MFC 14

Recomandări: Carmen, Rokssana, Mirela Pete, Anacondele, Dana Pătrănoiu, Florentina, Ninulescu, Tudor Enea, Emme, Aliceee, Geanina, Rux, Mucroz, Diana, Zolty, Raki, Abbilbal, Alexandru, Roxana Muntean, Rontziki, Rocs, Dana, Pandhoraa, Slowaholic, Karmapolice, Fosile, Leovi, Anastasia Teodosie, Pisica Neagră, Ratzone, Fewstuff, Robert N, Tu1074, Blind Love, B. D., Aniela, Melly, Zina, Gândire logică, Cămăraş de lumini, Sara, Scorpio, Nima, Lili, Schtiel, Gabi, Link-Ping, Cosmin Ştefănescu, Vania, Almanahe, Ela Roseni, Imagini, Verovers, Theodora Marinescu, Grişka, Clipe de Cluj, Rotheo.

Ceramică neagră de Marginea

Cei care vin să viziteze mănăstirea Suceviţa, pot găsi în satul vecin ceramică de Marginea. Cand ajungi in Marginea, pe drumul ce vine dinspre Rădăuți, ești întâmpinat de voie bună, de oameni harnici și săritori. Vecinii dinspre vest, se mândresc cu una dintre perlele arhitecturale ale strămoșilor noștri, Mănăstirea Sucevița. Chiar dacă între cele două localități nu există nici măcar 100 de metri, mărginenii s-au obișnuit cu miile de călători care le calcă pragul în căutare de frumos. Atunci când sunt întrebați de mănăstirile din Marginea sătenii le răspund acestora că ei nu au mănăstiri celebre, dar au o ceramică unicat, vestită în întreaga lume.

Dacă turistul obosit alege să se oprească în Marginea, va constata cu surprindere că nu există decât puține pensiuni sau hoteluri în localitate, dar acest lucru va trece curând în adâncul uitării atunci când va vedea că orice mărginean va fi extrem de bucuros să-l primească ca oaspete. Ceramica de Marginea este absolut senzațională, iar acest lucru va fi pentru orice musafir al satului un adevăr incontestabil. Chiar dacă turistul va fi cazat în Marginea sau în multitudinea de pensiuni din Sucevița el va putea să facă o excusie de o zi pentru a vedea minunile naturale reprezentate de Pietrele Muierii. Totodată, iubitorii naturii vor găsi multe și neasemuite frumuseți în inima obcinelor Bucovinei, acolo unde Marginea are un statut special.

Dacă la început, Marginea și-a luat numele de la așezarea sa la poalele pădurii, astăzi Marginea reprezinta inima unui comerț activ datorat ceramicii sale. Astăzi, mărginenii reprezintă un motiv de mândrie pentru orice bucovinean.

Turistul trebuie să știe că în afară de centrul satului unde comerțul cu ceramică este în floare, mai există multe familii de olari, și, ca de obicei, poveștile, amintirile și tradițiile pe care le dau bunicii nepoților lor sunt niște nestemate ce merită aflate. Călătorul trebuie să caute, să aibă răbdare, să discute cu bătrânii și va constata că pe măsură ce trece timpul ca cele mai minunate lucruri se află în sufletele și mințile mărginenilor.

Dacă astăzi orășenii fug de stresul și aglomerația vieții de acasă, ei pot găsi în mijlocul Bucovinei o hrană naturală și sănătoasă atât pentru suflet cât și pentru corp. A ajunge la Marginea este extrem de ușor șiaceasta  este o oprire obligatorie pentru oricine vine să viziteze Bucovina.

În Marginea au poposit toţi voievozii Moldovei, după cum o dovedesc unele toponime, deşi înscrisurile, atât de rare la români, îi menţionează doar pe Movileşti, ba chiar şi moaştele Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava au poposit şi în Marginea, în anul 1612, când au fost strămutate, de la Suceava, la Suceviţa, de către mitropolitul Anastasie Crimca, de frica unei noi invazii cazace, dar tot aici au poposit şi oştiri vrăjmaşe, ba polone sau cazace (în 1610, 1615, 1695 ), ba ruseşti (în 1711, 1915 şi 1944 ).

În Marginea s-a născut, în 1784, şi s-a săvârşit, în 1816, legendarul haiduc Ioan Darie, spânzurat, pe Dealul Edrei, din capătul imaşului satului, pe urmele lui păşind, ca luptător împotriva bolşevismului, ultimul „haiduc modern al Bucovinei”, Vladimir Macoviciuc, ucis la Vicovul de Jos, în 7 iulie 1947.

Prin Marginea a trecut, în 1808 şi 1810, ca însoţitor al arhiducilor Ludovic şi, respectiv, Rainer, pictorul silezian Franz Jaschke, primul acuarelist care a pictat în Bucovina, inclusiv o mărgineancă.

Prin Marginea a trecut, în 1817, când a vizitat Bucovina, împăratul Francisc I, iar tragicul prinţ austriac de coroană Rudolf, victimă misterioasă a viitoarei tragedii de la Mayerling, a trecut prin Marginea sâmbătă şi duminică, 9 iulie şi, respectiv, 10 iulie 1887.

De-a lungul anilor ultimelor decenii, datorită atelierului celebrei ceramici negre de tip Kutty, au poposit în Marginea mii de oameni, turişti şi iubitori de artă de pe toate continentele pământului. Au sosit ca oaspeţi şefi de state, personalităţi culturale, înalţi prelaţi, care au privit cu admiraţie minunile executate în atelierele de ceramică de aici.

Bibliografia Comentariilor la Psalmi

BIBLIOGRAFIE

 

 

A. Sfânta Scriptură

– Biblia sau Sfânta Scriptură, Ediţie jubiliară a Sfântului Sinod, versiune diortosită după Septuaginta, redactată şi adnotată de Bartolomeu Valeriu Anania Arhiepiscopul Clujului, sprijinit pe numeroase alte osteneli, EIB, Bucureşti, 2001

– Biblia sau Sfânta Scriptură, EIB, Bucureşti, 1995

– Biblia Hebraica, Editio quarta emendata opera H. P. Rüger, Stuttgart, 1979

– Biblia Sacra Vulgata, Editionem quartam emendatam cum sociis B. Fischer, H. I. Frede, H. F. D. Sparks, W. Thiele, praeparavit Roger Gryson, Stuttgart, 1994

– Septuaginta, Edidit Alfred Rahlfs, Stuttgart, 1979

– Septuaginta 4/I, Psalmii, Odele, Proverbele, Ecleziastul, Cântarea Cântărilor, volum coordonat de: Cristian Bădiliţă, Francisca Băltăceanu, Monica Broşteanu, în colaborare cu pr. Ioan-Florin Florescu, traduceri de: Cristian Bădiliţă, Francisca Băltăceanu, Florica Bechet, Monica Broşteanu, Ioana Costa, Marius David Cruceru, Cristian Gaşpar, Eugen Munteanu, Ion Pătrulescu, Colegiul Noua Europă/Polirom, Bucureşti/Iaşi, 2006

– Monumenta linguae dacoromanorum, Biblia 1688, pars XI, Liber Psalmorum, Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi, 2003

B.     Scrieri patristice

 – Ambrozie al Milanului (Sf.), Scrisori, Scrieri II, trad. David Popescu, în colecţia „Părinţi şi scriitori bisericeşti” (PSB), nr. 53, EIB, Bucureşti, 1994

– Atanasie cel Mare (Sf.), Cuvânt împotriva Elinilor. Despre principii. Epistola despre Sinoade. Epistolele către Serapion. Viaţa Cuviosului Părintelui nostru Antonie, Scrieri II, trad. D. Stăniloae, PSB 15, EIB, Bucureşti, 1988

– Atanasie cel Mare (Sf.), Tratat despre întruparea Cuvântului. Trei Cuvinte împotriva arienilor, Scrieri I, trad. D. Stăniloae, PSB 15, EIB, Bucureşti, 1987

– Augustin (Fer.), Mărturisiri, Scrieri alese I, trad. Ioan Rămureanu, PSB 64, EIB, Bucureşti, 1985

– Barnaba, Epistola, trad. D. Fecioru, în Scrierile Părinţilor apostolici, PSB 1, EIB, Bucureşti, 1979

– Calist Catafygiotul, Despre viaţa contemplativă, trad. D. Stăniloae, în colecţia „Filocalia” (F), nr. 8, EIB, Bucureşti, 1979

– Calist Patriarhul, Capete despre rugăciune, trad. D. Stăniloae, F 8, EIB, Bucureşti, 1979

– Calist şi Ignatie Xanthopol, Cele 100 de Capete, trad. D. Stăniloae, F 8, EIB, Bucureşti, 1979

– Chiril al Alexandriei (Sf.), Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Scrieri IV, trad. D. Stăniloae, PSB 41, EIB, Bucureşti, 2000

– Chiril al Alexandriei (Sf.), Despre închinarea şi slujirea în Duh şi Adevăr, Scrieri I, trad. D. Stăniloae, PSB 38, EIB, Bucureşti, 1991

– Chiril al Alexandriei (Sf.), Despre Sfânta Treime, Scrieri III, trad. D. Stăniloae, PSB 40, EIB, Bucureşti, 1994

– Chiril al Alexandriei (Sf.), Glafire, Scrieri II, trad. D. Stăniloae, PSB 39, EIB, Bucureşti, 1992

– Chiril al Alexandriei (Sf.), Zece Cărţi împotriva lui Iulian Apostatul, trad. Constantin Daniel revăzută de Î.P.S. Nicolae Corneanu, Editura Anastasia, 2000

– Chiril al Ierusalimului (Sf.), Catehezele, trad. D. Fecioru, EIB, Bucureşti, vol. I – 1943; vol. II – 1945

– Ciprian al Cartaginei (Sf.), Despre gelozie şi invidie. Despre rugăciunea domnească. Despre unitatea Bisericii ecumenice, trad. D. Popescu, în Apologeţi de limbă latină, PSB 3, EIB, Bucureşti, 1981

– Clement Alexandrinul, Cuvânt de îndemn către Elini. Pedagogul, Scrieri I, trad. D. Fecioru, PSB 4, EIB, Bucureşti, 1982

– Clement Alexandrinul, Stromate, Scrieri II, trad. D. Fecioru, PSB 4, EIB, Bucureşti, 1982

– Clement Romanul (Sf.), Epistola către Corinteni, trad. D. Fecioru, în Scrierile Părinţilor apostolici, PSB 1, EIB, Bucureşti, 1979

– Diadoh al Foticeii, Cuvânt ascetic. Cuvânt ascetic în 100 de capete, trad. D. Stăniloae, F 1, Tipografia Arhidiecezană, Sibiu, 1946

– Didim din Alexandria, Despre Duhul Sfânt, trad. Vasile Răducă, Editura Sofia, Bucureşti, 2001

– Dionisie Areopagitul (Sf.), Despre Ierarhia cerească, Opere complete, trad. D. Stăniloae, Ed. Paideia, Bucureşti, 1996

– Dorotei (Ava), Învăţături de suflet folositoare, trad. D. Stăniloae, F 9, EIB, Bucureşti, 1980

– Eusebiu de Cezareea, Istoria bisericească, Scrieri I, trad. Teodor Bodogae, PSB 13, EIB, Bucureşti, 1987

– Evagrie Ponticul, Capete despre deosebirea patimilor şi a gândurilor. Cuvânt despre rugăciune. Schiţă monahicească, în care se arată cum trebuie să ne nevoim şi să ne liniştim, trad. D. Stăniloae, F 1, Tipografia Arhidiecezană, Sibiu, 1946

– Filotei Sinaitul, Capete despre trezvie, trad. D. Stăniloae, F 4, Tipografia Arhidiecezană, Sibiu, 1948

– Grigorie al Salonicului (Sf.), Că toţi creştinii îndeobşte trebuie să se roage neîncetat, trad. D. Stăniloae, F 7, EIB, Bucureşti, 1977

– Grigorie de Nazianz (Sf.), Cele cinci cuvântări teologice, trad. D. Stăniloae, Ed. Anastasia, Bucureşti, 1993

– Grigorie de Nazianz (Sf.), Despre preoţie, trad. D. Fecioru, în vol. Sf. Ioan Gură de Aur, Sf. Grigorie de Nazianz, Sf. Efrem Sirul, Despre preoţie, EIB, Bucureşti, 1987

– Grigorie de Nyssa (Sf.), Despre fericiri. Despre nevoinţă. Despre rugăciunea domnească. Despre viaţa lui Moise. Tâlcuire la Cântarea Cântărilor, Scrieri I, trad. Ioan Buga, PSB 29, EIB, Bucureşti, 1982

– Grigorie de Nyssa (Sf.), Cuvânt apologetic la Hexaimeron. Despre desăvârşire, către monahul Olimpiu. Despre facerea omului. Despre înţelesul numelui de creştin, către Armoniu. Despre pruncii morţi prematur, către Hierios. Dialogul despre suflet şi înviere. La titlurile Psalmilor. Omilii la Ecclesiast, Scrieri II, trad. T. Bodogae, PSB 30, EIB, Bucureşti, 1998

– Grigorie Palama (Sf.), Despre rugăciune. Despre sfânta lumină. 150 Capete despre cunoştinţa naturală, trad. D. Stăniloae, F 7, EIB, Bucureşti, 1977

– Grigorie Palama (Sf.), Omilii I, traducere Constantin Daniel, revăzută de Laura Pătraşcu şi stilizată de Răzvan Codrescu, Editura Anastasia, Bucureşti, 2000

– Grigorie Sinaitul (Sf.), Capete foarte folositoare în acrostih. Învăţătură despre liniştire şi rugăciune, trad. D. Stăniloae, F 7, EIB, Bucureşti, 1977

– Ignatie Teoforul (Sf.), Epistola către Efeseni, trad. D. Fecioru, în Scrierile Părinţilor apostolici, PSB 1, EIB, Bucureşti, 1979

– Ilie Ecdicul, Culegere din sentinţele înţelepţilor, trad. D. Stăniloae, F 4, Tipografia Arhidiecezană, Sibiu, 1948

– Ioan Carpatiul, Cuvânt ascetic şi foarte mângâietor. Una sută capete de mângâiere, trad. D. Stăniloae, F 4, Tipografia Arhidiecezană, Sibiu, 1948

– Ioan Casian (Sf.), Aşezămintele mânăstireşti. Convorbiri duhovniceşti. Despre întruparea Domnului, Scrieri alese, trad. David Popescu, PSB 57, EIB, Bucureşti, 1990

– Ioan Casian (Sf.), Despre cele opt gânduri ale răutăţii, trad. D. Stăniloae, F 1, Tipografia Arhidiecezană, Sibiu, 1946

– Ioan Damaschin (Sf.), Cele trei tratate contra iconoclaştilor, trad. D. Fecioru, EIB, Bucureşti, 1998

– Ioan Damaschin (Sf.), Dogmatica, trad. D. Fecioru, ediţia a II-a, EIB, Bucureşti, 1943

– Ioan Gură de Aur (Sf.), Cuvânt de sfătuire către Teodor cel căzut. Despre feciorie. Apologia vieţii monahale. Despre creşterea copiilor, trad. D. Fecioru, EIB, Bucureşti, 2001

– Ioan Gură de Aur (Sf.), Despre mărginita putere a diavolului, Despre căinţă, Despre necazuri şi biruirea tristeţii, trad. D. Fecioru, EIB, Bucureşti, 2002

– Ioan Gură de Aur (Sf.), Omiliile despre pocăinţă, trad. D. Fecioru, EIB, Bucureşti, 1998

– Ioan Gură de Aur (Sf.), Omilii la Facere, trad. D. Fecioru, PSB 21-22, EIB, Bucureşti, vol. I- 1987; vol. II – 1989

– Ioan Gură de Aur (Sf.), Omilii la Matei, trad. D. Fecioru, PSB 23, EIB, Bucureşti, 1994

– Ioan Gură de Aur (Sf.), Omilia rostită când a fost hirotonit preot, trad. D. Fecioru, în vol. Sf. Ioan Gură de Aur, Sf. Grigorie de Nazianz, Sf. Efrem Sirul, Despre preoţie, EIB, Bucureşti, 1987

– Ioan Gură de Aur (Sf.),  Predici la Sărbători Împărăteşti şi Cuvântări de laudă la Sfinţi, trad. D. Fecioru, EIB, Bucureşti, 2002

– Ioan Scărarul (Sf.), Scara duhovnicescului urcuş, trad. D. Stăniloae, F 9, EIB, Bucureşti, 1980

– Isaac Sirul (Sf.), Cuvinte despre sfintele nevoinţe, trad. D. Stăniloae, F 10, EIB, Bucureşti, 1981

– Isaia Pustnicul, Douăzeci şi nouă de cuvinte. Fragmente, trad. D. Stăniloae, F 12, Ed. Harisma, Bucureşti, 1991

– Isichie Sinaitul (Sf.), Scurt cuvânt de folos sufletului şi mântuitor despre trezvie şi virtute, trad. D. Stăniloae, F 4, Tipografia Arhidiecezană, Sibiu, 1948

– Iustin Martirul şi Filosoful (Sf.), Apologia întâia. Dialogul cu iudeul Trifon, trad. Olimp Căciulă, în Apologeţi de limbă greacă, PSB 2, EIB, Bucureşti, 1980

– Macarie Egipteanul (Sf.), Omilii duhovniceşti, trad. Constantin Corniţescu, PSB 34, EIB, Bucureşti, 1992

– Macarie Egipteanul (Sf.), 21 de Cuvântări despre mântuire, trad. Ioasaf Popa, Editura Anastasia, Bucureşti, 2001

– Marcu Ascetul, Despre cei ce-şi închipuie că se îndreptează din fapte. Despre legea duhovnicească. Epistolă către Nicolae Monahul. Răspuns acelora care se îndoiesc de Dumnezeiescul Botez, trad. D. Stăniloae, F 1, Tipografia Arhidiecezană, Sibiu, 1946

– Maxim Mărturisitorul (Sf.), Ambigua, Scrieri I, trad. D. Stăniloae, PSB 80, EIB, Bucureşti, 1983

– Maxim Mărturisitorul (Sf.), Epistolele. Scrieri despre cele două nevoinţe în Hristos, Scrieri II, trad. D. Stăniloae, PSB 82, EIB, Bucureşti, 1990

– Maxim Mărturisitorul (Sf.), Capetele despre cunoştinţa de Dumnezeu. Capetele gnostice. Cuvânt ascetic. Capetele despre dragoste. Întrebări, nedumeriri şi răspunsuri. Scurtă tâlcuire a rugăciunii Tatăl nostru, trad. D. Stăniloae, F 2, ediţia a II-a, Editura Harisma, Bucureşti, 1993

– Maxim Mărturisitorul (Sf.), Răspunsuri către Talasie, trad. D. Stăniloae, F 3, Tipografia Arhidiecezană, Sibiu, 1948

– Metodiu de Olimp, Aglaofon sau despre înviere. Banchetul sau Despre castitate, trad. C. Corniţescu, în Sf. Grigorie Taumaturgul şi Metodiu de Olimp, Scrieri, PSB 10, EIB, Bucureşti, 1984

– Nichita Stithatul, Cele 300 de capete despre făptuire, despre fire şi despre cunoştinţă. Vederea duhovnicească a raiului, trad. D. Stăniloae, F 6, EIB, Bucureşti, 1977

– Nil Ascetul, Cuvânt ascetic, trad. D. Stăniloae, F 1, Tipografia Arhidiecezană, Sibiu, 1946

– Origen, Contra lui Celsus, Scrieri alese IV, trad. T. Bodogae, PSB 9, EIB, Bucureşti, 1984

– Origen, Convorbirile cu Heraclide. Despre principii. Exortaţie la martiriu, Scrieri alese III, trad. T. Bodogae, PSB 8, EIB, Bucureşti, 1982

– Origen, Comentariu la Evanghelia după Ioan. Comentariu la Evanghelia după Matei. Despre rugăciune. Filocalia, Scrieri alese II, trad. T. Bodogae şi Nicolae Neaga, PSB 7, EIB, Bucureşti, 1982

– Origen, Omilii, comentarii şi adnotări la Geneză, Colecţia Tradiţia creştină (TC) nr. 1, trad. Adrian Muraru, Ed. Polirom, Iaşi, 2006

– Origen, Omilii la Cartea Cântarea Cântărilor. Omilii la Cartea Ieşirii. Omilii la Cartea Iosua. Omilii la Cartea Proorocului Ieremia, Scrieri alese I, trad. T. Bodogae şi N. Neaga, PSB 6, EIB, Bucureşti, 1981

– Origen, Omilii la Evanghelia după Luca, Scrieri alese II, trad. T. Bodogae şi N. Neaga, PSB 7, EIB, Bucureşti, 1982

– Origen, Omilii  şi adnotări la Exod, TC 2, trad. Adrian Muraru, Ed. Polirom, Iaşi, 2006

– Origen, Omilii  şi adnotări la Levitic, TC 3, trad. Adrian Muraru, Ed. Polirom, Iaşi, 2006

– Petru Damaschin, Învăţături duhovniceşti, trad. D. Stăniloae, F 5, EIB, Bucureşti, 1976

– Salvianus, Despre guvernarea lui Dumnezeu, Scrieri, trad. D. Popescu, PSB 72, EIB,                              Bucureşti, 1992

– Simeon Metafrastul (Sf.), Parafrază la Sfântul Macarie Egipteanul, trad. D. Stăniloae, F 5, EIB, Bucureşti, 1976

– Simeon Noul Teolog (Sf.), Cateheze, Scrieri I, trad. Ioan I. Ică jr, Editura Deisis, Sibiu, 1999

– Simeon Noul Teolog (Sf.), Cele 225 de capete teologice şi practice. Cuvântările morale, trad. D. Stăniloae, F 6, EIB, Bucureşti, 1977

– Simeon Noul Teolog (Sf.), Imne, Epistole şi Capitole, Scrieri III, trad. Ioan I. Ică jr, Editura Deisis, Sibiu, 2001

– Simeon Noul Teolog (Sf.), Metoda sfintei rugăciuni şi atenţiuni, trad. D. Stăniloae, F 8, EIB, Bucureşti, 1979

– Talasie Libianul, Despre dragoste, înfrânare şi petrecerea cea după minte, trad. D. Stăniloae, F 4, Tipografia Arhidiecezană, Sibiu, 1948

– Teodoret al Cirului, Istoria bisericească, Scrieri II, trad. Vasile Sibiescu, PSB 44, EIB, Bucureşti, 1995

– Teolipt al Filadelfiei, Cuvinte duhovniceşti, Imne şi Scrisori, trad. Ioan I. Ică jr, Editura Deisis, Sibiu, 2000

– Teolipt al Filadelfiei, Despre lucrarea cea ascunsă întru Hristos. Despre ostenelile vieţii călugăreşti, trad. D. Stăniloae, F 7, EIB, Bucureşti, 1977

– Toma de Kempis, Urmarea lui Hristos, trad. Dumitru C. Vişan, ediţia a II-a, Editura Mitropoliei Banatului, Timişoara, 1991

– Tertulian, Tratate dogmatice şi apologetice (Către martiri. Către Scapula. Despre trupul lui Hristos. Împotriva lui Hermoghene. Împotriva lui Praxeas), TC 4, trad. Dionisie Pîrvuloiu, Editura Polirom, Iaşi, 2007

– Vasile cel Mare (Sf.), Despre Sfântul Duh. Epistole, Scrieri III, trad. C. Corniţescu şi T. Bodogae, PSB 12, EIB, Bucureşti, 1988

– Vasile cel Mare (Sf.), Omilii la Hexaimeron. Omilii la Psalmi. Omilii şi cuvântări, Scrieri I, trad. D. Fecioru, PSB 17, EIB, Bucureşti, 1986

– Vasile cel Mare (Sf.), Constituţiile ascetice. Regulile mari. Regulile mici, Scrieri II, trad. I. Ivan, PSB 18, EIB, Bucureşti, 1989

– Varsanufie (Sf.), Scrisori duhovniceşti, trad. D. Stăniloae, F 11, Editura Episcopiei Romanului şi Huşilor, 1990

Bibliografia Comentariilor la Apocalipsa

BIBLIOGRAFIE

 

 

A. Sfânta Scriptură

– Biblia sau Sfânta Scriptură, Ediţie jubiliară a Sfântului Sinod, versiune diortosită după Septuaginta, redactată şi adnotată de Bartolomeu Valeriu Anania Arhiepiscopul Clujului, sprijinit pe numeroase alte osteneli, EIB, Bucureşti, 2001

– Biblia Sacra Vulgata, Editionem quartam emendatam cum sociis B. Fischer, H. I. Frede, H. F. D. Sparks, W. Thiele, praeparavit Roger Gryson, Stuttgart, 1994

– Noul Testament cu Psalmii, tipărit cu aprobarea Sfântului Sinod, sub îndrumarea şi cu purtarea de grijă a Prea Fericitului Părinte Iustin, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, EIB, Bucureşti, 1983

– Noul Testament, tradus şi adnotat de Emil Pascal, ediţia a IV-a, Éditions du dialogue; Société d’éditions internationales, Paris, 1992

– The Greek New Testament, Former Editions edited by Kurt Aland, Matthew Black, Carlo M. Martini, Bruce M. Metzger, Allen Wikgren, Fourth Revised Edition edited by Barbara Aland, Kurt Aland, Johannes Karavidopoulos, Carlo M. Martini and Bruce M. Metzger in cooperation with the Institute for New Testament Textual Research, Münster/Westfalia, Deutsche Bibelgesellschaft /United Bible Societies, Stuttgart, 1993

B. Scrieri patristice

– Actele martirice, trad. Ioan Rămureanu, în colecţia „Părinţi şi scriitori bisericeşti” (în continuare, abreviat: PSB), nr. 11, EIB, Bucureşti, 1982

– Ambrozie al Milanului (Sf.), Scrisori, Scrieri II, trad. David Popescu, PSB 53, EIB, Bucureşti, 1994

– Andrei al Cezareei Capadociei (Sf.), Tâlcuire la Apocalipsă, tălmăcire îndreptată de Florin Stuparu, Editura Sofia/Cartea Ortodoxă, Bucureşti, 2007

– Atanasie cel Mare (Sf.), Epistolele către Serapion, Scrieri II, trad. Dumitru Stăniloae, PSB 15, EIB, Bucureşti, 1988

– Atanasie cel Mare (Sf.), Tratat despre întruparea Cuvântului, Scrieri I, trad. D. Stăniloae, PSB 15, EIB, Bucureşti, 1987

– Atanasie cel Mare (Sf.), Trei Cuvinte împotriva arienilor, Scrieri I, trad. D. Stăniloae, PSB 15, EIB, Bucureşti, 1987

– Calist Patriarhul, Capete despre rugăciune, trad. D. Stăniloae, Colecţia Filocalia (F) nr. 8, EIB, Bucureşti, 1979

– Chiril al Alexandriei (Sf.), Despre închinarea şi slujirea în Duh şi Adevăr, Scrieri I, trad. D. Stăniloae, PSB 38, EIB, Bucureşti, 1991

– Chiril al Alexandriei (Sf.), Despre Sfânta Treime, Scrieri III, trad. D. Stăniloae, PSB 40, EIB, Bucureşti, 1994

– Chiril al Alexandriei (Sf.), Glafire, Scrieri II, trad. D. Stăniloae, PSB 39, EIB, Bucureşti, 1992

– Chiril al Ierusalimului (Sf.), Catehezele, vol. I, trad. Dumitru Fecioru, EIB, Bucureşti,1943

– Ciprian al Cartaginei (Sf.), Despre rugăciunea domnească, trad. David Popescu, în Apologeţi de limbă latină, PSB 3, EIB, Bucureşti, 1981

– Ciprian al Cartaginei (Sf.), Despre unitatea Bisericii ecumenice, trad. David Popescu, în Apologeţi de limbă latină, PSB 3, EIB, Bucureşti, 1981

– Clement Alexandrinul, Pedagogul, Scrieri I, trad. D. Fecioru, PSB 4, EIB, Bucureşti, 1982

– Clement Alexandrinul, Stromate, Scrieri II, trad. D. Fecioru, PSB 5, EIB, Bucureşti, 1982

– Clement Romanul (Sf.), Epistola către Corinteni, trad. D. Fecioru, în Scrierile Părinţilor apostolici, PSB 1, EIB, Bucureşti, 1979

– Din viaţa Sfântului Grigorie, Arhiepiscopul Salonicului, Făcătorul de minuni, trad. D. Stăniloae, F 8, EIB, Bucureşti, 1979

– Dionisie Areopagitul (Sf.), Despre Ierarhia cerească, Opere complete, trad. D. Stăniloae, Ed. Paideia, Bucureşti, 1996

– Dionisie Areopagitul (Sf.), Despre numirile dumnezeieşti, Opere complete, trad. D. Stăniloae, Ed. Paideia, Bucureşti, 1996

– Dorotei (Ava), Învăţături de suflet folositoare, trad. D. Stăniloae, F 9, EIB, Bucureşti, 1980

– Efrem Sirul (Sf.), Imne I, Imnele Păresimilor, Azimelor, Răstignirii şi Învierii, trad. Ioan I. Ică jr, Editura Deisis, Sibiu, 1999

– Eusebiu de Cezareea, Istoria bisericească, Scrieri I, trad. Teodor Bodogae, PSB 13, EIB, Bucureşti, 1987

– Evagrie Ponticul (Monahul), Cuvânt despre rugăciune, trad. D. Stăniloae, F 1, Tipografia Arhidiecezană, Sibiu, 1946

– Grigorie de Nazianz (Sf.), Cele cinci cuvântări teologice, trad. D. Stăniloae, Ed. Anastasia, Bucureşti, 1993

– Grigorie Palama (Sf.), Capete despre cunoştinţa naturală, trad. D. Stăniloae, F 7, EIB, Bucureşti, 1977

– Grigorie Palama (Sf.), Despre împărtăşirea dumnezeiască, trad. D. Stăniloae, F 7, EIB, Bucureşti, 1977

– Grigorie Palama (Sf.), Despre sfânta lumină, trad. D. Stăniloae, F 7, EIB, Bucureşti, 1977

– Grigorie Palama (Sf.), Omilii, vol. III, trad. Parascheva Grigoriu, Ed. Anastasia, Bucureşti, 2007

– Grigorie Sinaitul (Sf.), Capete foarte folositoare în acrostih, trad. D. Stăniloae, F 7, EIB, Bucureşti, 1977

– Grigorie Sinaitul (Sf.), Învăţătură despre liniştire şi rugăciune, trad. D. Stăniloae, F 7, EIB, Bucureşti, 1977

– Grigorie Taumaturgul (Sf.), Discursul adresat lui Origen, trad. Constantin Corniţescu, în Sf. Grigorie Taumaturgul şi Metodiu de Olimp, Scrieri, PSB 10, EIB, Bucureşti, 1984

– Herma, Păstorul, trad. D. Fecioru, în Scrierile Părinţilor apostolici, PSB 1, EIB, Bucureşti, 1979

– Ioan Damaschin (Sf.), Dogmatica, trad. D. Fecioru, ediţia a II-a, EIB, Bucureşti, 1943

– Ioan Scărarul (Sf.), Scara duhovnicescului urcuş, trad. D. Stăniloae, F 9, EIB, Bucureşti, 1980

– Isaac Sirul (Sf.), Cuvinte către singuratici, Partea a III-a, trad. Ioan I. Ică jr., Ed. Deisis, Sibiu, 2005

– Isaia Pustnicul, Douăzeci şi nouă de cuvinte, trad. D. Stăniloae, F 12, Ed. Harisma, Bucureşti, 1991

– Iustin Martirul şi Filosoful (Sf.), Dialogul cu iudeul Trifon, trad. Olimp Căciulă, în Apologeţi de limbă greacă, PSB 2, EIB, Bucureşti, 1980

– Învăţătură a celor 12 Apostoli (Didahia), trad. D. Fecioru, în Scrierile Părinţilor apostolici, PSB 1, EIB, Bucureşti, 1979

– Lactantius, Instituţiile divine, traducere şi note: Petru Pistol, studiu introductiv: Claudiu T. Arieşan, în Colecţia „Cum Patribus”,  Editura Învierea, Timişoara, 2004

– Macarie Egipteanul (Sf.), 21 de Cuvântări despre mântuire, trad. Ioasaf Popa, Editura Anastasia, Bucureşti, 2001

– Macarie Egipteanul (Sf.), Omilii duhovniceşti, trad. Constantin Corniţescu, PSB 34, EIB, Bucureşti, 1992

– Metodiu de Olimp, Banchetul sau Despre castitate, trad. C. Corniţescu, în Sf. Grigorie Taumaturgul şi Metodiu de Olimp, Scrieri, PSB 10, EIB, Bucureşti, 1984

– Origen, Comentariu la Evanghelia după Ioan, Scrieri alese II, trad. T. Bodogae şi Nicolae Neaga, PSB 7, EIB, Bucureşti, 1982

– Origen, Contra lui Celsus, Scrieri alese IV, trad. T. Bodogae, PSB 9, EIB, Bucureşti, 1984

– Origen, Convorbirile cu Heraclide, Scrieri alese III, trad. T. Bodogae, PSB 8, EIB,                                           Bucureşti, 1982

– Origen, Despre principii, Scrieri alese III, trad. T. Bodogae, PSB 8, EIB, Bucureşti, 1982

– Origen, Exortaţie la martiriu, Scrieri alese III, trad. Constantin Galeriu, PSB 8, EIB, Bucureşti, 1982

– Origen, Filocalia, Scrieri alese II, trad. T. Bodogae şi N. Neaga, PSB 7, EIB, Bucureşti, 1982

– Origen, Omilii, comentarii şi adnotări la Geneză, Colecţia Tradiţia creştină (TC) nr. 1, trad. Adrian Muraru, Ed. Polirom, Iaşi, 2006

– Origen, Omilii la Evanghelia după Luca, Scrieri alese II, trad. T. Bodogae şi N. Neaga, PSB 7, EIB, Bucureşti, 1982

– Origen, Omilii  şi adnotări la Exod, TC 2, trad. Adrian Muraru, Ed. Polirom, Iaşi, 2006

– Origen, Omilii  şi adnotări la Levitic, TC 3, trad. Adrian Muraru, Ed. Polirom, Iaşi, 2006

– Salvianus, Despre guvernarea lui Dumnezeu, Scrieri, trad. D. Popescu, PSB 72, EIB,                              Bucureşti, 1992

– Simeon Noul Teolog (Sf.), Cateheze, Scrieri II, trad. Ioan I. Ică jr, Editura Deisis, Sibiu, 1999

– Simeon Noul Teolog (Sf.), Imne, Epistole şi Capitole, Scrieri III, trad. Ioan I. Ică jr, Editura Deisis, Sibiu, 2001

– Tertulian, Despre pocăinţă, trad. D. Popescu, în Apologeţi de lim­bă latină, P.S.B. 3, EIB, Bucureşti, 1981

– Tertulian, Despre rugăciune, trad. D. Popescu, în Apologeţi de lim­bă latină, P.S.B. 3, EIB, Bucureşti, 1981

– Tertulian, Despre suflet, trad. D. Popescu, în Apologeţi de lim­bă latină, P.S.B. 3, EIB, Bucureşti, 1981

– Tertulian, Tratate dogmatice şi apologetice (Către martiri, Către Scapula, Despre trupul lui Hristos, Împotriva lui Hermoghene, Împotriva lui Praxeas), TC 4, trad. Dionisie Pîrvuloiu, Editura Polirom, Iaşi, 2007

– Toma de Kempis, Urmarea lui Hristos, trad. Dumitru C. Vişan, ediţia a II-a, Editura Mitropoliei Banatului, Timişoara, 1991

– Varsanufie (Sf.), Scrisori duhovniceşti, trad. D. Stăniloae, F 11, Editura Episcopiei Romanului şi Huşilor, 1990

 

 

C. Dicţionare, lucrări şi studii

– Apocalipsa lui Ioan în tradiţia iudeo-creştină, studiu introductiv: Cristian Bădiliţă, traduceri de Petru Creţia şi Cristian Bădiliţă, Editura Humanitas, Bucureşti, 1998

– Bădiliţă, Cristian, Manual de anticristologie [Studii, dosar biblic, traduceri şi comentarii], Editura Polirom, Iaşi, 2002

– Brown, Raymond E., Joseph A. Fitzmyer, Roland E. Murphy (coordonatori), Introducere şi comentariu la Sfânta Scriptură, IX, Literatura ioaneică, trad. P. Dumitru Groşan, Ed. Galaxia Gutenberg, f. l., 2007

– Chevalier, Jean, Alain Gheerbrant (coordonatori), Dicţionar de simboluri, Ed. Artemis, Bucureşti, vol. I – 1994; vol. II şi vol. III – 1995

– Dante Alighieri, Divina Comedie – Infernul, text bilingv cu versiune românească, note, comentarii, postfaţă şi repere bibliografice de Răzvan Codrescu, Editura Christiana, Bucureşti, 2006

– Dicţionar biblic, trad. Constantin Moisa (titlul original: Nouveau dictionnaire biblique révisé), Editura Stephanus, Bucureşti, vol. I – 1995, vol. II – 1996, vol. III – 1997

– Mircea, Ioan, Dicţionar al Noului Testament A-Z, EIB, Bucureşti, 1984

– Nicolaescu, I. Nicolae, Grigorie Marcu, Sofron Vlad şi Liviu G. Munteanu, Studiul Noului Testament, Manual pentru Institutele teologice, ediţia a II-a, EIB, Bucureşti, 1977

– Stăniloae, Dumitru, Teologia dogmatică ortodoxă, I-III, EIB, Bucureşti, 1978

– Riasanovsky, Nicholas V., O istorie a Rusiei, trad. Areta Voroniuc, ediţie îngrijită, note şi postfaţă de Mihai Cojocariu, Institutul European, Iaşi, 2001

– Tauşev, Averchie, Apocalipsa Sfântului Ioan [un comentariu ortodox], trad. Felix Truşcă, Editura Sofia/Editura Cartea Ortodoxă, Bucureşti, 2005

– Tenace, Michelina, Anticristul, studiu introductiv de Gino Piovesana, traducere de Christian Tămaş, Ed. Ars longa, Iaşi, 1997

– Usca, Ioan Sorin, Vechiul Testament în tâlcuirea Sfinţilor Părinţi, I, Facerea, Ed. Christiana, Bucureşti, 2002

– Usca, Ioan Sorin, Vechiul Testament în tâlcuirea Sfinţilor Părinţi, II, Ieşirea, Ed. Christiana, Bucureşti, 2002

– Usca, Ioan Sorin, Ana Usca, Vechiul Testament în tâlcuirea Sfinţilor Părinţi, III, Leviticul, Ed. Christiana, Bucureşti, 2003

– Usca, Ioan Sorin, Vechiul Testament în tâlcuirea Sfinţilor Părinţi, IV, Numerii, Ed. Christiana, Bucureşti, 2003

– Usca, Ioan Sorin, Vechiul Testament în tâlcuirea Sfinţilor Părinţi, V, Deuteronomul, Ed. Christiana, Bucureşti, 2004

– Usca, Ioan Sorin, Vechiul Testament în tâlcuirea Sfinţilor Părinţi, VI, Iosua, Ed. Christiana, Bucureşti, 2004

– Usca, Ioan Sorin, Vechiul Testament în tâlcuirea Sfinţilor Părinţi, VII, Judecătorii. Rut, Ed. Christiana, Bucureşti, 2005

– Usca, Ioan Sorin, Vechiul Testament în tâlcuirea Sfinţilor Părinţi, VIII, 1-2 Regi, Ed. Christiana, Bucureşti, 2005

– Usca, Ioan Sorin, Vechiul Testament în tâlcuirea Sfinţilor Părinţi, IX, 3-4 Regi, Ed. Christiana, Bucureşti, 2006

– Usca, Ioan Sorin, Ioan Traia, Vechiul Testament în tâlcuirea Sfinţilor Părinţi, X, 1-2 Paralipomena, Ed. Christiana, Bucureşti, 2007

Bibliografie la Comentarii la Cartea Facerea

A. Sfânta Scriptură

– Biblia sau Sfânta Scriptură, Ediţie jubiliară a Sfântului Sinod,  versiune diortosită după Septuaginta, redactată şi adnotată de Bartolomeu Valeriu Anania, EIBMBOR, Bucureşti, 2001

– Biblia sau Sfânta Scriptură, EIB, Bucureşti, 1995

– Biblia adică Dumnezeeasca Scriptură, Ediţia Sfântului Sinod, Bucureşti, 1914

– Biblia Hebraica, Editio quarta emendata opera H. P. Rüger, Stuttgart, 1979

– Biblia Sacra Vulgata, Editionem quartam emendatam cum sociis B. Fischer, H. I. Frede. H. F. D. Sparks, W. Thiele, praeparavit Roger Gryson, Stuttgart, 1994

– Monumenta linguae dacoromanorum, Biblia 1688, pars I, Genesis, Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi, 1988

– Septuaginta, Edidit Alfred Rahlfs, Stuttgart, 1979

– Septuaginta 1, Geneza, Exodul, Leviticul, Numerii, Deuteronomul, volum coordonat de: Cristian Bădiliţă, Francisca Băltăceanu, Monica Broşteanu, Dan Sluşanschi, în colaborare cu pr. Ioan-Florin Florescu; traduceri de: Cristian Bădiliţă, Ion Pătrulescu, Eugen Munteanu, Mihai Moraru, Ioana Costa, Colegiul Noua Europă/Polirom, Bucureşti/Iaşi, 2004

B. Scrieri patristice

– Actele martirice, trad. Ioan Rămureanu, în colecţia „Părinţi şi scriitori bisericeşti” (în continuare, abreviat: PSB), nr. 11, EIB, Bucureşti, 1982

– Ambrozie al Milanului (Sf.), Despre Sfintele Taine, Scrieri II, trad. David Popescu, PSB 53, EIB, Bucureşti, 1994

– Ambrozie al Milanului (Sf.), Scrisori, Scrieri II, trad. David Popescu, PSB 53, EIB, Bucureşti, 1994

– Atanasie cel Mare (Sf.), Cuvânt împotriva Elinilor, Scrieri II, trad. D. Stăniloae, PSB 15, EIB, Bucureşti, 1988

– Atanasie cel Mare (Sf.), Despre principii, Scrieri II, trad. D. Stăniloae, PSB 15, EIB, Bucureşti, 1988

– Atanasie cel Mare (Sf.), Epistola despre Sinoade, Scrieri II, trad. D. Stăniloae, PSB 15, EIB, Bucureşti, 1988

– Atanasie cel Mare (Sf.), Epistolele către Serapion, Scrieri II, trad. D. Stăniloae, PSB 15, EIB, Bucureşti, 1988

– Atanasie cel Mare (Sf.), Tratat despre întruparea Cuvântului, Scrieri I, trad. D. Stăniloae, PSB 15, EIB, Bucureşti, 1987

– Atanasie cel Mare (Sf.), Trei Cuvinte împotriva arienilor, Scrieri I, trad. D. Stăniloae, PSB 15, EIB, Bucureşti, 1987

– Atanasie cel Mare (Sf.), Viaţa Cuviosului Părintelui nostru Antonie, Scrieri II, trad. Dumitru Stăniloae, PSB 16, EIB, Bucureşti, 1988

– Augustin (Fer.), Mărturisiri, Scrieri alese I, trad. Ioan Rămureanu, PSB 64, EIB, Bucureşti, 1985

– Barnaba, Epistola, trad. D. Fecioru, în Scrierile Părinţilor apostolici, PSB 1, EIB, Bucureşti, 1979

– Boethius, Scurtă expunere a credinţei creştine, trad. D. Po­pes­cu, în Boethius şi Salvianus, Scrieri, P.S.B. 72, EIB, Bucureşti, 1992

– Calist Catafygiotul, Despre viaţa contemplativă, trad. D. Stăniloae, în colecţia „Filocalia” (F), nr. 8, EIB, Bucureşti, 1979

– Calist Patriarhul, Capete despre rugăciune, trad. D. Stăniloae, F 8, EIB, Bucureşti, 1979

– Calist şi Ignatie Xanthopol, Cele 100 de Capete, trad. D. Stăniloae, F 8, EIB, Bucureşti, 1979

– Chiril al Alexandriei (Sf.), Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Scrieri IV, trad. D. Stăniloae, PSB 41, EIB, Bucureşti, 2000

– Chiril al Alexandriei (Sf.), Despre închinarea şi slujirea în Duh şi Adevăr, Scrieri I, trad. D. Stăniloae, PSB 38, EIB, Bucureşti, 1991

– Chiril al Alexandriei (Sf.), Despre Sfânta Treime, Scrieri III, trad. D. Stăniloae, PSB 40, EIB, Bucureşti, 1994

– Chiril al Alexandriei (Sf.), Glafire, Scrieri II, trad. D. Stăniloae, PSB 39, EIB, Bucureşti, 1992

– Chiril al Alexandriei (Sf.), Zece Cărţi împotriva lui Iulian Apostatul, trad. Constantin Daniel revăzută de Î.P.S. Nicolae Corneanu, Editura Anastasia, 2000

– Chiril al Ierusalimului (Sf.), Catehezele, trad. D. Fecioru, EIB, Bucureşti, vol. I – 1943; vol. II – 1945

– Ciprian al Cartaginei (Sf.), Despre gelozie şi invidie, trad. D. Popescu, în Apologeţi de limbă latină, PSB 3, EIB, Bucureşti, 1981

– Ciprian al Cartaginei (Sf.), Despre rugăciunea domnească, trad. D. Popescu, în Apologeţi de limbă latină, PSB 3, EIB, Bucureşti, 1981

– Ciprian al Cartaginei (Sf.), Despre unitatea Bisericii ecumenice, trad. D. Popescu, în Apologeţi de limbă latină, PSB 3, EIB, Bucureşti, 1981

– Clement Alexandrinul, Cuvânt de îndemn către Elini, Scrieri I, trad. D. Fecioru, PSB 4, EIB, Bucureşti, 1982

– Clement Alexandrinul, Pedagogul, Scrieri I, trad. D. Fecioru, PSB 4, EIB, Bucureşti, 1982

– Clement Alexandrinul, Stromate, Scrieri II, trad. D. Fecioru, PSB 5, EIB, Bucureşti, 1982

– Clement Romanul (Sf.), Epistola către Corinteni, trad. D. Fecioru, în Scrierile Părinţilor apostolici, PSB 1, EIB, Bucureşti, 1979

– Diadoh al Foticeii, Cuvânt ascetic, trad. D. Stăniloae, F 1, Tipografia Arhidiecezană, Sibiu, 1946

– Diadoh al Foticeii, Cuvânt ascetic în 100 de capete, trad. D. Stăniloae, F 1, Tipografia Arhidiecezană, Sibiu, 1946

– Didim din Alexandria, Despre Duhul Sfânt, trad. Vasile Răducă, Editura Sofia, Bucureşti, 2001

– Dionisie Areopagitul (Sf.), Despre Ierarhia cerească, Opere complete, trad. D. Stăniloae, Ed. Paideia, Bucureşti, 1996

– Dorotei (Ava), Învăţături de suflet folositoare, trad. D. Stăniloae, F 9, EIB, Bucureşti, 1980

– Efrem Sirul (Sf.), Cuvânt despre preoţie, trad. D. Fecioru, în Sfân­tul Ioan Gură de Aur, Sfântul Grigorie de Nazi­anz şi Sfântul Efrem Sirul, Despre preoţie, EIB, Bu­cu­reşti, 1987

– Efrem Sirul (Sf.), Imne I, Imnele Păresimilor, Azimelor, Răstignirii şi Învierii, trad. Ioan I. Ică jr, Editura Deisis, Sibiu, 1999

– Efrem Sirul (Sf.), Imne II, Imnele Naşterii şi Arătării Domnului, trad. Ioan I. Ică jr, Editura Deisis, Sibiu, 2000

– Eusebiu de Cezareea, Istoria bisericească, Scrieri I, trad. Teodor Bodogae, PSB 13, EIB, Bucureşti, 1987

– Evagrie Ponticul, Cuvânt despre rugăciune, trad. D. Stăniloae, F 1, Tipografia Arhidiecezană, Sibiu, 1946

– Evagrie Ponticul, Capete despre deosebirea patimilor şi a gândurilor, trad. D. Stăniloae, F 1, Tipografia Arhidiecezană, Sibiu, 1946

– Evagrie Ponticul, Schiţă monahicească, în care se arată cum trebuie să ne nevoim şi să ne liniştim, trad. D. Stăniloae, F 1, Tipografia Arhidiecezană, Sibiu, 1946

– Filotei Sinaitul, Capete despre trezvie, trad. D. Stăniloae, F 4, Tipografia Arhidiecezană, Sibiu, 1948

– Grigorie al Salonicului (Sf.), Că toţi creştinii îndeobşte trebuie să se roage neîncetat, trad. D. Stăniloae, F 7, EIB, Bucureşti, 1977

– Grigorie de Nazianz (Sf.), Cele cinci cuvântări teologice, trad. D. Stăniloae, Ed. Anastasia, Bucureşti, 1993

– Grigorie de Nazianz (Sf.), Despre preoţie, trad. D. Fecioru, în vol. Sf. Ioan Gură de Aur, Sf. Grigorie de Nazianz, Sf. Efrem Sirul, Despre preoţie, EIB, Bucureşti, 1987

– Grigorie de Nyssa (Sf.), Cuvânt apologetic la Hexaimeron, Scrieri II, trad. T. Bodogae, PSB 30, EIB, Bucureşti, 1998

– Grigorie de Nyssa (Sf.), Despre desăvârşire, către monahul Olimpiu, Scrieri II, trad. T. Bodogae, PSB 30, EIB, Bucureşti, 1998

– Grigorie de Nyssa (Sf.), Despre facerea omului, Scrieri II, trad. T. Bodogae, PSB 30, EIB, Bucureşti, 1998

– Grigorie de Nyssa (Sf.), Despre fericiri, Scrieri I, trad. D. Stăniloae, PSB 29, EIB, Bucureşti, 1982

– Grigorie de Nyssa (Sf.), Despre înţelesul numelui de creştin, către Armoniu, Scrieri II, trad. T. Bodogae, PSB 30, EIB, Bucureşti, 1998

– Grigorie de Nyssa (Sf.), Despre nevoinţă, Scrieri I, trad. D. Stăniloae, PSB 29, EIB, Bucureşti, 1982

– Grigorie de Nyssa (Sf.), Despre pruncii morţi prematur, către Hierios, Scrieri II, trad. T. Bodogae, PSB 30, EIB, Bucureşti, 1998

– Grigorie de Nyssa (Sf.), Despre rugăciunea domnească, Scrieri I, trad. D. Stăniloae, PSB 29, EIB, Bucureşti, 1982

– Grigorie de Nyssa (Sf.), Despre viaţa lui Moise, Scrieri I, trad. Ioan Buga, PSB 29, EIB, Bucureşti, 1982

– Grigorie de Nyssa (Sf.), Dialogul despre suflet şi înviere, Scrieri II, trad. T. Bodogae, PSB 30, EIB, Bucureşti, 1998

– Grigorie de Nyssa (Sf.), La titlurile Psalmilor, Scrieri II, trad. T. Bodogae, PSB 30, EIB, Bucureşti, 1998

– Grigorie de Nyssa (Sf.), Marele cuvânt catehetic, Scrieri II, trad. T. Bodogae, P.S.B. 30, EIB, Bucureşti, 1998

– Grigorie de Nyssa (Sf.), Omilii la Ecclesiast, Scrieri II, trad. T. Bodogae, PSB 30, EIB, Bucureşti, 1998

– Grigorie de Nyssa (Sf.), Tâlcuire la Cântarea Cântărilor, Scrieri I, trad. D. Stăniloae, PSB 29, EIB, Bucureşti, 1982

– Grigorie Palama (Sf.), Capete despre cunoştinţa naturală, trad. D. Stăniloae, F 7, EIB, Bucureşti, 1977

– Grigorie Palama (Sf.), Despre împărtăşirea dumnezeiască, trad. D. Stăniloae, F 7, EIB, Bucureşti, 1977

– Grigorie Palama (Sf.), Despre rugăciune, trad. D. Stăniloae, F 7, EIB, Bucureşti, 1977

– Grigorie Palama (Sf.), Despre sfânta lumină, trad. D. Stăniloae, F 7, EIB, Bucureşti, 1977

– Grigorie Palama (Sf.), Omilii I, traducere Constantin Daniel, revăzută de Laura Pătraşcu şi stilizată de Răzvan Codrescu, Editura Anastasia, Bucureşti, 2000

– Grigorie Palama (Sf.), 150 Capete despre cunoştinţa naturală, trad. D. Stăniloae, F 7, EIB, Bucureşti, 1977

– Grigorie Sinaitul (Sf.), Capete foarte folositoare în acrostih, trad. D. Stăniloae, F 7, EIB, Bucureşti, 1977

– Grigorie Sinaitul (Sf.), Învăţătură despre liniştire şi rugăciune, trad. D. Stăniloae, F 7, EIB, Bucureşti, 1977

– Ignatie Teoforul (Sf.), Epistola către Efeseni, trad. D. Fecioru, în Scrierile Părinţilor apostolici, PSB 1, EIB, Bucureşti, 1979

– Ilie Ecdicul, Culegere din sentinţele înţelepţilor, trad. D. Stăniloae, F 4, Tipografia Arhidiecezană, Sibiu, 1948

– Ioan Carpatiul, Cuvânt ascetic şi foarte mângâietor, trad. D. Stăniloae, F 4, Tipografia Arhidiecezană, Sibiu, 1948

– Ioan Carpatiul, Una sută capete de mângâiere, trad. D. Stăniloae, F 4, Tipografia Arhidiecezană, Sibiu, 1948

– Ioan Casian (Sf.), Aşezămintele mânăstireşti, Scrieri alese, trad. Vasile Cojocaru, PSB 57, EIB, Bucureşti, 1990

– Ioan Casian (Sf.), Convorbiri duhovniceşti, Scrieri alese, trad. David Popescu, PSB 57, EIB, Bucureşti, 1990

– Ioan Casian (Sf.), Despre cele opt gânduri ale răutăţii, trad. D. Stăniloae, F 1, Tipografia Arhidiecezană, Sibiu, 1946

– Ioan Casian (Sf.), Despre întruparea Domnului, Scrieri alese, trad. D. Popescu, PSB 57, EIB, Bucureşti, 1990

– Ioan Damaschin (Sf.), Cele trei tratate contra iconoclaştilor, trad. D. Fecioru, EIB, Bucureşti, 1998

– Ioan Damaschin (Sf.), Dogmatica, trad. D. Fecioru, ediţia a II-a, EIB, Bucureşti, 1943

– Ioan Gură de Aur (Sf.), Cuvânt de sfătuire către Teodor cel căzut, în vol. Despre feciorie, Apologia vieţii monahale, Despre creşterea copiilor, trad. D. Fecioru, EIB, Bucureşti, 2001

– Ioan Gură de Aur (Sf.), Despre feciorie, în vol. Despre feciorie, Apologia vieţii monahale, Despre creşterea copiilor, trad. D. Fecioru, EIB, Bucureşti, 2001

– Ioan Gură de Aur (Sf.), Despre mărginita putere a diavolului, Despre căinţă, Despre necazuri şi biruirea tristeţii, trad. D. Fecioru, EIB, Bucureşti, 2002

– Ioan Gură de Aur (Sf.), Omiliile despre pocăinţă, în Sf. Ioan Gură de Aur, Omiliile despre pocăinţă şi Sf. Sofronie al Ierusalimului, Viaţa Cuvioasei Maria Egipteanca, trad. D. Fecioru, EIB, Bucureşti, 1998

– Ioan Gură de Aur (Sf.), Omilii la Epistola către Romani, trad. P. S. Teodosie Atanasiu, revizuită şi îngrijită de Cezar Păvălaşcu şi Cristian Untea, Ed. Christiana, Bucureşti, 2005

– Ioan Gură de Aur (Sf.), Omilii la Facere, trad. D. Fecioru, PSB 21-22, EIB, Bucureşti, vol. I- 1987; vol. II – 1989

– Ioan Gură de Aur (Sf.), Omilii la Matei, trad. D. Fecioru, PSB 23, EIB, Bucureşti, 1994

– Ioan Gură de Aur (Sf.), Omilia rostită când a fost hirotonit preot, trad. D. Fecioru, în vol. Sf. Ioan Gură de Aur, Sf. Grigorie de Nazianz, Sf. Efrem Sirul, Despre preoţie, EIB, Bucureşti, 1987

– Ioan Gură de Aur (Sf.),  Predici la Sărbători Împărăteşti şi Cuvântări de laudă la Sfinţi, trad. D. Fecioru, EIB, Bucureşti, 2002

– Ioan Gură de Aur (Sf.), Tratatul despre preoţie, trad. D. Fecioru, în vol. Sf. Ioan Gură de Aur, Sf. Grigorie de Nazianz, Sf. Efrem Sirul, Despre preoţie, EIB, Bucureşti, 1987

– Ioan Scărarul (Sf.), Scara duhovnicescului urcuş, trad. D. Stăniloae, F 9, EIB, Bucureşti, 1980

– Isaac Sirul (Sf.), Cuvinte către singuratici, partea II, trad. Ioan I. Ică jr, Ed. Deisis, Sibiu, 2003

– Isaac Sirul (Sf.), Cuvinte către singuratici, partea III, trad. Ioan I. Ică jr, Ed. Deisis, Sibiu, 2005

– Isaac Sirul (Sf.), Cuvinte despre sfintele nevoinţe, trad. D. Stăniloae, F 10, EIB, Bucureşti, 1981

– Isaia Pustnicul, Douăzeci şi nouă de cuvinte, trad. D. Stăniloae, F 12, Ed. Harisma, Bucureşti, 1991

– Isaia Pustnicul, Fragmente, trad. D. Stăniloae, F 12, Ed. Harisma, Bucureşti, 1991

– Isichie Sinaitul (Sf.), Scurt cuvânt de folos sufletului şi mântuitor despre trezvie şi virtute, trad. D. Stăniloae, F 4, Tipografia Arhidiecezană, Sibiu, 1948

– Iustin Martirul şi Filosoful (Sf.), Dialogul cu iudeul Trifon, trad. Olimp Căciulă, în Apologeţi de limbă greacă, PSB 2, EIB, Bucureşti, 1980

– Iustin Martirul şi Filosoful (Sf.), Apologia întâia, trad. Olimp Căciulă, în Apologeţi de limbă greacă, PSB 2, EIB, Bucureşti, 1980

– Macarie Egipteanul (Sf.), Omilii duhovniceşti, trad. Constantin Corniţescu, PSB 34, EIB, Bucureşti, 1992

– Macarie Egipteanul (Sf.), 21 de Cuvântări despre mântuire, trad. Ioasaf Popa, Editura Anastasia, Bucureşti, 2001

– Marcu Ascetul, Despre cei ce-şi închipuie că se îndreptează din fapte, trad. D. Stăniloae, F 1, Tipografia Arhidiecezană, Sibiu, 1946

– Marcu Ascetul, Despre legea duhovnicească, trad. D. Stăniloae, F 1, Tipografia Arhidiecezană, Sibiu, 1946

– Marcu Ascetul, Epistolă către Nicolae Monahul, trad. D. Stăniloae, F 1, Tipografia Arhidiecezană, Sibiu, 1946

– Marcu Ascetul, Răspuns acelora care se îndoiesc de Dumnezeiescul Botez, trad. D. Stăniloae, F 1, Tipografia Arhidiecezană, Sibiu, 1946

– Maxim Mărturisitorul (Sf.), Ambigua, Scrieri I, trad. D. Stăniloae, PSB 80, EIB, Bucureşti, 1983

– Maxim Mărturisitorul (Sf.), Capetele despre cunoştinţa de Dumnezeu, trad. D. Stăniloae, F 2, Tipografia Arhidiecezană, Sibiu, 1946

– Maxim Mărturisitorul (Sf.), Capetele despre dragoste, trad. D. Stăniloae, F 2, Tipografia Arhidiecezană, Sibiu, 1946

– Maxim Mărturisitorul (Sf.), Capetele gnostice, trad. D. Stăniloae, F 2, Tipografia Arhidiecezană, Sibiu, 1946

– Maxim Mărturisitorul (Sf.), Capetele teologice, F 2, ediţia a II-a, Ed. Harisma, Bucureşti, 1993

– Maxim Mărturisitorul (Sf.), Cuvânt ascetic, trad. D. Stăniloae, F 2, Tipografia Arhidiecezană, Sibiu, 1946

– Maxim Mărturisitorul (Sf.), Epistolele, Scrieri II, trad. D. Stăniloae, PSB 82, EIB, Bucureşti, 1990

– Maxim Mărturisitorul (Sf.), Întrebări, nedumeriri şi răspunsuri, trad. D. Stăniloae, F 2, ediţia a II-a, Editura Harisma, Bucureşti, 1993

– Maxim Mărturisitorul (Sf.), Răspunsuri către Talasie, trad. D. Stăniloae, F 3, Tipografia Arhidiecezană, Sibiu, 1948

– Maxim Mărturisitorul (Sf.), Scrieri despre cele două nevoinţe în Hristos, Scrieri II, trad. D. Stăniloae, PSB 82, EIB, Bucureşti, 1990

– Maxim Mărturisitorul (Sf.), Scurtă tâlcuire a rugăciunii Tatăl nostru,

– Metodiu de Olimp, Banchetul sau Despre castitate, trad. C. Corniţescu, în Sf. Grigorie Taumaturgul şi Metodiu de Olimp, Scrieri, PSB 10, EIB, Bucureşti, 1984

– Metodiu de Olimp, Aglaofon sau despre înviere, trad. C. Corniţescu, în Sf. Grigorie Taumaturgul şi Metodiu de Olimp, Scrieri, PSB 10, EIB, Bucureşti, 1984

– Nichita Stithatul, Cele 300 de capete despre făptuire, despre fire şi despre cunoştinţă, trad. D. Stăniloae, F 6, EIB, Bucureşti, 1977

– Nichita Stithatul, Vederea duhovnicească a raiului, trad. D. Stăniloae, F 6, EIB, Bucureşti, 1977

– Nil Ascetul, Cuvânt ascetic, trad. D. Stăniloae, F 1, Tipografia Arhidiecezană, Sibiu, 1946

– Origen, Comentariu la Evanghelia după Ioan, Scrieri alese II, trad. T. Bodogae şi N. Neaga, PSB 7, EIB, Bucureşti, 1982

– Origen, Comentariu la Evanghelia după Matei, Scrieri alese II, trad. T. Bodogae şi N. Neaga, PSB 7, EIB, Bucureşti, 1982

– Origen, Contra lui Celsus, Scrieri alese IV, trad. T. Bodogae, PSB 9, EIB, Bucureşti, 1984

– Origen, Convorbirile cu Heraclide, Scrieri alese III, trad. T. Bodogae, PSB 8, EIB,                                           Bucureşti, 1982

– Origen, Despre principii, Scrieri alese III, trad. T. Bodogae, PSB 8, EIB, Bucureşti, 1982

– Origen, Despre rugăciune, Scrieri alese II, trad. T. Bodogae şi Nicolae Neaga, PSB 7, EIB,                      Bucureşti, 1982

– Origen, Exortaţie la martiriu, Scrieri alese III, trad. Constantin Galeriu, PSB 8, EIB, Bucureşti, 1982

– Origen, Filocalia, Scrieri alese II, trad. T. Bodogae şi Nicolae Neaga, PSB 7, EIB, Bucureşti, 1982

– Origen, Omilii la Cartea Cântarea Cântărilor, Scrieri alese I, trad. T. Bodogae şi N. Neaga,                   PSB 6, EIB, Bucureşti, 1981

– Origen, Omilii la Cartea Ieşirii, Scrieri alese I, trad. T. Bodogae şi N. Neaga,                   PSB 6, EIB, Bucureşti, 1981

– Origen, Omilii la Cartea Iosua, Scrieri alese I, trad. T. Bodogae şi N. Neaga, PSB 6, EIB,                           Bucureşti, 1981

– Origen, Omilii la Cartea Proorocului Ieremia, Scrieri alese I, trad. T. Bodogae şi N. Neaga,             PSB 6, EIB, Bucureşti, 1981

– Origen, Omilii la Evanghelia după Luca, Scrieri alese II, trad. T. Bodogae şi N. Neaga,                   PSB 7, EIB, Bucureşti, 1982

– Petru Damaschin, Învăţături duhovniceşti, trad. D. Stăniloae, F 5, EIB, Bucureşti, 1976

– Salvianus, Despre guvernarea lui Dumnezeu, Scrieri, trad. D. Popescu, PSB 72, EIB,                              Bucureşti, 1992

– Simeon Metafrastul (Sf.), Parafrază la Sfântul Macarie Egipteanul, trad. D. Stăniloae, F 5, EIB, Bucureşti, 1976

– Simeon Noul Teolog (Sf.), Cateheze, Scrieri II, trad. Ioan I. Ică jr, Editura Deisis, Sibiu, 1999

– Simeon Noul Teolog (Sf.), Cele 225 de capete teologice şi practice, trad. D. Stăniloae, F 6, EIB, Bucureşti, 1977

– Simeon Noul Teolog (Sf.), Cuvântările morale, trad. D. Stăniloae, F 6, EIB, Bucureşti, 1977

– Simeon Noul Teolog (Sf.), Discursuri teologice şi etice, Scrieri I, trad. Ioan I. Ică jr, Editura Deisis, Sibiu, 1998

– Simeon Noul Teolog (Sf.), Imne, Epistole şi Capitole, Scrieri III, trad. Ioan I. Ică jr, Editura Deisis, Sibiu, 2001

– Simeon Noul Teolog (Sf.), Metoda sfintei rugăciuni şi atenţiuni, trad. D. Stăniloae, F 8, EIB, Bucureşti, 1979

– Talasie Libianul, Despre dragoste, înfrânare şi petrecerea cea după minte, trad. D. Stăniloae, F 4, Tipografia Arhidiecezană, Sibiu, 1948

– Teodoret al Cirului, Istoria bisericească, Scrieri II, trad. Vasile Sibiescu, PSB 44, EIB, Bucureşti, 1995

– Teofil al Antiohiei, Trei cărţi către Autolic, trad. D. Fecioru, în Apologeţi de limbă greacă, PSB 2, EIB, Bucureşti, 1980

– Teolipt al Filadelfiei, Cuvinte către filadelfieni, trad. D. Stăniloae, F 7, EIB, Bucureşti, 1977

– Teolipt al Filadelfiei, Cuvinte duhovniceşti, Imne şi Scrisori, trad. Ioan I. Ică jr, Editura Deisis, Sibiu, 2000

– Teolipt al Filadelfiei, Despre lucrarea cea ascunsă întru Hristos, trad. D. Stăniloae, F 7, EIB, Bucureşti, 1977

– Teolipt al Filadelfiei, Despre ostenelile vieţii călugăreşti, trad. D. Stăniloae, F 7, EIB, Bucureşti, 1977

– Tertulian, Despre prescripţia contra ereticilor, trad. D. Popescu, în Apologeţi de lim­bă latină, P.S.B. 3, EIB, Bucureşti, 1981

– Tertulian, Despre răbdare, trad. D. Popescu, în Apologeţi de lim­bă latină, P.S.B. 3, EIB, Bucureşti, 1981

– Tertulian, Despre rugăciune, trad. D. Popescu, în Apologeţi de lim­bă latină, P.S.B. 3, EIB, Bucureşti, 1981

– Tertulian, Tratate dogmatice şi apologetice (Către martiri, Către Scapula, Despre trupul lui Hristos, Împotriva lui Hermoghene, Împotriva lui Praxeas), trad. Dionisie Pîrvuloiu, Editura Polirom, Iaşi, 2007

– Toma de Kempis, Urmarea lui Hristos, trad. Dumitru C. Vişan, ediţia a II-a, Editura Mitropoliei Banatului, Timişoara, 1991

– Vasile cel Mare (Sf.), Constituţiile ascetice, Scrieri II, trad. Iorgu Ivan, PSB 18, EIB,                        Bucureşti, 1989

– Vasile cel Mare (Sf.), Despre Sfântul Duh, Scrieri III, trad. C. Corniţescu şi T. Bodogae, PSB 12, EIB, Bucureşti, 1988

– Vasile cel Mare (Sf.), Epistole, Scrieri III, trad. C. Corniţescu şi T. Bodogae, PSB 12, EIB,                          Bucureşti, 1988

– Vasile cel Mare (Sf.), Omilii la Hexaimeron, Scrieri I, trad. D. Fecioru, PSB 17, EIB, Bucureşti, 1986

– Vasile cel Mare (Sf.), Omilii la Psalmi, Scrieri I, trad. D. Fecioru, PSB 17, EIB, Bucureşti, 1986

– Vasile cel Mare (Sf.), Omilii şi cuvântări, Scrieri I, trad. D. Fecioru, PSB 17, EIB, Bucureşti,      1986

– Vasile cel Mare (Sf.), Regulile mari, Scrieri II, trad. I. Ivan, PSB 18, EIB, Bucureşti, 1989

– Vasile cel Mare (Sf.), Regulile mici, Scrieri II, trad. I. Ivan, PSB 18, EIB, Bucureşti, 1989

– Varsanufie (Sf.), Scrisori duhovniceşti, trad. D. Stăniloae, F 11, Editura Episcopiei Romanului şi Huşilor, 1990

C. Lucrări şi studii teologice

– Abrudan, Dumitru, Emilian Corniţescu, Arheologie biblică, EIB, Bucureşti, 1994

– Chevalier, Jean, Alain Gheerbrant, Dicţionar de simboluri, Ed. Artemis, Bucureşti, vol. I – 1994; vol. II şi vol. III – 1995

– Coman, I. G., Patrologie, EIB, Bucureşti, vol. I – 1984; vol. II – 1985

– Daniel, Constantin, Pe urmele vechilor civilizaţii, Ed. Sport-Turism, Bucureşti, 1987

– Dicţionar biblic, trad. Constantin Moisa (titlul original: Nouveau dictionnaire biblique revise), Editura Stephanus, Bucureşti, vol. I – 1995, vol. II – 1996, vol. III – 1997

– Dicţionar enciclopedic de Iudaism, trad. Viviane Prager, C. Litman şi Ţicu Goldstein, Editura Hasefer, Bucureşti, 2000

– Drimba, Ovidiu, Istoria culturii şi civilizaţiei, vol. I, Ed. Ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1985

– Eliade, Mircea, Istoria credinţelor şi ideilor religioase, vol. I, ediţia a II-a, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1992

– Moldoveanu, Nicolae, Dicţionar biblic de nume proprii şi cuvinte rare, Editura Casa Şcoalelor, Bucureşti, 1995

– Negoiţă, Athanase, Teologia biblică a Vechiului Testament, Ed. Credinţa noastră, Bucureşti, 1992

– Prelipcean, Vladimir, Nicolae Neaga, Gh. Barna, Mircea Chialda, Studiul Vechiului Testament (pentru Institutele teologice), ediţia a II-a, EIB, Bucureşti, 1985

– Stăniloae, Dumitru, Teologia morală ortodoxă, vol. III, EIB, Bucureşti, 1981

– Usca, Ioan Sorin, Vechiul Testament în tâlcuirea Sfinţilor Părinţi, I, Facerea, Ed. Christiana, Bucureşti, 2002

Comentarii la Isaia – 1

Pictură de Monica Vasiloaia

.

Introducere

 

Cu Cartea Isaia, intrăm în aşa numitele cărţi profetice ale Vechiului Testament. Începând cu vremea lui Moise, în sânul poporului Israel a fost rânduit profetismul, urmărind împlinirea poruncilor divine şi respectarea legământului, iar în cazuri excepţionale comunicându-se voia lui Dumnezeu prin profeţi. Înţelesul termenului de profet ar fi acela de a vorbi în numele lui Dumnezeu. Adeseori, profeţii au parte de viziuni şi revelaţii, vestind în urma acelora aspecte privind cele viitoare. De cea mai mare importanţă pentru noi sunt profeţiile mesianice, confirmate apoi în Hristos. Cum am făcut-o şi în volumele anterioare, vom urmări în mod predilect vestirile lui Hristos în cărţile profetice, de data aceasta mai evidente decât în cărţile istorice ale Vechiului Testament, unde adeseori doar forţarea textului de către exegeţi a dus la anticiparea vieţii şi activităţii Mântuitorului.

Isaia a avut o origine şi educaţie aleasă, fiind posibil chiar să se fi înrudit cu familia regală. El era fiul lui Amoţ, care, conform unei tradiţii rabinice, era fratele regelui Amaţia. Ştim despre profet că era căsătorit şi avea doi copii. Cronologic, îi urmează profetului Amos, iar activitatea sa se întinde pe parcursul a patru decenii, aproximativ 740-700 î. Hr.  Tot conform tradiţiei, se spune că Isaia ar fi fost ucis la începutul domniei regelui idolatru Manase (690 î. Hr.).

Contemporan cu căderea Regatului de Nord (722 î. Hr.), Isaia a prins vremuri agitate şi în Iuda, context în care şi-a îndemnat, încurajat ori mustrat conaţionalii, deseori intervenind şi pe lângă regi, fie că a fost sau nu ascultat. Prezicând pe Mesia mai detaliat decât oricare alt profet, Sfinţii Părinţi l-au supranumit Evanghelistul Vechiului Testament.

Cartea îşi are numele după autorul său: Iesaiah[1] în Biblia Hebraica, Ησαιας în Septuaginta şi Isaia propheta în Vulgata.

Cartea Isaia alătură profeţii, cuvântări şi istorisiri care s-au rostit sau scris vreme de 40 sau chiar 50 de ani. Acestea nu sunt grupate cronologic decât într-o măsură, autorul urmărind expunerea ideilor într-o coerenţă proprie lor. Putem împărţi scrierea în două părţi mari:

Partea I – cap. 1-35: cuprinde profeţii şi cuvântări adresate contemporanilor, în diferite timpuri şi prilejuri;

Adaos istoric – cap. 36-39, vorbind despre invazia lui Senaherib în Iudeea şi retragerea subită a asirienilor (701) şi despre boala şi vindecarea regelui Iezechia. Acest adaos constituie şi un fel de concluzie a primei părţi.

Partea a II-a – cap. 40-66, tratează despre mântuirea drepţilor, cuprinzând în general profeţii de mângâiere şi îndemnuri profetice.

Cum am anticipat, importanţa Cărţii Isaia constă în principal în prezicerile mesianice deosebit de clare, atât despre Mântuitorul Hristos, cât şi despre cadrul în care va activa Acesta.

 

Comentarii la Isaia

CAPITOLUL 1 – Israel nu-şi cunoaşte Dumnezeul. Adevăratele jertfe. Curăţirea Ierusalimului.

 

1: Vedenia lui Isaia, fiul lui Amos, pe care el a văzut-o despre Iuda şi Ierusalim sub regii Ozia, Iotam, Ahaz şi Iezechia, care au domnit în Iudeea.

„Versetul constituie un titlu care înfăţişează cadrul cronologic al întregii activităţi a profetului. ♦ Isaia, fiul lui Amos: ebr. Yeşayahu (Mântuirea lui Iahve) fiul lui Amoţ (care nu trebuie confundat cu profetul Amos). ♦ […] Ozia: ebr. Uzziyah (tăria mea este Iahve), rege în Iuda între 791/790 şi 740/739 î. Hr. (cf. IV Regi 14,18-21). A purtat războaie împotriva filistenilor, arabilor şi amoriţilor, pe care i-a învins. A întărit fortificaţiile Ierusalimului şi a creat o armată permanentă. Din cauză că a practicat idolatria, Ozia a fost lovit de lepră, iar fiul său Iotam i-a urmat la domnie (IV Regi 26,16-21). Nu demult s-a descoperit o lespede în Ierusalim, datată din secolul I d. Hr., pe care scrie: Aici au fost aduse osemintele lui Ozia, regele lui Iuda, nu deschideţi! ♦ Iotam: ebr: Yotham (Iahve este desăvârşit), rege în Iuda (740-732 î. Hr.). A extins graniţele regatului supunându-i pe amoniţi. ♦ Ahaz: […] rege în Iuda, 732-715 î. Hr. S-a închinat la idoli, şi-a jertfit întâiul născut lui Moloh (IV Regi 16,3-4); a făcut ce este rău înaintea Domnului (cf. II Paralipomene 28,1-5). ♦ Iezechias: ebr. Yehizeqiyahu (puterea mea este Iahve), rege în Iuda; a domnit douăzeci şi nouă de ani. întreprinde o reformă religioasă, renovează şi purifică Templul, reînnoind legământul dintre Domnul şi poporul Său prin sărbătorirea Paştelui (II Paralipomene 30-31)”[2].

Vedenia: „Sfântul Ioan Hrisostom: Nu e vorba de o vedenie (viziune) propriu-zisă, dar e numită astfel pentru că, în anumite cazuri, Dumnezeu înzestrează auzul profeţilor cu o putere întru nimic inferioară văzului; ei aud în imagini, ca şi cum ar vedea”[3].

„Ar trebui – ne spune Ieronim – să-l numim pe Isaia mai degrabă evanghelist decât profet, pentru că arată toate tainele lui Hristos şi ale Bisericii, încât ai putea gândi că a scris o istorie a celor întâmplate şi nu o profeţie a celor viitoare (Commentarii in Isaiam, PL 28, 825)”[4].

„Pe vremea când proorocii nu se adresau decât iudeilor, numai regii din Iuda erau pomeniţi în adresele lor […]. În afară de regii Iudeii nu văd pe nimeni altul menţionat în timpul lui Isaia”[5].

„Înfrânţi au fost Ozia, Iotan şi Ahaz în războaiele lor. În locul prizonierilor care au fost duşi în Asur, au venit la noi magii cu caravane. În pieţele noastre s-a revărsat buna mireasmă a mirodeniilor lor”[6].

2: Ascultă, cerule, şi ia aminte, pământule, că Domnul grăieşte:

Născut-am fii şi i-am crescut,

dar ei s-au lepădat de Mine.

Ascultă, cerule, şi ia aminte, pământule: „Invocaţie inspirată din începutul Cântării lui Moise (Deuteronom 32,1)”[7].

„A numit auzul înţelegere şi a numit cer sufletul gnosticului, care atrage la el priveliştea cerului şi a celor dumnezeieşti; şi prin aceasta a ajuns israelit [adică văzător de Dumnezeu]; dimpotrivă, a numit pământ pe cel ce alege neştiinţa şi împietrirea inimii, iar cuvântul ia în urechi l-a spus despre urechi, organele auzului, atribuind cele trupeşti celor care se alipesc de cele materiale”[8]. E subliniat şi un alt aspect aici: „Aşadar, mai întâi Tată îţi este Dumnezeu, Care a născut duhul tău, care şi spune: Am născut fii şi am săltat”[9]. „Dumnezeu, Care e bun după fire, vrând să aibă fiinţe faţă de care să-Şi arate binefacerile, fiinţe care s-ar bucura primindu-le, a făcut făpturi vrednice de El, adică în stare să-L înţeleagă cum se cuvine; de aceea zice că a născut fii”[10].  „Tocmai pentru că nu erau fii după fire, s-au schimbat şi li s-a luat Duhul şi au fost lepădaţi. Dar, pocăindu-se, iarăşi îi va primi şi, dându-le lumină, iarăşi îi va numi fii Dumnezeu cel care le-a dat la început harul”[11].

3: Boul îşi cunoaşte stăpânul,

şi asinul ieslea domnului său,

dar Israel nu Mă cunoaşte,

poporul Meu nu Mă pricepe.

„Legea lui Dumnezeu nu e peste puterile omului; ceea ce El cere de la un om nu depăşeşte măsura aplicată animalelor, chiar pe a celor mai proaste; dacă ele ascultă de instinct, cum oare n-ar asculta omul de raţiune? (Sfântul Ioan Hrisostom)”[12].

„Beda (ACCS[13], p. 6) comentează: boul este un animal curat, simbol pentru poporul lui Israel, curăţit prin jugul Legii şi deprins să rumege cuvintele ei, iar măgarul reprezintă neamurile pângărite de idolatrie. Aşadar, unii au interpretat boul ca reprezentând poporul lui Israel cel curat, care l-a cunoscut şi urmat pe Iisus Hristos, iar asinul – neamurile păgâne, care au cunoscut ieslea Domnului, de unde se vor hrăni cu adevărul”[14].

„Nu este oare o grozăvie ca cel care a văzut pe Dumnezeu să nu cunoască pe Domnul? Nu este oare o grozăvie ca boul şi asinul, animale proaste şi fără minte, să cunoască pe cel ce le hrăneşte, iar Israel să fie mai fără de minte decât acestea?”[15].  „Nu un popor păcătos poate să fie fiu, ci celor ce le este acordată iertarea păcatelor, lor li se dă şi numele de fii, lor li se promite şi veşnicia”[16].  „Nu se poate numi poporul lui Dumnezeu cel ce a părăsit nu demult cultul lui Dumnezeu, şi nu-L vede pe Dumnezeu cel care L-a renegat pe Fiul lui Dumnezeu”[17]. Nerecunoştinţa nu este, însă, generală: „Aşa cum boului şi asinului din binefacerea din partea celui care-l hrăneşte i se creează de la sine dragostea faţă de acesta, la fel şi noi, dacă vom primi binefacerile cu sensibilitate şi cu recunoştinţă, cum să nu iubim pe Dumnezeu, binefăcătorul unor atât de multe şi atât de mari binefaceri?”[18].  Versetul, totuşi, ne priveşte pe toţi: „Petrecem în lumea aceasta deosebindu-ne prea puţin de animalele necuvântătoare, sau poate căzând mai jos de ele, dacă e adevărată mustrarea făcută de Dumnezeu celor din Israil”[19].

4: Vai ţie, neam păcătos, popor încărcat de păcate,

soi rău, fii nelegiuiţi!;

L-aţi părăsit pe Domnul şi L-aţi mâniat pe Sfântul lui Israel,

întorcându-I spatele.

„După comentatorii vechi, popor este Israel, iar neamuri denumeşte mulţimea păgânilor idolatri”[20].

„Pedagogul se foloseşte de certare ca de un mijloc de neapărată trebuinţă pedagogiei din pricina slăbiciunii credinţei celor mulţi”[21].

5: Unde să mai fiţi loviţi, voi, cei ce stăruiţi în fărădelege?

Tot capul vă e buşit,

inima toată-i năpădită de întristare.

6: De la picioare pân-la cap, nimic în ele nu e neatins:

răni, vânătăi, bube deschise;

nici oblojeli, nici feşi, nici untdelemn, nimic care să le vindece.

„După Theodoret al Cyrului, capul îi reprezintă pe regi şi pe conducători, inima pe preoţi şi pe învăţători, iar ceilalţi sunt picioare (Commentaire sur Isaïe, traducere mi note de Jean-Noel Guinot; Sources chrétiennes 276, 295, 315, respectiv vol. I, cap. 1,1-9,6, vol. II, cap 9,7-44,22, vol. III, cap. 44,23-66,24 ; de aici înainte, citat ad loc.). ♦ Cel care nu-şi mărturiseşte păcatul este fără leac (Ieronim, ACCS, p. 9)”[22].

Sunt unii „atât de păcătoşi, încât nu li se poate aduce nici o îngrijire. Aceasta este astfel indicat de profet: Nu se poate aplica unguent, nici ulei, nici pansamente”[23].  „Tot aşa se poate spune şi despre păcate: unele din ele întinează sufletul şi pentru păcate omul are nevoie de cuvinte tari ca silitra, de cuvinte pătrunzătoare ca leşia, dar există şi păcate care nu se vindecă nici în felul acesta, căci nu sunt de soiul celor care pătează”[24].

„Ranele omenirii depăşesc leacurile noastre”[25]. „Rana cu care am fost răniţi este nevindecabilă şi numai Dumnezeu poate s-o vindece. De aceea, a şi venit în persoană, pentru că nimeni şi nimic din cele de demult – nici legea, nici profeţii – n-au putut s-o vindece. Numai El, venind, a vindecat acea rană nevindecabilă a sufletului”[26].  „Există o legătură[27] care strânge rănile sufletului şi, dacă este aruncată, se duce şi nădejdea vindecării”[28].  Cei din legea veche, „dacă ar fi avut untdelemn şi-ar fi turnat şi peste rănile lor. […] Biserica are untdelemn cu care să îngrijească rănile alor săi şi răutatea rănii nu pătrunde în adânc”[29]. „Deci bunul Dumnezeu a dat legea spre ajutor, spre întoarcere, spre îndreptarea răului. Dar nu s-a îndreptat. A trimis prooroci şi nici aceştia n-au izbutit. Căci răutatea s-a întărit şi mai mult, cum zice Isaia: Nici buba, nici rana, nici vânătaia nu mai erau calde şi nu se mai putea pune nici plasture, nici legătură peste ele. Aşa zicând, răutatea nu era într-o parte, nici într-un singur loc, ci în tot trupul. Cuprinsese tot sufletul. Stăpânea peste puterile lui. Nu se mai putea pune un plasture şi celelalte. Toate erau robite păcatului, toate erau stăpânite de el”[30].

7: Pământul vostru e pustiu, cetăţile vă sunt arse de foc,

ţara vă e mâncată de străini chiar în faţa ochilor voştri;

pustiită este, răvăşită de neamuri străine.

Versetele 7-9: „Expediţia lui Nabucodonosor împotriva Ierusalimului, deportarea poporului şi distrugerea Templului între anii 598 şi 587 î. Hr. sunt prezentate de Părinţi ca o prefigurare a ceea ce urma să se împlinească pe vremea împăratului Titus şi Hadrian, în epoca romană, după cuvântul Domnului, care a prezis distrugerea Templului (Matei 24,2). Începând cu anul 70 d. Hr., Iudeea devine provincie imperială. După victoria lui Hadrian, în 134 d. Hr., şi transformarea Iudeii în provincia Syro-Palestina, evreilor le-a fost interzis accesul în Ierusalim. După Theodoret (ad loc.), popoarele străine despre care vorbeşte profetul Isaia sunt popoarele supuse romanilor”[31].

8: Fiica Sionului va fi părăsită ca o colibă într-o vie,

ca un pătul într-o livadă,

ca o cetate împresurată.

Prin fiica Sionului este desemnat Ierusalimul sau, în înţeles mai larg, întreg poporul lui Israel. „Colibă… bordei[32]: adăposturi temporare făcute pe câmp de agricultori şi abandonate după recoltare. Unii Părinţi au văzut aici o imagine a Templului, părăsit şi distrus în urma recoltării rămăşiţei lui Israel, adică a celor care s-au mântuit prin Botez, începând cu cei trei mii (Fapte 2,41) şi apoi cu cei cinci mii (Theodoret, ad loc.). ♦ cetate împresurată: poate fi o aluzie la situaţia Ierusalimului în 701 î. Hr., când era asediat de asirieni”[33].

Versetele 5-8 sunt citate de către Sfântul Maxim Mărturisitorul care deplânge întreg neamul omenesc, ajuns în părăsire şi împresurat de vrăjmaşi datorită păcatului[34].

„Că această profeţie a fost împlinită până la capăt o mărturiseşte însăşi firea lucrurilor. Căci fiica Sionului e părăsită ca o colibă în vie şi ca o magazie de roade într-o ţarină, precum s-a scris. Iar templul a căzut şi s-a desfiinţat cu totul şi cei ce-i aparţineau au ajuns afară, nemaifiind în el în veac. În schimb, s-a înălţat şi s-a urcat Biserica, iar în ea rămân pentru totdeauna cei chemaţi la înfierea dumnezeiască prin credinţă. Căci slava Bisericii nu va înceta şi nu va sfârşi niciodată”[35].

9: Şi dacă Domnul Atotţiitorul nu ne-ar fi lăsat urmaşi,

am fi ajuns ca Sodoma şi ne-am fi asemănat cu Gomora.

SEP 6/I: Şi dacă Domnul Savaot nu ne-ar fi lăsat o sămânţă: „Pentru Vasile cel Mare, sămânţa este Hristos, altfel profetul ar fi folosit pluralul (cf. Commentarii in Isaiam prophetam, PG 30, 159A; de acum înainte, citat ad loc.)”[36].

Textul Masoretic are rămăşiţă: „Isaia zice: Dacă Domnul Savaot nu ne-ar fi lăsat o rămăşiţă, am fi ajuns ca Sodoma şi ne-am fi asemănat cu Gomora, înţelegând prin denumirea primei cetăţi simbolul orbirii, prin numele celei de-a doua, stârpiciunea”[37].

10: Ascultaţi cuvântul Domnului, voi, domni ai Sodomei!;

luaţi aminte la legea lui Dumnezeu, voi, popor al Gomorei!

Adresându-li-se astfel, profetul vrea „să le scoată din suflet mândria, pricină a mii şi mii de păcate”[38].

11: Ce preţ au pentru Mine mulţimea jertfelor voastre? – zice Domnul -;

M-am săturat de arderile-de-tot cu berbeci

şi nu vreau grăsime de miei şi sânge de tauri şi de ţapi,

„Ai înţeles că nu mai vrea jertfa berbecilor, şi nici grăsimea mieilor? Totuşi, a dat poruncă, [care spune] cum ar trebui să se ofere jertfa […]. Dar cine înţelege Legea duhovniceşte, caută să le ofere pe acestea duhovniceşte”[39].  Sfântul Maxim duce acestea mai departe: „Toată nevoinţa (asceza) care nu are iubire este străină de Dumnezeu”[40].

12: şi nici ca voi să vă înfăţişaţi cu ele înainte-Mi;

căci cine oare le-a cerut din mâinile voastre?

De-acum încolo să nu-Mi mai călcaţi prin curte!

„Sfântul Ioan Hrisostom: Jertfele fuseseră într-adevăr instituite de Dumnezeu (vezi Leviticul, Deuteronomul), dar nu de dragul lor, şi nici pentru Sine, ci ca puncte de reper pentru educarea religioasă a omului. Când însă omul face din ele obiectul exclusiv al preocupărilor sale, căzând în formalism, jertfele nu-şi mai au rostul (vezi şi Psalmi 50,17)”[41].

„Aşadar, Israil a voit să cinstească pe Dumnezeu cu lucrurile mai pământeşti, făcând să rodească cele ale legii şi aducându-I jertfe lipsite de voinţă”[42].  „Dacă îmbraci în strălucirea dărniciei sporirile bogăţiei tale, vei auzi pe proorocul ce se scârbeşte de darurile unora ca aceştia”[43].

13: Chiar dacă veţi aduce făinuţă de grâu, e-n zadar;

tămâia Îmi este urâciune.

„Aproape că arată răutatea voinţei celor ce tămâiază. […] Bunul Stăpân nu se uită atât la ceea ce facem, cât la ceea ce avem în mintea noastră, de acolo de unde pornesc faptele noastre; şi, uitându-se la gândurile noastre lăuntrice, primeşte faptele noastre sau Îşi întoarce faţa. Fie de ne rugăm, fie de postim, fie de facem milostenie – că acestea sunt jertfele noastre cele duhovniceşti -, fie de facem vreo altă faptă, să o facem mânaţi de gânduri curate, ca să primim cunună vrednică de osteneli”[44]. „Deci nu în acelea, înţeleg în cele poruncite de Lege, e mântuirea adevărată, dar nici mult dorita libertate de păcat nu o poate dobândi cineva prin acelea”[45].

14: Nu pot să sufăr lunile voastre cele noi,

nici sâmbetele, nici ziua cea mare;

sufletul Meu urăşte postul şi zilele-de-odihnă

şi lunile voastre cele noi şi serbările voastre.

M-am săturat de voi, păcatele voastre nu le voi mai suferi!

Lunile voastre cele noi: evreii practicau un cult arhaic, participând la adunări însoţite de aducere de jertfe la fiecare lună nouă şi lună plină. Prin voastre e denunţat caracterul profan la care-au decăzut aceste celebrări. „Într-o vreme când încă nu s-a păcătuit, Domnul zice: Sărbătorile Mele; după păcat nu mai zice: Sărbătorile Mele, ci: sărbătorile voastre”[46].

„Dumnezeu ne-a arătat, prin toţi profeţii, că nu are nevoie nici de jertfe, nici de arderi de tot, nici de daruri de jertfă”[47]. Aici e un dublu aspect: Într-adevăr, Dumnezeu nu are nevoie de nimic din cele ce I-am putea noi oferi, chiar socotind că acelea ar fi într-adevăr ale noastre, însă aici respinge formalismul lipsit de participare lăuntrică. Noi avem nevoie să aducem jertfe, dar ne vom folosi de acestea dacă le vom aduce cu curăţie de inimă.

„Iată ce vrea să spună: Nu-mi plac sâmbetele de acum, ci sâmbăta aceea pe care am făcut-o, în care, după ce Mă voi fi odihnit de toate, voi face început zilei a opta, care este începutul altei lumi. De aceea, sărbătorim cu bucurie ziua a opta, după sâmbătă, în care şi Hristos a înviat şi, după ce S-a arătat [ucenicilor Săi] S-a înălţat la ceruri”[48].

„Spuneţi-mi voi, cei ce vă adunaţi la biserică doar în zile de sărbătoare: celelalte zile nu sunt de sărbătoare[49]? Nu sunt zilele Domnului? Este obiceiul iudeilor să ţină doar anumite zile de sărbătoare. De aceea Dumnezeu le spune: Nu sufăr lunile voastre noi, nici sabatele, nici ziua cea mare. Sufletul Meu urăşte postul, zilele de odihnă şi de sărbătoare ale voastre. Aşadar, Dumnezeu urăşte[50] pe cei ce consideră că ziua de sărbătoare a Domnului este într-o singură zi”[51]. Fără să contrazicem autorul în cele susţinute, accentuăm că Scriptura condamnă aici formalismul şi alăturarea manifestărilor religioase suficienţei.

15: Când vă veţi întinde mâinile spre Mine,

Eu Îmi voi întoarce ochii de la voi;

şi chiar dacă vă veţi înmulţi rugăciunile, nu vă voi asculta,

căci mâinile voastre sunt pline de sânge.

„E un lucru cu adevărat de cinste şi vrednic de dorit a fi sub privirea lui Dumnezeu, dacă nu e greşit să înţelegem că de la cei ce L-au supărat, Dumnezeu, drept pedeapsă, Îşi întoarce ochii”[52].  „Pentru că e urât şi neplăcut lui Dumnezeu tot ce este în păcat şi neascultare. Iar scump lui Dumnezeu şi sub privirea Lui e cel ascultător şi uşor de călăuzit de El”[53].

Mâinile voastre sunt pline de sânge: Spune acestea „fiindcă au omorât pe Domnul tuturor şi au cutezat să declare cu multă îndrăzneală nelegiuită: Sângele Lui asupra noastră şi asupra fiilor noştri (Matei 27,25)”[54].

Versetele 10-15 sunt aplicate şi aşa-zişilor monahi, autorul incluzându-se între aceştia, din smerenie: „săvârşind numai slujbele trupeşti şi dispreţuind pe cele duhovniceşti şi de aceea aflându-ne plini de trufie”[55].

16: Spălaţi-vă, curăţiţi-vă,

ştergeţi de dinaintea ochilor Mei răutăţile din sufletele voastre,

lăsaţi-vă de răutăţi!

Îndemnul de aici a fost pus în legătură cu Taina Botezului[56], la care am adăuga şi Taina Spovedaniei, curăţirea cea de după curăţire. „Căci dacă nu vei fi fost spălat în acest fel, nu Îl vei putea îmbrăca pe Domnul Iisus Hristos”[57].  „Voi, cei îmbrăcaţi cu greutatea păcatelor şi strânşi în lanţurile propriilor voastre păcate (Proverbe 5,22), ascultaţi cuvintele profetice care spun: Spălaţi-vă, curăţaţi-vă!…”[58]. „Şi prin profetul Isaia s-a spus în ce chip vor scăpa de păcatele lor cei ce au păcătuit şi se pocăiesc”[59].  „De altfel, Isaia nu v-a trimis la baie ca să vă spălaţi acolo crima şi celelalte păcate, căci nici toată apa mării n-ar fi fost în stare să vă cureţe; ci, după cum este natural, baia aceea mântuitoare, despre care a vorbit atunci, este baia celor care se pocăiesc şi care se curăţă nu prin sângele ţapilor şi al oilor, sau prin cenuşa unei juninci, sau prin ofrande de floare de făină, ci în credinţă, prin sângele lui Hristos şi prin moartea Lui (cf. Evrei 9,13)”[60]. „Că îndreptarea şi slujirea lui Dumnezeu în Hristos e mai bună, auzi de la Dumnezeu care strigă limpede prin glasul proorocului celor ce cinstesc slujirea legii şi rămân alipiţi cu tărie de porunca veche, zicând: spălaţi-vă, fiţi curaţi!”[61]. „Dar curăţia o vom afla în Hristos, curăţindu-ne prin apă”[62]. „E limpede că, atunci când se nimicesc însuşirile rele ale firii, firea însăşi aduce repede o schimbare înspre mai bine. Dacă, deci, după cum zice proorocul Isaia, spălându-ne în această tainică baie ne curăţim gândurile şi ne îndepărtăm răutăţile din suflet, e semn că ne-am făcut mai buni şi înaintăm tot spre mai bine cu această schimbare”[63].

Spălaţi-vă, curăţiţi-vă: „Cum, în ce chip? Plânge, suspină, dă milostenii, cere-ţi iertare de la cel pe care l-ai supărat, împacă-te cu el, curăţeşte-ţi limba, ca să nu mânii mai mult pe Dumnezeu”[64].  Dar, „ce vor să spună cuvintele acestea de la urmă, care par de prisos? N-au spus, oare, totul cuvintele: Ştergeţi răutăţile voastre? Pentru ce a mai adăugat: dinaintea ochilor Mei? – Pentru că altfel văd ochii oamenilor şi altfel vede ochiul lui Dumnezeu. […] Nu vă pocăiţi de formă – zice Dumnezeu -, ci arătaţi roadele pocăinţei înaintea ochilor Mei, care cercetează cele ascunse!”[65].

17: Învăţaţi-vă să faceţi binele,

căutaţi dreptatea, scăpaţi-l pe cel năpăstuit,

daţi-i dreptate orfanului, apăraţi dreptatea văduvei;

Orfan nu desemnează doar pe cel ce şi-a pierdut părinţii, ci „lipsa sau nerecunoaşterea din partea tatălui însemna în societăţile tradiţionale, riguros patriarhale, pierderea unor drepturi şi un statut social inferior, asemănător bastardului din Evul Mediu”[66].

18: şi veniţi să judecăm împreună – zice Domnul;

şi chiar dacă păcatele voastre vor fi roşii ca focul,

Eu ca zăpada le voi albi;

iar de vor fi roşii ca purpura,

ca lâna albă le voi face;

„Stăpânul tuturor ne vesteşte de mai înainte curăţenia credinţei în Hristos”[67].  „Celor păcătoşi Dumnezeu le spune: De vor fi păcatele voastre stacojii, ca zăpada le voi înălbi; preface întunericul în lumină, prin schimbarea ce o face pocăinţa în sufletul păcătosului şi risipeşte atâta noian de păcate prin glasul bunătăţii Sale”[68].

19: şi de veţi vrea şi-Mi veţi da ascultare,

bunătăţile pământului veţi mânca.

Versetele 16-19 sunt citate ca îndemn la căinţă şi, totodată, drept încurajare pentru nevoitori[69].

Spune acestea „arătând că în puterea noastră stă şi alegerea şi îndepărtarea”[70].

„De vrei să te mântuieşti şi ţi-ai încredinţat sufletul şi nouă[71], să nu crezi gândului tău. Căci dracii seamănă, ca o sămânţă rea, cele rele în locul celor bune. Opreşte-te deci de a le urma şi vei afla calea lui Dumnezeu. Căci El Însuşi a spus: De voiţi şi de Mă veţi asculta, veţi mânca cele bune ale pământului. Deci atârnă de noi să mâncăm sau să nu mâncăm (cele bune)”[72].

20: Dar de nu veţi vrea şi nu-Mi veţi da ascultare,

de sabie veţi fi mâncaţi;

căci gura Domnului a grăit acestea.

„Cuvintele sabia vă va mânca nu înseamnă că cei ce nu vor da ascultare vor fi ucişi cu săbiile, ci sabia lui Dumnezeu este focul a cărui pradă vor deveni cei ce au ales să facă acele rele. Pentru aceasta zice sabia vă va mânca. Căci gura Domnului a vorbit acestea. Căci dacă ar fi vorbit despre sabia care taie şi ucide de îndată, nu ar mai fi zis vă va mânca”[73].

„Depinde, aşadar, de voinţa noastră să ducem o viaţă cinstită aşa cum şi Dumnezeu ne-o cere, dar nu ca şi cum aceasta ar fi numai din darul Lui şi nici al altcuiva din exterior sau, cum cred unii, din prescripţiile destinului, ci rămâne hotărâtoare contribuţia noastră”[74].  „Ca să vrea cineva ceea ce zice Acela care mustră şi, ascultând mustrarea, să se facă vrednic de făgăduinţele lui Dumnezeu, este nevoie de libera hotărâre a ascultătorului şi de consimţământul lui la cuvintele Celui ce mustră”[75].

Cât priveşte gura Domnului, aici şi în locuri similare, „a văzut [ori] a auzit se iau în înţeles duhovnicesc, ca să vorbesc după obiceiul Scripturii”[76].  „Gură a Lui care grăieşte vorbele negrăite nu este nimeni altul decât Însuşi Duhul cel Sfânt şi de-o-fiinţă, precum spune proorocul: Căci gura Domnului a grăit acestea, în loc de a spune Duhul Domnului a grăit acestea. Prin urmare, gură a lui Dumnezeu este Duhul Sfânt, iar vorbă şi cuvânt al Său este Fiul lui Dumnezeu”[77].

21: Cum a ajuns ea desfrânată,

cetatea cea plină de credincioşie,

Sionul, plină cândva de judecată, în care sălăşluia dreptatea,

iar acum… ucigaşii!

„Spre deosebire de Osea, Ieremia şi Iezechiel, Isaia foloseşte doar aici imaginea prostituatei pentru poporul căzut în idolatrie”[78].

„Potrivit Sfântului Ioan Hrisostom, plină de judecată înseamnă plină de dreptate”[79].

22: Argintul tău n-are nici un preţ, cârciumarii tăi pun apă-n vin;

„După Teodoret al Cirului, Eusebiu de Cezareea şi Chiril al Alexandriei, acest verset se cere interpretat alegoric: argintarii şi cârciumarii sunt dascălii corupţi ai Evreilor, care strică legea dumnezeiască, amestecând-o cu propriile lor tradiţii sau interese”[80].

„Curvind deci şi nesocotind cu totul pe Mirele de sus şi duhovnicesc, [cetatea] s-a făcut hrană focului”[81].  „Căci a adormit în ea şi s-a pierdut dreptatea, adică Dumnezeu. Dar va primi pe ucigaşi, pe desfrânaţi, pe stricaţi, pe cei ce dau argint falsificat şi amestecă vinul cu apa”[82].  În cârciumarii care amestecă vinul cu apa s-au văzut şi preoţii care amestecă „Învăţătura care înveseleşte inima omului (cf. Psalmi 103,16) cu învăţătura cea multă, ieftină, josnică, fără putere şi răspândită în zadar, spre a câştiga ceva din vânzarea acestei învăţături falsificate”[83].

23: mai-marii tăi sunt răzvrătiţi mână-n mână cu hoţii,

se dau în vânt după mită şi umblă după foloase;

orfanului nu le iau apărarea, iar pricina văduvelor nu o iau în seamă.

24: Drept aceea, aşa zice Stăpânul, Domnul Atotţiitorul:

Vai vouă, puternici ai lui Israel,

că nu va înceta mânia Mea asupra celor potrivnici

şi judecată voi face asupra vrăjmaşilor Mei;

25: şi mâna Mi-o voi aduce peste tine

şi ca prin foc te voi curăţi;

pe cei răzvrătiţi îi voi da pieirii,

pe nelegiuiţi îi voi alunga de la tine

şi pe toţi trufaşii îi voi smeri;

„Dumnezeul [care este] foc consumă păcatele omeneşti, pe ele le mănâncă, pe ele le devorează, pe ele le mistuie”[84].  „Voind, dar, ca toţi cei care-L iubesc pe El să aibă parte de pocăinţă, i-a întărit prin voinţa Lui cea atotputernică”[85].

26: pe judecătorii tăi îi voi aşeza ca mai-nainte, şi pe sfetnicii tăi ca la-nceput.

După toate acestea vei fi numită Cetatea Dreptăţii,

credincioasa cetate-mamă, Sion.

„Cetatea dreptăţii, credincioasa cetate: pentru Ieronim (ACCS, p. 22), expresia se referă la Biserica celor care au urmat lui Hristos, formată din evreii drepţi, la care s-au adăugat neamurile credincioase”[86].

„Nicăieri nu găsim în Scriptură că cetatea a fost numită Dreptate, ci totdeauna Ierusalim. Dar pentru că avea să ajungă cetate a dreptăţii prin schimbarea ei în mai bine, de aceea profetul a spus că se va numi aşa. Când se întâmplă un fapt care defineşte mai bine decât numele pe cel ce a săvârşit fapta sau pe cel care se bucură de rezultatele ei, atunci i se dă acelei persoane[87] chiar numele faptei săvârşite”[88].

27: Căci robimea ei va fi mântuită cu judecată şi cu milă.

„Dumnezeu a îndulcit dreptatea prin milă. Chiar dacă i-a pedepsit pe cei păcătoşi şi apoi i-a iertat în urma pocăinţei lor, mântuirea nu e rezultatul unei simple compensaţii, ci al milei dumnezeieşti”[89].

28: Dar nelegiuiţii şi păcătoşii împreună vor fi zdrobiţi,

iar cei ce L-au părăsit pe Domnul vor fi şi ei nimiciţi.

29: Că se vor ruşina de idolii lor în care le-a fost voia

şi le va crăpa obrazul de grădinile în care le-a fost pofta.

30: Că vor fi ca un molid în desfrunzire şi ca o grădină lipsită de apă;

Molid: „textual: terebint = arbore răşinos din care se extrage terebentina, frumos şi măreţ când înfloreşte, dar foarte urât când îi cade frunza. Următorul termen de comparaţie, grădinile, îl confirmă pe primul, în contextul versetului precedent, care face o aluzie transparentă la idolatria temporară a Israeliţilor, după modelul păgân, practicată în grădini şi crânguri sacre”[90].

31: tăria lor va fi ca puzderiile de câlţi, lucrările lor ca scânteile focului,

şi vor arde nelegiuiţii laolaltă cu păcătoşii, şi nu va fi cine să-i stingă.

O vestire a focului veşnic.

---

[1] ישעיה

[2] Septuaginta 6/I, Isaia. Ieremia. Baruh. Plângeri. Epistola lui Ieremia (în continuare, abreviat: SEP 6/I), volum coordonat de Cristian Bădiliţă, Francisca Băltăceanu, Monica Broşteanu, în colaborare cu Ioan-Florin Florescu, traduceri de: Francisca Băştăceanu, Monica Broşteanu, Ion Pătrulescu, Iaşi/Bucureşti, Colegiul Noua Europă/Polirom, 20011, p. 59

[3] Biblia sau Sfânta Scriptură, Ediţie jubiliară a Sfântului Sinod, versiune diortosită după Septuaginta, redactată şi adnotată de Bartolomeu Valeriu Anania (în continuare, abreviat: BBVA), Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române (în continuare: EIB), Bucureşti, 2001, p. 889

[4] SEP 6/I, p. 59

[5] Origen, Omilii la Evanghelia după Luca, XXI, 1

[6] Sf. Efrem Sirul, Imnele Naşterii, XIX, 1

[7] BBVA, p. 889

[8] Clement Alexandrinul, Stromate, IV, 169,1-2

[9] Origen, Omilii la Levitic, XI, 3

[10] Origen, Despre principii, IV, 8

[11] Sf. Atanasie cel Mare, Trei Cuvinte împotriva arienilor, I, 37

[12] BBVA, p. 889

[13] Ancient Christian Commentary on Scripture. Old Testament, general editor Thomas Oden, InterVarsity Press, Downers Grove, Illinois, vol. X, Isaiah 1-39, edited by Steven A McKinion, 2004. Vol. XI, Isaiah 40-66, edited by Mark W. Elliott, 2009.

[14] SEP 6/I, p. 60

[15] Clement Alexandrinul, Pedagogul, I, 77,4

[16] Sf. Ciprian al Cartaginei, Despre rugăciunea domnească, IX

[17] Salvianus, Despre guvernarea lui Dumnezeu, IV, 1

[18] Sf. Vasile cel Mare, Regulile mici, 212

[19] Sf. Chiril al Alexandriei, Glafire la Facere, V

[20] SEP 6/I, p. 60

[21] Clement Alexandrinul, Pedagogul, I, 78,2

[22] SEP 6/I, p. 61

[23] Origen, Omilii la Levitic, VIII, 5

[24] Origen, Omilii la Cartea Proorocului Ieremia, II, 2

[25] Sf. Chiril al Ierusalimului, Catehezele, XII, 7

[26] Sf. Macarie Egipteanul, Omilii duhovniceşti, XXX, 8

[27] Bandajul învăţăturii mântuitoare.

[28] Sf. Ambrozie al Milanului, Scrisori, II, 7

[29] Sf. Ambrozie al Milanului, Scrisori, XLI, 20

[30] Ava Dorotei, Felurite învăţături, I, 3

[31] SEP 6/I, p. 61

[32] Cf. SEP 6/I. Anania a optat pentru pătul.

[33] SEP 6/I, p. 62

[34] Cf. Sf. Maxim Mărturisitorul, Cuvânt ascetic, 35

[35] Sf. Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, V, 5

[36] SEP 6/I, p. 62

[37] Sf. Ambrozie al Milanului, Despre Noe şi corabia lui, 70

[38] Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, XI, 1

[39] Origen, Omilii la Levitic, II, 5

[40] Sf. Maxim Mărturisitorul, Cuvânt ascetic, 36

[41] BBVA, p. 889

[42] Sf. Chiril al Alexandriei, Glafire la Facere, I

[43] Sf. Grigorie de Nyssa, Despre rugăciunea domnească, IV

[44] Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, XXVII, 3

[45] Sf. Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, V, 5

[46] Origen, Omilii la Cartea Numerii, XXIII, 2

[47] Barnaba, Epistola, II, 4

[48] Barnaba, Epistola, XV, 8-9

[49] Cel drept sărbătoreşte neîncetat, stare la care sunt toţi chemaţi.

[50] Termenul ne pare exagerat, chiar dacă e extras din textul biblic; am opta pentru mustră.

[51] Origen, Omilii la Geneză, X, 3

[52] Sf. Chiril al Alexandriei, Închinarea şi slujirea în Duh şi Adevăr, V

[53] Sf. Chiril al Alexandriei, Închinarea şi slujirea în Duh şi Adevăr, IX

[54] Sf. Chiril al Alexandriei, Glafire la Facere, I

[55] Sf. Maxim Mărturisitorul, Cuvânt ascetic, 36

[56] Cf. Marcu Ascetul, Răspuns acelora care se îndoiesc de dumnezeiescul Botez

[57] Origen, Omilii la Levitic, VI, 2

[58] Sf. Chiril al Ierusalimului, Catehezele, I, 1

[59] Sf. Iustin Martirul, Apologia întâia, LXI

[60] Sf. Iustin Martirul, Dialogul cu iudeul Trifon, XIII

[61] Sf. Chiril al Alexandriei, Glafire la Facere, II

[62] Sf. Chiril al Alexandriei, Glafire la A doua Lege

[63] Sf. Grigorie de Nyssa, Marele Cuvânt catehetic, 40

[64] Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, LI, 4

[65] Sf. Ioan Gură de Aur, Omiliile despre pocăinţă, VII

[66] SEP 6/I, p. 64

[67] Sf. Chiril al Alexandriei, Glafire la Facere, V

[68] Sf. Ioan Gură de Aur, Omiliile despre pocăinţă, VII

[69] Cf. Sf. Maxim Mărturisitorul, Cuvânt ascetic, 40

[70] Clement Alexandrinul, Stromate, I, 90,1

[71] Şi nouă: cel ce vorbeşte este duhovnicul.

[72] Sf. Varsanufie, Scrisori duhovniceşti, 97

[73] Sf. Iustin Martirul, Apologia întâia, XLIV

[74] Origen, Despre principii, III, 1,6

[75] Origen, Contra lui Celsus, VI, 57

[76] Origen, Contra lui Celsus, VI, 62

[77] Sf. Simeon Noul Teolog, Discursurile etice, 3

[78] SEP 6/I, p. 65

[79] BBVA, p. 890

[80] BBVA, p. 890

[81] Sf. Chiril al Alexandriei, Închinarea şi slujirea în Duh şi Adevăr, XII

[82] Sf. Chiril al Alexandriei, Glafire la Facere, VII

[83] Sf. Grigorie de Nazianz, Despre preoţie, XLVI

[84] Origen, Omilii la Levitic, V, 3

[85] Sf. Clement Romanul, Epistola către Corinteni, VIII, 4

[86] SEP 6/I, p. 66

[87] Sau acelui loc.

[88] Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, V, 2

[89] BBVA, p. 890

[90] BBVA, p. 890

Comentarii la Osea – 1

Introducere

            Profetul Osea a activat în Regatul de nord sau Israel. El era fiul lui Beeri, personaj despre care nu ştim nimic. Contemporan cu profetul Amos, Osea şi-a desfăşurat misiunea profetică între anii 750 – 730 î. Hr.

            Cartea, intitulată după autorul său, se numeşte Hoşea[1] în Biblia Hebraica; Ωσηε (Osie) în Septuaginta; Osee Propheta în Vulgata.

            Activitatea profetului s-a desfăşurat în vremea regilor Ieroboam II (784 – 746) şi Menahem (746 – 737), când Israel trece printr-o gravă criză politică, morală şi religioasă. În acest context, Osea încearcă să trezească conştiinţele contemporanilor săi.

Cartea Osea poate fi împărţită în două secţiuni:

Partea I – cap. 1-3: poate fi socotită drept o introducere, prin care e mustrată infidelitatea lui Israel;

Partea a II-a – cap. 4-14: cuprinzând patru mustrări şi, spre final, făgăduinţe pentru drepţi şi vestirea pedepselor pentru păcătoşi.

Ca întotdeauna, vom căuta mai cu seamă acele locuri care vestesc cele ce se vor împlini odată cu venirea lui Hristos.

 

 

 

 

 

Comentarii la Cartea Osea

 

 

CAPITOLUL 1 – Lui Osea i se porunceşte o căsătorie simbolică.

 

1: Cuvântul Domnului, care s-a făcut către Osea, fiul lui Beeri, în zilele lui Ozia, Iotam, Ahaz şi Iezechia, regii lui Iuda, şi în zilele lui Ieroboam, fiul lui Ioaş, regele lui Israel.

„Osea = „salvare, scăpare, mântuire […]; în afara profetului, numele acesta mai este purtat în Vechiul Testament şi de ultimul rege al Regatului de Nord (Israel), care a domnit între 732 şi 723 î. Hr. (IV Regi 14,21). ♦ Beeri […]: fântâna mea […].♦ Ozia [= Domnul este tăria mea]: rege al lui Iuda (767-cca 739 î. Hr.), cunoscut şi sub numele de Azaria (IV Regi 14,21). ♦ Iotam [= Domnul este perfect]: fiul lui Ozia, coregent al tatălui său între 750 şi 740/739 î. Hr. şi apoi rege al lui Iuda până în anul 732 î. Hr. (IV Regi 15,33). ♦ Ahaz [= el a susţinut]: fiul lui Iotam, coregent al tatălui său din 744 până în cca 732 î. Hr., apoi rege al lui Iuda până în 716/715 î. Hr. (IV Regi 16,1). ♦ Iezechia [= Dumnezeu este putere]: fiul lui Ahaz, a domnit ca monarh unic în Iuda între 716 şi 687 î. Hr (IV Regi 18,1). ♦ Ieroboam [= poporul devine numeros]: Ieroboam al II-lea, rege al Regatului de Nord (Israel), care a domnit între 789 şi 748 î. Hr., mai întâi alături de tatăl său, Ioas (cca 801-785 î. Hr.), apoi singur”[2].

„Acolo unde se găseşte Duhul Sfânt, îndată se află şi Fiul. Într-adevăr, ori de câte ori Duhul Sfânt vine la profeţi făcându-i pe aceştia să prezică cele viitoare şi altele care ţin de activitatea profetică, se spune că a fost către ei Cuvântul Domnului”[3].

2: Începutul cuvântului Domnului către Osea. Şi a zis Domnul către Osea: „Du-te, ia-ţi o femeie dedată cu desfrânarea şi copii dedaţi cu desfrânarea; căci ţara nu face decât să se desfrâneze în spatele Domnului”.

            Femeie dedată cu desfrânarea: „literal: o femeie a desfrânării, expresie cu totul neobişnuită în Vechiul Testament. Poate fi vorba de: 1) o fostă desfrânată, care a încetat să mai fie, dar în fiinţa căreia a rămas, virtual, morbul desfrânării; 2) o prostituată sacră (vezi Deuteronom 23,17), a cărei desfrânare e parte din ritualul închinării la idoli (ceea ce ar fi mai aproape de sensul simbolului); 3) o femeie a cărei mamă a fost prostituată. În toate cazurile, se prezumă că morbul desfrâului matern trece şi în copii. E cunoscut simbolul desfrânării sau al adulterului pentru repetata infidelitate a fiilor lui Israel faţă de Dumnezeu, cu Care făcuseră un legământ marital”[4].  Ţara nu face decât să se desfrâneze în spatele Domnului: „= prin aceea că s-a îndepărtat de Domnul”[5].

            „Comentatorii patristici au insistat, fără excepţie, asupra caracterului scandalos al căsătoriei lui Osea, atribuindu-i aproape în unanimitate (cu rare excepţii, precum Theodor al Mopsuestiei sau Iulian de Eclanum) o funcţie alegorică”[6]

            Prin femeia dedată cu desfrânarea e văzută adeseori, în scrierile patristice, Sinagoga; în schimb, Biserica e cugetată drept mireasă fidelă Mirelui său: „Mireasă a lui Hristos, este curată şi neprihănită, nu poate fi adulteră; o singură casă cunoaşte, cu castă pudoare păzeşte jurământul unui singur pat”[7].

3: Şi s-a dus şi a luat-o pe Gomer, fiica lui Diblaim. Şi ea a rămas însărcinată şi i-a născut un fiu.

Numele Gomer pare a avea înţelesul de a pune capăt, a isprăvi. Aceasta era fiica lui Diblaim (= smochine uscate).

4: Şi Domnul a zis către el: „Pune-i numele Izreel!; căci încă puţin şi voi răzbuna sângele lui Izreel asupra casei lui Iehu şi voi face să înceteze regatul casei lui Israel.

            „Izreel (= Dumnezeu seamănă) este şi numele locului în care Iehu a omorât-o pe regina Izabela şi pe urmaşii lui Ahab (IV Regi 9 şi 10). Evident, numele fiilor lui Osea, poruncite de Domnul, sunt simbolice”[8].

5: Şi-n ziua aceea va fi că voi zdrobi arcul lui Israel în valea lui Izreel”.

6: Şi ea a rămas din nou însărcinată şi a născut o fată. Iar El i-a zis: „Pune-i numele Ne-Miluita, fiindcă Eu nu voi avea milă de casa lui Israel, ci-ntru nemilă le voi fi împotrivă.

„Proorocul Osea şi-a luat cu plată o femeie desfrânată şi nu s-a ferit de o nuntă atât de întinată şi s-a făcut tată al unor copii atât de nevrednici de cinste, ale căror nume erau: nu poporul meu şi nemiluita. Şi ce a însemnat lucrul acesta şi pentru ce s-a făcut nu vom pregeta să o spunem. Căci fiindcă cei ce se socoteau că sunt cei mai de vază în Israel se împotriveau propovăduirii lor şi nu primeau cuvântul dumnezeiesc, a făcut prin sfinţi în unele timpuri acelea ca măcar văzând, prin cele săvârşite, desemnate luminos şi limpede cele ce vor fi, să-şi întoarcă mintea spre ceea ce e mântuitor şi să se strămute spre ceea ce trebuie să aleagă ei înşişi şi să-i convingă şi pe alţii să facă aceasta. Căci aflau că, cu vremea, nu vor mai fi popor şi se vor rândui între cei nemiluiţi. Căci sunt învârtoşaţi şi neascultători. Şi oare cei bolnavi de acestea nu sunt lepădaţi cu totul? Iar faptul de-a conlocui proorocul cu o desfrânată închipuia pe Dumnezeu conlocuind într-un fel oarecare cu Sinagoga Iudeilor ca şi cu o femeie desfrânată şi întinată, primind naşterea unor copii neplăcuţi din ea”[9].

7: Voi avea însă milă de fiii lui Iuda şi-i voi mântui întru Domnul, Dumnezeul lor; dar nu-i voi mântui cu arc, nici cu sabie, nici cu război, nici cu care de luptă, nici cu cai şi nici cu călăreţi”.

8: Şi ea a înţărcat-o pe Ne-Miluita. Şi a rămas din nou însărcinată şi a născut un băiat.

9: Iar El i-a zis: „Pune-i numele Nu-poporul-Meu, fiindcă voi nu sunteţi poporul Meu, iar Eu nu sunt al vostru.

„O consideraţie deosebită acordă profeţii femeii căsătorite, care exprimă raportul dintre Iahve şi Israel, prin imaginea căsătoriei dintre bărbat şi femeie. Încălcarea legământului dintre Iahve şi poporul Său este asemănată cu cel dintre bărbat şi femeie”[10].

Eu nu sunt al vostru: „expresia de aici reprezintă o negare răspicată a formulei legământului lui Dumnezeu cu Israel: voi sunteţi poporul Meu şi eu sunt Dumnezeul vostru (cf. Ieşirea 6,7; Levitic 26,12 etc.). ♦ Nu-i poporul Meu, Cea nemiluită: în I Petru 2,10, aceste nume descriu starea anterioară a creştinilor proveniţi din păgânism”[11].

---

[1] הושע

[2] Septuaginta 5, Osea, Amos, Michea, Ioel, Abdias, Iona, Naum, Avacum, Sophonia, Aggeu, Zaharia, Malachia, (în continuare, abreviat: SEP 5), Colegiul Noua Europă/Polirom, Bucureşti/Iaşi, 2006, p. 33

[3] Didim din Alexandria, Despre Duhul Sfânt, II, 28

[4] Biblia sau Sfânta Scriptură, Ediţie jubiliară a Sfântului Sinod, versiune diortosită după Septuaginta, redactată şi adnotată de Bartolomeu Valeriu Anania (în continuare, abreviat: BBVA), Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române (în continuare: EIB), Bucureşti, 2001, p. 1127

[5] BBVA, p. 1127

[6] SEP 5, p. 34

[7] Sf. Ciprian al Cartaginei, Despre unitatea Bisericii ecumenice, VI

[8] BBVA, p. 1127

[9] Sf. Chiril al Alexandriei, Glafire la Facere, VI

[10] Dumitru Abrudan şi Emilian Corniţescu, Arheologie biblică (în continuare, abreviat: AB), EIB, Bucureşti, 1994, p. 130

[11] SEP 5, p. 35

 

Comentarii la Daniel – 1

Pictură de Monica Vasiloaia

.

Introducere

 

Profetul Daniel era fiul unei familii nobile din Iudeea, dus în captivitatea babiloniană de către Nabucodonosor, în vremea regelui Ioiachim (605 î. Hr.). Cartea Daniel, însă, nu urmăreşte acribia istorică, astfel că datele din ea şi succesiunea suveranilor sunt discutabile, urmărind mai degrabă conotaţii simbolice.

Pretutindeni, cartea e intitulată după numele autorului său: Daniel[1] în Biblia Hebraica (unde cartea e inclusă în secţiunea Haghiografelor); Δανιηλ (Daniil) în Septuaginta, fiind cartea care încheie Vechiul Testament; Danihel Propheta în Vulgata.

Cartea Daniel se împarte în două secţiuni distincte:

Partea I – cap. 1-6: prin relatarea a cinci evenimente istorice e înfăţişată înţelepciunea şi puterea divină;

Partea a II-a – cap. 7-12: prin patru viziuni, Dumnezeu Îşi manifestă majestatea Sa asupra popoarelor.

În cazul Cărţii Daniel, diferenţele sunt mari între versiuni, ediţia Rahlfs oferind două variante ale textului, puse în paralel. Mai mult, părţi ale cărţii intră, la noi (şi nu doar la noi), între scrierile necanonice (de aceste scrieri nu ne-am propus, deocamdată, să ne ocupăm). În comentariul nostru vom face unele referiri fugare la aceste fragmente, pentru unele locuri existând chiar şi comentarii patristice consistente, pe care, însă, le-am omis.

Chiar dacă, la o primă vedere, Cartea Daniel abundă în inadvertenţe, acestea nu-i cu totul imposibil de a fi armonizate, aşa cum vom încerca să o facem în locurile cuvenite. Importanţa scrierii constă, însă, în ideile sale mesianice şi eshatologice, pe care şi noi le-am urmărit în mod predilect.

 

  

Comentarii la Cartea Daniel

CAPITOLUL 1 – Daniel la curtea regelui Babilonului.

„Primul capitol se prezintă sub forma unei naraţiuni bine articulate, menită să-i aducă pe Daniel şi pe tovarăşii lui la curtea regelui Nabucodonosor. Acest prim episod serveşte drept introducere întregii cărţi, sau cel puţin primei părţi (Daniel 1-7), atât prin cadrul său istoric, cât şi prin episodul însuşi, care prezintă împrejurările în care Daniel a dobândit înaltul rang pe care l-a ocupat la curtea din Babilon pe întreaga durată a exilului şi a fost pregătit pentru importantul său rol de profet. Toate episoadele cărţii lui Daniel au drept cadru istoric fie epoca lui Nabucodonosor însuşi, fie a altor suverani posteriori lui. Cele două fire conducătoare ale episodului, credinţa faţă de Dumnezeu a celor patru tineri deportaţi şi înţelepciunea, dăruită lor ca răsplată a unei asemenea credinţe, sunt cele două motive fundamentale ale întregii cărţi. Motive care leagă cartea lui Daniel de monografiile altor personaje ale istoriei mântuirii, bunăoară Iosif (Facerea 37,39-40), Moise (Ieşirea 1-2), Samuel (I Regi 1-2), David (I Regi 16-30), care încep cu descrierea împrejurărilor istorice şi biografice ale fiecărui personaj. Episodul are scopul de a-i încuraja şi a-i susţine pe toţi cei care, dominaţi de opresiune, sunt tentaţi să se lepede de legea Domnului”[2].

 

1: În anul al treilea al domniei lui Ioiachim, regele lui Iuda, a venit Nabucodonosor, regele Babilonului, la Ierusalim şi l-a împresurat.

„Datare convenţională, deoarece în anul 606 î. Hr. nu a avut loc o asediere a Ierusalimului sau o jefuire a templului (acestea s-au petrecut în 587, ultimul an de domnie a lui Ioiachim). Critica vechitestamentară admite, în general, că în cărţile profeţilor reperele istorice sunt conjecturale, ele alcătuind doar părţi ale decorului în care se petrec fapte reale şi se descoperă adevăruri divine”[3].

„Nabucodonosor, regele Babilonului: fiul lui Nabopalasar – Nab-apil-usur (612-609 î. Hr.), care a cucerit Asiria -, Nabucodonosor II a urcat pe tronul Babilonului în 605 î. Hr. şi a domnit până în 562 î. Hr., ducând imperiul babilonian pe cea mai înaltă culme a puterii şi gloriei, devenind astfel şi simbolul biblic al celor mai mari forţe pământeşti care se opun lui Dumnezeu”[4].

2: Iar Domnul a dat în mâna lui pe Ioiachim, regele lui Iuda, şi o parte din vasele casei lui Dumnezeu, pe care el le-a dus în ţara Şinear, a casei dumnezeului său; şi a descărcat vasele în vistieria dumnezeului său.

„Casa lui Dumnezeu: templul. Cât despre vase, prin acest termen se înţelegeau nu numai vasele de ritual propriu-zise, ci toate odoarele de mare preţ ale templului. ♦ Şinear: Babilonia (cf. Facerea 10, 10), ţinutul unde oamenii au încercat să zidească turnul Babel (Facerea 11, 2)”[5].  Casa dumnezeului regelui Babilonului se referă la zeul Marduk.

De aici, şi-o explicaţie asupra a ceea ce nouă ne pare a fi rău, deşi se face cu voia lui Dumnezeu: „Este dată puterea răului împotriva noastră după păcatele noastre”[6].

O parte din vasele casei lui Dumnezeu… şi a descărcat vasele în vistieria dumnezeului său: „Informaţia capătă aici o semnificaţie specială, creându-se un contrast cu falsele divinităţi (vasele sunt depuse în templul zeului protector al lui Nabucodonosor, Bel-Merodac, ca trofeu al victoriei obţinute de acesta asupra Dumnezeului poporului lui Iuda). ♦ […] În comentariul său, Hipolit pune în legătură permanent textul lui Daniel cu cărţile profeţilor Ieremia şi Isaia, povestind minunea făptuită de Dumnezeu în clipa însănătoşirii regelui Iezekias (anunţată de Isaia – 38,8), în urma căreia magii chaldeeni, trimişi de stăpânul lor, s-au dus la Ierusalim, cu daruri pentru regele capabil să oprească soarele în loc şi să întoarcă luna din drumul ei; cu această ocazie, regele, mândru de asemenea cinstire, le arată odoarele Templului. Isaia îi prevesteşte răpirea odoarelor de către babilonieni şi căderea în robie a casei regale (Hipolit (I,7-10)”[7].

3: Şi regele i-a spus lui Aşpenaz, mai-marele eunucilor săi, să-i aducă dintre fiii înrobiţi ai lui Israel şi dintre băştinaşii regatului şi dintre cei de neam bun

„Eunucii (sau famenii) erau demnitari la curţile suveranilor orientali; unii din ei ajungeau să influenţeze chiar demersuri şi hotărâri politice, aşa cum va cunoaşte şi curtea imperială din Bizanţ”[8].

Dintre băştinaşii regatului: SEP 6/II are de neam regesc: „Cum era vorba de persoane destinate curţii regelui Babilonului[9], ca primă cerinţă trebuiau să fie ori de un rang egal ori cel puţin de rangul unei familii nobile. Nici unul din cei patru tineri evrei despre care se vorbeşte nu pare să fie de sânge regesc. Totuşi, după Iosif Flaviu (AI X,X,1), cei patru erau înrudiţi cu regele Sedekia, iar Hipolit (I,6) spune că, o dată cu Daniel şi cei trei tovarăşi ai săi, a fost dus la Babilon şi fiul lui Ioakim”.

4: tineri neprihăniţi, frumoşi la chip şi iscusiţi în toată înţelepciunea, cunoscători în ştiinţă şi deprinşi cu buna cugetare, ca să poată sta în casă în faţa regelui şi să înveţe scrisul şi limba Caldeilor.

„Era în obiceiul şi tradiţia regilor orientali recrutarea unor tineri şi foarte tineri care să fie instruiţi în domeniile filosofiei, astrologiei, ştiinţelor, magiei şi ghicitului, care să alcătuiască la curte un fel de sfat al înţelepţilor”[10]. „După Ibn Ezra (unul dintre marii comentatori medievali ai Bibliei), Daniel avea atunci în jur de 15 ani”[11].  Scrisul şi limba Caldeilor: „Nu este vorba de limba şi scrierea folosite în Babilon în vremea lui Nabucodonosor (chaldeana acelei epoci semăna destul de mult cu ebraica; or, tinerii au avut nevoie de trei ani pentru a o învăţa); este vorba de o limbă şi de o scriere mai vechi, păstrate ca lucru de taină de către casta sacră a magilor numiţi chaldei (în prezent, se afirmă că aceşti magi erau urmaşii sau, cel puţin, moştenitorii tradiţiilor unei populaţii foarte vechi, probabil de neam turanic, situată în vechime la confluenţa fluviilor Tigru şi Eufrat). Scrierea este cea numită cuneiformă, necunoscută în Palestina; limba era cea a semiţilor de est, akkadiană. În această limbă erau scrise cărţile sacre sau erau consemnate formulele magice, regulile pentru descifrarea viselor, observaţiile astronomice sau de fizică etc.”[12].

De aici, un argument pentru creştini de a nu respinge învăţături străine: „se spune că şi înţeleptul Daniil, pe când era în Babilon, numai după ce a învăţat bine înţelepciunea haldeilor, s-a apropiat de învăţăturile dumnezeieşti”[13].

5: Regele le-a rânduit porţie zilnică de la masa regală şi din vinul pe care el îl bea; şi [a poruncit] să-i hrănească vreme de trei ani, după care să stea în faţa regelui.

„Hrănirea cu bucate de la masa regelui era un semn de cinstire în Mesopotamia (cf. IV Regi 25,30), ca şi în Israel (cf. II Regi 11,8)”[14].

6: Dintre fiii lui Iuda se aflau printre ei Daniel, Anania, Misael şi Azaria.

„Precizarea tribului lui Iuda nu este întâmplătoare: regele ceruse tineri de neam regesc – or, în tradiţia iudaică (cf. Facerea 49,10; Numerii 24,17 etc.), Iuda era tribul regal, aşa cum Levi era cel preoţesc. […] ♦ Numele celor patru tineri evrei sunt destul de frecvente în onomastica biblică: ebr. Daniy’el (Judecătorul meu e Dumnezeu), Hananyah (Domnul S-a milostivit), Mişa’el (Cine este ce e Dumnezeu?) şi Azaryah (Domnul ajută)”[15].

„Daniil locuia în Babilon, ca Lot în Sodoma şi ca Avraam, care după puţină vreme a ajuns prietenul lui Dumnezeu (Isaia 41,8), în pământul Canaan (Facerea 13,13)”[16].

7: Iar mai-marele eunucilor le-a dat nume: lui Daniel, Beltşaţar; lui Anania, Şadrac; lui Misael, Meşac; şi lui Azaria, Abed-Nego.

„Schimbarea numelor însemna modificarea statutului social al fiecăruia; tinerii deveneau nu numai supuşii direcţi ai regelui, dar şi oamenii săi de curte, viitori demnitari. Beltşaţar: Ocroteşte viaţa regelui; Abed-Nego, grafie deviată a lui Abed-Nebo: sluga zeului Nebo; celorlalte două nume nu li se cunoaşte semnificaţia”[17].  „Ieronim vede în această schimbare de nume o veche tradiţie cu conotaţii religioase, schimbarea numelui indicând, mai mult sau mai puţin, o schimbare de statut, credinţă care străbate Cartea Cărţilor, de la Facerea (cap. 17) până la Noul testament (Marcu 3,16 ş. u.)”[18].

„Curate erau numele ca şi trupurile acelor tineri, cărora li s-au dat nume [noi]. Numele păgâne au fost legate de numele lor sfinte şi vrednice de cinstire. Căci numele Daniel înseamnă judecata lui Dumnezeu. Înaintea acestui nume s-a înfricoşat Babilonul de frică să nu fie judecat. Dar Dumnezeu l-a judecat şi a dat împărăţia lui mezilor şi perşilor (5,28)”[19].

8: Dar Daniel a socotit în inima lui să nu se pângărească cu masa regelui, şi nici cu vinul din băuturile acestuia; şi i-a cerut voie mai-marelui eunucilor să nu se pângărească.

„Rigorismul alimentar era prescris de legea lui Moise”[20].  „Exista pericolul ca printre alimentele păgânilor să se găsească şi carnea unor animale impure, interzise de Lege (cf. Levitic 11) sau sacrificate neconform regulilor prescrise de Deuteronom 12,23-24 (sângele animalelor trebuia să se verse pe pământ, pentru a nu se consuma carne cu sânge). Se putea bănui şi că acestea fuseseră mai întâi oferite unor idoli (cf. Deuteronom 32,38), ca şi vinul”[21].

9: Iar Dumnezeu l-a adus pe Daniel în mila şi bunăvoinţa mai-marelui eunucilor.

10: Şi a zis mai-marele eunucilor către Daniel: „Mă tem de stăpânul meu, regele, care v-a rânduit mâncare şi băutură, ca nu cumva să vadă că chipul vostru e mai subţirel decât al tinerilor ce vă sunt deopotrivă; aşa că voi îmi puneţi capul în primejdie din partea regelui”.

„Hrana exclusiv vegetariană ar fi putut duce la slăbirea lor”[22].

11: Iar Daniel a zis către Amelsad, pe care mai-marele eunucilor îl pusese peste Daniel, Anania, Misael şi Azaria:

12: „Pune-i pe servii tăi la încercare timp de zece zile; să ni se dea din seminţele pământului; din ele să mâncăm, şi să bem apă;

„Hipolit (I,10) interpretează în cheie hristologică cererea celor patru tineri: Ei vor să dovedească astfel că omul nu trăieşte doar cu pâine (Deuteronom 8,3; cf. Matei 4,4). Nu hrana pământească dă omului frumuseţe şi tărie, ci harul lui Dumnezeu dăruit prin Cuvântul Său… Au cerut răgaz de zece zile, pentru a dovedi prin aceasta că omul nu poate dobândi harul lui Dumnezeu decât prin credinţa în cuvântul vestit de Iisus”[23].

13: chipurile noastre să ţi se arate ţie, ca şi chipurile tinerilor care mănâncă din masa regelui; şi după cum vei vedea, aşa să faci cu servii tăi”.

14:  Iar el i-a ascultat şi i-a pus la încercare timp de zece zile.

15: Şi la sfârşitul celor zece zile erau chipurile lor mai frumoase şi trupurile lor mai puternice decât ale tinerilor ce mâncau din masa regelui.

16: Aşa că Amelsad le lua mâncarea de mâncat şi vinul de băut şi le dădea seminţe.

Alte ediţii româneşti vorbesc aici despre legume. Este însă în obiceiul orientalilor de a consuma felurite seminţe, aşa cum se petrece şi astăzi în ţările arabe. Posibil, totuşi, să nu fi fost doar seminţe la masa celor patru. De altfel, după legea mozaică, trebuiau evitate doar animalele socotite de evrei drept necurate.

„Hipolit (I,10) aduce un amplu elogiu sobrietăţii tinerilor, în parte ca pretext pentru a vedea în gestul lor împlinirea unei profeţii a lui Ieremia (15,19): O, preafericiţi copii, care vor păzi legământul părinţilor lor şi nu vor încălca Legea care le fusese dată de Moise, ci s-au temut de Dumnezeul care le fusese vestit de el! Aceştia, deşi robi într-un ţinut străin, nu s-au lăsat atraşi de bucatele de tot felul, nici nu au fost robi vinului desfătării, nici nu s-au lăsat momiţi, nici pătrunşi de cinstirea regală, ci şi-au păstrat gura castă şi curată, pentru ca un cuvânt curat să iasă din gura celor curaţi şi să-L slăvească pe Tatăl ceresc, precum e scris: dacă tu vei osebi lucrul de preţ de cel fără de preţ, vei fi ca gura Mea. Înţelege, aşadar, omule, ce s-a spus. Gura Tatălui a zămislit un Cuvânt curat; apare un al doilea Cuvânt, născut din sfinţi; născând mereu sfinţi, este el însuşi renăscut de sfinţi”[24].

„Să ne gândim şi la viaţa plină de tărie pe care au dus-o Daniel şi prietenii săi, despre care citim că aveau obiceiul să nu bea decât apă, iar în privinţa mâncării se abţineau în mod deplin de la carne, hrănindu-se numai cu legume”[25].  „Daniel şi însoţitorii săi se împlineau şi erau frumoşi, fiindcă mâncau legume în Babilon. Tinerii lor tovarăşi se îmbuibau în desfătările regelui muritor, căpetenia celor de-a stânga. El voia să pună pe foc prin vinul său inima şi cugetul fiilor de-a dreapta. Prin post însă tinerii şi-au păzit gura de masa împărătească”[26].

17: Şi acestor patru tineri le-a dat Dumnezeu înţelegere şi cunoaştere şi minte iscusită în orice fel de meşteşug al scrierii; iar Daniel avea înţelegere asupra tuturor vedeniilor şi viselor.

„Facultatea de a interpreta vedeniile şi visele era una in cele mai apreciate însuşiri la curţile regale ale Orientului; Iosif se salvase printr-o astfel de iscusinţă (Facerea 41, 1-46)”[27].

„Pentru a înţelege mai uşor că înţelepciunea cuprinsă în toată ştiinţa îşi trage obârşia de la Dumnezeu, dar că sunt şi oameni rău intenţionaţi sau chiar demoni, care îndrumă spre rău denaturând înţelepciunea divină, să citim în cartea proorocului Daniel cele spuse despre el însuşi şi despre cei trei prieteni ai săi, pe care împăratul Nabucodonosor i-a instruit vreme de trei ani pentru a-i face erudiţi în ştiinţa lor, adică a ţării lor, în ştiinţa babilonienilor. Dumnezeu le-a dat ştiinţă şi pricepere în oricare scriere, precum şi înţelepciune, încât Daniel putea să tâlcuiască vedeniile şi visele, şi ei slujeau pe rege. Şi în toate întrebările, când era vorba de înţelepciune şi pricepere, asupra cărora regele le cerea dezlegare, îi găsea pe ei de zece ori mai isteţi decât sofiştii şi filosofii din regatul lui”[28].

18: Iar după ce au trecut zilele la sfârşitul cărora spusese regele să-i aducă înăuntru, mai-marele eunucilor i-a adus în faţa lui Nabucodonosor.

19: Şi a stat regele de vorbă cu ei; şi dintre ei toţi nu s-a aflat nici unul ca Daniel, Anania, Misael şi Azaria; şi au stat ei în faţa regelui.

20: Şi-n tot ceea ce privea cunoaşterea şi învăţătura despre care i-a întrebat regele, acesta i-a aflat de zece ori mai înţelepţi decât toţi descântătorii şi vrăjitorii din tot regatul său.

„Inima tinerilor care se hrăneau [de la masa împăratului] li se umfla de învăţătură. Şi când au fost puşi la încercare, nu s-au putut asemăna cu cei ce posteau. Împovăraţi de hrană, au pierdut întrecerea; căci tinerii postitori i-au biruit degrab. Postul şi legumele au biruit desfătările şi delicateţurile împărăteşti”[29].

21: Şi a fost Daniel [acolo] până în primul an [de domnie] al regelui Cirus.

„Cirus a cucerit Babilonul în 538 î. Hr., ceea ce înseamnă că Daniel va fi avut atunci o vârstă în jur de 70 de ani”[30].  „Formularea nu presupune că activitatea eroului se va încheia atunci, ci doar că Daniel va apuca, în această funcţie, începutul domniei lui Cyrus. Acest lucru ar putea să însemne că, pentru credinţa lui, Daniel a apucat să vadă edictul de eliberare promulgat în acel an”[31].

---

[1] דניאל

[2] SEP 6/II, p. 363

[3] BBVA, p. 1106

[4] SEP 6/II, p. 364

[5] BBVA, p. 1106

[6] Sf. Ciprian al Cartaginei, Despre rugăciunea domnească, XXIV

[7] SEP 6/II, p. 365

[8] BBVA, p. 1106

[9] SEP 6/II, p. 366

[10] BBVA, p. 1106

[11] SEP 6/II, p. 366

[12] SEP 6/II, p. 367

[13] Sf. Vasile cel Mare, Omilii şi Cuvântări, XXII, 2

[14] SEP 6/II, p. 367

[15] SEP 6/II, pp. 367-368

[16] Clement Alexandrinul, Stromate, II, 103,2

[17] BBVA, p. 1106

[18] SEP 6/II, p. 368

[19] Sf. Efrem Sirul, Imnele Păresimilor, IX, 6

[20] BBVA, p. 1106

[21] SEP 6/II, p. 369

[22] SEP 6/II, p. 369

[23] SEP 6/II, p. 370. Numele Iisus începe cu litera iota, cu care se nota numărul 10.

[24] SEP 6/II, pp. 370-371

[25] Origen, Contra lui Celsus, VII, 7

[26] Sf. Efrem Sirul, Imnele Păresimilor, VII, 3

[27] BBVA, p. 1107

[28] Origen, Omilii la Cartea Numerii, XVIII, 3

[29] Sf. Efrem Sirul, Imnele Păresimilor, VII, 4

[30] BBVA, p. 1107

[31] SEP 6/II, p. 372

Comentarii la Isaia – 1

Pictură de Monica Vasiloaia

.

(versiune de lucru)

Introducere

 

Cu Cartea Isaia, intrăm în aşa numitele cărţi profetice ale Vechiului Testament. Începând cu vremea lui Moise, în sânul poporului Israel a fost rânduit profetismul, urmărind împlinirea poruncilor divine şi respectarea legământului, iar în cazuri excepţionale comunicându-se voia lui Dumnezeu prin profeţi. Înţelesul termenului de profet ar fi acela de a vorbi în numele lui Dumnezeu. Adeseori, profeţii au parte de viziuni şi revelaţii, vestind în urma acelora aspecte privind cele viitoare. De cea mai mare importanţă pentru noi sunt profeţiile mesianice, confirmate apoi în Hristos. Cum am făcut-o şi în volumele anterioare, vom urmări în mod predilect vestirile lui Hristos în cărţile profetice, de data aceasta mai evidente decât în cărţile istorice ale Vechiului Testament, unde adeseori doar forţarea textului de către exegeţi a dus la anticiparea vieţii şi activităţii Mântuitorului.

Isaia a avut o origine şi educaţie aleasă, fiind posibil chiar să se fi înrudit cu familia regală. El era fiul lui Amoţ, care, conform unei tradiţii rabinice, era fratele regelui Amaţia. Ştim despre profet că era căsătorit şi avea doi copii. Cronologic, îi urmează profetului Amos, iar activitatea sa se întinde pe parcursul a patru decenii, aproximativ 740-700 î. Hr.  Tot conform tradiţiei, se spune că Isaia ar fi fost ucis la începutul domniei regelui idolatru Manase (690 î. Hr.).

Contemporan cu căderea Regatului de Nord (722 î. Hr.), Isaia a prins vremuri agitate şi în Iuda, context în care şi-a îndemnat, încurajat ori mustrat conaţionalii, deseori intervenind şi pe lângă regi, fie că a fost sau nu ascultat. Prezicând pe Mesia mai detaliat decât oricare alt profet, Sfinţii Părinţi l-au supranumit Evanghelistul Vechiului Testament.

Cartea îşi are numele după autorul său: Iesaiah[1] în Biblia Hebraica, Ησαιας în Septuaginta şi Isaia propheta în Vulgata.

Cartea Isaia alătură profeţii, cuvântări şi istorisiri care s-au rostit sau scris vreme de 40 sau chiar 50 de ani. Acestea nu sunt grupate cronologic decât într-o măsură, autorul urmărind expunerea ideilor într-o coerenţă proprie lor. Putem împărţi scrierea în două părţi mari:

Partea I – cap. 1-35: cuprinde profeţii şi cuvântări adresate contemporanilor, în diferite timpuri şi prilejuri;

Adaos istoric – cap. 36-39, vorbind despre invazia lui Senaherib în Iudeea şi retragerea subită a asirienilor (701) şi despre boala şi vindecarea regelui Iezechia. Acest adaos constituie şi un fel de concluzie a primei părţi.

Partea a II-a – cap. 40-66, tratează despre mântuirea drepţilor, cuprinzând în general profeţii de mângâiere şi îndemnuri profetice.

Cum am anticipat, importanţa Cărţii Isaia constă în principal în prezicerile mesianice deosebit de clare, atât despre Mântuitorul Hristos, cât şi despre cadrul în care va activa Acesta.

 

 

 

Comentarii la Isaia

 

 

CAPITOLUL 1 – Israel nu-şi cunoaşte Dumnezeul. Adevăratele jertfe. Curăţirea Ierusalimului.

 

1: Vedenia lui Isaia, fiul lui Amos, pe care el a văzut-o despre Iuda şi Ierusalim sub regii Ozia, Iotam, Ahaz şi Iezechia, care au domnit în Iudeea.

Vedenia: „Sfântul Ioan Hrisostom: Nu e vorba de o vedenie (viziune) propriu-zisă, dar e numită astfel pentru că, în anumite cazuri, Dumnezeu înzestrează auzul profeţilor cu o putere întru nimic inferioară văzului; ei aud în imagini, ca şi cum ar vedea”[2].

„Pe vremea când proorocii nu se adresau decât iudeilor, numai regii din Iuda erau pomeniţi în adresele lor […]. În afară de regii Iudeii nu văd pe nimeni altul menţionat în timpul lui Isaia”[3].

„Înfrânţi au fost Ozia, Iotan şi Ahaz în războaiele lor. În locul prizonierilor care au fost duşi în Asur, au venit la noi magii cu caravane. În pieţele noastre s-a revărsat buna mireasmă a mirodeniilor lor”[4].

2: Ascultă, cerule, şi ia aminte, pământule, că Domnul grăieşte:

Născut-am fii şi i-am crescut,

dar ei s-au lepădat de Mine.

Ascultă, cerule, şi ia aminte, pământule: „Invocaţie inspirată din începutul Cântării lui Moise (Deuteronom 32,1)”[5].

„A numit auzul înţelegere şi a numit cer sufletul gnosticului, care atrage la el priveliştea cerului şi a celor dumnezeieşti; şi prin aceasta a ajuns israelit [adică văzător de Dumnezeu]; dimpotrivă, a numit pământ pe cel ce alege neştiinţa şi împietrirea inimii, iar cuvântul ia în urechi l-a spus despre urechi, organele auzului, atribuind cele trupeşti celor care se alipesc de cele materiale”[6]. E subliniat şi un alt aspect aici: „Aşadar, mai întâi Tată îţi este Dumnezeu, Care a născut duhul tău, care şi spune: Am născut fii şi am săltat”[7].  „Tocmai pentru că nu erau fii după fire, s-au schimbat şi li s-a luat Duhul şi au fost lepădaţi. Dar, pocăindu-se, iarăşi îi va primi şi, dându-le lumină, iarăşi îi va numi fii Dumnezeu cel care le-a dat la început harul”[8].

3: Boul îşi cunoaşte stăpânul,

şi asinul ieslea domnului său,

dar Israel nu Mă cunoaşte,

poporul Meu nu Mă pricepe.

„Legea lui Dumnezeu nu e peste puterile omului; ceea ce El cere de la un om nu depăşeşte măsura aplicată animalelor, chiar pe a celor mai proaste; dacă ele ascultă de instinct, cum oare n-ar asculta omul de raţiune? (Sfântul Ioan Hrisostom)”[9].

„Nu este oare o grozăvie ca cel care a văzut pe Dumnezeu să nu cunoască pe Domnul? Nu este oare o grozăvie ca boul şi asinul, animale proaste şi fără minte, să cunoască pe cel ce le hrăneşte, iar Israel să fie mai fără de minte decât acestea?”[10].  „Nu un popor păcătos poate să fie fiu, ci celor ce le este acordată iertarea păcatelor, lor li se dă şi numele de fii, lor li se promite şi veşnicia”[11].  „Nu se poate numi poporul lui Dumnezeu cel ce a părăsit nu demult cultul lui Dumnezeu, şi nu-L vede pe Dumnezeu cel care L-a renegat pe Fiul lui Dumnezeu”[12]. Nerecunoştinţa nu este, însă, generală: „Aşa cum boului şi asinului din binefacerea din partea celui care-l hrăneşte i se creează de la sine dragostea faţă de acesta, la fel şi noi, dacă vom primi binefacerile cu sensibilitate şi cu recunoştinţă, cum să nu iubim pe Dumnezeu, binefăcătorul unor atât de multe şi atât de mari binefaceri?”[13].  Versetul, totuşi, ne priveşte pe toţi: „Petrecem în lumea aceasta deosebindu-ne prea puţin de animalele necuvântătoare, sau poate căzând mai jos de ele, dacă e adevărată mustrarea făcută de Dumnezeu celor din Israil”[14].

4: Vai ţie, neam păcătos, popor încărcat de păcate,

soi rău, fii nelegiuiţi!;

L-aţi părăsit pe Domnul şi L-aţi mâniat pe Sfântul lui Israel,

întorcându-I spatele.

„Pedagogul se foloseşte de certare ca de un mijloc de neapărată trebuinţă pedagogiei din pricina slăbiciunii credinţei celor mulţi”[15].

5: Unde să mai fiţi loviţi, voi, cei ce stăruiţi în fărădelege?

Tot capul vă e buşit,

inima toată-i năpădită de întristare.

„Teodoret de Cir: capii sunt regii, inimile sunt învăţătorii lui Israel”[16].

6: De la picioare pân-la cap, nimic în ele nu e neatins:

răni, vânătăi, bube deschise;

nici oblojeli, nici feşi, nici untdelemn, nimic care să le vindece.

Sunt unii „atât de păcătoşi, încât nu li se poate aduce nici o îngrijire. Aceasta este astfel indicat de profet: Nu se poate aplica unguent, nici ulei, nici pansamente”[17].  „Tot aşa se poate spune şi despre păcate: unele din ele întinează sufletul şi pentru păcate omul are nevoie de cuvinte tari ca silitra, de cuvinte pătrunzătoare ca leşia, dar există şi păcate care nu se vindecă nici în felul acesta, căci nu sunt de soiul celor care pătează”[18].

„Ranele omenirii depăşesc leacurile noastre”[19]. „Rana cu care am fost răniţi este nevindecabilă şi numai Dumnezeu poate s-o vindece. De aceea, a şi venit în persoană, pentru că nimeni şi nimic din cele de demult – nici legea, nici profeţii – n-au putut s-o vindece. Numai El, venind, a vindecat acea rană nevindecabilă a sufletului”[20].  „Există o legătură[21] care strânge rănile sufletului şi, dacă este aruncată, se duce şi nădejdea vindecării”[22].  Cei din legea veche, „dacă ar fi avut untdelemn şi-ar fi turnat şi peste rănile lor. […] Biserica are untdelemn cu care să îngrijească rănile alor săi şi răutatea rănii nu pătrunde în adânc”[23]. „Deci bunul Dumnezeu a dat legea spre ajutor, spre întoarcere, spre îndreptarea răului. Dar nu s-a îndreptat. A trimis prooroci şi nici aceştia n-au izbutit. Căci răutatea s-a întărit şi mai mult, cum zice Isaia: Nici buba, nici rana, nici vânătaia nu mai erau calde şi nu se mai putea pune nici plasture, nici legătură peste ele. Aşa zicând, răutatea nu era într-o parte, nici într-un singur loc, ci în tot trupul. Cuprinsese tot sufletul. Stăpânea peste puterile lui. Nu se mai putea pune un plasture şi celelalte. Toate erau robite păcatului, toate erau stăpânite de el”[24].

7: Pământul vostru e pustiu, cetăţile vă sunt arse de foc,

ţara vă e mâncată de străini chiar în faţa ochilor voştri;

pustiită este, răvăşită de neamuri străine.

8: Fiica Sionului va fi părăsită ca o colibă într-o vie,

ca un pătul într-o livadă,

ca o cetate împresurată.

Versetele 5-8 sunt citate de către Sfântul Maxim Mărturisitorul care deplânge întreg neamul omenesc, ajuns în părăsire şi împresurat de vrăjmaşi datorită păcatului[25].

„Că această profeţie a fost împlinită până la capăt o mărturiseşte însăşi firea lucrurilor. Căci fiica Sionului e părăsită ca o colibă în vie şi ca o magazie de roade într-o ţarină, precum s-a scris. Iar templul a căzut şi s-a desfiinţat cu totul şi cei ce-i aparţineau au ajuns afară, nemaifiind în el în veac. În schimb, s-a înălţat şi s-a urcat Biserica, iar în ea rămân pentru totdeauna cei chemaţi la înfierea dumnezeiască prin credinţă. Căci slava Bisericii nu va înceta şi nu va sfârşi niciodată”[26].

9: Şi dacă Domnul Atotţiitorul nu ne-ar fi lăsat urmaşi,

am fi ajuns ca Sodoma şi ne-am fi asemănat cu Gomora.

„Isaia zice: Dacă Domnul Savaot nu ne-ar fi lăsat o rămăşiţă, am fi ajuns ca Sodoma şi ne-am fi asemănat cu Gomora, înţelegând prin denumirea primei cetăţi simbolul orbirii, prin numele celei de-a doua, stârpiciunea”[27].

10: Ascultaţi cuvântul Domnului, voi, domni ai Sodomei!;

luaţi aminte la legea lui Dumnezeu, voi, popor al Gomorei!

Adresându-li-se astfel, profetul vrea „să le scoată din suflet mândria, pricină a mii şi mii de păcate”[28].

11: Ce preţ au pentru Mine mulţimea jertfelor voastre? – zice Domnul -;

M-am săturat de arderile-de-tot cu berbeci

şi nu vreau grăsime de miei şi sânge de tauri şi de ţapi,

„Ai înţeles că nu mai vrea jertfa berbecilor, şi nici grăsimea mieilor? Totuşi, a dat poruncă, [care spune] cum ar trebui să se ofere jertfa […]. Dar cine înţelege Legea duhovniceşte, caută să le ofere pe acestea duhovniceşte”[29].

12: şi nici ca voi să vă înfăţişaţi cu ele înainte-Mi;

căci cine oare le-a cerut din mâinile voastre?

De-acum încolo să nu-Mi mai călcaţi prin curte!

„Sfântul Ioan Hrisostom: Jertfele fuseseră într-adevăr instituite de Dumnezeu (vezi Leviticul, Deuteronomul), dar nu de dragul lor, şi nici pentru Sine, ci ca puncte de reper pentru educarea religioasă a omului. Când însă omul face din ele obiectul exclusiv al preocupărilor sale, căzând în formalism, jertfele nu-şi mai au rostul (vezi şi Psalmi 50,17)”[30].

„Aşadar, Israil a voit să cinstească pe Dumnezeu cu lucrurile mai pământeşti, făcând să rodească cele ale legii şi aducându-I jertfe lipsite de voinţă”[31].  „Dacă îmbraci în strălucirea dărniciei sporirile bogăţiei tale, vei auzi pe proorocul ce se scârbeşte de darurile unora ca aceştia”[32].

13: Chiar dacă veţi aduce făinuţă de grâu, e-n zadar;

tămâia Îmi este urâciune.

„Aproape că arată răutatea voinţei celor ce tămâiază”[33]. „Deci nu în acelea, înţeleg în cele poruncite de Lege, e mântuirea adevărată, dar nici mult dorita libertate de păcat nu o poate dobândi cineva prin acelea”[34].

14: Nu pot să sufăr lunile voastre cele noi,

nici sâmbetele, nici ziua cea mare;

sufletul Meu urăşte postul şi zilele-de-odihnă

şi lunile voastre cele noi şi serbările voastre.

M-am săturat de voi, păcatele voastre nu le voi mai suferi!

„Dumnezeu ne-a arătat, prin toţi profeţii, că nu are nevoie nici de jertfe, nici de arderi de tot, nici de daruri de jertfă”[35]. Aici e un dublu aspect: Într-adevăr, Dumnezeu nu are nevoie de nimic din cele ce I-am putea noi oferi, chiar socotind că acelea ar fi într-adevăr ale noastre, însă aici respinge formalismul lipsit de participare lăuntrică. Noi avem nevoie să aducem jertfe, dar ne vom folosi de acestea dacă le vom aduce cu curăţie de inimă.

„Iată ce vrea să spună: Nu-mi plac sâmbetele de acum, ci sâmbăta aceea pe care am făcut-o, în care, după ce Mă voi fi odihnit de toate, voi face început zilei a opta, care este începutul altei lumi. De aceea, sărbătorim cu bucurie ziua a opta, după sâmbătă, în care şi Hristos a înviat şi, după ce S-a arătat [ucenicilor Săi] S-a înălţat la ceruri”[36].

„Spuneţi-mi voi, cei ce vă adunaţi la biserică doar în zile de sărbătoare: celelalte zile nu sunt de sărbătoare[37]? Nu sunt zilele Domnului? Este obiceiul iudeilor să ţină doar anumite zile de sărbătoare. De aceea Dumnezeu le spune: Nu sufăr lunile voastre noi, nici sabatele, nici ziua cea mare. Sufletul Meu urăşte postul, zilele de odihnă şi de sărbătoare ale voastre. Aşadar, Dumnezeu urăşte[38] pe cei ce consideră că ziua de sărbătoare a Domnului este într-o singură zi”[39]. Fără să contrazicem autorul în cele susţinute, accentuăm că Scriptura condamnă aici formalismul şi alăturarea manifestărilor religioase suficienţei.

15: Când vă veţi întinde mâinile spre Mine,

Eu Îmi voi întoarce ochii de la voi;

şi chiar dacă vă veţi înmulţi rugăciunile, nu vă voi asculta,

căci mâinile voastre sunt pline de sânge.

„E un lucru cu adevărat de cinste şi vrednic de dorit a fi sub privirea lui Dumnezeu, dacă nu e greşit să înţelegem că de la cei ce L-au supărat, Dumnezeu, drept pedeapsă, Îşi întoarce ochii”[40].  „Pentru că e urât şi neplăcut lui Dumnezeu tot ce este în păcat şi neascultare. Iar scump lui Dumnezeu şi sub privirea Lui e cel ascultător şi uşor de călăuzit de El”[41].

Mâinile voastre sunt pline de sânge: Spune acestea „fiindcă au omorât pe Domnul tuturor şi au cutezat să declare cu multă îndrăzneală nelegiuită: Sângele Lui asupra noastră şi asupra fiilor noştri (Matei 27,25)”[42].

Versetele 10-15 sunt aplicate şi aşa-zişilor monahi, autorul incluzându-se între aceştia, din smerenie: „săvârşind numai slujbele trupeşti şi dispreţuind pe cele duhovniceşti şi de aceea aflându-ne plini de trufie”[43].

16: Spălaţi-vă, curăţiţi-vă,

ştergeţi de dinaintea ochilor Mei răutăţile din sufletele voastre,

lăsaţi-vă de răutăţi!

Îndemnul de aici a fost pus în legătură cu Taina Botezului[44], la care am adăuga şi Taina Spovedaniei, curăţirea cea de după curăţire. „Căci dacă nu vei fi fost spălat în acest fel, nu Îl vei putea îmbrăca pe Domnul Iisus Hristos”[45].  „Voi, cei îmbrăcaţi cu greutatea păcatelor şi strânşi în lanţurile propriilor voastre păcate (Proverbe 5,22), ascultaţi cuvintele profetice care spun: Spălaţi-vă, curăţaţi-vă!…”[46]. „Şi prin profetul Isaia s-a spus în ce chip vor scăpa de păcatele lor cei ce au păcătuit şi se pocăiesc”[47].  „De altfel, Isaia nu v-a trimis la baie ca să vă spălaţi acolo crima şi celelalte păcate, căci nici toată apa mării n-ar fi fost în stare să vă cureţe; ci, după cum este natural, baia aceea mântuitoare, despre care a vorbit atunci, este baia celor care se pocăiesc şi care se curăţă nu prin sângele ţapilor şi al oilor, sau prin cenuşa unei juninci, sau prin ofrande de floare de făină, ci în credinţă, prin sângele lui Hristos şi prin moartea Lui (cf. Evrei 9,13)”[48]. „Că îndreptarea şi slujirea lui Dumnezeu în Hristos e mai bună, auzi de la Dumnezeu care strigă limpede prin glasul proorocului celor ce cinstesc slujirea legii şi rămân alipiţi cu tărie de porunca veche, zicând: spălaţi-vă, fiţi curaţi!”[49]. „Dar curăţia o vom afla în Hristos, curăţindu-ne prin apă”[50]. „E limpede că, atunci când se nimicesc însuşirile rele ale firii, firea însăşi aduce repede o schimbare înspre mai bine. Dacă, deci, după cum zice proorocul Isaia, spălându-ne în această tainică baie ne curăţim gândurile şi ne îndepărtăm răutăţile din suflet, e semn că ne-am făcut mai buni şi înaintăm tot spre mai bine cu această schimbare”[51].

Dar, „ce vor să spună cuvintele acestea de la urmă, care par de prisos? N-au spus, oare, totul cuvintele: Ştergeţi răutăţile voastre? Pentru ce a mai adăugat: dinaintea ochilor Mei? – Pentru că altfel văd ochii oamenilor şi altfel vede ochiul lui Dumnezeu. […] Nu vă pocăiţi de formă – zice Dumnezeu -, ci arătaţi roadele pocăinţei înaintea ochilor Mei, care cercetează cele ascunse!”[52].

17: Învăţaţi-vă să faceţi binele,

căutaţi dreptatea, scăpaţi-l pe cel năpăstuit,

daţi-i dreptate orfanului, apăraţi dreptatea văduvei;

18: şi veniţi să judecăm împreună – zice Domnul;

şi chiar dacă păcatele voastre vor fi roşii ca focul,

Eu ca zăpada le voi albi;

iar de vor fi roşii ca purpura,

ca lâna albă le voi face;

„Stăpânul tuturor ne vesteşte de mai înainte curăţenia credinţei în Hristos”[53].  „Celor păcătoşi Dumnezeu le spune: De vor fi păcatele voastre stacojii, ca zăpada le voi înălbi; preface întunericul în lumină, prin schimbarea ce o face pocăinţa în sufletul păcătosului şi risipeşte atâta noian de păcate prin glasul bunătăţii Sale”[54].

19: şi de veţi vrea şi-Mi veţi da ascultare,

bunătăţile pământului veţi mânca.

Versetele 16-19 sunt citate ca îndemn la căinţă şi, totodată, drept încurajare pentru nevoitori[55].

Spune acestea „arătând că în puterea noastră stă şi alegerea şi îndepărtarea”[56].

„De vrei să te mântuieşti şi ţi-ai încredinţat sufletul şi nouă[57], să nu crezi gândului tău. Căci dracii seamănă, ca o sămânţă rea, cele rele în locul celor bune. Opreşte-te deci de a le urma şi vei afla calea lui Dumnezeu. Căci El Însuşi a spus: De voiţi şi de Mă veţi asculta, veţi mânca cele bune ale pământului. Deci atârnă de noi să mâncăm sau să nu mâncăm (cele bune)”[58].

20: Dar de nu veţi vrea şi nu-Mi veţi da ascultare,

de sabie veţi fi mâncaţi;

căci gura Domnului a grăit acestea.

„Cuvintele sabia vă va mânca nu înseamnă că cei ce nu vor da ascultare vor fi ucişi cu săbiile, ci sabia lui Dumnezeu este focul a cărui pradă vor deveni cei ce au ales să facă acele rele. Pentru aceasta zice sabia vă va mânca. Căci gura Domnului a vorbit acestea. Căci dacă ar fi vorbit despre sabia care taie şi ucide de îndată, nu ar mai fi zis vă va mânca”[59].

„Depinde, aşadar, de voinţa noastră să ducem o viaţă cinstită aşa cum şi Dumnezeu ne-o cere, dar nu ca şi cum aceasta ar fi numai din darul Lui şi nici al altcuiva din exterior sau, cum cred unii, din prescripţiile destinului, ci rămâne hotărâtoare contribuţia noastră”[60].  „Ca să vrea cineva ceea ce zice Acela care mustră şi, ascultând mustrarea, să se facă vrednic de făgăduinţele lui Dumnezeu, este nevoie de libera hotărâre a ascultătorului şi de consimţământul lui la cuvintele Celui ce mustră”[61].

Cât priveşte gura Domnului, aici şi în locuri similare, „a văzut [ori] a auzit se iau în înţeles duhovnicesc, ca să vorbesc după obiceiul Scripturii”[62].  „Gură a Lui care grăieşte vorbele negrăite nu este nimeni altul decât Însuşi Duhul cel Sfânt şi de-o-fiinţă, precum spune proorocul: Căci gura Domnului a grăit acestea, în loc de a spune Duhul Domnului a grăit acestea. Prin urmare, gură a lui Dumnezeu este Duhul Sfânt, iar vorbă şi cuvânt al Său este Fiul lui Dumnezeu”[63].

21: Cum a ajuns ea desfrânată,

cetatea cea plină de credincioşie,

Sionul, plină cândva de judecată, în care sălăşluia dreptatea,

iar acum… ucigaşii!

„Potrivit Sfântului Ioan Hrisostom, plină de judecată înseamnă plină de dreptate”[64].

22: Argintul tău n-are nici un preţ, cârciumarii tăi pun apă-n vin;

„După Teodoret al Cirului, Eusebiu de Cezareea şi Chiril al Alexandriei, acest verset se cere interpretat alegoric: argintarii şi cârciumarii sunt dascălii corupţi ai Evreilor, care strică legea dumnezeiască, amestecând-o cu propriile lor tradiţii sau interese”[65].

„Curvind deci şi nesocotind cu totul pe Mirele de sus şi duhovnicesc, [cetatea] s-a făcut hrană focului”[66].  „Căci a adormit în ea şi s-a pierdut dreptatea, adică Dumnezeu. Dar va primi pe ucigaşi, pe desfrânaţi, pe stricaţi, pe cei ce dau argint falsificat şi amestecă vinul cu apa”[67].  În cârciumarii care amestecă vinul cu apa s-au văzut şi preoţii care amestecă „Învăţătura care înveseleşte inima omului (cf. Psalmi 103,16) cu învăţătura cea multă, ieftină, josnică, fără putere şi răspândită în zadar, spre a câştiga ceva din vânzarea acestei învăţături falsificate”[68].

23: mai-marii tăi sunt răzvrătiţi mână-n mână cu hoţii,

se dau în vânt după mită şi umblă după foloase;

orfanului nu le iau apărarea, iar pricina văduvelor nu o iau în seamă.

24: Drept aceea, aşa zice Stăpânul, Domnul Atotţiitorul:

Vai vouă, puternici ai lui Israel,

că nu va înceta mânia Mea asupra celor potrivnici

şi judecată voi face asupra vrăjmaşilor Mei;

25: şi mâna Mi-o voi aduce peste tine

şi ca prin foc te voi curăţi;

pe cei răzvrătiţi îi voi da pieirii,

pe nelegiuiţi îi voi alunga de la tine

şi pe toţi trufaşii îi voi smeri;

„Dumnezeul [care este] foc consumă păcatele omeneşti, pe ele le mănâncă, pe ele le devorează, pe ele le mistuie”[69].  „Voind, dar, ca toţi cei care-L iubesc pe El să aibă parte de pocăinţă, i-a întărit prin voinţa Lui cea atotputernică”[70].

26: pe judecătorii tăi îi voi aşeza ca mai-nainte, şi pe sfetnicii tăi ca la-nceput.

După toate acestea vei fi numită Cetatea Dreptăţii,

credincioasa cetate-mamă, Sion.

„Nicăieri nu găsim în Scriptură că cetatea a fost numită Dreptate, ci totdeauna Ierusalim. Dar pentru că avea să ajungă cetate a dreptăţii prin schimbarea ei în mai bine, de aceea profetul a spus că se va numi aşa. Când se întâmplă un fapt care defineşte mai bine decât numele pe cel ce a săvârşit fapta sau pe cel care se bucură de rezultatele ei, atunci i se dă acelei persoane[71] chiar numele faptei săvârşite”[72].

27: Căci robimea ei va fi mântuită cu judecată şi cu milă.

„Dumnezeu a îndulcit dreptatea prin milă. Chiar dacă i-a pedepsit pe cei păcătoşi şi apoi i-a iertat în urma pocăinţei lor, mântuirea nu e rezultatul unei simple compensaţii, ci al milei dumnezeieşti”[73].

28: Dar nelegiuiţii şi păcătoşii împreună vor fi zdrobiţi,

iar cei ce L-au părăsit pe Domnul vor fi şi ei nimiciţi.

29: Că se vor ruşina de idolii lor în care le-a fost voia

şi le va crăpa obrazul de grădinile în care le-a fost pofta.

30: Că vor fi ca un molid în desfrunzire şi ca o grădină lipsită de apă;

Molid: „textual: terebint = arbore răşinos din care se extrage terebentina, frumos şi măreţ când înfloreşte, dar foarte urât când îi cade frunza. Următorul termen de comparaţie, grădinile, îl confirmă pe primul, în contextul versetului precedent, care face o aluzie transparentă la idolatria temporară a Israeliţilor, după modelul păgân, practicată în grădini şi crânguri sacre”[74].

31: tăria lor va fi ca puzderiile de câlţi, lucrările lor ca scânteile focului,

şi vor arde nelegiuiţii laolaltă cu păcătoşii, şi nu va fi cine să-i stingă.

O vestire a focului veşnic.

---

[1] ישעיה

[2] Biblia sau Sfânta Scriptură, Ediţie jubiliară a Sfântului Sinod, versiune diortosită după Septuaginta, redactată şi adnotată de Bartolomeu Valeriu Anania (în continuare, abreviat: BBVA), Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române (în continuare: EIB), Bucureşti, 2001, p. 889

[3] Origen, Omilii la Evanghelia după Luca, XXI, 1

[4] Sf. Efrem Sirul, Imnele Naşterii, XIX, 1

[5] BBVA, p. 889

[6] Clement Alexandrinul, Stromate, IV, 169,1-2

[7] Origen, Omilii la Levitic, XI, 3

[8] Sf. Atanasie cel Mare, Trei Cuvinte împotriva arienilor, I, 37

[9] BBVA, p. 889

[10] Clement Alexandrinul, Pedagogul, I, 77,4

[11] Sf. Ciprian al Cartaginei, Despre rugăciunea domnească, IX

[12] Salvianus, Despre guvernarea lui Dumnezeu, IV, 1

[13] Sf. Vasile cel Mare, Regulile mici, 212

[14] Sf. Chiril al Alexandriei, Glafire la Facere, V

[15] Clement Alexandrinul, Pedagogul, I, 78,2

[16] BBVA, p. 889

[17] Origen, Omilii la Levitic, VIII, 5

[18] Origen, Omilii la Cartea Proorocului Ieremia, II, 2

[19] Sf. Chiril al Ierusalimului, Catehezele, XII, 7

[20] Sf. Macarie Egipteanul, Omilii duhovniceşti, XXX, 8

[21] Bandajul învăţăturii mântuitoare.

[22] Sf. Ambrozie al Milanului, Scrisori, II, 7

[23] Sf. Ambrozie al Milanului, Scrisori, XLI, 20

[24] Ava Dorotei, Felurite învăţături, I, 3

[25] Cf. Sf. Maxim Mărturisitorul, Cuvânt ascetic, 35

[26] Sf. Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, V, 5

[27] Sf. Ambrozie al Milanului, Despre Noe şi corabia lui, 70

[28] Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, XI, 1

[29] Origen, Omilii la Levitic, II, 5

[30] BBVA, p. 889

[31] Sf. Chiril al Alexandriei, Glafire la Facere, I

[32] Sf. Grigorie de Nyssa, Despre rugăciunea domnească, IV

[33] Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, XXVII, 3

[34] Sf. Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, V, 5

[35] Barnaba, Epistola, II, 4

[36] Barnaba, Epistola, XV, 8-9

[37] Cel drept sărbătoreşte neîncetat, stare la care sunt toţi chemaţi.

[38] Termenul ne pare exagerat, chiar dacă e extras din textul biblic; am opta pentru mustră.

[39] Origen, Omilii la Geneză, X, 3

[40] Sf. Chiril al Alexandriei, Închinarea şi slujirea în Duh şi Adevăr, V

[41] Sf. Chiril al Alexandriei, Închinarea şi slujirea în Duh şi Adevăr, IX

[42] Sf. Chiril al Alexandriei, Glafire la Facere, I

[43] Sf. Maxim Mărturisitorul, Cuvânt ascetic, 36

[44] Cf. Marcu Ascetul, Răspuns acelora care se îndoiesc de dumnezeiescul Botez

[45] Origen, Omilii la Levitic, VI, 2

[46] Sf. Chiril al Ierusalimului, Catehezele, I, 1

[47] Sf. Iustin Martirul, Apologia întâia, LXI

[48] Sf. Iustin Martirul, Dialogul cu iudeul Trifon, XIII

[49] Sf. Chiril al Alexandriei, Glafire la Facere, II

[50] Sf. Chiril al Alexandriei, Glafire la A doua Lege

[51] Sf. Grigorie de Nyssa, Marele Cuvânt catehetic, 40

[52] Sf. Ioan Gură de Aur, Omiliile despre pocăinţă, VII

[53] Sf. Chiril al Alexandriei, Glafire la Facere, V

[54] Sf. Ioan Gură de Aur, Omiliile despre pocăinţă, VII

[55] Cf. Sf. Maxim Mărturisitorul, Cuvânt ascetic, 40

[56] Clement Alexandrinul, Stromate, I, 90,1

[57] Şi nouă: cel ce vorbeşte este duhovnicul.

[58] Sf. Varsanufie, Scrisori duhovniceşti, 97

[59] Sf. Iustin Martirul, Apologia întâia, XLIV

[60] Origen, Despre principii, III, 1,6

[61] Origen, Contra lui Celsus, VI, 57

[62] Origen, Contra lui Celsus, VI, 62

[63] Sf. Simeon Noul Teolog, Discursurile etice, 3

[64] BBVA, p. 890

[65] BBVA, p. 890

[66] Sf. Chiril al Alexandriei, Închinarea şi slujirea în Duh şi Adevăr, XII

[67] Sf. Chiril al Alexandriei, Glafire la Facere, VII

[68] Sf. Grigorie de Nazianz, Despre preoţie, XLVI

[69] Origen, Omilii la Levitic, V, 3

[70] Sf. Clement Romanul, Epistola către Corinteni, VIII, 4

[71] Sau acelui loc.

[72] Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, V, 2

[73] BBVA, p. 890

[74] BBVA, p. 890

 

Comentarii la Apocalipsa – 22

CAPITOLUL 22 – Noul Ierusalim (continuare). Venirea lui Hristos.

 

1: Şi mi-a arătat un râu al apei vieţii, strălucitor ca de cristal, care izvorăşte din tronul lui Dumnezeu şi-al Mielului.

Râul „înseamnă undele dumnezeieşti ce le dăruiesc acelor fiinţe [Puterile cereşti, dar şi oamenii mutaţi la starea cea fericită – n. n.] o revărsare îmbelşugată şi abundentă şi o rodnicie de viaţă făcătoare”[1].  Pentru ca acest râu să înceapă de aici, credinciosul e îndemnat să caute străpungerea inimii: „Fiindcă [străpungerea] e un foc dumnezeiesc care destramă munţii şi stâncile (I Regi 19, 11), face netede toate (Luca 3, 5), le face raiuri şi preschimbă sufletele care-l primesc. Fiindcă în mijlocul acestora se face izvor ţâşnitor, apă a vieţii care izvorăşte şi curge pururea şi le udă din belşug, şi se scurge ca dintr-o cisternă peste cei de aproape şi peste cei de departe (Efeseni 2, 17) şi umple până peste margini sufletele care primesc cuvântul cu credinţă (Luca 8, 13 ş. a.)”[2].

2: În mijlocul pieţei [cetăţii], şi de-o parte şi de alta a râului, un pom al vieţii, rodind de douăsprezece ori, dându-şi roada-n fiecare lună; şi frunzele pomului sunt spre tămăduirea neamurilor.

„Textul este nelămurit. Este un singur arbore al vieţii în mijlocul fluviului, care se desparte în mai multe braţe? Sunt mai mulţi arbori pe malul unui singur fluviu? E greu de spus”[3]. Oricum, în pomul vieţii a fost văzut Hristos.

„Prin întrupare, Dumnezeu însuşi Şi-a făcut din faţa omenească o faţă a Sa şi a dat tuturor feţelor, care intră în comuniune interioară cu ea, să se hrănească din pomul vieţii, care este El”[4].

După chipul lui Hristos, pomul vieţii, „dreptul se aseamănă cu pomii roditori”[5].  Dacă pomii sunt mai mulţi, ei „fac rod de douăsprezece ori pe an, adică rodesc neîncetat. Căci acolo nu va mai fi iarna păcatului, ca să silească pomii vieţii să-şi lepede frunzele, precum vedem că fac în viaţa aceasta. […] Frunzele pomului, adică ale Pomului Vieţii Hristos, închipuie cunoştinţele judecăţilor lui Dumnezeu […] aşa cum şi roadele lui închipuie cunoştinţa cea desăvârşită ce se va descoperi în veacul viitor. Şi frunzele acestea vor fi cu adevărat spre vindecare, adică spre curăţirea neştiinţei acelor neamuri care sunt mai jos în lucrarea faptelor bune”[6].

3: Şi nici un blestem nu va mai fi. Şi tronul lui Dumnezeu şi-al Mielului va fi într-însa, şi robii Săi I se vor închina.

„În cetate nu se vor mai afla oameni care, din cauza păcatului lor, să fie sub blestemul lui Dumnezeu”[7].  Robii Săi I se vor închina, adică „Îi vor sluji în calitate de preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Hristos (vezi 20, 6), aducându-I jertfă de laudă”[8].

4: Şi ei Îi vor vedea faţa, şi numele Lui va fi pe frunţile lor.

5: Şi noapte nu va mai fi; şi ei n-au nevoie de lumină de lampă sau de lumină de soare, pentru că Domnul Dumnezeu va lumina peste ei şi vor împărăţi în vecii vecilor.

Hristos luminează pe cei ce s-au făcut una cu El. „În ei, aşadar, nu mai e noapte. […] [Aşa ajung] cei ce slujesc lui Dumnezeu şi în locul a toate L-au căutat numai pe Acela, L-au găsit numai pe El, L-au iubit numai pe El”[9].

6: Şi îngerul mi-a zis: „Aceste cuvinte sunt vrednice de crezare şi adevărate; şi Domnul, Dumnezeul duhurilor profeţilor, l-a trimis pe îngerul Său să le arate robilor Săi cele ce trebuie să se întâmple-n curând.

7: Şi iată, Eu vin curând. Fericit cel ce păzeşte cuvintele profeţiei acestei cărţi!”

Aici e a şasea din cele şapte fericiri ale Apocalipsei.

„Alţi preoţi jertfeau pentru ei şi pentru poporul lor. Acesta, fiindcă n-a avut păcat să Se jertfească pentru Sine, S-a jertfit pentru toată lumea şi prin sângele Său a intrat în Biserică. Acesta este deci Preotul cel nou şi Jertfa cea nouă nu din lege, ci peste lege, apărător al lumii, lumină a veacului, care zice: Iată, vin!, şi a venit. Să ne apropiem de El, de Cel pe Care nu-L vedem cu ochii, dar Îl simţim cu inima”[10].

8: Şi eu, Ioan, sunt cel ce-am auzit şi-am văzut acestea. Şi când am auzit şi-am văzut, am căzut să mă închin înaintea picioarelor îngerului care mi-a arătat acestea.

9: Dar el mi-a zis: „Vezi să nu faci asta! Sunt împreună-slujitor cu tine şi cu fraţii tăi, profeţii, şi cu cei ce păstrează cuvintele acestei cărţi. Lui Dumnezeu închină-te!”

„Îngerul din Apocalipsă îl opreşte pe Ioan, care voieşte să i se închine […]. Deci e propriu numai lui Dumnezeu să I se aducă închinare [adorare – n. n.]”[11].

10: Şi mi-a zis: „Să nu pecetluieşti cuvintele profeţiei acestei cărţi, căci vremea e aproape.

„În contrast cu pecetluirea de la 10, 4, de data aceasta cuvintele lui Dumnezeu trebuie puse la îndemâna tuturor, pentru ca oamenii să ştie ce-i aşteaptă şi să se pregătească”[12].

11: Cel ce-i nedrept, să mai nedreptăţească; cel ce-i spurcat, să se mai spurce; şi cel ce este drept, să mai facă dreptate; şi cel ce este sfânt, să se mai sfinţească”.

Posibil înţeles al versetului: „timpul e prea scurt pentru ca să se mai poată schimba ceva; planul lui Dumnezeu se va împlini oricum”[13]. Sau: „aceste fraze arată că Ioan nutreşte slabe speranţe de penitenţă ale necredincioşilor”[14].

Cuvintele versetului sunt aplicate persecutorilor care, văzând tăria creştinilor, sporeau în ura lor (deşi au fost şi numeroase cazuri inverse, când răbdarea mucenicilor a impresionat pe privitori, făcându-i pe mulţi să se convertească): „Căci păgânii nu s-au ruşinat nici după ce au văzut c-au fost învinşi, pentru că ei nu mai aveau judecată omenească, ci s-au aprins şi mai cumplit decât o fiară. La rândul lor, şi guvernatorul şi poporul arătau faţă de noi aceeaşi nedreaptă ură[15], ca să se plinească Scriptura: Cel nelegiuit să mai facă nelegiuiri, iar cel drept să fie şi mai drept. Şi, într-adevăr, pe cei ce au murit sufocaţi în temniţă păgânii i-au aruncat la câini, păzindu-i cu grijă noaptea şi ziua, ca să nu fie careva înmormântat de noi. La vedere au fost lăsate numai resturile pe care le-au lăsat fiarele şi focul, fie bucăţi sfâşiate, fie resturi arse, pe când capetele şi trupurile sfârtecate care rămăseseră neîngropate, au fost păzite straşnic de ostaşi zile de-a rândul”[16].

12: „Iată, Eu vin curând, şi plata Mea este cu Mine, pentru ca fiecăruia să-i dau după cum îi este fapta.

„Versetele 12-16 exprimă cuvintele lui Iisus”[17].

„Trebuie deci să fim râvnitori spre facere de bine, că de la Dumnezeu sunt toate (Romani 11, 36). […] Ne îndeamnă, dar, să credem în El din toată inima şi să nu fim leneşi, nici trândavi spre tot lucrul bun”[18].

13: Eu sunt Alfa şi Omega, Cel Dintâi şi Cel de pe Urmă, Începutul şi Sfârşitul.

„Alfa şi Omega arată că nimic nu e nesfârşit, în afară de Dumnezeu (Isaia 41, 4) şi că împărăţia şi puterea Lui sunt nesfârşite”[19].

14: Fericiţi cei care-şi spală veşmintele, pentru ca să aibă ei putere peste pomul vieţii şi prin porţi să intre-n cetate!

Cei care-şi spală veşmintele: „= cei ce le spală şi le înălbesc în sângele Mielului (vezi 7, 14)”[20].  E cea de-a şaptea fericire a Apocalipsei. „În 7, 14, cei care şi-au spălat hainele sunt cei care au ieşit din marea tulburare şi le-au făcut albe cu sângele Mielului. Chiar dacă toţi credincioşii sunt mântuiţi prin sângele Mielului (1, 5b), aici sunt proclamaţi fericiţi, în mod special, cei care au murit pentru credinţă (cf. 12, 11)”[21].

15: Afară câinii şi vrăjitorii şi desfrânaţii şi ucigaşii şi închinătorii la idoli şi toţi cei ce iubesc şi lucrează minciuna!

„După toate probabilităţile, prin câini sunt desemnaţi pervertiţii erotici de orice fel, dar şi ereticii”[22].

Într-un anumit context istoric, cuvântul e aplicat (deşi se poate, evident, extinde la toţi vrăjmaşii lui Hristos) învăţătorilor iudeilor care, „părăsind cele cinstite şi voite de lege ca învechite şi învrednicindu-le de puţină preţuire, porunceau că ucenicii lor trebuie să se întemeieze pe învăţăturile şi poruncile lor omeneşti”[23]. Desigur, aici e o exagerare, însă, pe lângă învăţăturile Legii, se adăugau adeseori şi învăţături omeneşti, uneori fiind observate acestea cu mai mare acribie decât celelalte.

16: Eu, Iisus, l-am trimis pe îngerul Meu să vă mărturisească vouă acestea cu privire la Biserici. Eu sunt rădăcina şi odrasla lui David, Steaua strălucitoare a Dimineţii”.

„De ce este nevoie, aşadar, să cercetez naşterea şi pieirea semnelor la al căror răsărit ţarinile nearate sunt spintecate de pluguri grele, iar la apusul lor se năruie holda bogată? O singură Stea îmi este prea de ajuns pentru toate, Steaua strălucitoare a dimineţii, la al cărei răsărit a fost semănată recolta nu de roade, ci de mucenici, când Rahila şi-a plâns copii săi (Ieremia 31, 15; Matei 2, 16-18), pentru ca, spălaţi cu lacrimile ei, să-i jertfească pentru Hristos. Apusul acestei Stele a înviat din morminte cele biruitoare, formate nu din surcele uscate, ci din morţi înviaţi”[24].

17: Şi Duhul şi Mireasa zic: „Vino!”  Şi cel ce aude, să zică: „Vino!”  Şi cel însetat să vină, cel ce vrea să primească-n dar apa vieţii.

Mireasa: „= Mireasa Mirelui (vezi 21, 9): Biserica lui Hristos, în Care este prezent şi lucrează Duhul Sfânt”[25].  Apa vieţii: „apa, care în Vechiul Testament este, mai presus de toate, simbol al vieţii, devine simbol al Duhului în Noul Testament”[26], adică tot simbol al vieţii, dar, de data aceasta, al vieţii celei veşnice.

18: Şi eu îi mărturisesc oricui ascultă cuvintele profeţiei acestei cărţi: Dacă le va mai adăuga cineva ceva, Dumnezeu îi va adăuga plăgile care sunt arătate în cartea aceasta;

19: iar de va scoate cineva ceva din cuvintele cărţii acestei profeţii, Dumnezeu îi va scoate partea lui din pomul vieţii şi din cetatea cea sfântă, care sunt arătate în cartea aceasta.

Ereticii „să se înfricoşeze de acel vai menit celor care adaugă sau înlătură [părţi din Scriptură]!”[27]. Aici e un vai subînţeles, căci nu apare ca atare în text. Chiar dacă Sfântul Ioan s-a referit aici doar la scrierea sa, ulterior cuvântul a fost extins asupra întregii Sfinte Scripturi. La fel pune problema şi un autor de la finele celui de-al doilea veac, identificat de către unii cu episcopul Abercius de Ieropole; acesta, vorbind despre anume erezie, spune că a ezitat să compună o lucrare despre aceea, „nu atât că n-aş fi fost în stare să o combat şi să aduc o mărturie pentru adevăr, cât mai ales de frica şi de îngrijorarea că ar putea crede cineva că eu aş adăuga ceva nou la învăţătura Noului Testament şi a Evangheliei, faţă de care nimeni din cei care vor să se conducă după Evanghelia însăşi nu are voie nici să adauge, nici să elimine nimic”[28].

20: Cel ce mărturiseşte acestea, zice: „Da, vin curând”. – „Amin! Vino, Doamne Iisuse!”

            Da, vin curând: „Cuvintele lui Iisus, ca răspuns la chemarea Vino! din versetul 17. ♦  Amin! Vino, Doamne Iisuse!: Replica lui Ioan. Admirabil şi emoţionant final al Apocalipsei şi al Noului Testament”[29].

21: Harul Domnului Iisus Hristos să fie cu voi cu toţi! Amin.

Ultimul verset, „adresat Bisericilor cărora le-a fost adresată scrierea, reproduce obişnuita formulă de încheiere a epistolelor pauline şi soborniceşti”[30].

Fie ca venirea Mântuitorului Hristos în slavă să ne mute şi pe noi la veşnica existenţă fericită!

---

[1] Sf. Dionisie Areopagitul, Despre ierarhia cerească, XV, 9

[2] Sf. Simeon Noul Teolog, Cateheze, IV

[3] NTEP, p. 771

[4] Dumitru Stăniloae, Teologia dogmatică ortodoxă, III, p. 337

[5] Clement Alexandrinul, Stromate, IV, 117, 4

[6] Sf. Andrei al Cezareii Capadociei, Tâlcuire la Apocalipsă, XXI

[7] NTEP, p. 771

[8] BBVA, p. 1772

[9] Sf. Simeon Noul Teolog, Imne, XXVII

[10] Sf. Ambrozie al Milanului, Scrisori, XLIV, 19

[11] Sf. Atanasie cel Mare, Trei Cuvinte împotriva arienilor, II, 23

[12] BBVA, p. 1773

[13] BBVA, p. 1773

[14] ICSS IX, p. 216 – În plus, am adăuga noi, în întreaga istorie, convertirile cele cu adevărat au fost rare.

[15] Fragmentul e dintr-o relatare alcătuită de către creştinii din Galia, care au scris Bisericilor din Asia şi Frigia despre persecuţiile prin care au trecut. Dintre martiri, sunt pomeniţi diaconul Sanctus din Vienne, Maturus, Attalus din Pergam, Blandina, Vivlida (adusă iniţial să acuze pe creştini dar care, sub tortură, şi-a mărturisit credinţa) episcopul Potin al Lyonului, Alexandru, medic de origine frigiană, Ponticus, fratele Blandinei, la care s-au adăugat şi alţii, care nu sunt nominalizaţi în document.

[16] Eusebiu de Cezareea, Istoria bisericească, V, 1, 58-59 – Pentru echilibru, includem aici şi o altă relatare, deşi fără legătură directă cu Apocalipsa, spre a arăta că şi creştinii pot manifesta o cruzime similară cu a păgânilor, natura omenească fiind aceeaşi, atunci când apropierea de Hristos e doar una superficială: „Era în Alexandria o femeie pe nume Hipatia, fiică a filosofului Teon, atât de erudită, încât întrecea pe filosofii acelui timp, în şcoala platonică înfiinţată de Plotin devenind ea succesoarea acestuia, prin cursurile de filozofie pe care le ţinea. De aceea toţi veneau la ea, pentru încrederea pe care o aveau în cunoştinţele ei. Se ducea şi la judecători fără nici o sfială, alături de bărbaţii care o respectau pentru neprihana ei. Dar, împotriva acestei femei s-a aprins ura. Fiindcă se ducea adesea la Orest [prefectul Alexandriei, aflat în duşmănie cu Sfântul Chiril al Alexandriei – n. n.], oamenii Bisericii s-au pornit împotriva ei, bănuind-o că l-ar opri de la raporturi prieteneşti cu episcopul [Sf. Chiril]. Împinşi de aprigă fervoare, urmăritorii, în fruntea cărora era un citeţ numit Petru, au oprit-o pe când se întorcea [probabil, de la Orest – n. n.] şi, dând-o jos din vehicul, au dus-o cu sila până la biserica numită a lui Cezar, au dezbrăcat-o şi au ucis-o cu pietre. Apoi i-au sfâşiat trupul şi i l-au ars în locul care se numeşte Cinar. Această faptă a adus mare necaz lui Chiril şi Bisericii Alexandriei, căci omorurile şi crimele sunt străine creştinilor [cum s-a văzut, nu întotdeauna! – n. n.]. S-au petrecut acestea în al patrulea an al episcopatului lui Chiril, al zecelea consulat al lui Onorie şi al şaselea al lui Teodosie [anul 415], în luna martie, în Păresimi” – Casiodor, Istoria bisericească tripartită, XI, 12 (în volumul: Casiodor, Scrieri, Istoria bisericească tripartită, traducere de Liana şi Anca Manolache, introducere şi note de Ştefan Alexe, PSB 75, EIB, Bucureşti, 1998) – Casiodor citează textul de mai sus după Socrate, Istorii, VI, 15.  Desigur, acesta nu-i singurul exemplu de cruzime din istoria Bisericii.

[17] BBVA, p. 1773

[18] Sf. Clement Romanul, Epistola către Corinteni, XXXIV, 2.4

[19] Sf. Andrei al Cezareii Capadociei, Tâlcuire la Apocalipsă, XXI

[20] BBVA, p. 1773

[21] ICSS IX, p. 217

[22] BBVA, p. 1773

[23] Sf. Chiril al Alexandriei, Despre închinarea şi slujirea în Duh şi Adevăr, V

[24] Sf. Ambrozie al Milanului, Scrisori, XLIV, 11

[25] BBVA, p. 1773

[26] DS I, art. Apă, p. 111

[27] Tertulian, Împotriva lui Hermoghene, XXII, 3

[28] Eusebiu de Cezareea, Istoria bisericească, V, 16, 3

[29] BBVA, p. 1773

[30] BBVA, p. 1773