Comentarii la Cartea Iona – 1

Posted: 23/04/2011 in Iona

Pictură de Monica Vasiloaia

.

Introducere

O scriere aparte între cărţile profetice este Cartea Iona, care nu conţine nici o profeţie propriu-zisă, ci relatează un episod din viaţa profetului Iona.

Cartea poartă acelaşi nume, al personajului principal, în toate versiunile Scripturii: Iona[1] în Biblia Hebraica; Ιωνας (Ionas) în Septuaginta; Iona Propheta în Vulgata.

Autorul, dacă nu e vorba chiar despre Iona, ne este necunoscut. Personajul principal al cărţii, însă, e amintit şi la IV Regi 14, 25, ca profet ce a activat în vremea regelui Ieroboam al II-lea.

Încă din vechime, Cartea Iona a generat dispute, mulţi fiind tentaţi să considere pură ficţiune evenimentele relatate. Dar episodul cel mai greu de crezut, acela cu Iona înghiţit de chit şi eliberat la porunca lui Dumnezeu, e citat ca fapt real şi ca semn tipologic de către Mântuitorul Hristos (Matei 12, 39-42).

În principal, Cartea Iona vorbeşte despre universalitatea mântuirii, dar, în plus, Iona este şi tip al Mântuitorului, prezentat ca atare de Hristos Însuşi.

 

 

 

Comentarii la Cartea Iona

 

CAPITOLUL 1 – Chemarea, neascultarea şi pedepsirea lui Iona.

 

1: Şi a fost cuvântul Domnului către Iona, fiul lui Amitai, zicând:

2: „Scoală-te şi du-te în Ninive, cetatea cea mare, şi propovăduieşte în ea, căci strigarea răutăţii ei s-a urcat pân-la Mine”.

            „Ninive: capitala imperiului asirian, situată pe malul stâng al Tigrului”[2]Strigarea răutăţii ei s-a urcat până la Mine: „O astfel de strigare ajunsese la Dumnezeu şi împotriva celor din Sodoma şi Gomora (Facerea 18, 20-21)”[3].

            Deşi poate apărea straniu la prima vedere, Iona este în multe privinţe un tip al lui Hristos. „Dacă cercetăm acum istorisirea despre Iona, vom găsi că este o foarte mare asemănare. Iisus a fost trimis să predice pocăinţa; şi Iona tot pentru asta a fost trimis”[4].

3: Dar Iona s-a sculat să fugă de dinaintea feţei Domnului, la Tarsis. Şi s-a coborât la Iope şi a aflat o corabie care mergea la Tarsis; şi şi-a plătit preţul călătoriei şi a intrat în ea spre a se duce împreună cu ei la Tarsis, departe de faţa Domnului.

Tarsis: colonie feniciană, port la Marea Mediterană pe ţărmul spaniol. Pentru Evrei, acest nume însemna capătul pământului. Aşadar, Iona voia să fugă cât mai departe cu putinţă”[5]. „Pe malul Mediteranei şi în teritoriul tribului Dan se afla anticul port Joppe sau Jaffa (Iosua 19, 46). Regele Hiram al Feniciei trimitea aici corăbiile sale cu lemn de cedru, practicând comerţul cu evreii (II Corinteni 2, 15). Tot aici s-a îmbarcat şi Iona profetul, spre a fugi de faţa Domnului, cu o corabie ce pleca spre Tars. Cetatea aceasta n-a fost ocupată de vechii evrei, la întoarcerea din robia egipteană. Abia principele Ionatan Macabeul a cucerit-o (I Macabei 10, 75). Mai târziu a ocupat-o Pompei şi a declarat-o cetate liberă”[6].

„Iona a fugit, că nu ştia ce are să se întâmple; Iisus însă a venit de bunăvoie spre a predica pocăinţa mântuirii”[7].

4: Dar Domnul a stârnit un vânt pe mare; şi s-a făcut pe mare o furtună puternică, încât corabia era în primejdie de a se sfărâma.

5: Iar corăbierii s-au înspăimântat şi strigau fiecare spre dumnezeul său; şi mărfurile din corabie le aruncau în mare, ca s-o uşureze. Dar Iona se coborâse în fundul corăbiei şi dormea sforăind.

„Iona dormea în corabie şi sforăia, în timp ce marea era furtunoasă; prin iconomia dumnezeiască marea a fost furtunoasă pe când Iisus dormea, spre a se cunoaşte puterea Celui care dormea (Matei 8, 24-25)”[8].

6: Iar cârmaciul a venit la el şi i-a zis: „De ce sforăi?… Scoală-te şi roagă-L pe Dumnezeul tău, că doar ne-o scăpa Dumnezeu şi nu vom pieri!”

„De vreme ce zeii corăbierilor se dovediseră neputincioşi, mai trebuia făcută o ultimă încercare (mai ales faţă de un om care, spre deosebire de ceilalţi, ce mureau de spaimă, îşi permitea să doarmă fără grijă!)”[9].

„Cuvintele Dumnezeul tău le-a spus cârmaciul corăbiei celui care-L ştia pe Dumnezeu după cunoştinţă; dar cuvintele: ca ne scape pe noi Dumnezeu au arătat simţământul neamurilor care-şi îndreaptă gândul lor către Cel atotputernic, dar nu cred încă în El”[10].

„Cei din corabie i-au spus lui Iona: De ce sforăi? Scoală-te şi roagă pe Dumnezeul tău, ca să ne mântuie Dumnezeu! Aici apostolii spun stăpânului: Doamne, mântuieşte-ne! (Matei 8, 25)”[11].

7: Şi a zis fiecare către vecinul său: „Veniţi, şi haideţi să aruncăm sorţi şi să aflăm din a cui pricină este această nenorocire asupra noastră!”  Şi au aruncat sorţi, iar sorţul a căzut pe Iona.

„Vechii navigatori credeau că, într-o asemenea cumplită împrejurare, cauza trebuie să fie un răufăcător necunoscut care se află printre ei şi care poate fi identificat prin tragere la sorţi (în expresie biblică: prin aruncare de sorţi)”[12].

8: Şi i-au zis: „Spune-ne, din a cui pricină se află această nenorocire asupra noastră? Cu ce te îndeletniceşti? De unde vii şi-ncotro te duci? Din ce ţară eşti, şi din care popor?”.

9: Iar el le-a zis: „Eu sunt un rob al Domnului şi mă închin la Domnul, Dumnezeul cerului, Cel ce a făcut marea şi uscatul”.

10: Atunci oamenii s-au înfricoşat cu mare frică şi i-au zis: „De ce-ai făcut tu asta?”; căci ei ştiau că el fugise departe de faţa Domnului, fiindcă el le spusese.

11: Şi i-au zis: „Ce să facem noi cu tine pentru ca marea să ni se aline?”.  Fiindcă marea se înălţa şi ridica valuri mari.

12: Iar Iona le-a zis: „Săltaţi-mă şi aruncaţi-mă în mare, iar marea vi se va alina; fiindcă ştiu că din pricina mea s-a stârnit asupra voastră această mare furtună”.

„Iona le-a spus: Luaţi-mă şi aruncaţi-mă în mare şi se va potoli marea! Aici: A certat vânturile şi marea şi s-a făcut linişte mare (Matei 8, 26)”[13].

13: Dar oamenii se sileau să se întoarcă la uscat, însă nu puteau, căci marea se înălţa şi din ce în ce mai cumplit li se ridica deasupra.

„Corăbierii voiau, totuşi, să-l salveze pe Iona, dar marea le sta împotrivă”[14].

14: Atunci au strigat către Domnul şi au zis: „Nicidecum, Doamne: să nu pierim noi din pricina vieţii acestui om, şi sânge drept să nu arunci asupră-ne, fiindcă Tu, Doamne, cum ai vrut ai făcut!”

Sânge drept: sânge nevinovat. Navigatorii par a-şi da seama că situaţia îi depăşeşte, fiind vorba de un plan al lui Dumnezeu”[15].

15: Şi l-au luat pe Iona şi l-au aruncat în mare; iar marea şi-a încetat furia.

Locul de aici, împreună cu alte locuri scripturistice, e adus în amintire, spre întărire, celor cuprinşi de descurajare în nevoinţele lor: „Să ne gândim la toţi sfinţii de la început şi să vedem câte au răbdat. Căci făcând binele şi grăind binele şi stăruind în adevăr, au fost urâţi şi necăjiţi de oameni până la moartea lor, iar ei se rugau pentru duşmanii şi pentru prigonitorii lor, potrivit cuvântului Mântuitorului (Matei 5, 44). Oare ai fost şi tu vândut ca nevinovatul Iosif ? Oare au robit mâinile tale la coşuri (Psalmi 80, 6)? Ai coborât oare de două ori în groapă (Facerea 37, 24; 40, 15)? Sau ai fost asuprit ca Moise din copilărie până la bătrâneţe (Evrei 11, 25)? Ce-ai îndurat, leneşule? Sau ai fost prigonit ca David de către Saul şi de către propriul său fiu, plângând totuşi pentru ei când au murit (II Regi l, 11-27; 18, 33)? Sau ai fost aruncat în mare ca Iona? Uitucule şi iubitule, pentru ce slăbeşte cugetul tău? Nu te teme şi nu tremura ca un lipsit de bărbăţie, ca să nu te lipseşti de făgăduiala lui Dumnezeu. Nu te speria ca un necredincios, ci încurajează gândurile tale puţin credincioase. Iubeşte necazurile în toate, ca să te faci fiu cercat al sfinţilor”[16].

16: Iar oamenii cu mare teamă s-au temut de Domnul şi I-au adus jertfă lui Dumnezeu şi I-au făcut făgăduinţe.


[1] יונה

[2] BBVA, p. 1170

[3] BBVA, p. 1170

[4] Sf. Chiril al Ierusalimului, Cateheze, XIV, 17

[5] BBVA, p. 1170

[6] AB, p. 95

[7] Sf. Chiril al Ierusalimului, Cateheze, XIV, 17

[8] Sf. Chiril al Ierusalimului, Cateheze, XIV, 17

[9] BBVA, p. 1170

[10] Clement Alexandrinul, Stromate, V, 135, 3

[11] Sf. Chiril al Ierusalimului, Cateheze, XIV, 17

[12] BBVA, p. 1170

[13] Sf. Chiril al Ierusalimului, Cateheze, XIV, 17

[14] BBVA, p. 1170

[15] BBVA, p. 1170

[16] Sf. Varsanufie şi Ioan, Scrisori duhovniceşti, 31


Comentarii
  1. […] ai întâmplării: Theodora Marinescu, Rokssana, Vania, Ana Usca, Ioan Sorin Usca, […]

  2. […] interpretează alegoric episodul din acest capitol. Avraam este înţeleptul, iar Sarra, virtutea care îi aparţine de drept înţeleptului (QG IV, 61). Origen merge mai departe şi vede în […]

  3. Sărbători cu bine alături de cei dragi.
    Toate cele bune!

  4. Neliniştitu' spune:

    Sărbătoare Luminată, Maestre! :)

  5. Când clopotelr vor bate, va fi semn că Hristos a înviat.Lumina cerească a Învierii să lumineze sufletele şi casa dumneavoastră, acum şi totdeauna

  6. […] Ganduri la suprafata, George Valah, Gerhald, Giana, Gradina visata, Hai ca se poate, Ilarie, Ioan Sorin Usca, Lecturi recenzate, Lora, Lumea lui Alex, Lumi nebune, Luna Patrata, Maria Popart, Melami, Mesterul […]

  7. […] Caius, Ana Usca, Gabriela Elena, Ioan Sorin Usca, Ilarie, Haicăsepoate, Clipe de Cluj, Shayna, Daurel, Ragnar, Theodora Marinescu, Gabi123, Teo […]

  8. […] Aproape nebăgat în seamă cu prima sa expoziţie, la care expuse lucrări cu cap şi coadă, Ilie trecu la […]

  9. […] cercetat-o: verbul επισκέπτομαι, a vizita, a cerceta, a se interesa de cineva, se încarcă, în Septuaginta, cu o valoare religioasă: Dumnezeu vizitează pe cineva, […]

  10. […] patru meşteşugari sunt identificaţi cu cei patru evanghelişti. El sugerează şi apropierea de cele patru vânturi din Matei 24, 31. Ar fi vorba, în acest caz, de punctele […]

  11. […] Recomandări: Theodora, Ana Usca, Ioan Usca, Ilarie și Caius. Politică, Social democratie, dictatura, patocratie, psihopati, Romania, […]

  12. […] căruia, ne-ar tăia cheful superficialităţii de a ne închipui că ne putem permite să fim “stilaţi” imitatori şi părelnici  hăhăitori. Altfel, cum ar mai arăta cultura noastră ? Unde ne-ar fi […]

Lasă un comentariu