Comentarii la Apocalipsa – 4

Posted: 13/05/2011 in Apocalipsa

CAPITOLUL 4 – Tronul lui Dumnezeu şi corul ceresc.

1: După aceasta m-am uitat: şi iată, o uşă era deschisă-n cer; şi glasul cel dintâi – cel pe care-l auzisem vorbind cu mine ca o trâmbiţă – mi-a zis: „Suie-te aici şi-ţi voi arăta ce trebuie să fie după acestea!”

„Deschiderea uşii însemnează descoperirea tuturor tainelor celor acoperite ale Duhului. Iar trâmbiţa, glasul cel mare al Celui ce a descoperit. Iar zicerea: Suie-te aici! este ca să-l depărteze cu totul de cele pământeşti şi gândul lui să fie în cer”[1].

2: Îndată am fost în duh; şi iată, un tron era în cer; şi pe tron şedea Cineva.

Ca şi la 1, 10, am fost în duh înseamnă în stare de extaz, doar că aici e un extaz în extaz, căci, de la început, autorul nu spune să fi revenit din extazul cel dintâi; e o adâncire a pătrunderii tainelor dumnezeieşti din partea sa.

Prin tron „se închipuie odihna lui Dumnezeu întru sfinţi, căci întru ei Se odihneşte Dumnezeu ca pe un scaun”[2].

3: Şi Cel care şedea semăna la vedere cu piatra de iasp şi de sardiu, iar de jur-împrejurul tronului era un curcubeu cu înfăţişarea smaraldului.

Iasp: „piatră preţioasă; poate avea culori diferite. ♦ Sardiu: piatră preţioasă transparentă, de culoare brună; dacă e roşie: cornalină. ♦ Curcubeul e simbolul milei lui Dumnezeu, al împăcării şi al păcii (cf. Facerea 9, 13.16). ♦ Smarald: piatră preţioasă de culoare verde. Desigur, semnificaţia tuturor acestor nestemate nu izvorăşte din forma, ci din culorile lor, ele simbolizând splendoarea Celui ce şade pe tron”[3].  „În Apocalipsă, Dumnezeu i se înfăţişează lui Ioan (semănând) la vedere cu piatra de jasp verde şi de sardiu. [Sfântul] Dionisie Areopagitul va lămuri că verdele arată culmea tinereţii. Acest simbol i se potriveşte în mod special lui Dumnezeu, Atoateziditorul, Care are parte de tinereţe veşnică”[4].  „Sfântul Ioan descrie astfel viziunea pe care o are despre Dumnezeul suprem, o viziune care […] nu este decât o epifanie de lumini, fără formă sau chip”[5].

„Piatra iaspis (aceea ce este verde) însemnează firea lui Dumnezeu împreună cu înflorirea cea de-a pururea, şi purtarea de viaţă şi darea de hrană a firii lui Dumnezeu, pentru că verde este toată sămânţa. [Iar sardiul, piatra roşie ca focul, închipuie curăţia şi sfinţenia], care prin aceasta este şi înfricoşătoare celor potrivnici […]. Sardiul este şi de leac, lecuind pe cei ce iau doctorie sufletească, căci marele Epifanie[6] zice că această piatră vindecă umflăturile şi rănile făcute de sabie, dacă se face unsoare şi se unge cu ea. Iar curcubeul cel asemenea cu smaraldul ne arată înflorirea cea felurită în bunătăţi pe care o au cetele îngereşti”[7].

„Dacă teologia (Scriptura) îmbracă fiinţele cereşti în chipul pietrelor multicolore (cf. Iezechiel 1, 26; 10, 1.9), ea arată […] lucirea neputrezită, neistovită, nemicşorată şi nepătată […] şi strălucirea arătoasă, luminoasă şi cerească”[8].

4: Şi-mprejurul tronului, douăzeci şi patru de tronuri; şi pe tronuri, şezând, douăzeci şi patru de Bătrâni îmbrăcaţi în veşminte albe; şi pe capetele lor, cununi de aur.

„Semnificaţii posibile: cei 12 patriarhi ai Vechiului Testament şi cei 12 apostoli ai Domnului; cele 24 de ordine sacerdotale menţionate în I Paralipomena 24, 1-19. Oricum, prin tronurile şi cununile lor, Bătrânii participă la slava dumnezeiască, pe care o laudă asemenea îngerilor”[9].  „În astrologia babiloniană, 24 de stele, jumătate la nord şi cealaltă jumătate la sud de zodiac, erau chemate să judece Totul. Dacă acestea din urmă sunt prototipul celor 24 de bătrâni, prezentarea şi plasarea lor în cercul din jurul divinităţii simbolizează ordinea cosmică şi guvernarea ei”[10].

„Mai aleşi decât cei aleşi, spune Scriptura, sunt cei care, potrivit gnozei celei desăvârşite, sunt flori alese ale însăşi Bisericii şi sunt cinstiţi cu cea mai măreaţă slavă; sunt cei 24 de judecători şi conducători, aleşi, în chip egal, şi dintre iudei şi dintre eleni, pentru că harul este dublu. Rangurile de aici din Biserică: de episcopi, de preoţi şi diaconi sunt, după părerea mea, imagini ale slavei îngereşti şi ale rânduielii aceleia, pe care, după cum spune Scriptura, o aşteaptă cei care au vieţuit, mergând pe urmele Apostolilor, în desăvârşirea credinţei, potrivit Evangheliei”[11].  „Cei ce s-au îmbrăcat în veşmintele albe şi proprii ale Duhului şi în tunici cusute cu aur, în pietre scumpe şi mărgăritare […], ca nişte văzători şi părtaşi de mari desfătări, s-au despărţit de cele de jos şi s-au unit cu cele de sus. Au părăsit vederea celor văzute şi s-au dăruit întregi celor gândite. Au trecut peste cele trecătoare şi s-au statornicit în cele statornice. Stau jos pe rogojină şi umblă printre cele de sus. Trupul îi leagă şi îi trage în jos, dar Duhul se apleacă şi dezleagă legăturile arse. Îndată ce au fost dezlegaţi, zboară mai presus de ceruri cu uimire şi repeziciune. S-au unificat prin privirea unitară spre Dumnezeu. S-au însingurat dinspre toate în privirea singuratecă spre Dumnezeu. Sunt mutaţi de la o slavă la altă slavă (II Corinteni 3, 18) mai mare a Duhului şi trec de la o bogăţie la o bogăţie mai mare şi se desfată de cele negrăite”[12].  „De aceea, unde pătrund aceştia, îngerii doresc măcar să privească (cf. I Petru 1, 12). Primesc pe capetele lor cununi de cinste, iar îngerii încep să se întrebe între ei: cine sunt aceştia, care s-au învrednicit de atâta slavă şi de asemenea cununi, căci au fost duşi în locuri mai de cinste decât noi? Şi-i lămureşte pe ei Domnul: după dreptate sunt mai de cinste decât voi, căci aceştia sunt cei care, pentru numele Meu şi care, pentru porunca Mea, au ieşit din tumultul lumii acesteia, devenind săraci (cu situaţia lor materială), batjocoriţi, luaţi în derâdere de lumea de pe pământ; aceştia au declarat război lui satana şi s-au luptat împotriva [lui], dar ei n-au putut fi biruiţi: ei Mi-au slujit, nevoindu-se şi având ochii lor înlăcrimaţi zi şi noapte; aceştia au purtat pe umerii lor sarcina cea grea a crucii şi suferinţele Mele în trupurile lor. Vedeţi, aşadar, că pe astfel de suflete le adună Domnul în jurul Său şi le aduce Tatălui, zicând: Iată, Îţi înfăţişez fecioarele cele fără de prihană, care s-au supus poruncilor Tale; primeşte-le în braţele Sfântului Tău Duh şi în sânul luminii Tale celei binecuvântate”[13].

5: Şi din tron ieşeau fulgere şi glasuri şi tunete; şi-n faţa tronului ardeau şapte făclii de foc, care sunt cele şapte duhuri ale lui Dumnezeu.

„Prin tunete şi fulgere, Sfântul Ambrozie înţelege minunile săvârşite de Dumnezeu prin Sfinţii Apostoli şi prin alţi învăţători şi muncile pe care le vor primi cei neascultători. Însă celor vrednici de mântuire fulgerele şi tunetele nu le pricinuiesc frică, ci bucurie şi strălucire, unele luminându-le ochii duhovniceşti, iar altele desfătându-le auzul”[14].

Făclii de foc: „Să cercetăm, printr-o primă lămurire a chipurilor, pentru care motiv teologia (Scriptura) cinsteşte mai mult decât toate chipul focului. […] Sfinţii teologi (prooroci) descriu de multe ori fiinţa mai presus de fiinţă şi fără formă prin focul care redă multe din însuşirile dumnezeirii începătoare, dacă pu­tem spune aşa, în formă văzută. Căci focul sensibil este, aşa zicând, în toate şi pătrunde prin toate în chip neamestecat şi e mai presus de toate. Şi fiind întreg luminos şi în acelaşi timp ascuns, este necunoscut prin el însuşi, când nu există o materie în care să-şi arate lucrarea proprie. Căci fiind ne­stăpânit şi nevăzut, le stăpâneşte pe toate şi atrage la lu­cra­rea sa pe toate cele în care se iveşte. E neschimbat, se trans­mite pe sine tuturor celor ce se apropie într-un fel oare­care, înviorează prin căldura de viaţă făcătoare, luminează prin flă­cările neacoperite. E de nereţinut, neamestecat, des­fă­că­tor, e neschimbat, urcă în sus, e ascuţit în urcuş, e înalt, nu pri­meşte nici o cădere în jos, e pururi în mişcare, în aceeaşi mişcare atrăgător al altora, cuprinzător, dar necuprins, nu are nevoie de altceva, se măreşte pe sine pe neobservate, îşi ara­tă mărimea în materiile primite, e lucrător puternic, tuturor pre­zent în chip nevăzut. De e nesocotit, pare să nu existe, dar prin atingere se arată deodată potrivit cu ceea ce atinge şi cu sine, ca printr-o căutare; şi iarăşi luceşte fără între­ru­pe­re, nemicşorat, în toate răspândirile lui îmbelşugate. Şi alte multe însuşiri ale dumnezeirii ar putea afla cineva în însu­şi­ri­le focului ca în nişte chipuri”[15].

6: Şi-n faţa tronului, ca o mare de sticlă asemenea cristalului. Şi-n mijlocul tronului şi-mprejurul tronului, patru Fiinţe pline de ochi dinainte şi dinapoi.

O mare de sticlă: „În vechea gândire orientală, lumea cerească era aşezată pe un ocean, deasupra căruia se afla domeniul rezervat lui Dumnezeu”[16].

„Prin marea de sticlă arată mulţimea cea curată şi neîntinată a Sfintelor Puteri cereşti şi netulburarea, adică liniştea vieţii celei viitoare. Prin [tron] se arată scaunul cel închipuit al împărăţiei şi al odihnei lui Dumnezeu. Iar prin mulţimea ochilor celor patru fiinţe înţelegem vederea cu care văd strălucirea lui Dumnezeu. Şi au ochi dinainte şi dinapoi pentru că sunt luminaţi de Dumnezeu cu cunoaşterea celor mai dinainte şi a celor mai de pe urmă”[17].

7: Şi Fiinţa cea dintâi, asemenea leului; a doua Fiinţă, asemenea juncului; a treia Fiinţă are faţa ca a unui om; iar a patra Fiinţă, asemenea vulturului care zboară.

„În iconografia răsăriteană, cele patru asemănări ale acestor fiinţe au devenit simboluri ale celor patru evanghelişti”[18].  Mai în amănunt despre acestea, ceva mai jos.

Leul arată vitejia şi Evanghelia lui Ioan (leul duhovnicesc, cum zice Irineu), pentru închipuirea împărăţiei lui Hristos celei mai dinainte de veci, căci el a vestit că întru început a fost Cuvântul (Ioan 1, 1). Iar viţelul [taurul], ca acela ce se îndestulează în ostenelile sale, arată dreptatea şi Evanghelia lui Luca (viţelul duhovnicesc), ca acela ce a vorbit despre neamul şi preoţia lui Hristos după Lege[19]. Vulturul care zboară arată curăţia (căci se mărturiseşte că această pasăre iubeşte curăţia) Evangheliei lui Marcu (vulturul duhovnicesc), ca aceea ce este scurtă[20] şi începe cu duhul proorociei. Iar prin fiinţa cu faţă ca de om arată înţelepciunea şi Evanghelia după Matei, căci ea vesteşte naşterea lui Hristos după firea omenească. Prin aceste fiinţe se mai arată şi iconomia lui Hristos pentru noi: leul ca împărat, viţelul ca arhiereu sau – mai degrabă – ca jertfă, omul ca Acela ce S-a întrupat din dragoste pentru noi şi vulturul ca Acela care trimite de viaţă dătătorul Duh ce Se pogoară de sus peste noi”[21].

„Să spunem prin ce chipuri sfinte înfăţişează cetele cereşti cuvintele Scripturii şi spre ce simplitate trebuie să se facă urcuşul prin aceste chipuri. Aceasta ca nu cumva să cugetăm şi noi în mod necuvenit, împreună cu cei mulţi, că minţile cereşti şi de chip dumnezeiesc ar fi nişte fiinţe cu multe picioare şi cu multe feţe, coborându-le la chipul dobitocesc al vitelor sau la cel sălbatic al leilor, sau să ni le închipuim având cioc încovoiat ca vulturii […] sau tronuri materiale […]. Căci teologia [Scriptura] s-a folosit foarte simplu de sfintele închipuiri poetice pentru minţile fără chipuri, ţinând seama, cum s-a spus, de mintea noastră şi gândindu-se la ridicarea potrivită ei şi plăsmuind sfinte descrieri în stare să o înalţe”[22].  „Se prezintă pe ele şi în chipul omului pentru faptul că au însuşirea înţelegerii şi puterile văzătoare îndreptate în sus. Aceasta din cauza ţinutei lor drepte şi înălţate şi pentru puterea lor din fire stăpânitoare şi conducătoare (cf. Facerea 1, 26). Dar şi din cauza foarte micii lor capacităţi simţuale în comparaţie cu a animalelor neraţionale, capacitate care însă le cuprinde pe toate prin tăria puterii îmbelşugate a minţii şi prin stăpânirea peste ele, prin ştiinţa lor raţională, putere care, pe de altă parte, este prin firea sufletului nerobită şi nestăpânită”[23].  „Chipul leului e de socotit că înseamnă puterea conducătoare, vigoarea, tăria nezdrobită, asemănarea, pe cât e cu putinţă, cu ascunzimea negrăitei începătorii dumnezeieşti prin acoperirea urmelor înţelegătoare şi prin învăluirea mersului întins în sus, prin iluminarea dumnezeiască, spre adâncimea nemijlocită a dumnezeirii.  [Chipul] taurului arată tăria, vigoarea şi lărgimea deschisă a brazdelor înţelegătoare spre primirea ploilor cereşti şi aducătoare de rod. Iar coarnele arată pavăza apărătoare şi nebiruită. Iar chipul vulturului arată puterea împărătească, pornită spre înălţimi, iuţimea şi uşurinţa în dobândirea hranei întăritoare, şi privirea  trează şi uşoară spre raza îmbelşugată a revărsării solare a dumnezeirii începătoare prin îndreptarea viguroasă, neîmpiedicată, neclintită şi directă a puterilor văzătoare spre ea”[24].

8: Şi cele patru Fiinţe au fiecare din ele câte şase aripi; de jur-împrejur şi pe dinăuntru sunt pline de ochi; şi odihnă nu au ziua şi noaptea, zicând:

„Sfânt, Sfânt, Sfânt,

Domnul Dumnezeu, Atotţiitorul,

Cel-ce-Era şi Cel-ce-Este şi Cel-ce-Vine”.

„În Biblie şi în special în Apocalipsă, [numărul] patru sugerează, de asemenea, ideea de universalitate: cei patru aflaţi în viaţă reprezintă mulţimea celor vii în lumea luminii (ei sunt acoperiţi de ochi). […] Leul, bărbatul, taurul, vulturul [corespund celor] patru litere ale numelui divin YHVH, fiecare corespunzând uneia dintre emblemele sale, Y, omului, [primul] H, leului, V, taurului, şi cel de-al doilea H, vulturului; cei patru Evanghelişti; după Sfântul Irineu, nu puteau să fie nici mai mulţi, nici mai puţini; şi fiecare din cele patru embleme ale triburilor fiilor lui Israel [aşezate în tabără, în pustie, pe patru laturi, câte trei triburi pe latură, în centru aflându-se Leviţii – n. n.] a fost atribuită câte unuia din cei patru Evanghelişti, conform unui acord, destul de neobişnuit, cu caracteristicile fiecărei Evanghelii: lui Marcu – leul, lui Matei – omul, lui Luca – taurul, lui Ioan – vulturul; animalele acestea, pe de altă parte, corespund celor patru constelaţii cardinale ale Zodiacului: Taurul, Leul, Omul [Vărsătorul] şi Vulturul [Scorpionul]; toate aceste cuaternare exprimă o totalitate”[25].  Alte semnificaţii: „cele patru figuri ale viziunii lui Iezechiel (1, 5-14) şi a celei a lui Ioan, omul, taurul, leul, vulturul, numiţi de asemenea, în Apocalipsă, cei patru vii, simbolizează universalitatea prezenţei divine, cele patru coloane ale tronului lui Dumnezeu, cei patru Evanghelişti, mesajul adus de Hristos, apoi cerul, lumea aleşilor, locul sacru, orice transcendenţă”[26].

„Fiecare din cele patru fiinţe au câte şase aripi, precum zice marele Dionisie [Areopagitul]: cu două îşi acoperă feţele, cu două picioarele şi cu cele din mijloc zboară, arătând prin aceasta sfiala lor faţă de cele mai presus de ele şi de cele mai adânci decât înţelegerea lor. Pentru aceasta, se ridică aripile cele de mijloc spre strălucirea stăpânirii lui Dumnezeu. […] Adevărat este că Sfintele Puteri n-au odihnă, pentru că ele aduc cântarea cea dumnezeiască Dumnezeirii cea în trei straturi de sfinţenie (întreit sfântă). Căci, spunând Cel ce era, Cel ce este şi Cel ce vine, Atotţiitorul, O arată pe Sfânta Treime”[27].

Pline de ochi: „Socot că se pot afla chipuri potrivite ale Puterilor cereşti şi în fiecare din multele părţi ale trupului nostru. Astfel, putem spune că puterile văzătoare ale lui arată privirea cea mai pătrunzătoare spre luminile dumnezeieşti, precum şi primirea simplă, fluidă, nepotrivnică, ci foarte mişcătoare, curată, deschisă, nepătimaşă a iluminărilor dumnezeieşti”[28].

9: Şi de câte ori acele Fiinţe Îi vor da slavă, cinste şi mulţumită Celui ce şade pe tron, Celui ce este viu în vecii vecilor,

10: cei douăzeci şi patru de Bătrâni vor cădea înaintea Celui ce şade pe tron şi I se vor închina Celui ce este viu în vecii vecilor şi-şi vor aşterne cununile înaintea tronului, zicând:

Se prosternau: „un act de reverenţă de origine persană, care intrase în ceremonia cultului adus suveranului în regatele elenistice şi, la sfârşit, în cultul imperial roman”[29].

„Dumnezeu, fiind Suveranul suprem, poate încununa oamenii şi popoarele cu binecuvântările Sale (Iezechiel 16, 12; Isaia 62, 3). Profeţii ajung chiar să spună că Israel este cununa Dumnezeului său, adică semnul acţiunii Sale atotputernice în favoarea oamenilor. Conţinutul simbolismului se lărgeşte, iar coroana semnifică în mod firesc onoarea, măreţia, bucuria, victoria. De aici se trece cu uşurinţă la ideea de victorie eshatologică, transcendentă. Astfel, Cartea Regulei (4, 7 şi urm.) de la Qumran făgăduieşte credincioşilor cununa de glorie a victoriei supreme. În această perspectivă trebuie citite şi înţelese textele din Apocalipsă; cei 24 de Bătrâni care, în cer, reprezintă Biserica lui Dumnezeu, poartă coroane pe care le depun înaintea Tronului lui Dumnezeu”[30].

„Prin aceasta se arată că şi bătrânii de mai înainte sunt părtaşi la cântările Puterilor cereşti, mărturisind că de la Dumnezeu au luat putere de biruinţă asupra vrăjmaşilor duhovniceşti”[31].

11: „Vrednic eşti Tu, Domnul şi Dumnezeul nostru,

să primeşti slava şi cinstea şi puterea,

fiindcă Tu ai zidit toate lucrurile,

şi prin voia Ta au fost şi s-au zidit”.

Dumnezeu a creat (zidit) toate, iar acestea au venit în existenţă (s-au zidit).  „Chiar dacă puterea lui Dumnezeu şi raportul Său cu creaţia nu sunt totdeauna manifeste, Dumnezeu este în realitate nu numai Creatorul, ci şi Atotputernicul care vine să restaureze creaţia”[32].

„Tu, Stăpâne atotputernice, ai zidit toate pentru numele Tău. Mâncare şi băutură ai dat oamenilor spre desfătare, ca să-Ţi mulţumească Ţie, iar nouă ne-ai dăruit, prin Fiul Tău, mâncare şi băutură duhovnicească şi viaţă veşnică”[33].


[1] Sf. Andrei al Cezareii Capadociei, Tâlcuire la Apocalipsă, IV

[2] Sf. Andrei al Cezareii Capadociei, Tâlcuire la Apocalipsă, IV

[3] BBVA, p. 1757

[4] DS II, art. Jasp, p. 179

[5] DS III, art. Verde, p. 441

[6] Sfântul Epifanie (cca 315 – 403), episcop de Salamina, în insula Cipru. Operele sale principale sunt Ancoratul  şi Panarion.

[7] Sf. Andrei al Cezareii Capadociei, Tâlcuire la Apocalipsă, IV

[8] Sf. Dionisie Areopagitul, Despre ierarhia cerească, XV, 7

[9] BBVA, p. 1757

[10] ICSS IX, p. 162

[11] Clement Alexandrinul, Stromate, VI, 107, 2

[12] Calist Patriarhul, Capete despre rugăciune, 55

[13] Sf. Macarie Egipteanul, 21 de Cuvântări despre mântuire, IV, C – 3

[14] Sf. Andrei al Cezareii Capadociei, Tâlcuire la Apocalipsă, IV – Şi auzul este tot unul duhovnicesc, cum sunt toate simţurile prin care ne apropiem de Dumnezeu.

[15] Sf. Dionisie Areopagitul, Despre ierarhia cerească, XV, 2

[16] NTEP, p. 743

[17] Sf. Andrei al Cezareii Capadociei, Tâlcuire la Apocalipsă, IV

[18] BBVA, p. 1757

[19] Viţelul fiind una dintre jertfele obişnuite în Legea veche; ca jertfă, el e pus în legătură şi cu preoţia, căci preoţii aduceau jertfele la altar. Sfântul Evanghelist Luca, vorbind la început despre preotul Zaharia, tatăl Sfântului Ioan Botezătorul, îşi începe scrierea cu preoţia Legii celei vechi.

[20] Evanghelia după Marcu e cea  mai concisă, punând accentul pe minunile săvârşite de Mântuitorul Hristos.

[21] Sf. Andrei al Cezareii Capadociei, Tâlcuire la Apocalipsă, IV

[22] Sf. Dionisie Areopagitul, Despre ierarhia cerească, II, 1

[23] Sf. Dionisie Areopagitul, Despre ierarhia cerească, XV, 3

[24] Sf. Dionisie Areopagitul, Despre ierarhia cerească, XV, 8

[25] DS III, art. Patru, pp. 29-30

[26] DS III, art. Tetramorf, p. 351

[27] Sf. Andrei al Cezareii Capadociei, Tâlcuire la Apocalipsă, IV

[28] Sf. Dionisie Areopagitul, Despre ierarhia cerească, XV, 3

[29] ICSS IX, p. 162

[30] DS I, art. Coroană, p. 373

[31] Sf. Andrei al Cezareii Capadociei, Tâlcuire la Apocalipsă, IV

[32] ICSS IX, p. 163

[33] Învăţătură a celor 12 Apostoli (Didahia), X, 2

Comentarii
  1. […] cuvântului Domnului „= sarcina profetică de a primi şi transmite un mesaj divin”[2].  Prinosul său de […]

  2. […] lipsi luni bune din Dinar, astfel că, revenit, fireşte că-l […]

  3. […] vreme trec mai rar prin Dinar şi, când o fac, îl găsesc pe domnul plutonier-major Onici tot mai abătut. Deşi […]

  4. […] Rokssana, Gabriela Savitsky, Verovers, Theodora Marinescu, Shayna, Jocuri cu cuvinte, Ana Usca, Ioan Sorin Usca, Ilarie, […]

  5. […] Clipe de Cluj, Gabitu, Gabi Savitsky, Gabriela Savitsky, Gabriela Elena, Hai ca se poate, Ilarie, Ioan Sorin Usca, Luna Patrata, Manole, Mesterul Manole, Mirela Pete, Roxana, Rokssana, Se poate, Teo, Teo Negura, […]

  6. […] stau dreaptă, în picioare, pe soare, nu ştiu altceva decît soarele. Timp – care schimbi, timp – care nimiceşti, timp – care farmeci, vii oare cu noi reţele de intrigi, cu o mie de […]

  7. […] Câţiva autori ai altor idei bloguite: Vania, Caius, Teo Negură, Rokssana, Androxa, Cella, Ana Usca, Teologul […]

  8. […] Teodora, Hai ca se poate, Vania, Caius, Ilarie, Ana Usca, Ioan Sorin Usca, Androxa, G1b2i3, Zina, Shayna, […]

  9. […] , Lillee ,   Daniel , Deea , Irina , Matt ,  DreamTeam ,  Manoliu ,  Greiere , Ralu , Ilarie , Ioan U ,  Ana ,  Jteph , Principessa ,  Toscana , Shayna , Melicovici , V , PavelIonut , Pegas ,   […]

  10. […] Wolf, Cati, Caius, Gabi, Gabitzu, Gabriela Savitsky,  Gabriela Elena, Vania, Hai ca se poate,  Ioan Sorin Usca,  Teo Negura,  Melami, Gabi Cimpoca, Zina, Gina, CARMEN, Virusverbalis, Scorpio, Teo Negura,  […]

  11. […] de aceea Dumnezeu îi spune: Când M-am arătat ţie Mi-ai făcut Mie juruinţă zicând: Îţi voi da a zecea parte din tot ce-mi vei da mie (28, 22). Prin această juruinţă şi făgăduinţă ai […]

  12. […] Wolf, Cati, Caius, Gabi, Gabitzu, Cantina sociala,  Gabriela Elena, Vania, Hai ca se poate,  Ioan Sorin Usca, Vera, Teo Negura,  Melami, Gabi Cimpoca, Zina, -X-, Gabriela Savitsky, Gina, CARMEN, […]

  13. […] Wolf, Cati, Caius, Gabi, Gabitzu, Cantina sociala,  Gabriela Elena, Vania, Hai ca se poate,  Ioan Sorin Usca, Vera, Teo Negura,  Melami, Gabi Cimpoca, Zina, -X-, Gabriela Savitsky, Gina, CARMEN, […]

  14. […] Caius, Gabi, Daurel, Gabitzu, Cantina sociala,  Gabriela Elena, Vania, Hai ca se poate, CELLA,  Ioan Sorin Usca, Vera, Teo Negura,  Gabi Cimpoca, Zina, -X-, Gabriela Savitsky, Gina, CARMEN, Virusverbalis, […]

  15. Fanel spune:

    Buna seara! M-ati putea lamuri ce inseamna ICSS – de la Bibliografie? Va multumesc!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s