Comentarii la Apocalipsa – 17

Posted: 05/06/2011 in Apocalipsa

CAPITOLUL 17 – Babilonul, Desfrânata cea mare; Fiara.

 

            Secţiunea care urmează (17, 1 – 19, 10) „este un apendice la cea de-a şaptea cupă. Tema dominantă a cupelor este judecata asupra fiarei, asupra urmaşilor săi şi asupra cetăţii criptice a Babilonului[1].

1: Şi a venit unul din cei şapte îngeri care aveau cele şapte cupe şi a grăit către mine, zicând: „Vino să-ţi arăt judecata Desfrânatei celei mari, care şade pe ape multe,

Desfrânata cea mare sau „Marea Prostituată: Roma imperială, centru universal al idolatriei şi imoralităţii, dar şi principala persecutoare a creştinismului. În Vechiul Testament, cu acest nume sunt denunţate oraşe ca Ninive (Naum 3, 4), Tir (Isaia 23, 15-16), Ierusalimul (Isaia 1, 21). Deja anunţată de două ori, judecata Marelui Babilon este, în fapt, sentinţa finală de condamnare şi execuţia, aşa cum e descrisă în versetul 16. Nu trebuie uitată însă şi dimensiunea ei arhetipală. ♦  Ape multe: = popoarele imperiului roman, dominate de capitală (vezi v. 15)”[2]. „Prostituţia exprimă în limbajul Vechiului Testament idolatria, care este la originea depravării morale”[3].

În altă viziune, „socotim că prin această desfrânată se înţelege împărăţia împărătească de obşte, închipuită ca un singur trup. Sau, socotim să fie oarecare cetate ce va avea stăpânire prin venirea lui Antihrist”[4].

2: cu care s-au desfrânat regii pământului, iar locuitorii pământului s-au îmbătat de vinul desfrânării ei”.

Cu care s-au desfrânat regii pământului: „sunt regii celorlalte popoare păgâne, supuse Romei”[5].

Prin cetatea cea mare înţelegem toată mulţimea oamenilor care hulesc, pentru beţia sufletească, pentru desfrânare şi pentru alte îndrăzniri”[6].

3: Şi-ntru duh m-a dus în pustiu; şi-am văzut o femeie şezând pe o Fiară stacojie, plină de nume blasfemiatoare, având şapte capete şi zece coarne.

Întru duh: „în stare de extaz (vezi şi 1, 10; 4, 2). ♦ Nume blasfemiatoare: „titlurile divine pe care şi le reclamau cezarii Romei (vezi 13, 1)”[7]. Fiara stacojie e aceeaşi cu fiara din capitolul 13.

„Prin aceea că Apostolul Ioan a fost dus în pustie cu duhul se poate înţelege că a văzut în duh pustiirea desfrânării ce se vesteşte dinainte. Şi a văzut [cetatea] ca pe o femeie, pentru nebărbăţia ei cea femeiască şi pentru plecarea spre păcat. Iar şederea pe fiara roşie arată că se odihneşte pe fapte rele, pe diavolul, care se bucură de omorâre şi de vărsare de sânge”[8].

4: Şi femeia era îmbrăcată-n purpură şi-n stacojiu şi-mpodobită cu aur şi cu pietre scumpe şi cu mărgăritare, având în mână un pahar de aur, plin de urâciune şi de necurăţiile desfrânării ei.

Femeia apare în „culori şi podoabe imperiale”[9].  „Prin acestea, arată semnele stăpânirii peste toţi. […] Prin pahar se arată dulceaţa băuturii faptelor ei cele viclene […]. Şi paharul e de aur ca să arate preţuirea [ce se dă acelor răutăţi] – spre a arăta că nu spre saţiu, ci spre setea pieirii ei urmează răutatea”[10].

5: Iar pe fruntea ei, scris un nume, o taină: Babilonul-cel-mare, mama desfrânatelor şi-a urâciunilor pământului.

Pe frunte: prostituatele romane purtau pe frunte o plăcuţă cu numele lor”[11].

„Scrierea de pe frunte arată plinirea nedreptăţii şi a păcatului şi tulburarea inimilor. Şi se numeşte mama desfrânatelor pentru că ea este învăţătoarea curviei duhovniceşti, care naşte cetăţilor supuse ei multe fărădelegi urâte de Dumnezeu”[12]. „Un comentariu mai cuprinzător tinde să vadă în această desfrânată, care este numită Babilon, întreaga cultură în general anticreştină şi de o extremă senzualitate a omenirii din ultimul timp, pe care o aşteaptă o înfricoşătoare catastrofă mondială la sfârşitul lumii prin a doua venire a lui Hristos. Căderea acestui Babilon este prezentată în Apocalipsă ca fiind cea mai mare biruinţă din întreaga luptă a Bisericii lui Hristos cu împărăţia diavolului cea păcătoasă”[13].

6: Şi-am văzut-o pe femeie beată de sângele sfinţilor şi de sângele mucenicilor lui Iisus; şi văzând-o eu, cu mare mirare m-am mirat.

„Babilonul cel mare, numele simbolic al Romei (care număra pe atunci un milion de locuitori şi a cărei domnie ajunsese la apogeu) este descris ca antiteză şi prin contrast cu Ierusalimul de sus [cap. 21] […]. [Roma] era simbolul răsturnat al oraşului, antioraşul, adică mama coruptă şi corupătoare care, în loc să aducă viaţă şi binecuvântare, atrăgea moartea şi blestemul”[14].

„Aici se face referire la toţi martirii lui Hristos care au suferit de-a lungul istoriei, mai cu seamă în timpul lui Antihrist”[15].

7: Şi îngerul mi-a zis: „De ce te miri? Eu îţi voi spune taina femeii şi a Fiarei care-o poartă, cea care are cele şapte capete şi cele zece coarne.

8: Fiara pe care-ai văzut-o era şi nu este; şi va să se ridice din adânc şi să meargă spre pieire. Şi cei ce locuiesc pe pământ, ale căror nume nu sunt scrise de la-ntemeierea lumii în cartea vieţii, se vor mira văzând Fiara, că era şi că nu este şi că va să vină.

Era şi nu este: „revers parodic al definiţiei lui Dumnezeu: Cel-ce-Este şi Cel-ce-Era… (vezi 1, 4), în spiritul Fiarei care-L parodiază pe Iisus Hristos în chiar viaţa, moartea, învierea şi venirea Lui (vezi versetul întreg)”[16].

„Vorbeşte de Satana, care a fost doborât prin crucea lui Hristos, şi se va ridica la sfârşit şi va face semne şi minuni amăgitoare prin Antihrist pentru tăgăduirea şi lepădarea crucii. De aceea zice că era, adică avea putere mai înainte de cruce; şi că nu este, căci după Patima cea mântuitoare i s-a luat tăria şi a fost lepădat din stăpânia pe care o avea peste neamuri prin închinarea la idoli. Şi va veni la sfârşit […] ieşind din adânc, din locurile unde a fost osândit”[17].

9: Aici e minte care are-nţelepciune. Cele şapte capete sunt şapte munţi deasupra cărora şade femeia. Şi sunt şi şapte împăraţi:

Minte: „inteligenţă; raţiune penetrantă. ♦  Şapte munţi: cele şapte coline ale Romei. Dar cele şapte coarne au dublu simbol (vezi v. 10)”[18].  „Această înţelepciune nu e bunul simţ, adică înţelepciunea experimentală a proverbelor, ci o înţelepciune cerească, însemnând cunoaşterea misterelor lui Dumnezeu”[19].

„Fiindcă cele zise au înţeles duhovnicesc, spune că şi înţelegerea trebuie să fie duhovnicească, iar nu lumească”[20].

10: cinci au căzut, unul este, celălalt încă n-a venit – şi când va veni, puţin trebuie să rămână.

„Există mai multe ipoteze asupra identităţii împăraţilor romani vizaţi, dar nici una nu e concludentă; textul rămâne enigmatic. Oricum, e vorba de prigonitori ai creştinilor”[21].

„Fericitul Ipolit a socotit că cei şapte împăraţi din care cinci au căzut ar fi veacurile [perioadele] lumii acesteia, din care cinci au trecut[22]. Al şaselea, în care Apostolul a văzut acestea, este în curgere. Iar al şaptelea, care urmează, nu a venit, dar când va veni puţină vreme va sta”[23].

11: Şi Fiara care era şi nu este, este ea însăşi un al optulea [împărat]; şi ea este dintre cei şapte şi merge spre pieire.

Fiara e „un al optulea, dar cu atributul comun al celor şapte, acela de persecutor al creştinilor”[24].  Alţii au văzut aici o trimitere cu adresă mai exactă: „Împăratul Domiţian (81 – 96), al optulea împărat începând cu August, a fost un nemilos prigonitor al creştinilor. În această privinţă, el este oarecum reîncarnarea lui Nero (54 – 68), cel dintâi prigonitor al Bisericii”[25].

12: Şi cele zece coarne pe care le-ai văzut sunt zece regi care încă n-au primit putere-mpărătească, dar care vor lua putere ca de-mpăraţi, pentru un ceas, împreună cu Fiara.

„Este vorba, probabil, de guvernatori, satrapi locali şi conducători barbari vasali ai Romei, care pentru foarte scurtă vreme vor fi învestiţi cu puteri speciale de a-i persecuta şi ucide pe credincioşii Mielului”[26]. De altfel, Biserica primelor secole a cunoscut aşa-numitele persecuţii locale ce s-ar putea încadra aici (şi, ca mereu în cazul Apocalipsei, referirea se poate face la persecuţiile din întreaga istorie a omenirii, de atunci şi până azi şi până-n zilele cele din urmă, lupta împotriva Bisericii fiind una necurmată).

13: Aceştia au un singur gând: şi tăria şi puterea lor i-o dau Fiarei.

Tăria şi puterea: „= autoritatea (de obicei, exercitată prin mandat)”[27]. I-o dau, adică i-o pun la dispoziţie.

14: Ei vor porni război împotriva Mielului, dar Mielul îi va birui, pentru că El este Domnul domnilor şi Împăratul împăraţilor; şi cei împreună cu El, chemaţi şi aleşi şi credincioşi [vor birui şi ei]”.

Aici e vorba despre „aliaţii Mielului, aşa cum regii din versetul 12 sunt aliaţii Fiarei”[28].

Domni şi împăraţi peste care stăpâneşte Mielul sunt, cum se arată şi în alt loc, sufletele dreptmăritorilor, chiar dacă efectele căderii s-au răsfrânt şi asupra lor: „Să presupunem că un împărat întâlneşte o fată săracă, îmbrăcată în zdrenţe şi, fără să se ruşineze alături de ea, o dezbracă de hainele ei cele murdare, o spală de negreala (de pe ea)[29], o împodobeşte cu haine strălucitoare şi o face părtaşă la masa împărătească; tot aşa şi Domnul, aflând sufletul rănit şi acoperit de vânătăi, a pus (pe rănile) lui doctorii, l-a dezbrăcat de hainele cele negre şi de răutatea cea ruşinoasă şi l-a îmbrăcat cu haine împărăteşti, cereşti, divine, luminoase şi strălucitoare, i-a pus cunună pe cap şi l-a făcut părtaş la masa împărătească, pentru a se bucura şi veseli. Să presupunem, de asemenea, că există o grădină cu pomi fructiferi şi binemirositori, cu multe locuri încântătoare, pline de frumuseţe, de balsam şi de odihnă şi că oricine trece pe acolo se desfătează şi se odihneşte; la fel este cu sufletele în Împărăţia (cerurilor). Toate se bucură şi se veselesc, (toate) sunt împăraţi, domni şi [dumnezei – îndumnezeiţi – n. n.]”[30].  „Căci El este Împăratul împăraţilor şi dăruitorul cununilor. Toate demnităţile împărăteşti se adună în jurul Lui”[31].

15: Şi mi-a zis: „Apele pe care le-ai văzut şi deasupra cărora şade Desfrânata sunt popoare şi gloate şi neamuri şi limbi.

16: Şi cele zece coarne pe care le-ai văzut şi Fiara o vor urî pe Desfrânată şi-o vor face pustie şi goală, şi carnea ei o vor mânca, iar pe ea o vor arde-n foc;

„Execuţia Desfrânatei se face chiar prin uneltele ei, ceea ce denotă că forţele răului sfârşesc prin a se devora ele între ele”[32]. (Anticipăm şi în zilele noastre o astfel de desfăşurare a evenimentelor, Imperiul răului autodevorându-se).

17: pentru că Dumnezeu le-a pus în inimi ca ei să facă pe gândul Său şi într-un gând să se-ntâlnească, şi împărăţia lor să i-o dea Fiarei până ce cuvintele lui Dumnezeu se vor plini.

Le-a pus în inimi, adică i-a inspirat.  Împărăţia lor să i-o dea Fiarei…: „aliaţi ai Fiarei şi ai Desfrânatei, cei zece regi (coarne) deveniseră, de fapt, instrumente ale planului lui Dumnezeu (cf. Proverbe 21, 1)”[33].

18: Iar femeia pe care-ai văzut-o este cetatea cea mare, care are putere-mpărătească peste regii pământului”.

Din nou, femeia identificată cu Roma. Sau, cum s-a mai zis, cu orice putere potrivnică lui Hristos (întrucât astăzi nimeni nu mai vede în Roma o ameninţare, ci mai degrabă un colaborator în lupta pentru promovarea Binelui).


[1] ICSS IX, p. 196

[2] BBVA, p. 1767

[3] NTEP, p. 762

[4] Sf. Andrei al Cezareii Capadociei, Tâlcuire la Apocalipsă, XVII

[5] NTEP, p. 762

[6] Sf. Andrei al Cezareii Capadociei, Tâlcuire la Apocalipsă, XVII

[7] BBVA, p. 1767

[8] Sf. Andrei al Cezareii Capadociei, Tâlcuire la Apocalipsă, XVII

[9] BBVA, p. 1767

[10] Sf. Andrei al Cezareii Capadociei, Tâlcuire la Apocalipsă, XVII

[11] ICSS IX, p. 198

[12] Sf. Andrei al Cezareii Capadociei, Tâlcuire la Apocalipsă, XVII

[13] Averchie Tauşev, Apocalipsa Sfântului Ioan [un comentariu ortodox], XVII

[14] DS II, art. Oraş, pp. 382-383

[15] Averchie Tauşev, Apocalipsa Sfântului Ioan [un comentariu ortodox], XVII

[16] BBVA, p. 1767

[17] Sf. Andrei al Cezareii Capadociei, Tâlcuire la Apocalipsă, XVII

[18] BBVA, p. 1767

[19] ICSS IX, p. 199

[20] Sf. Andrei al Cezareii Capadociei, Tâlcuire la Apocalipsă, XVII

[21] BBVA, p. 1767

[22] Istoria omenirii de până la Hristos ar putea fi împărţită, convenţional, în cinci perioade: de la Adam până la Potop; de la Noe până la Avraam; de la Avraam până la Moise; de la Moise până la David; timpul profeţilor, până la Hristos. Alte împărţiri de acest tip iau în seamă ducerea iudeilor în robia babiloniană.

[23] Sf. Andrei al Cezareii Capadociei, Tâlcuire la Apocalipsă, XVII

[24] BBVA, p. 1767

[25] NTEP, p. 763

[26] BBVA, p. 1768 – În timpurile noastre, ne-am putea gândi la state mărunte care, în pofida credinţei popoarelor lor, s-ar putea dori slugi ale Fiarei (cum ar fi ţările ortodoxe, dar şi catolice, membre ale NATO).

[27] BBVA, p. 1768

[28] BBVA, p. 1768

[29] Chiar pildă fiind, nu trebuie să ni-l imaginăm pe împărat făcând personal acestea.

[30] Sf. Macarie Egipteanul, Omilii duhovniceşti, XXVII, 3

[31] Sf. Efrem Sirul, Imne la Azime, V, 14

[32] BBVA, p. 1768

[33] BBVA, p. 1768

Comentarii
  1. […] x x x x x x x x x x x x […]

  2. […] Costache,     Ioan Sorin Usca,     Rokssana,     Aura,     Alecu,    Alex,    Alicee, Androxa,    […]

  3. […] Cella, Clipe de Cluj, Gabi123, Gabriela Elena, Gabriela Savitsky, George Valah, Griska, Ilarie, Ioan Sorin Usca, L P, Luna, Luna Patrata, Mesterul Manole, Mirela Pete, Nea Costache, Numaratoare Inversa, […]

  4. […] sunt toate cu aliniere stânga, pozele luate de pe internet fără niciun discernământ şi trântite ca şi cu furca, nu are un banner ca oamenii, n-are logo şi, cireaşa de pe tort, dintre toate […]

  5. […] Trepcea şi Narcisa Iorga amuţiră. Într-un târziu, Narcisa reuşi să […]

  6. […] z z z z z z z z z z z z z z z z z z z z z […]

  7. […] Jocuri cu cuvinte, Ana Usca, Clipe de Cluj, Ioan Sorin Usca, Ilarie, Caius, Cati Lupaşcu, Rokssana, Schtiel, Shayna, Nea Costache, Teo Negură, Melami, […]

  8. […] Cimpoca, Clipe de Cluj, Gabi123, Gabriela Elena, Coolnewz, Gabriela Savitsky, Griska, Ilarie, Ioan Sorin Usca,  Nea Costache,  Haicasepoate, Stropi de suflet,  Vania, Veronicisme, Vero,Georgi, CarmenVis si […]

  9. […] , Caius , Costin , Cristi , Lillee , Daniel , Deea , Irina , Matt ,  Greiere , George , Ilarie , Ioan U , Ana , AliceG , Principessa , Toscana , PavelIonut , Rokssana , Sebastyan , Hanny-Bunny , Vania , […]

  10. […] de Cluj, Cool Newz, Gabi123, Gabriela Elena, Gabriela Savitsky, Gand licitat, George Valah, Ilarie, Ioan Sorin Usca, Lumi nebune, Luna, Luna Patrata, Melami, Mesterul Manole, Mirela Pete, Nea Costache, Photographis, […]

  11. […] Teo Negura, Ana Usca,  Caius, Cati, Cella,  Gabi123,Haicasepoate,  Gabriela Savitsky,  Ilarie, Ioan Sorin Usca,  Nea Costache,  Se poate, Se-cret, Stropi de suflet, Vania, Verovers. bicicleta, Biserica […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s