Comentarii la Apocalipsa – 22

Posted: 18/06/2011 in Apocalipsa

CAPITOLUL 22 – Noul Ierusalim (continuare). Venirea lui Hristos.

 

1: Şi mi-a arătat un râu al apei vieţii, strălucitor ca de cristal, care izvorăşte din tronul lui Dumnezeu şi-al Mielului.

Râul „înseamnă undele dumnezeieşti ce le dăruiesc acelor fiinţe [Puterile cereşti, dar şi oamenii mutaţi la starea cea fericită – n. n.] o revărsare îmbelşugată şi abundentă şi o rodnicie de viaţă făcătoare”[1].  Pentru ca acest râu să înceapă de aici, credinciosul e îndemnat să caute străpungerea inimii: „Fiindcă [străpungerea] e un foc dumnezeiesc care destramă munţii şi stâncile (I Regi 19, 11), face netede toate (Luca 3, 5), le face raiuri şi preschimbă sufletele care-l primesc. Fiindcă în mijlocul acestora se face izvor ţâşnitor, apă a vieţii care izvorăşte şi curge pururea şi le udă din belşug, şi se scurge ca dintr-o cisternă peste cei de aproape şi peste cei de departe (Efeseni 2, 17) şi umple până peste margini sufletele care primesc cuvântul cu credinţă (Luca 8, 13 ş. a.)”[2].

2: În mijlocul pieţei [cetăţii], şi de-o parte şi de alta a râului, un pom al vieţii, rodind de douăsprezece ori, dându-şi roada-n fiecare lună; şi frunzele pomului sunt spre tămăduirea neamurilor.

„Textul este nelămurit. Este un singur arbore al vieţii în mijlocul fluviului, care se desparte în mai multe braţe? Sunt mai mulţi arbori pe malul unui singur fluviu? E greu de spus”[3]. Oricum, în pomul vieţii a fost văzut Hristos.

„Prin întrupare, Dumnezeu însuşi Şi-a făcut din faţa omenească o faţă a Sa şi a dat tuturor feţelor, care intră în comuniune interioară cu ea, să se hrănească din pomul vieţii, care este El”[4].

După chipul lui Hristos, pomul vieţii, „dreptul se aseamănă cu pomii roditori”[5].  Dacă pomii sunt mai mulţi, ei „fac rod de douăsprezece ori pe an, adică rodesc neîncetat. Căci acolo nu va mai fi iarna păcatului, ca să silească pomii vieţii să-şi lepede frunzele, precum vedem că fac în viaţa aceasta. […] Frunzele pomului, adică ale Pomului Vieţii Hristos, închipuie cunoştinţele judecăţilor lui Dumnezeu […] aşa cum şi roadele lui închipuie cunoştinţa cea desăvârşită ce se va descoperi în veacul viitor. Şi frunzele acestea vor fi cu adevărat spre vindecare, adică spre curăţirea neştiinţei acelor neamuri care sunt mai jos în lucrarea faptelor bune”[6].

3: Şi nici un blestem nu va mai fi. Şi tronul lui Dumnezeu şi-al Mielului va fi într-însa, şi robii Săi I se vor închina.

„În cetate nu se vor mai afla oameni care, din cauza păcatului lor, să fie sub blestemul lui Dumnezeu”[7]Robii Săi I se vor închina, adică „Îi vor sluji în calitate de preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Hristos (vezi 20, 6), aducându-I jertfă de laudă”[8].

4: Şi ei Îi vor vedea faţa, şi numele Lui va fi pe frunţile lor.

5: Şi noapte nu va mai fi; şi ei n-au nevoie de lumină de lampă sau de lumină de soare, pentru că Domnul Dumnezeu va lumina peste ei şi vor împărăţi în vecii vecilor.

Hristos luminează pe cei ce s-au făcut una cu El. „În ei, aşadar, nu mai e noapte. […] [Aşa ajung] cei ce slujesc lui Dumnezeu şi în locul a toate L-au căutat numai pe Acela, L-au găsit numai pe El, L-au iubit numai pe El”[9].

6: Şi îngerul mi-a zis: „Aceste cuvinte sunt vrednice de crezare şi adevărate; şi Domnul, Dumnezeul duhurilor profeţilor, l-a trimis pe îngerul Său să le arate robilor Săi cele ce trebuie să se întâmple-n curând.

7: Şi iată, Eu vin curând. Fericit cel ce păzeşte cuvintele profeţiei acestei cărţi!”

Aici e a şasea din cele şapte fericiri ale Apocalipsei.

„Alţi preoţi jertfeau pentru ei şi pentru poporul lor. Acesta, fiindcă n-a avut păcat să Se jertfească pentru Sine, S-a jertfit pentru toată lumea şi prin sângele Său a intrat în Biserică. Acesta este deci Preotul cel nou şi Jertfa cea nouă nu din lege, ci peste lege, apărător al lumii, lumină a veacului, care zice: Iată, vin!, şi a venit. Să ne apropiem de El, de Cel pe Care nu-L vedem cu ochii, dar Îl simţim cu inima”[10].

8: Şi eu, Ioan, sunt cel ce-am auzit şi-am văzut acestea. Şi când am auzit şi-am văzut, am căzut să mă închin înaintea picioarelor îngerului care mi-a arătat acestea.

9: Dar el mi-a zis: „Vezi să nu faci asta! Sunt împreună-slujitor cu tine şi cu fraţii tăi, profeţii, şi cu cei ce păstrează cuvintele acestei cărţi. Lui Dumnezeu închină-te!”

„Îngerul din Apocalipsă îl opreşte pe Ioan, care voieşte să i se închine […]. Deci e propriu numai lui Dumnezeu să I se aducă închinare [adorare – n. n.]”[11].

10: Şi mi-a zis: „Să nu pecetluieşti cuvintele profeţiei acestei cărţi, căci vremea e aproape.

„În contrast cu pecetluirea de la 10, 4, de data aceasta cuvintele lui Dumnezeu trebuie puse la îndemâna tuturor, pentru ca oamenii să ştie ce-i aşteaptă şi să se pregătească”[12].

11: Cel ce-i nedrept, să mai nedreptăţească; cel ce-i spurcat, să se mai spurce; şi cel ce este drept, să mai facă dreptate; şi cel ce este sfânt, să se mai sfinţească”.

Posibil înţeles al versetului: „timpul e prea scurt pentru ca să se mai poată schimba ceva; planul lui Dumnezeu se va împlini oricum”[13]. Sau: „aceste fraze arată că Ioan nutreşte slabe speranţe de penitenţă ale necredincioşilor”[14].

Cuvintele versetului sunt aplicate persecutorilor care, văzând tăria creştinilor, sporeau în ura lor (deşi au fost şi numeroase cazuri inverse, când răbdarea mucenicilor a impresionat pe privitori, făcându-i pe mulţi să se convertească): „Căci păgânii nu s-au ruşinat nici după ce au văzut c-au fost învinşi, pentru că ei nu mai aveau judecată omenească, ci s-au aprins şi mai cumplit decât o fiară. La rândul lor, şi guvernatorul şi poporul arătau faţă de noi aceeaşi nedreaptă ură[15], ca să se plinească Scriptura: Cel nelegiuit să mai facă nelegiuiri, iar cel drept să fie şi mai drept. Şi, într-adevăr, pe cei ce au murit sufocaţi în temniţă păgânii i-au aruncat la câini, păzindu-i cu grijă noaptea şi ziua, ca să nu fie careva înmormântat de noi. La vedere au fost lăsate numai resturile pe care le-au lăsat fiarele şi focul, fie bucăţi sfâşiate, fie resturi arse, pe când capetele şi trupurile sfârtecate care rămăseseră neîngropate, au fost păzite straşnic de ostaşi zile de-a rândul”[16].

12: „Iată, Eu vin curând, şi plata Mea este cu Mine, pentru ca fiecăruia să-i dau după cum îi este fapta.

„Versetele 12-16 exprimă cuvintele lui Iisus”[17].

„Trebuie deci să fim râvnitori spre facere de bine, că de la Dumnezeu sunt toate (Romani 11, 36). […] Ne îndeamnă, dar, să credem în El din toată inima şi să nu fim leneşi, nici trândavi spre tot lucrul bun”[18].

13: Eu sunt Alfa şi Omega, Cel Dintâi şi Cel de pe Urmă, Începutul şi Sfârşitul.

Alfa şi Omega arată că nimic nu e nesfârşit, în afară de Dumnezeu (Isaia 41, 4) şi că împărăţia şi puterea Lui sunt nesfârşite”[19].

14: Fericiţi cei care-şi spală veşmintele, pentru ca să aibă ei putere peste pomul vieţii şi prin porţi să intre-n cetate!

Cei care-şi spală veşmintele: „= cei ce le spală şi le înălbesc în sângele Mielului (vezi 7, 14)”[20].  E cea de-a şaptea fericire a Apocalipsei. „În 7, 14, cei care şi-au spălat hainele sunt cei care au ieşit din marea tulburare şi le-au făcut albe cu sângele Mielului. Chiar dacă toţi credincioşii sunt mântuiţi prin sângele Mielului (1, 5b), aici sunt proclamaţi fericiţi, în mod special, cei care au murit pentru credinţă (cf. 12, 11)”[21].

15: Afară câinii şi vrăjitorii şi desfrânaţii şi ucigaşii şi închinătorii la idoli şi toţi cei ce iubesc şi lucrează minciuna!

„După toate probabilităţile, prin câini sunt desemnaţi pervertiţii erotici de orice fel, dar şi ereticii”[22].

Într-un anumit context istoric, cuvântul e aplicat (deşi se poate, evident, extinde la toţi vrăjmaşii lui Hristos) învăţătorilor iudeilor care, „părăsind cele cinstite şi voite de lege ca învechite şi învrednicindu-le de puţină preţuire, porunceau că ucenicii lor trebuie să se întemeieze pe învăţăturile şi poruncile lor omeneşti”[23]. Desigur, aici e o exagerare, însă, pe lângă învăţăturile Legii, se adăugau adeseori şi învăţături omeneşti, uneori fiind observate acestea cu mai mare acribie decât celelalte.

16: Eu, Iisus, l-am trimis pe îngerul Meu să vă mărturisească vouă acestea cu privire la Biserici. Eu sunt rădăcina şi odrasla lui David, Steaua strălucitoare a Dimineţii”.

„De ce este nevoie, aşadar, să cercetez naşterea şi pieirea semnelor la al căror răsărit ţarinile nearate sunt spintecate de pluguri grele, iar la apusul lor se năruie holda bogată? O singură Stea îmi este prea de ajuns pentru toate, Steaua strălucitoare a dimineţii, la al cărei răsărit a fost semănată recolta nu de roade, ci de mucenici, când Rahila şi-a plâns copii săi (Ieremia 31, 15; Matei 2, 16-18), pentru ca, spălaţi cu lacrimile ei, să-i jertfească pentru Hristos. Apusul acestei Stele a înviat din morminte cele biruitoare, formate nu din surcele uscate, ci din morţi înviaţi”[24].

17: Şi Duhul şi Mireasa zic: „Vino!”  Şi cel ce aude, să zică: „Vino!”  Şi cel însetat să vină, cel ce vrea să primească-n dar apa vieţii.

Mireasa: „= Mireasa Mirelui (vezi 21, 9): Biserica lui Hristos, în Care este prezent şi lucrează Duhul Sfânt”[25]Apa vieţii: „apa, care în Vechiul Testament este, mai presus de toate, simbol al vieţii, devine simbol al Duhului în Noul Testament”[26], adică tot simbol al vieţii, dar, de data aceasta, al vieţii celei veşnice.

18: Şi eu îi mărturisesc oricui ascultă cuvintele profeţiei acestei cărţi: Dacă le va mai adăuga cineva ceva, Dumnezeu îi va adăuga plăgile care sunt arătate în cartea aceasta;

19: iar de va scoate cineva ceva din cuvintele cărţii acestei profeţii, Dumnezeu îi va scoate partea lui din pomul vieţii şi din cetatea cea sfântă, care sunt arătate în cartea aceasta.

Ereticii „să se înfricoşeze de acel vai menit celor care adaugă sau înlătură [părţi din Scriptură]!”[27]. Aici e un vai subînţeles, căci nu apare ca atare în text. Chiar dacă Sfântul Ioan s-a referit aici doar la scrierea sa, ulterior cuvântul a fost extins asupra întregii Sfinte Scripturi. La fel pune problema şi un autor de la finele celui de-al doilea veac, identificat de către unii cu episcopul Abercius de Ieropole; acesta, vorbind despre anume erezie, spune că a ezitat să compună o lucrare despre aceea, „nu atât că n-aş fi fost în stare să o combat şi să aduc o mărturie pentru adevăr, cât mai ales de frica şi de îngrijorarea că ar putea crede cineva că eu aş adăuga ceva nou la învăţătura Noului Testament şi a Evangheliei, faţă de care nimeni din cei care vor să se conducă după Evanghelia însăşi nu are voie nici să adauge, nici să elimine nimic”[28].

20: Cel ce mărturiseşte acestea, zice: „Da, vin curând”. – „Amin! Vino, Doamne Iisuse!”

            Da, vin curând: „Cuvintele lui Iisus, ca răspuns la chemarea Vino! din versetul 17. ♦  Amin! Vino, Doamne Iisuse!: Replica lui Ioan. Admirabil şi emoţionant final al Apocalipsei şi al Noului Testament”[29].

21: Harul Domnului Iisus Hristos să fie cu voi cu toţi! Amin.

Ultimul verset, „adresat Bisericilor cărora le-a fost adresată scrierea, reproduce obişnuita formulă de încheiere a epistolelor pauline şi soborniceşti”[30].

Fie ca venirea Mântuitorului Hristos în slavă să ne mute şi pe noi la veşnica existenţă fericită!


[1] Sf. Dionisie Areopagitul, Despre ierarhia cerească, XV, 9

[2] Sf. Simeon Noul Teolog, Cateheze, IV

[3] NTEP, p. 771

[4] Dumitru Stăniloae, Teologia dogmatică ortodoxă, III, p. 337

[5] Clement Alexandrinul, Stromate, IV, 117, 4

[6] Sf. Andrei al Cezareii Capadociei, Tâlcuire la Apocalipsă, XXI

[7] NTEP, p. 771

[8] BBVA, p. 1772

[9] Sf. Simeon Noul Teolog, Imne, XXVII

[10] Sf. Ambrozie al Milanului, Scrisori, XLIV, 19

[11] Sf. Atanasie cel Mare, Trei Cuvinte împotriva arienilor, II, 23

[12] BBVA, p. 1773

[13] BBVA, p. 1773

[14] ICSS IX, p. 216 – În plus, am adăuga noi, în întreaga istorie, convertirile cele cu adevărat au fost rare.

[15] Fragmentul e dintr-o relatare alcătuită de către creştinii din Galia, care au scris Bisericilor din Asia şi Frigia despre persecuţiile prin care au trecut. Dintre martiri, sunt pomeniţi diaconul Sanctus din Vienne, Maturus, Attalus din Pergam, Blandina, Vivlida (adusă iniţial să acuze pe creştini dar care, sub tortură, şi-a mărturisit credinţa) episcopul Potin al Lyonului, Alexandru, medic de origine frigiană, Ponticus, fratele Blandinei, la care s-au adăugat şi alţii, care nu sunt nominalizaţi în document.

[16] Eusebiu de Cezareea, Istoria bisericească, V, 1, 58-59 – Pentru echilibru, includem aici şi o altă relatare, deşi fără legătură directă cu Apocalipsa, spre a arăta că şi creştinii pot manifesta o cruzime similară cu a păgânilor, natura omenească fiind aceeaşi, atunci când apropierea de Hristos e doar una superficială: „Era în Alexandria o femeie pe nume Hipatia, fiică a filosofului Teon, atât de erudită, încât întrecea pe filosofii acelui timp, în şcoala platonică înfiinţată de Plotin devenind ea succesoarea acestuia, prin cursurile de filozofie pe care le ţinea. De aceea toţi veneau la ea, pentru încrederea pe care o aveau în cunoştinţele ei. Se ducea şi la judecători fără nici o sfială, alături de bărbaţii care o respectau pentru neprihana ei. Dar, împotriva acestei femei s-a aprins ura. Fiindcă se ducea adesea la Orest [prefectul Alexandriei, aflat în duşmănie cu Sfântul Chiril al Alexandriei – n. n.], oamenii Bisericii s-au pornit împotriva ei, bănuind-o că l-ar opri de la raporturi prieteneşti cu episcopul [Sf. Chiril]. Împinşi de aprigă fervoare, urmăritorii, în fruntea cărora era un citeţ numit Petru, au oprit-o pe când se întorcea [probabil, de la Orest – n. n.] şi, dând-o jos din vehicul, au dus-o cu sila până la biserica numită a lui Cezar, au dezbrăcat-o şi au ucis-o cu pietre. Apoi i-au sfâşiat trupul şi i l-au ars în locul care se numeşte Cinar. Această faptă a adus mare necaz lui Chiril şi Bisericii Alexandriei, căci omorurile şi crimele sunt străine creştinilor [cum s-a văzut, nu întotdeauna! – n. n.]. S-au petrecut acestea în al patrulea an al episcopatului lui Chiril, al zecelea consulat al lui Onorie şi al şaselea al lui Teodosie [anul 415], în luna martie, în Păresimi” – Casiodor, Istoria bisericească tripartită, XI, 12 (în volumul: Casiodor, Scrieri, Istoria bisericească tripartită, traducere de Liana şi Anca Manolache, introducere şi note de Ştefan Alexe, PSB 75, EIB, Bucureşti, 1998) – Casiodor citează textul de mai sus după Socrate, Istorii, VI, 15.  Desigur, acesta nu-i singurul exemplu de cruzime din istoria Bisericii.

[17] BBVA, p. 1773

[18] Sf. Clement Romanul, Epistola către Corinteni, XXXIV, 2.4

[19] Sf. Andrei al Cezareii Capadociei, Tâlcuire la Apocalipsă, XXI

[20] BBVA, p. 1773

[21] ICSS IX, p. 217

[22] BBVA, p. 1773

[23] Sf. Chiril al Alexandriei, Despre închinarea şi slujirea în Duh şi Adevăr, V

[24] Sf. Ambrozie al Milanului, Scrisori, XLIV, 11

[25] BBVA, p. 1773

[26] DS I, art. Apă, p. 111

[27] Tertulian, Împotriva lui Hermoghene, XXII, 3

[28] Eusebiu de Cezareea, Istoria bisericească, V, 16, 3

[29] BBVA, p. 1773

[30] BBVA, p. 1773

Comentarii
  1. […] Origen, formula de jurământ rostită de Iuda: cu păcat am să fiu faţă de tine tot restul zilelor mele are o pondere extraordinară, implicând pedeapsa […]

  2. […] plutonier-major Onici i se aduse prânzul, în vreme ce Aurel trăgea, de vreo două ceasuri, de o cafea. De regulă, Aurel […]

  3. […] 25 iunie, începurăm să ne gândim, pe cale de consecinţă, la femei. Aproape ca de 8 martie. De altfel, vara se […]

  4. […] După ce medită îndelung, Marieta-şi dădu seama că se simte rău. Porni către Spitalul Judeţean, însă avu surpriza ca acesta să fi fost transformat în discotecă. Mai exact, în hol se desfăşura dansul, în vreme ce camerele se închiriau cu ora. Amatori se găseau, însă niciodată saloanele nu erau în totalitate pline. […]

  5. […] si jocul meu […]

  6. […] DIN ISTORI…Dependentul « … on 44 DE ANI „ILOGICI“ DIN ISTORI…Comentarii la Apocal… on 44 DE ANI „ILOGICI“ DIN ISTORI…Marian din…Berceni on 44 DE ANI „ILOGICI“ DIN […]

  7. […] Cristi, Dulcea Deea, Gabi123, Gabitu, Gabriela Elena, Gabriela Savitsky, George Valah, Ilarie, Ioan Sorin Usca, Luna, Luna Patrata, Mesterul Manole, Mirela Pete, Nea Costache, Rokssana, Se poate, Stropi de […]

  8. […] DIN ISTORI…Dependentul « … on 44 DE ANI „ILOGICI“ DIN ISTORI…Comentarii la Apocal… on 44 DE ANI „ILOGICI“ DIN ISTORI…Marian din…Berceni on 44 DE ANI „ILOGICI“ DIN […]

  9. […] Teo Negura,   Androxa,    Rokssana,      Ana Usca,    Caius,    Ilarie,      Ioan Sorin Usca,     g1b2i3,     Haicasepoate,      Alecu,     Alex,     Alicee,     Bogdan […]

  10. […] a fost înţeles fie în sens temporal, fie în sens instrumental (în al doilea caz sensul este de principiu metafizic; traducerea ar fi în principiu). Pentru a lăsa cât mai deschis câmpul semantic al […]

  11. […] Şi toată podoaba lor: „în Textul Ebraic: şi toată oştirea lor, cu înţelesul de totalitate a fiinţelor care populează cerul şi pământul. Vulgata păstrează nuanţa din Septuaginta: et omnis ornatus eorum (şi toată podoaba lor), traducându-l astfel pe grecescul kosmos, al cărui înţeles mai complet ar fi: cu toată armonia (ordinea, frumuseţea, perfecţiunea) lor”[1]. „Cuvântul [podoabă] capătă în textul biblic o serie de valori metaforice, printre care şi aceea de aştri, ceata, mulţimea cerului. Textul de faţă reprezintă unicul loc în care metafora este extinsă şi la mulţimea de elemente ale pământului”[2]. […]

  12. […] relatarea călcării poruncii divine de către primii oameni, cunoscută sub numele de păcat strămoşesc. Acesta se transmite tuturor oamenilor, putând fi curăţit prin Taina […]

  13. […] primului născut, Cain, se traduce prin dobândit, primit (de la verbul ebr. qanah = a dobândi); după o altă etimo­lo­gie, Cain ar putea […]

  14. […] Cartea neamului lui Adam: variantă de text: cartea neamului oamenilor. Genealogiile aveau un rol important în viaţa triburilor semi-nomade, mai ales în exercitarea funcţiei preoţeşti. Cea de faţă vrea să acopere perioada dintre creaţie şi potop şi este, de fapt, o continuarea a textului întrerupt la 2, 4a. După numeroşi exegeţi, cifrele din ea, de tradiţie mesopotamică, sunt simbolice şi urmăresc, în principal, două idei: a) o perioadă foarte lungă între două generaţii; b) longevitatea e o binecuvântare a lui Dumnezeu asupra oamenilor drepţi, iar ea scade pe măsură ce răutatea şi păcatul se instalează în lume (între 1000 şi 600 de ani de la Adam la Noe, între 600 şi 200 de la Noe la Avraam, între 200 şi 100 între Avraam şi Iosua Navi, pentru ca de la David încoace să devină normală)[1].  „O durată de viaţă foarte lungă este atribuită primilor patriarhi, între Noe şi Avraam ea se va reduce la două până la şase sute de ani, apoi la o sută până la două sute de ani pentru patriarhii evrei. Această diminuare a lungimii vieţii este pusă pe seama creşterii răului (cf. 6, 3), căci o viaţă lungă reprezintă o binecuvântare a lui Dumnezeu (BJ) şi va fi unul dintre privilegiile erei mesianice (Isaia 65, 20)”[2]. […]

  15. […] „Fiii lui Dumnezeu: altă lecţiune este îngerii lui Dumnezeu. Philon şi Origen comentează îngerii lui Dumnezeu. […] ♦ Fiii sau îngerii sunt, pentru Philon, simboluri ale intelectului sau ale sufletului care se încarnează în trupuri (Gig. 6-18); literatura apocaliptică intertestamentară (Enoh 6-7) descrie revolta îngerilor şi amestecul lor cu fiicele oamenilor (îngerii îi învaţă pe bărbaţi războiul şi fierăria, iar pe femei, arta împodobirii; tot ei se află la originea idolatriei). Pentru o altă serie de exegeţi (Ioan Gură de Aur, Ioan Casian, Theodoret), îngerii sau fiii lui Dumnezeu sunt urmaşii lui Set, corupţi de fiicele oamenilor, care sunt urmaşii lui Cain (cele două categorii ale omenirii: bună şi rea)[1]. Cartea Jubileelor 4 afirmă, dimpotrivă, că îngerii au venit să aducă dreptatea pe pământ, dar că au fost amăgiţi de femei şi renegaţi de Dumnezeu. Textul biblic nu vorbeşte despre nici o greşeală comisă de vreuna dintre cele două părţi: îngeri sau fiice. Condamnarea unirii nefireşti apare o dată cu interpreţii târzii”[2]. Dacă textul biblic nu arată explicit greşeala săvârşită, ea este, totuşi, subînţeleasă. […]

  16. […] Curate/necurate: „curate redă gr. καθαρός – curat, pur, care traduce ebr. tahor – care iese la lumină, strălucind ca lumina; necurate redă gr. μη καθαρός – necurat, impur, care traduce ebr. tame. Vechiul Testament împărtăşeşte interesul deosebit pentru aceste două concepte alături de toate popoarele antice, în special cele vechi orientale, acest interes provenind din interpretări magice şi animiste străvechi. Ambele devin apoi concepte cultice primare, primul reprezentând starea cultică obligatorie de contact cu divinitatea şi devenind unul dintre simbolurile participării la viaţa divină, cel de al doilea, în forma sa cea mai exagerată, intrând în sfera morţii şi a tot ce este legat de aceasta. Cele două concepte operează în toate domeniile vieţii – fizic, religios sau moral. Toate popoarele vechi sau noi au cunoscut şi cunosc tabuuri de hrană, provenite fiecare în parte din cauze diferite. Pentru israeliţi, în categoria animalelor necurate intrau mai cu seamă acelea care aparţineau unor culturi străine şi de aceea neplăcute lui Iahve. Intrau aici acele animale care iniţial fuseseră toteme, sau închinate unei alte divinităţi: porcul – animal sfânt în Babilon, Cipru şi Siria; câinele – în Fenicia, Babilon, Egipt şi Persia; şoarecii, şerpii şi iepurii erau privite ca purtătoare de forţe demonice etc. Se mai adăugau şi criterii estetice sau igienice. Contactul cu cadavrele unor astfel de animale aduce cu sine necurăţenia, ele neputând fi nici mâncate şi nici jertfite”[1] […]

  17. […] Vânt sau suflare (SEP 1): „este vorba de o boare divină menită să zvânte faţa pământului după potop”[1]. […]

  18. […] binecuvântat şi consacrat rege al creaţiei ca la începuturi, dar acum nu va mai domni armonia vârstei de aur, noua epocă va fi frământată de lupta omului cu animalele şi a oamenilor între ei […]

  19. […] astfel referiri la dominaţia egipteană asupra acestor ţinuturi. Între ei se vor afla fiii lui Sem – elamiţii, asirienii, arameenii şi strămoşii evre­i­lor. Aceştia din urmă nu […]

  20. […] 1982: purcezând oamenii de la Răsărit; SEP 1: mişcându-se ei de la Răsărit. „Migrarea din Răsărit, […]

  21. […] convertirea apostolilor, întoarcerea sufletelor către Cuvântul lui Dumnezeu (Irineu). ♦ Ieşi: ieşirea din ţara de obârşie, supusă idolatriei, şi eliberarea de lumea sensibilă (cf. […]

  22. […] descrie împărţirea teritoriilor între Avram şi Lot. Lot este omul mediu, după Origen (Hom. Gen. IV, […]

  23. […] „în Septuaginta: regele neamurilor. Prin Goimi se înţelegeau neamurile neconvertite la […]

  24. […] de dreptul Iosif, către care toate arătările s-au făcut în vis (Matei 1, 20; 2, 13; 2, 19). Noaptea sugerează şi un mo­ment de îndoială în sufletul patriarhului (o altă asemănare cu Io­sif), […]

  25. […] de text: poate că de la ea voi dobândi copii. Legislaţia mesopotamă permitea ca o soţie sterilă să-i ofere […]

  26. […] ocurenţă a expresiei Dumnezeul tău (sau Dumnezeul meu), corespunzând ebraicului El Şadday. Dumnezeu alege şi este ales, în termeni […]

  27. […] ortodoxe (printre care celebra icoană a lui Rubliov şi fresca de la Surpatele”[1].  „Trei bărbaţi (ανδρες): personaje misterioase, care au dat naştere multor interpretări în […]

  28. […] înseamnă locul pietrei de var (aici erau, de fapt, im­portante zăcăminte de smoală) sau mulţime zgomotoasă […]

  29. […] interpretează alegoric episodul din acest capitol. Avraam este înţeleptul, iar Sarra, virtutea care îi aparţine de drept înţeleptului (QG IV, 61). Origen merge mai […]

  30. […] cercetat-o: verbul επισκέπτομαι, a vizita, a cerceta, a se interesa de cineva, se încarcă, în Septuaginta, cu o valoare religioasă: […]

  31. […] prefigurând jertfa şi învierea lui Iisus (Evrei 11, 17-19). Iconografia ortodoxă va introduce Jertfa lui Avraam în pictura altarului, ca simbol euharistic”[1].  „Tema capitolului este punerea la […]

  32. […] „Fiii lui Het: Hetiţii, popor non-indoeuropean (dar tot semiţi), al cărui centru era în Anatolia (Turcia de azi), pentru ca apoi să se extindă din Siria până-n sudul Palestinei. Important e faptul că de la ei, prin Avraam, au obţinut Evreii întâia lor proprietate în Ţara Făgăduinţei”[2]. […]

  33. […] e numit vechi de zile, asemeni lui Dumnezeu în viziunea lui Daniel (Dan. 7, 9). Posibil a fi un semn că Avraam […]

  34. […] justifică alegoric recăsătorirea lui Avraam: a treia soţie, după Sarra şi Agar, ar simboliza ştiinţele profane (Hom. Gen. XI, 1-2). Prin urmare, Avraam îşi înmulţeşte capacităţile”[1]. Arătăm […]

  35. […] adăpost: „în Septuaginta, verbul parikeo = a locui pe lângă cineva, a fi vecinul cuiva; a locui undeva […]

  36. […] (şi, în general, faţă de celelalte neamuri). Episodul însă e plinirea profeţiei din 25, 23: cel mai mare îi va sluji celui mai mic. Chiar când istoria pare absurdă, în spatele ei există şi […]

  37. […] „Ca să ajungi o mare adunare de neamuri: expresia apare pentru prima dată aici, într-o formulă de binecuvântare”[1]. […]

  38. […] înseamnă oaie; într-un echivalent românesc: […]

  39. […] neclar ce înseamnă expresia a se naşte pe genunchii cuiva”[3], adică nu sunt detalii asupra procedurii, dar e destul de lămurit […]

  40. […] fugar, de aceea Dumnezeu îi spune: Când M-am arătat ţie Mi-ai făcut Mie juruinţă zicând: Îţi voi da a zecea parte din tot ce-mi vei da mie (28, 22). Prin această juruinţă şi făgăduinţă […]

  41. […] dar iată că apare un alt dar!”[6].  „Evagrie comentează episodul în Tratatul practic 26: Darurile potolesc ranchiuna. Urmează referirea la Facerea 32. El recomandă călugărului să dăruiască o […]

  42. […] Darurile: termenul poate avea şi înţelesul de salut, orice salut reprezentând iniţial o binecuvântare, sau dar făcut în întâmpinarea cuiva de rang superior”[2]. […]

  43. […] şi darurile: „Preţul (mohar) = un fel de zestre inversă: suma de bani pe care mirele i-o plătea tatălui […]

  44. […] cei străini: „Nu numai idolii aduşi de Rahela (31, 19, 30-35), ci şi cei proveniţi din alte părţi, […]

  45. […] Locuitorii ţării: „populaţia horeeană care locuise în muntele Seir înainte ca Edomiţii să-l fi invadat”[5]. […]

  46. […] „El fiind foarte tânăr: Philon consideră că este vorba de spiritul tânăr al lui Iosif şi prezintă naşterea acestuia într-un mod peiorativ, ca o decădere a lui Iosif, ascetul, în lumea sensibilă. ♦ [ceea ce se vorbea rău despre ei, în SEP 1:] bârfe răutăcioase: text ambiguu. Nu se poate spune dacă Iosif îşi pâra fraţii pentru vorbele lor răutăcioase despre Iacob sau dacă îi aducea la cunoştinţă tatălui său bârfe pe seama fraţilor”[2]. […]

  47. […] interpretează alegoric numele Ir: ceea ce este de piele, trup, cadavru (Leg. III, 69-74). Origen reia sensul în Hom. Lev. V, […]

  48. […] Biblia 1688 traduce prin hadîm (= castrat; eunuc; famen). Cuvântul e tradus, uneori, prin dregător sau ofiţer. Nu e doar un eufemism, căci anumite funcţii au fost îndeplinite, de re­gulă, de […]

  49. […] Sub pază: „în fapt, sub supraveghere controlată”[1].  „Textul nu indică dacă este vorba de locuinţa privată a [comandantului gărzii] sau de cazarma în care erau încartiruiţi paznicii închisorii”[2]. […]

  50. […] vorba de Nil, nume a cărui rădăcină egipteană înseamnă Râul sau Fluviul. De apele Nilului depindeau în exclusivitate fertilitatea şi belşugul […]

  51. […] care urmează Septuagintei au în finalul acestui loc nu mai este, (Biblia 1914 are, totuşi, nu [mai] trăieşte). „Exprimare prudentă, care nu implică neapărat moartea celui în cauză […]

  52. […] Origen, formula de jurământ rostită de Iuda: cu păcat am să fiu faţă de tine tot restul zilelor mele are o pondere extraordinară, implicând […]

  53. […] a fraţilor cu acel prilej. De aceea el declară că fraţii sunt gata să accepte sclavia”[6]. Greşeala: „literal: nedreptatea. Nu greşeala de a fi furat cupa (vină inexistentă), ci o alta (poate […]

  54. […] recunoaşterii. Tradiţional este cunoscută sub numele de scena iertării (αμνηστία) sau împăcării. Celsus şi-a bătut joc în lucrarea sa polemică de […]

  55. […] Nu te teme: „Mulţi comentatori evrei sau creştini justifică teama lui Iacob interpretând negativ Egiptul. În imaginarul grec, de la Herodot până la Platon şi chiar mult mai încoace, Egiptul reprezintă leagănul civilizaţiei omeneşti, model deopotrivă religios, politic şi cultural; în imaginarul iudaic, mai ales după exod, lucrurile stau complet diferit. Chiar şi pentru autori îmbibaţi de cultură greacă, precum Philon, Egiptul simbolizează trei lucruri principale: oprimarea; zoolatria (cultul animalelor); materialismul”[1]. […]

  56. […] Să ne adăpostim: „verbul original exprimă ideea aşezării cuiva undeva ca străin; a locui ca rezident”[1]. […]

  57. […] vorbeşte aici despre Drumul Cailor, un hipodrom fiind semnalat, în perioada elenistică, lângă mormântul Rahelei. Anania […]

  58. […] celebru în exegeza antică, deopotrivă iudaică şi creştină, cunoscut sub numele de Binecuvântările lui Iacob (cf. Philon, Mut. 200). Comentarii ample şi sistematice: Hipolit, Binecuvântările lui […]

  59. […] înseamnă aria ciulinului sau spin, fiind situat la est de Iordan. Tot aici, „este un joc de cuvinte [între] […]

  60. […] Recomadări: Rokssana, Theodora Marinescu, Jocuri cu cuvinte, Cella, Aurora Georgescu, Mirela Pete, Melami, Mihai Likar, Nea Costache, Shayna, Gabi123, Supravieţuitor, Teo Negură, George Valah, Ana Usca, Ilarie, Caius, Vania. […]

  61. […] Comentarii la Apocalipsa – 22 – Ioan Usca […]

  62. […] , Costin , Cristi , Lillee , Daniel , Deea , Irina , Matt , Camelia ,  Greiere , George , Ilarie , Ioan U , Ana , AliceG , Principessa , Toscana , PavelIonut , Rokssana , Sebastyan , Hanny-Bunny , Vania , […]

  63. […] , Costin , Cristi , Lillee , Daniel , Deea , Irina , Matt , Camelia ,  Greiere , George , Ilarie , Ioan U , Ana , AliceG , Principessa , Toscana , PavelIonut , Rokssana , Sebastyan , Hanny-Bunny , Vania , […]

  64. […] Cristi, Dulcea Deea, Flavius, Gabi123, Gabriela Elena, Gabriela Savitsky, George Valah, Ilarie, Ioan Sorin Usca, Irina Comba, Luna, Luna Patrata, Mesterul Manole, Mirela Pete, Nea Costache, Rokssana, Se poate, […]

  65. […] Cristi, Gabi123, Melami, Gabitu, Gabriela Elena, Gabriela Savitsky, Ilarie, Teo Negura, Georgiana, Ioan Sorin Usca, Nea Costache, Rokssana, Zina, Haicasepoate, Stropi de suflet,Vania, Vero, Vis si […]

  66. […] Rewind, Gabi123, G1B2I3, Gabitu, Gabriela Elena, Gabriela Savitsky, George Valah, Giana, Ilarie, Ioan Sorin Usca, Lora, Luna, Luna Patrata, Melami, Mesterul Manole, Mika, Mirela Pete (la multi ani, Enya!), […]

  67. […] Gabi123, Cati, Coolnewz, Gabriela Elena, Gabriela Savitsky, Giana, Ilarie, Vis si realitate,  Ioan Sorin Usca,  Melami, Teo Negura, rokssana, se-cret, Vero,  Haicasepoate, Stropi de suflet, […]

  68. […] Gabi123, Cati, Coolnewz, Gabriela Elena, Gabriela Savitsky, Giana, Ilarie, Vis si realitate,  Ioan Sorin Usca,  Melami, Teo Negura, rokssana, se-cret, Vero,  Haicasepoate, Stropi de suflet, […]

  69. […] , Costin , Cristi , Lillee , Daniel , Deea , Irina , Matt , Camelia ,  Greiere , George , Ilarie , Ioan U , Ana , AliceG , Principessa , Toscana , PavelIonut , Rokssana , Sebastyan , Hanny-Bunny , Vania , […]

  70. […] de Cluj, Coolnewz, Cristi, Dulcea Deea, G1B2I3, Gabriela Savitsky, George Valah, Ilarie, Ioan Sorin Usca, Luna, Luna Patrata, Mesterul Manole, Mirela Pete, Roxana, Rokssana, Se poate, Supravietuitor, […]

  71. […] Gabi123, Cati, Coolnewz, Gabriela Elena, Gabriela Savitsky, Giana, Ilarie, Vis si realitate,  Ioan Sorin Usca,  Melami, Teo Negura, rokssana, se-cret, Teo Negura, Vero,  Haicasepoate, Stropi de suflet, […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s