Numele proprii care apar în Evanghelia după Marcu

 

Abiatar – Άβιαθάρ (Aviathar): tatăl belşugului – (2, 26)

Alexandru – Άλέξανδρος (Alexandros): apărător al oamenilor – (15, 21)

Alfeu – Άλφαιος (Alfeos): trecător; efemer – (2, 14)

Andrei – Άνδρέας (Andreas): virilitate; bărbat – (1, 16)

Arimateea – Άριμαθαία (Arimathea): înălţime – forma greacă a ebraicului Ramah (15, 43)

Avraam – Άβραάμ (Avraam): tată înalt; părinte nobil – (12, 26)

 

Baraba – Βαραββας (Varavvas): feciorul tatei – (15, 7)

Bartimeu – Βαρτίμαιος (Vartimeos): fiul celui preţuit – (10, 46)

Bartolomeu – Βαρθολομαιος (Vartholomeos): fiul care ridică apele; fiul brazdei – (3, 18)

Beelzebul – Βεελζεβούλ (Veelzevul): stăpânul muştelor – (3, 22)

Betania – Βηθανία (Vithania): casa celui întristat; casa curmalelor – (11, 1)

Betfaghe – Βηθφαγί (Vithfaghi): casa smochinelor – (11, 1)

Betsaida – Βηθσαιδά (Vithseda): casa pescuitului – (6, 45)

Boanerghes – Βοανεργές (Voanerghes): fii tunetului – (2, 17)

 

Canaanit – Καναναιος (Kananeos): cel din ţara de jos – (3, 18)

Capernaum – Καφαρναούμ (Kafarnaum): satul odihnei – (1, 21)

Cezareea – Καισαρεία (Kesaria): care aparţine lui Cezar [Cezar = pletos] – (8, 27)

Cirene – Κυρήνη (Kirini): întâlnire – (15, 21)

 

Dalmanuta – Δαλμανουθά (Dalmanutha): împrejurimi; buchet – (8, 10)

Daniel – Δανιήλ (Daniil): Dumnezeu a judecat – (13, 14)

David – Δαυίδ (David): cel preaiubit –  (2, 25)

Decapole – Δεκάπολις (Dekapolis): zece oraşe; zece cetăţi – (5, 20)

 

Fenicia – Φοινίκη (Finiki): ţara palmierului; ţara purpurei – (7, 26)

Filip – Φίλιππος (Filippos): iubitor de cai – (3, 18)

 

Gadara – Γαδαρά (Gadara): loc înconjurat cu zid – (5, 1)

Galileea – Γαλιλαία (Galilea): cerc; regiune – (1, 9)

Ghenizaret – Γεννησαρέτ (Ghennisaret): grădina prinţului – (6, 53)

Ghetsimani – Γεθσημανί (Ghethsimani): teasc de măsline – (14, 32)

Golgota – Γολγοθά (Golgotha): craniu – (15, 22)

Gomora – Γόμορρα (Gomorra): scufundare – (6, 11)

 

Hristos – Χριστός (Hristos): unsul; cel uns –  (1, 1)

 

Iacob – Ίακωβ (Iakov): cel ce ţine de călcâi; El ocroteşte – (1, 19)

Ierihon – Ίεριχώ (Ieriho): cetatea palmierilor – (10, 46)

Ierusalim – Ίερουσαλήμ (Ierusalim): cetatea păcii; fundamentul păcii –  (1, 5)

Iisus – Ίησους (Iisus): mântuitor; Domnul este mântuire –  (1, 1)

Ilie – Ήλίας (Ilias): Dumnezeul meu este Domnul – (6, 15)

Ioan – Ίωάννης (Ioannis): Domnul S-a îndurat –  (1, 4)

Iordan – Ίορδάνης (Iordanis): cel care coboară – (1, 5)

Iosif – Ίωσήφ (Iosif): El să adauge –  (6, 3)

Irod – Ήρώδης (Irodis): erou – (6, 14)

Irodiada – Ήρωδιάς (Irodias): vlăstar al eroului – (6, 17)

Isaac – Ίσαάκ (Isaac): râs; bucurie – (12, 26)

Isaia – Ήσαίας (Iseas): Domnul mântuieşte – (1, 2)

Iscariot – Ίσκαριώθ (Iskarioth): bărbat din Kerioth; omul curţii – (3, 19)

Israel – Ίσραήλ (Israil): cel ce luptă cu Dumnezeu; mintea văzătoare de Dumnezeu – (12, 29)

Iuda – Ίούδας (Iudas): lăudat să fie Domnul –  (3, 19)

 

Levi – Λευί (Levi): alipire –  (2, 14)

 

Magdala – Μαγδαλά (Magdala): turn – (15, 40)

Maria – Μαρία (Maria): amărăciune – (6, 3)

Matei – Μαθθαιος (Math[th]eos): darul Domnului – (3, 18)

Moise – Μωσης (Mosis): fiu, scos din apă – (7, 10)

 

Nazaret – Ναζαρέτ (Nazaret): lăstar – (1, 9)

 

Petru – Πέτρος (Petros): piatră; stâncă – (3, 16)

Pilat – Πιλάτος (Pilatos): înarmat cu suliţă – (15, 1)

 

Ruf – Ρουφος (Rufos): roşu – (15, 21)

 

Salomeea – Σαλώμη (Salomi): cea paşnică – (15, 40)

Satana – Σατάν (Satan): vrăjmaş; acuzator; calomniator, pârâş – (1, 12)

Sidon – Σιδών (Sidon): vânătoare; pescuit – (3, 8)

Simon – Σίμων (Simon): cel ce aude – (1, 16)

Siria – Συρία (Siria): ţara de sus – (7, 26)

Sodoma – Σόδομα (Sodoma): locul pietrei de var –  (6, 11)

 

Tadeu – Θαδδαιος (Thaddeos): inimos – (3, 18)

Timeu – Τιμαιος (Timeos): foarte apreciat – (10, 46)

Tir – Τύρος (Tiros): stâncă – (3, 8)

Toma – Θωμας (Thomas): geamăn – (3, 18)

 

Zevedeu – Ζεβεδαιος (Zevedeos): Domnul a dat – (1, 19)