CAPITOLUL 29 – Lauda dreptei judecăţi.
1: Unul care mustră e mai bun decât un îndărătnic;
când cel din urmă se pomeneşte-n foc, nici un leac nu se află.
2: Când drepţii sunt lăudaţi, popoarele se bucură;
dar când necredincioşii stau la cârmă, oamenii plâng.
„Popoarele se bucură cu bucurie duhovnicească la singura aducere aminte a faptelor mari săvârşite de drepţi; că sunt îndemnate să râvnească şi să imite faptele bune pe care le aud. Da, istoria bărbaţilor care au vieţuit drept şi cuvios este pentru cei mântuiţi ca o lumină pe calea vieţii lor”[1].
3: Când un om iubeşte înţelepciunea, tatăl său se veseleşte;
dar cel ce nutreşte târfe îşi va pierde avutul.
Nutreşte târfe: SEP 4 are: paşte desfrânatele. „Bunul păstor este intelectul care are gânduri nepătimitoare; răul păstor, intelectul care are gânduri pătimaşe (Evagrie, ibid., 358B)”[2].
Primul vers e amintit de Clement Alexandrinul (Stromate, I, 12, 1) care arată bucuria Părinţilor când este păstrată Sfânta Tradiţie.
4: Un rege drept înalţă o ţară,
iar un om nelegiuit o dărâmă.
5: Cel ce pregăteşte o plasă în calea prietenului său,
în picioarele lui şi-o pune.
6: Mare e laţul în drumul păcătosului;
dar dreptul în bucurie şi-n desfătare va fi.
7: Omul drept ştie cum să le facă judecată săracilor;
necredinciosul însă nu are priceperea de a o cunoaşte;
săracului nu-i este dat să aibă minte pricepută.
8: Nelegiuiţii au aprins cetatea,
iar înţelepţii au stins mânia.
9: Omul înţelept va judeca neamuri;
dar netrebnicul, furios fiind, râde şi nu se teme.
10: Oamenii sângeroşi îl urăsc pe cel cuvios,
dar cei drepţi îi caută sufletul.
11: Nemintosul îşi dă pe faţă toată mânia,
dar înţeleptul, numai o parte.
12: Când un rege îşi pleacă urechea la vorba nedreaptă,
toţi supuşii lui sunt nişte nelegiuiţi.
13: Când creditorul şi datornicul se întâlnesc laolaltă,
Domnul îi cercetează pe amândoi.
„Este o vorbă veche: când datornicul şi creditorul se întâlnesc faţă-n faţă, Domnul se uită şi la unul şi la celălalt: unu-i ca un câine, gata să sfâşie prada, celălalt tremură ca o victimă; unu-i leu flămând, celălalt ca un viţel încremenit; unu-i ca vulturul ce prinde lebăda-n gheare, celuilalt îi vine să se arunce mai degrabă în prăpastie decât să mai aibă în faţă un om cu gheare de vultur. Dar degeaba fugi, sărmane: dacă nu te întâmpină cămătarul, iată, vine sărăcia cea iute de picior. Aşa-i vede Domnul: pe unul îl osândeşte pentru lăcomia de bani, pe celălalt pentru nechibzuinţă. Unul nu ştie cum ar ajunge mai iute la casa datornicului, pândeşte să-l prindă pe drum, celălalt îşi ascunde capul în dosul columnei. Amândoi îşi fac socotelile. Griji au şi unul şi altul, numai inima lor nu-i la fel. Unul zâmbeşte că-i creşte dobânda, celălalt e întunecat că-i creşte datoria. Unul calculează câştigul, celălalt, paguba”[3]. Un comentariu asemănător şi la Vasile cel Mare (Omilii la Psalmi, IV, 2).
14: Când regele îi judecă pe săraci întru adevăr,
mărturia este însuşi tronul său.
15: Bătăile şi mustrările dau înţelepciune,
dar copilul care umblă de capul lui îşi face părinţii de râs.
16: Când se înmulţesc necredincioşii se înmulţesc păcatele;
dar când aceia cad, drepţii se umplu de frică.
„Dar pe un astfel de om trebuie să-l şi deplângem, întrucât e un mădular din trupul nostru”[4]. Drepţii nu doresc şi nu se bucură de căderea nimănui, nici chiar de aceea a necredincioşilor, deşi e greu de spus că aceia cad, stând mereu în cele de jos. Mai degrabă, cei care pot cădea sunt drepţii, şi astfel de perspectivă e firesc să umple de frică.
17: Ceartă-l pe fiul tău şi el îţi va da odihnă
şi frumuseţe îi va da sufletului tău.
18: Neamului nelegiuit să nu-i fi tălmaci;
dar cel ce păzeşte legea e omul cel mai fericit.
„Evagrie: Cei care au păzit Legea vor avea un mijlocitor (interpret), dar cei care au încălcat-o nu vor avea nici un mijlocitor (interpret), ci pe cineva care-i va pedepsi (ibid., 364)”[5].
19: Sluga îndărătnică nu ştie de cuvânt;
chiar dacă-l înţelege, tot nu ascultă.
20: Dacă vezi un om grăbit la vorbă
să ştii că nemintosul are mai multă nădejde decât el.
„Nu fii grabnic la cuvânt […], că ai mai puţin câştig de pe urma pripelii la cuvânt decât de pe urma iuţelii la treabă”[6].
21: Cel ce din pruncie duce viaţă uşuratică va deveni slugă,
iar în cele din urmă se va plânge pe sine.
„Prefigurare a Fiului risipitor (Luca 15, 11-32)”[7]. „Evagrie apropie proverbul de Ioan 8,34: cel care duce o viaţă de trândăvie nu diferă prin nimic de un sclav (Schol. Pr. 366)”[8].
„Crescut, înfăşat şi cocoloşit din copilărie în desfătări şi plăceri, Israel, în ciuda icoanelor crucii, s-a îngrăşat şi umplut de grăsime (Deuteronom 32, 15), aşa încât, în cele din urmă, robia l-a închis între neamuri: Cel dezmierdat din copilărie va ajunge în robie”[9].
22: Omul furios stârneşte certuri,
iar supărăciosul adânceşte păcatul.
23: Mândria îl umileşte pe om,
dar Domnul îi ţine-n cinste pe cei smeriţi la cuget.
24: Cel ce se face părtaş cu hoţul îşi urăşte sufletul;
iar dacă a auzit de o punere la cale şi nu va sufla o vorbă
25: de frica sau de ruşinea oamenilor, se va prăbuşi;
dar cel ce-şi pune încrederea în Domnul, acela se va veseli.
26: Necredinţa îl face pe om să se poticnească;
dar cel ce se încrede în Stăpânul său se va mântui.
27: Mulţi se gudură pe lângă feţele cârmuitorilor,
dar dreptatea omului de la Domnul vine.
28: Omul nedrept e urâciune-n faţa celui drept,
iar nelegiuitului urâciune îi este calea cea dreaptă.
Puse faţă-n faţă păcatul şi virtutea, nedreptatea şi dreptatea, mândria şi smerenia.
[1] Sf. Vasile cel Mare, Omilii şi Cuvântări, XVIII, I – Cei mântuiţi sunt cei ce râvnesc mântuirea; se vorbeşte de bărbaţi, dar, ca şi în alte dăţi, nu sunt excluse astfel femeile.
[2] SEP 4/I, p. 498
[3] Sf. Ambrozie al Milanului, Contra cămătarilor, 17
[4] Sf. Vasile cel Mare, Epistole, 22, 3
[5] SEP 4/I, p. 500
[6] Sf. Grigorie de Nazianz, Despre preoţie, LXXIII
[7] BBVA, p. 843
[8] SEP 4/I, p. 500
[9] Sf. Efrem Sirul, Comentariul la Evanghelie, 38
[…] se cuvine ca cei ce se străduiesc să dobândească libertatea adevărată să dorească să se izbăvească de toate […]
[…] alt rictus sugeră că, deşi n-ar fi imposibil să intre în ecuaţie şi violul, acesta ar fi un detaliu […]
[…] Elena, Theodora Marinescu, Gabitzu, Tanya, Cristian Dima, Supravieţuitor, Teo Negură, Ana Usca, Vania şi […]
[…] Comentarii la Cartea Proverbelor lui Solomon – 29 Thu Nov 18, 2010 8:37 am CAPITOLUL 29 – Lauda dreptei judecăţi. 1: Unul care mustră e mai bun decât un îndărătnic; când cel din urmă se pomeneşte-n foc, nici un leac nu se află. 2: Când drepţii sunt lăudaţi, popoarele se bucură; dar când necredincioşii … Continue reading → […]
[…] leşioşi de […]
[…] vrea sa stiu si parerea lor: Vania, Ioan Sorin, Natasa, Plano 10, Popa Teapa, Caius, Ana Usca, Cristian Lisandru, Elisa, Orfiv, Theodora […]
[…] lor: ALM, Brankardierul, Mgabim, Maia, Olimpiu, Vassyle, Vlad Cel Oribil, Gebelezis, Vania, Ioan Sorin, Natasa, Plano 10, Popa Teapa, Caius, Ana Usca, Cristian Lisandru, Elisa, Orfiv, Theodora […]
[…] Strongvaleriana, Redsky, Cristian Dima, Supravieţuitor, Georgiana, Teo Negură, Ana Usca, Iona Usca Vania , Gina, Silavaracald, Caius, Daurel, Drum spiro, […]
[…] Strongvaleriana, Redsky, Cristian Dima, Supravieţuitor, Georgiana, Teo Negură, Ana Usca, Iona Usca Vania , Gina, Silavaracald, Caius, Daurel, Drum spiro, spero, […]