Numele proprii care apar în Evanghelia după Ioan

Andrei – Άνδρέας (Andreas): virilitate; bărbat - (1, 40)

Anna – Άννας (Annas): favoare - (18, 13)

Arimateea – Άριμαθαία (Arimathea): înălţime – forma greacă a ebraicului Ramah (19, 38)

Avraam – Άβραάμ (Avraam): tată înalt; părinte nobil - (8, 33ş)

Baraba – Βαραββας (Varavvas): feciorul tatei - (18, 40)

Betania – Βηθανία (Vithania): casa celui întristat; casa curmalelor – (1, 28)

Betezda – Βηθεσδά (Vithesda): casa îndurării - (5, 2)

Betleem – Βηθλεέμ (Vithleem): casa pâinii - (7, 42)

Betsaida – Βηθσαιδά (Vithseda): casa pescuitului – (1, 44)

 

Caiafa – Καιάφας (Keafas): pietrar - (11, 49)

Cana – Κανα (Kana): ţinutul trandafirilor - (2, 1)

Capernaum – Καφαρναούμ (Kafarnaum): satul odihnei – (2, 12)

Chefa – Κηφας (Kifas): stâncă; piatră – (1, 42)

Cleopa – Κλεοπας (Kleopas): renumit - (19, 25)

 

David – Δαυίδ (David): cel preaiubit -  (7, 42)

 

Efraim – Έφράϊμ (Efrem): rodire; fecund – (11, 54)

Enon – Αινών (Enon): izvoare - (3, 23)

 

Filip – Φίλιππος (Filippos): iubitor de cai - (1, 43)

 

Gabbata – Γαββαθα (Gavvatha): ridicătură - (19, 13)

Galileea – Γαλιλαία (Galilea): cerc; regiune – (1, 43)

Golgota – Γολγοθά (Golgotha): craniu - (19, 17)

 

Hristos – Χριστός (Hristos): unsul; cel uns -  (1, 17)

 

Iacob – Ίακωβ (Iakov): cel ce ţine de călcâi; El ocroteşte - (4, 5)

Ierusalim – Ίερουσαλήμ (Ierusalim): cetatea păcii; fundamentul păcii -  (1, 19)

Iisus – Ίησους (Iisus): mântuitor; Domnul este mântuire -  (1, 17)

Ilie – Ήλίας (Ilias): Dumnezeul meu este Domnul - (1, 21)

Ioan – Ίωάννης (Ioannis): Domnul S-a îndurat -  (1, 6)

Iona – Ίωνας (Ionas): porumbel – (1, 42)

Iordan – Ίορδάνης (Iordanis): cel care coboară – (1, 28)

Iosif – Ίωσήφ (Iosif): El să adauge -  (1, 45)

Isaia – Ήσαίας (Iseas): Domnul mântuieşte – (1, 23)

Iscariot – Ίσκαριώθ (Iskarioth): bărbat din Kerioth; omul curţii - (6, 71)

Israel – Ίσραήλ (Israil): cel ce luptă cu Dumnezeu; mintea văzătoare de Dumnezeu – (1, 31)

Iuda – Ίούδας (Iudas): lăudat să fie Domnul -  (6, 71)

 

Lazăr – Λάζαρος (Lazaros): Dumnezeu a ajutat - (11, 1)

 

Magdala – Μαγδαλά (Magdala): turn – (19, 25)

Malhus – Μάλχος (Malhos): rege – (18, 10)

Maria – Μαρία (Maria): amărăciune - (11, 1)

Marta – Μάρθα (Martha): doamnă; stăpână – (11, 1)

Moise – Μωσης (Mosis): fiu, scos din apă – (1, 17)

 

Natanael – Ναθαναήλ (Nathanail): Dumnezeu a dat - (1, 45)

Nazaret – Ναζαρέτ (Nazaret): lăstar - (1, 45)

Nicodim – Νικόδημος (Nikodimos): biruitorul poporului - (3, 1)

 

Petru – Πέτρος (Petros): piatră; stâncă – (1, 40)

Pilat – Πιλάτος (Pilatos): înarmat cu suliţă – (18, 29)

 

Salim – Σαλίμ (Salim): vulpi; pace – (3, 23)

Samaria – Σαμάρεια (Samaria): vegherea lui Iahve – (4, 4)

Sihar – Συχάρ (Sihar): ungere – (4, 5)

Siloam – Σιλωάμ (Siloam): trimis; curgerea apei – (9, 7)

Simon – Σίμων (Simon): cel ce aude – (1, 40)

Sion – Σιών (Sion): stâncă -  (12, 15)

Solomon – Σαλωμών (Salomon): omul păcii – (10, 23)

 

Tiberiada – Τιβεριάς (Tiverias): oraşul lui Tiberiu; numele Tiberiu provine de la Tibru, nume al cărui sens nu mai e cunoscut – (6, 1)

Toma – Θωμας (Thomas): geamăn – (11, 16)