela (= tărie; stejar), fiul lui Uzi (= tăria mea), fiul lui Micri (= parte; proprietate);

– Meşulam (= cel paşnic), fiul lui Şefatia (= Iahve a judecat), fiul lui Raguel (= prietenul lui Dumnezeu; păstorul lui Dumnezeu), fiul lui Ibneia (= Iahve clădeşte).

10: Iar dintre preoţi: Iedaia, Ioiarib, Iachin,

11: şi Zaharia, fiul lui Hilchia, fiul lui Meşulam, fiul lui Ţadoc, fiul lui Meraiot, fiul lui Ahitub, dregător în casa lui Dumnezeu;

12: Adaia, fiul lui Ieroham, fiul lui Paşhur, fiul lui Malchia; şi Maesai, [fiul lui Adiel][8],  fiul lui Iahzera, fiul lui Meşulam, fiul lui Meşilemit, fiul lui Imer;

13: şi fraţii lor, capi ai familiilor lor: o mie şapte sute şi şaizeci, bărbaţi destoinici la slujbele din casa Domnului.

Preoţii întorşi din robie:

– Iedaia (= Iahve cunoaşte); Ioiarib (= Iahve conduce în luptă), Iachin (= El întemeiază);

– Zaharia (= ajutorul lui Iahve)[9], fiul lui Hilchia (= Iahve este partea mea), fiul lui Meşulam (= paşnic), fiul lui Ţadoc (= cel drept), fiul lui Meraiot (= împotrivire), fiul lui Ahitub (= fratele bun);

– Adaia (= Iahve este frumuseţe), fiul lui Ieroham (= Iahve S-a milostivit), fiul lui Paşhur (= noroc din toate părţile), fiul lui Malchia (= regele meu este Iahve);

– Maesai (= refugiul meu este Iahve), fiul lui Adiel (= martorul meu este Dumnezeu), fiul lui Iahzera (= Iahve aduce înapoi), fiul lui Meşulam (= paşnic), fiul lui Meşilemit (= răsplată; răzbunător), fiul lui Imer (= desăvârşit; distins).

14: Iar din leviţi: Şemaia, fiul lui Haşub, fiul lui Azricam, fiul lui Haşabia; aceştia sunt din fiii lui Merari;

15: Bacbacar, Hereş, Galal şi Matania, fiul lui Mica, fiul lui Zicri, fiul lui Asaf,

16: Obadia, fiul lui Şemaia, fiul lui Galal, fiul lui Iditun; Berechia, fiul lui Asa, fiul lui Elcana, care locuia în casele Netofaiţilor.

Netofa (= curgerea răşinii) „este o localitate din apropierea Betleemului, iar locuitorii ei au dobândit un anumit renume în perioada postexilică (cf. Ezdra 2,22)”[10].

Leviţii întorşi, numiţi aici:

– Şemaia (= Iahve aude), fiul lui Haşub (= stimat; cinstit), fiul lui Azricam (= ajutor împotriva duşmanului), fiul lui Haşabia (= Iahve a luat în seamă), din fiii lui Merari (= trist; cel iubit);

– Bacbacar (= nimicirea muntelui); Hereş (= meserie); Galal (= rostogolit);

– Matania (= darul lui Iahve), fiul lui Mica (= cine este ca El?), fiul lui Zicri (= amintirea mea), fiul lui Asaf (= culegător);

– Obadia (= sluga lui Iahve), fiul lui Şemaia (= Iahve aude), fiul lui Galal (= rostogolit), fiul lui Iditun (= recunoscător);

– Berechia (= binecuvântarea lui Iahve), fiul lui Asa (= doctor), fiul lui Elcana (= Dumnezeu a creat).

17: Iar din portari: Şalum, Acub, Talmon şi Ahiman şi fraţii lor; Şalum era căpetenie;

„Unii comentatori susţin că Şalum este forma prescurtată a numelui Meşelemia de la v. 21”[11].

18: ei până azi le fac de strajă fiilor leviţilor la porţile regale dinspre răsărit.

Portari: Şalum (= paşnic), Acub (= cel ce stă la pândă), Talmon (= cel ce subjugă) şi Ahiman (= fratele dorului).

19: Şalum, fiul lui Core, fiul lui Ebiasaf, fiul lui Corah, precum şi fraţii lui care ţineau de casa tatălui său, Corahiţii, după datoria slujbei lor aveau în grijă paza cortului [mărturiei], iar părinţii lor păzeau intrarea în tabăra Domnului.

„Acest Core este menţionat şi la I Paralipomene 26,1, ca tată al lui Meşelemia, adică [Şalum] de mai sus [v. 17]. Este un nume destul de rar: un singur omonim este menţionat la II Paralipomene 31,14. ♦ muncile de pază ale cortului: în sarcina leviţilor intrau atât supravegherea, cât şi transportarea cortului mărturiei şi a obiectelor sale, în special pentru a fi ferite de profanare”[12].

Şalum era fiul lui Core (= pleşuv), fiul lui Ebiasaf (= tatăl a înmulţit), fiul lui Corah (= pleşuv). Aceştia păzeau Cortul Mărturiei. Până la rezidirea Templului, cultul se va fi săvârşit din nou într-un cort, ca pe vremea lui Moise.

20: Finees, fiul lui Eleazar, fusese înainte căpetenie peste ei în faţa Domnului (fie ei cu El!).

„Textul Masoretic: Domnul fie cu el!”[13].  Eleazar (= Dumnezeu ajută), tatăl lui Finees (= cuvântul lui Dumnezeu; negru), este amintit în calitate de căpetenie la Numeri 3,32.

21: Zaharia, fiul lui Meşelemia, era portar la cortul mărturiei.

Portar la cortul mărturiei: Zaharia (= Iahve Şi-a amintit), fiul lui Meşelemia (= pacea lui Iahve).

22: Toţi cei aleşi ca portari la praguri erau două sute doisprezece. Ei erau înscrişi în condici după aşezările lor. Pe ei îi rânduiseră David şi Samuel văzătorul, pentru credincioşia lor.

23: Ei şi fiii lor ţineau paza la uşile casei Domnului, în casa cortului [mărturiei].

„Expresia casa cortului este destul de ciudată, cu atât mai mult cu cât cei doi termeni, casa şi cortul sunt contrastivi. Casa cortului ar desemna în acest context locul sacru în care stătea cortul, iar Casa Domnului face referire la sanctuarul presolomonian”[14].

24: În patru laturi se aflau portari: la răsărit, la apus, la miazănoapte şi la miazăzi.

25: Iar fraţii lor trăiau în propriile lor sălaşuri, venind la ei din timp în timp, pentru şapte zile.

26: Aceştia patru, oameni de încredere, aveau în grijă porţile; leviţii erau cei ce aveau în seamă cămările şi ţineau sub pază vistieriile casei lui Dumnezeu;

27: a lor era răspunderea, şi asupra lor aveau cheile ca să deschidă uşile templului în fiecare dimineaţă.

28: Unii din ei aveau în grijă obiectele de slujbă, aşa că ei cu număr le primeau şi cu număr le dădeau.

29: Altora din ei le era încredinţat mobilierul, precum şi toate sfintele vase pentru slujbă şi făinuţa de grâu şi vinul şi untdelemnul şi tămâia cea bună şi aromatele;

30: iar o seamă dintre fiii preoţilor pregăteau mir cu miresme.

31: Matatia, unul din leviţi (care era întâiul-născut al lui Şalum, fiul lui Core) avea în seamă trebuinţele pentru tigaia de jertfă a marelui preot.

Matatia (= darul lui Iahve).

32: Unora din fraţii lor, din fiii lui Cahat, le era încredinţată pregătirea pâinilor punerii-înainte, ca să le pună în fiecare zi de sâmbătă.

Aici se încheie relatarea despre portari, adică despre leviţii care păzeau cortul.

33: Şi iată-i pe cântăreţi, capi ai familiilor de leviţi: ei erau scutiţi de orice altă osteneală, deoarece se aflau în slujbă ziua şi noaptea;

„Se presupune că versetul de faţă introducea o nouă listă de leviţi cântăreţi. Aceasta însă se va fi pierdut”[15].

34: aceştia erau cei mai de seamă între familiile leviţilor, în curgerea neamului lor; ei locuiau în Ierusalim.

Cu toate că au fost menţionaţi cântăreţii, Scriptura trece în continuare la casa lui Saul, primul rege israelit.

35: În Gabaon locuiau: Ieguel, tatăl Gabaoniţilor, a cărui femeie se numea Maaca;

Întâi e amintit Ieguel (= luptătorul lui Dumnezeu) şi femeia sa, Maaca (= mâhnire; stăpână).

36: fiul său, întâiul-născut, se numea Abdon; după el veneau Ţur, Chiş, Baal, Ner, Nadab,

37: Ghedor, Ahio, Zaharia şi Miclot;

Fiii lui Ieguel: Abdon (= supus), Ţur (= stâncă), Chiş (= arc; semicerc), Baal (= domn), Nadab (= darnic), Ner (= lumină), Ghedeor (= gard; zid), Ahio (= fratele său), Zaharia (= amintire) şi Miclot (= crengi). Zaharia e numit Zecher la 8,31.

38: lui Miclot i s-a născut Şimea; ei locuiau printre fraţii lor, în Ierusalim, în chiar mijlocul fraţilor lor.

Fiul lui Miclot: Şimea (= faimă).

39: Lui Ner i s-a născut Chiş; lui Chiş i s-a născut Saul; lui Saul i s-au născut Ionatan, Melchişua, Aminadab şi Eşbaal.

Ner a născut pe Chiş (= arc), acesta pe Saul (= cerut; dorit). Fiii lui Saul: Ionatan (= Iahve i-a dăruit), Melchişua (= regele este mântuirea), Aminadab (= tatăl bunătăţii) şi Eşbaal (= bărbatul Domnului; focul Domnului). 

40: Fiul lui Ionatan: Meribaal; lui Meribaal i s-a născut Mica.

Ionatan a născut pe Meribaal (= împotriva lui Baal), acesta pe Mica (= cine este ca El?).

41: Fiii lui Mica: Piton, Melec, Tareia şi Ahaz.

Fiii lui Mica: Piton (= viperă; mărire), Melec (= rege), Tareia (= refugiu) şi Ahaz (= stăpân; văzător).

42: Lui Ahaz i s-a născut Iara; lui Iara i s-au născut Alemeţ, Asmavet şi Zimri; lui Zimri i s-a născut Moţa;

43: lui Moţa i s-a născut Binea; Refaia, fiul său; Eleasa, fiul său; Aţel, fiul său;

Ahaz a născut pe Iara (= El va descoperi), acesta pe Alemeţ (= ascunzătoare), acesta pe Azmavet (= tăria morţii) şi Zimri (= cântarea mea), Zimri a născut pe Moţa (= salvarea este Dumnezeu), acesta pe Binea (= fiul petrecerii), acesta pe Refaia (= Iahve a vindecat), acesta pe Eleasa (= Dumnezeu este Creator), acesta pe Aţel (= nobil; apropiat). Sunt unele diferenţe faţă de lista echivalentă de la 8,36-37.

44: lui Aţel i s-au născut şase fii; iată numele lor: Azricam, Bocru, Ismael, Şearia, Obadia şi Hanan; aceştia sunt fiii lui Aţel.

Fiii lui Aţel: Azricam (= ajutor împotriva duşmanului), Bocru (= tinereţe), Ismael (= Dumnezeu ascultă), Şearia (= hotărât de Iahve), Obadia (= slujitorul lui Iahve) şi Hanan (= bogat în har).

Aici se încheie secţiunea dedicată genealogiilor, cu toate că, şi în continuare, vor mai apărea liste de nume, în principal privitoare la leviţi.

---

[1] În Septuaginta, Ezdra şi Neemia formează o singură Carte, anume II Ezdra. Noi vom da aici referirile la Neemia, deoarece, în toate traducerile româneşti de până la SEP 3, Cartea a fost redată sub acest nume.

[2] Aşa cum Anania a şi decis să scrie aici (v. 2).

[3] SEP 3, pp. 47-48

[4] BBVA, p. 459

[5] BBVA, p. 459 – aceeaşi observaţie şi în SEP 3.

[6] SEP 3, p. 48

[7] SEP 3, p. 48

[8] Fiul lui Adiel este omis la Anania, dar prezent în toate textele originare.

[9] Am tradus numele Azaria, aşa cum apare în textul ebraic. La fel au şi Septuaginta şi Vulgata.

[10] SEP 3, p. 49

[11] SEP 3, p. 49

[12] SEP 3, p. 49.

[13] BBVA, p. 460

[14] SEP 3, p. 50

[15] SEP 3, p. 50