Comentarii la Apocalipsa – 11

Posted: 27/05/2011 in Apocalipsa

CAPITOLUL 11 – Cei doi martori. A şaptea trâmbiţă.

 

1: Şi mi s-a dat o trestie asemenea unui toiag, spunându-mi-se: „Scoală-te şi măsoară templul lui Dumnezeu şi altarul şi pe cei ce se închină în el.

„Măsurătoare în vederea cruţării lor de la dezastru (vezi Zaharia 2, 5-6)”[1].

2: Şi curtea cea din afară a templului las-o pe dinafară şi n-o măsura, pentru că ea le-a fost dată neamurilor, iar acestea vor călca-n picioare cetatea sfântă timp de patruzeci şi două de luni.

„42 de luni = 1260 zile = 3 ani şi jumătate; o perioadă destul de lungă, dar limitată”[2], reprezentând, totodată, jumătatea numărului 7, număr care-l reprezintă pe Dumnezeu. Diavolul caută să-L imite (prin cele 7 capete – 12, 3), dar atinge doar jumătate din număr, adică doar schimonoseşte cele ce vede (e o indicaţie a slăbiciunii sale).  N-o măsura: „zona Templului nu trebuie măsurată pentru că păgânilor li s-a permis să calce în picioare această parte a sanctuarului; faptul acesta ne lasă să intuim că măsurarea sanctuarului însuşi, a altarului şi a celor ce-l adoră, înseamnă cruţarea acestora de păgâni”[3].

3: Şi celor doi martori ai Mei le voi da putere şi ei vor profeţi, îmbrăcaţi în sac, o mie două sute şi şaizeci de zile”.

Celor doi martori ai Mei: „aceştia nu sunt numiţi, dar ei trebuie crezuţi. Simbol al celor ce-L vor mărturisi pe Hristos în faţa prigonitorilor, având ca prototipuri vechitestamentare pe Ilie şi Moise (vezi mai jos). ♦  Îmbrăcaţi în sac: semn că misiunea lor este aceea de a îndemna la pocăinţă”[4]Cele 1260 de zile: „reprezintă cele patruzeci şi două de luni din versetul 2. Este durata marii prigoane a Iudeilor între anii 167-164 î. Hr. de către Antioh Epifanes (175 – 164 î. Hr.). În urma faptelor descrise de Daniel 7, 25, timpul de trei ani şi jumătate devine durata tipică a prigoanei Bisericii, precum şi a celorlalte încercări prin care poate trece poporul lui Dumnezeu (vezi şi 12, 6.14; 13, 5; Luca 4, 25; Iacov 5, 17)”[5]. Chiar dacă e o potrivire între prigoana pornită de Antioh şi timpul indicat în Apocalipsă, e puţin probabil ca Sfântul Ioan să fi făcut referire la evenimente ce nu privesc, în mod direct, Biserica, doar dacă acelea au fost privite ca tip al persecuţiilor de mai târziu.

4: Aceştia sunt cei doi măslini şi cele două sfeşnice care stau înaintea Domnului pământului.

5: Şi dacă vrea cineva să-i vatăme, foc le iese din gură şi le mistuie vrăjmaşii; şi dacă ar vrea cineva să-i vatăme, tot aşa trebuie şi el ucis.

Cei doi trimişi nu pot fi vătămaţi până ce nu-şi vor împlini misiunea.

6: Aceştia putere au să-nchidă cerul, pentru ca ploaia să nu plouă în zilele profeţiei lor, şi putere au peste ape să le schimbe-n sânge şi să lovească pământul cu orice fel de plagă, oridecâteori vor voi.

Aici sunt evidente aluziile la Ilie şi Moise[6]. Cei doi reprezintă, totodată, Legea (Moise) şi Profeţii (Ilie). Tot ei apar alături de Hristos în momentul Schimbării la faţă (Matei 17, 3; Marcu 9, 4; Luca 9, 30).  În continuare, un text care se referă la Ilie şi Enoh: „Jumătate din această săptămână o vor stăpâni cei doi profeţi, Enoh şi Ilie. Ei vor predica o mie două sute şaizeci de zile, îmbrăcaţi în haine de sac şi vor îndemna la pocăinţă poporul [ales], precum şi toate neamurile”[7].

Dumnezeu „aduce leacul întocmai potrivit cu rana. Căci – aşa cum hristosul cel mincinos (Antihrist) va lua toată puterea diavolului şi va fi cel mai slăvit dintre toţi vrăjitorii şi fermecătorii, întru toate semnele şi minunile cele mincinoase – tot astfel Dumnezeu îi va înarma pe sfinţii aceştia doi cu puterea adevăratelor semne şi minuni, care, prin adevăr şi lumină, vor vădi minciuna şi întunericul, adică îi vor întoarce pe cei rătăciţi cu cuvântul învăţăturii sau cu bătăile muncilor: nu vor da ploaie, îi vor bate cu foc şi cu schimbarea stihiilor şi cu alte semne. Iar pe amăgitorul (antihrist) îl vor face cunoscut şi acesta nu-i va putea vătăma până nu-şi vor împlini proorocia”[8].

7: Şi când îşi vor isprăvi mărturia, Fiara care se ridică din adânc va face război cu ei şi-i va birui şi-i va omorî.

Fiara este Antihristul. Îi va omorî „pentru că nu au vrut să aducă slavă Antihristului, adică, micului corn încolţit [între celelalte], care cu inimă trufaşă va începe să se înalţe şi să se proslăvească în chip de Dumnezeu, prigonindu-i pe sfinţi şi hulindu-L pe Hristos”[9].

8: Şi leşurile lor vor zăcea în piaţa cetăţii celei mari, care simbolic se cheamă Sodoma şi Egipt, acolo unde şi Domnul lor a fost răstignit.

Simbolic: „literal: duhovniceşte; în plan spiritual; alegoric”[10]. Noul Testament 1983 optează pentru traducerea: duhovniceşte. Textul grec are πνευματικως (Vulgata: spiritaliter). Sodoma şi Egipt: astfel e desemnat „Ierusalimul; în Isaia 1, 9-10 e numit Sodoma (din pricina păcatelor lui)”[11]. Aici, critica e accentuată, Ierusalimul fiind apropiat şi de Egipt, loc tradiţional al robiei, pentru evrei.  În acelaşi ton: „Sodoma şi Egiptul sunt întruchiparea fărădelegii. Cetatea unde a fost răstignit şi Domnul lor este Ierusalimul care, prin păcatele lui, merită să fie pus în rând cu cetatea şi ţara coruptă din vechime”[12].

Într-o tâlcuire, prin Egipt este înţeles, în mod figurat, veacul de faţă, ce se cere depăşit încă de aici de către cei ce tind şi grăbesc spre veacul viitor[13].

9: Şi timp de trei zile şi jumătate, oameni din popoare şi din seminţii şi din limbi şi din neamuri le vor privi leşurile şi nu vor îngădui ca trupurile lor moarte să fie puse-n mormânt.

10: Şi-asupra lor se vor bucura locuitorii de pe pământ şi se vor veseli şi-şi vor trimite daruri unii altora, pentru că aceşti doi profeţi i-au chinuit pe locuitorii de pe pământ.

11: Şi după cele trei zile şi jumătate, duh de viaţă de la Dumnezeu a intrat în ei şi-au stat pe picioarele lor; şi frică mare a căzut peste cei ce se uitau la ei.

12: Şi au auzit un glas puternic din cer, zicându-le: „Suiţi-vă aici!” Şi s-au suit la cer într-un nor; şi duşmanii lor au privit la ei.

„După trei zile şi jumătate, zile întocmai la număr cu anii proorociilor, în care au zăcut morţi, zice că iar se vor scula şi se vor sui la cer în carul Stăpânului, pe nori, frică şi groază făcându-li-se celor ce-i vor vedea”[14].

Tradiţia a văzut în cei doi martori fie pe Moise şi Ilie, cum s-a mai arătat, fie pe Ilie şi Enoh, ultimii doi fiind recomandaţi de strămutările (IV Regi 2, 11; Facerea 5, 24) lor misterioase la cer (însă şi moartea lui Moise în munte rămâne învăluită în mister, de vreme ce mormântul său e necunoscut – cf. Deuteronom 34, 6).

13: Şi-n ceasul acela s-a făcut cutremur mare; şi a zecea parte din cetate s-a prăbuşit şi au pierit în cutremur şapte mii de oameni; iar ceilalţi s-au înfricoşat şi I-au dat slavă Dumnezeului cerului.

Cutremurul poate avea şi un sens spiritual: „socotesc că arată şi schimbarea duhovnicească a celor ce se vor clăti [îndrepta] spre lucrul cel stătător şi tare”[15].  Oricum, înălţarea celor doi şi cutremurul vor ştirbi autoritatea lui Antihrist, vădind puterea sa îndoielnică.

14: Al doilea „vai” a trecut; al treilea „vai”, iată, vine de-ndată.

„Sfârşitul interludiului dintre trâmbiţele a şasea şi a şaptea”[16].

15: Şi a trâmbiţat al şaptelea înger: şi au fost în cer glasuri puternice, zicând: Împărăţia lumii a devenit a Domnului nostru şi a Hristosului Său şi El va împărăţi în vecii vecilor.

„Singularul El se referă, deopotrivă, la Domnul (Dumnezeul) nostru şi la Hristosul Său”[17].  Cele de aici sunt în mod evident o viziune eshatologică, când împărăţia lumii acesteia e redobândită de Hristos (e smulsă actualei dominaţii – parţiale – a lui Satan).

„Pe Dumnezeu să-L lăudăm şi ca veac şi ca timp, ca cel ce e Cauzatorul a tot timpul şi veacul; şi ca Vechi de zile, ca Cel ce e înainte de vreme şi mai presus de timp şi ca Cel ce schimbă vremurile şi timpurile. Şi iarăşi ca fiind dinainte de veacuri, întrucât este şi înainte de veac şi mai presus de veac şi împărăţia Lui este împărăţia tuturor veacurilor”[18].

16: Şi cei douăzeci şi patru de Bătrâni care-n faţa lui Dumnezeu şed pe tronurile lor au căzut cu feţele la pământ şi I s-au închinat lui Dumnezeu,

17: zicând: „Îţi mulţumim Ţie, Doamne Dumnezeule, Atotţiitorule, Cel-ce-Eşti şi Cel-ce-Erai şi Cel-ce-Vii, că Ţi-ai luat puterea Ta cea mare şi-ai început să împărăţeşti.

Formula de aici (ca şi cea similară de la 1, 4) „Îl arată pe Dumnezeu; pentru cele trei timpuri este un singur nume: Cel Ce este (Ieşirea 3, 14)”[19].

18: Şi neamurile s-au mâniat, dar a venit mânia Ta şi vremea ca cei morţi să fie judecaţi şi să-i răsplăteşti pe robii Tăi profeţii şi pe sfinţi şi pe cei ce se tem de numele Tău, pe cei mici şi pe cei mari, şi să prăpădeşti pe cei ce prăpădesc pământul”.

Neamurile s-au mâniat: aici este, probabil, o referire implicită la tratamentul rău aplicat drepţilor […].♦ A venit mânia Ta: pedeapsa divină definitivă a celor răi. ♦ Vremea de a judeca morţii: o referire clară la judecata universală care implică […] o înviere universală. ♦ [Răsplata]: judecata este o binecuvântare (mântuire) pentru drepţi. ♦ [Să prăpădeşti]: judecata cuprinde pedeapsa pentru cei răi”[20].

19: Şi templul lui Dumnezeu s-a deschis, cel din cer, şi-n templul Său s-a văzut chivotul testamentului Său; şi-au fost fulgere şi vuiete şi tunete şi cutremur şi grindină mare.

„Deschiderea Sfintei Sfintelor[21] exprimă aici o auto-revelare extraordinară a lui Dumnezeu. Fulgere, glasuri şi tunete şi un cutremur de pământ: manifestări cosmice care însoţesc autorevelaţiile lui Dumnezeu sau teofaniile”[22].

„Prin deschiderea cerului şi vederea chivotului se arată descoperirea bunătăţilor gătite sfinţilor […]. Iar când acestea se vor descoperi, asupra celor necredincioşi, a celor fără de lege, vor veni glasuri groaznice, fulgere şi grindină. Iar cutremurul arată schimbarea acestei lumi şi închipuie munca gheenei”[23].


[1] BBVA, p. 1762

[2] BBVA, p. 1762

[3] ICSS IX, p. 179

[4] BBVA, p. 1762

[5] NTEP, p. 752

[6] Deşi cei mai mulţi comentatori se referă la Ilie şi Enoh, aşa cum se va arăta şi mai jos.

[7] Sf. Ipolit, Demonstraţie din Sfintele Scripturi despre Hrist şi Antihrist, 43, 2

[8] Sf. Andrei al Cezareii Capadociei, Tâlcuire la Apocalipsă, XI

[9] Sf. Ipolit, Demonstraţie din Sfintele Scripturi despre Hrist şi Antihrist, 47

[10] BBVA, p. 1762

[11] BBVA, p. 1762

[12] NTEP, p. 753

[13] Cf. Origen, Omilii la Exod, VIII, 1

[14] Sf. Andrei al Cezareii Capadociei, Tâlcuire la Apocalipsă, XI

[15] Sf. Andrei al Cezareii Capadociei, Tâlcuire la Apocalipsă, XI

[16] BBVA, p. 1762

[17] BBVA, p. 1762

[18] Sf. Dionisie Areopagitul, Despre numirile dumnezeieşti, X, 3

[19] Clement Alexandrinul, Pedagogul, I, 71, 2

[20] ICSS IX, p. 181

[21] În Templu, chivotul era păstrat în Sfânta Sfintelor.

[22] ICSS IX, p. 181

[23] Sf. Andrei al Cezareii Capadociei, Tâlcuire la Apocalipsă, XI

Comentarii
  1. SU « Ilarie spune:

    […] cu un spray, am pornit împreună cu Tudose, pe la trei dimineaţa, să facem puţină literatură pe faţada casei lui Aurel. Tocmai scriseserăm SU, când am fost […]

  2. […] dată cu intrarea-n mileniul III, a prins şi-n urbea noastră obiceiul concursurilor neconvenţionale, […]

  3. […] x x x x x x x x x x x x x x x x […]

  4. […] Ilarie, Caius, Ioan Sorin Usca, Shayna, Schtiel, Mirela Pete, Ragnar, Jocuri cu cuvinte, Clipe de Cluj, Theodora Marinescu, Cella, […]

  5. […] Inceputuri , Gabi , Costin , Cristi , Lillee , Daniel , Deea , Irina , Matt ,  Greiere , Ilarie , Ioan U , Ana , AliceG , Principessa , Toscana , PavelIonut , Rokssana , Sebastyan , Hanny-Bunny , Vania , […]

  6. […] Theodora,     Calin,    Marin,    Hai ca se poate,     Gabriela,    Nelinistitu’,    g1b2i3,     George Valah,     Vania,    Rokssana,     Caius,    Ilarie,     Ioan Sorin Usca, […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s