Comentarii la Apocalipsa – 13

Posted: 29/05/2011 in Apocalipsa

CAPITOLUL 13 – Al doilea semn: Fiara mării. Al treilea: Fiara pământului.


1: Şi-am văzut ridicându-se din mare o Fiară având zece coarne şi şapte capete; şi pe coarnele ei, zece steme; şi pe capetele ei, nume blasfemiatoare.

Fiara „reuneşte caracteristicile celor patru Fiare din Daniel 7, 2-8. Identificată cu imperiul roman, prototipul oricărei puteri politice organizate care, sub comanda obscură a Balaurului, I se opune Mielului şi seamănă confuzia printre oameni”[1]. „Asocierea fiarei din Apocalipsă cu marea o caracterizează ca un simbol mitic al haosului şi al rebeliunii. În mituri, elementul marin este echivalent cu abisul (11, 7)”[2].  Cele zece coarne sunt „cei zece regi din 17, 9”[3], iar în cele şapte capete au fost văzute cele şapte coline ale Romei. Nume blasfemiatoare: „literal: nume de blasfemie. Atributele şi titlurile divine pe care şi le reclamau împăraţii romani (zeu, dumnezeu, august, fiu al zeilor, salvator, domn etc.), tot atâtea blasfemii la adresa unicului şi adevăratului Dumnezeu”[4].  Dacă numărul 7 arată perfecţiunea, „şapte este […] şi [numărul] Satanei, care încearcă să-L imite pe Dumnezeu, să-L maimuţărească de cele mai multe ori. Astfel, Fiara din Apocalipsă are şapte capete. Dar vizionarul din Patmos le rezervă puterilor răului jumătatea lui şapte, trei şi jumătate, arătând astfel că uneltirile Răului sunt sortite eşecului (12, 6): balaurul nu o poate ameninţa pe Femeie (care întruchipează – între altele – poporul lui Dumnezeu) decât o mie două sute şaizeci de zile, adică trei ani şi jumătate”[5].

Fiara care iese din mare este considerată de aproape toţi tâlcuitorii ca fiind Antihristul care iese din marea vieţii, adică din mijlocul rasei umane care este agitată precum marea. De aici este clar că Antihristul nu va fi un anumit duh sau demon, ci o progenitură odioasă a rasei umane; nu va fi un diavol întrupat, cum au crezut unii, ci un om”[6].

2: Şi Fiara pe care am văzut-o era asemenea leopardului, picioarele ei erau ca ale ursului, iar gura ei ca o gură de leu. Şi Balaurul i-a dat Fiarei puterea lui şi tronul său şi stăpânire mare.

Tronul său: „tronul celui ce este stăpânitorul lumii acesteia (Ioan 14, 30) = învestitura satanică”[7].

„În persoana Antihristului sunt adunate însuşirile şi calităţile [celor] mai sălbatice dintre fiare”[8].  „Prin cele ce se vor întâmpla în vremea Antihristului se vădeşte că [diavolul], deşi apostat şi tâlhar, se vrea slăvit ca Dumnezeu şi, deşi slugă, se vrea proclamat rege. Într-adevăr, acela [Antihristul], purtând în sine toată puterea diavolului, va veni nu ca un rege drept, nici ca unul legitim, adică supus lui Dumnezeu, ci ca un necredincios fără de lege, ca un apostat nedrept şi ucigaş, ca un tâlhar recapitulând în sine toată apostazia diavolului: va dărâma idolii spre a-i convinge pe ceilalţi că el este Dumnezeu, dar se va pune pe sine însuşi singur idol, absorbind, [ca să spunem aşa], rătăcirea tuturor celorlalţi idoli. Aşa încât cei ce-l slăvesc pe diavol prin multe lucruri scârbavnice îi vor sluji atunci printr-un singur idol”[9].

3: Şi unul din capetele Fiarei era înjunghiat ca de moarte, dar rana ei cea de moarte a fost vindecată; şi tot pământul s-a minunat ţinându-se după Fiară.

E vorba aici despre „oamenii atraşi şi înşelaţi de ceea ce pare o minune”[10].  „Chiar dacă nu se foloseşte termenul, adversarul eshatologic este reprezentat ca un antihrist[11].

„Vindecarea rănii fiarei zicem să fie […] îndreptarea de către Antihrist, pentru puţină vreme, a stăpânirii lui Satan, stricate prin crucea Domnului; sau învierea amăgitoare a vreunuia ce va muri dintre ai lui Antihrist”[12].

4: Şi i s-au închinat Balaurului, pentru că el i-a dat Fiarei stăpânirea; apoi i s-au închinat Fiarei, zicând: „Cine-i asemenea Fiarei şi cine poate să se războiască împotrivă-i?…”

„Lozincă de massă, parodiind laudele adresate lui Dumnezeu (vezi Ieşirea 15, 11; Psalmi 88, 7; 112, 5)”[13].

5: Şi i s-a dat ei gură să grăiască vorbe mari şi blasfemii; şi putere i s-a dat să lucreze timp de patruzeci şi două de luni.

I s-a dat: „forma reflexiv-pasivă a verbului indică faptul că, chiar în condiţii apocaliptice, totul se face cu ştirea şi permisiunea lui Dumnezeu, Care-Şi menţine suveranitatea”[14]. Patruzeci şi două de luni sunt 3 ani şi jumătate; textul se leagă de 11, 2.

În vechime, unii au văzut vestită aici persecuţia lui Valerian (253 – 259), care ar fi durat trei ani şi jumătate[15]. Oricum, „stăpânirea lui [Antihrist] nu va dura mult timp, fiindcă altfel, potrivit cuvintelor Mântuitorului, nici un trup n-ar mai scăpa (Matei 24, 22)”[16].

6: Şi gura şi-a deschis-o spre blasfemii împotriva lui Dumnezeu, să-I blasfemieze numele şi locuinţa, pe cei ce locuiesc în cer.

7: Şi i s-a dat să facă război asupra sfinţilor şi să-i biruie; şi i s-a dat ei stăpânire peste toată seminţia şi poporul şi limba şi neamul.

8: Şi i se vor închina ei toţi cei ce locuiesc pe pământ, ale căror nume nu sunt de la-ntemeierea lumii scrise-n cartea vieţii Mielului înjunghiat.

Sunt indicaţi aici „cei slabi şi laşi, în opoziţie cu cei tari şi curajoşi, prevăzuţi în planul lui Dumnezeu. De la-ntemeierea lumii: vezi Matei 25, 34. În redactarea, mai mult textuală, a Bibliei lui Şerban: …cărora nu-s scrise numele în cartea vieţii, a Mielului celui jungheat, de la izvodirea lumii. Desigur, în ambele redactări, nu poate fi vorba de predestinare, ci de preştiinţa lui Dumnezeu”[17].

9: Dacă are cineva urechi, să audă!:

10: Cine duce-n robie, în robie e dus; cine ucide cu sabia, de sabie trebuie ucis. Aici e răbdarea şi credinţa sfinţilor.

Răbdarea şi credinţa sfinţilor: „răbdarea-ntru credinţă: aceea că, până la urmă, dreptatea lui Dumnezeu îi va răzbuna pe cei drepţi”[18].

11: Şi-am văzut o altă Fiară, ridicându-se din pământ; şi avea două coarne, asemenea unui miel, dar grăia ca un balaur.

O altă Fiară: „adversar în plan religios, intelectual şi moral, cu înfăţişare mai potolită, dar cu o mare capacitate mimetică (coarne asemenea unui miel): religiile şi filosofiile sincretiste, ereziile şi sectele de toată mâna, ideologiile care-şi revendică asemănări sau înrudiri cu creştinismul, toate însă fiind în slujba primei Fiare (iar aceasta, la rându-i, în aceea a Balaurului)”[19].

„Unii înţeleg că fiara aceasta este Antihristul. Altora li se pare că e Satana şi socotesc că cele două corne ale lui ar fi ale lui Antihrist şi ale unui proroc mincinos. Iar noi socotim (după Irineu al Lyonului) că, într-adevăr, fiara aceasta de acum va fi un prooroc mincinos, care va ieşi din pământ, adică din viaţa cea pământească şi care se târăşte pe pământ. Se zice că va avea două coarne asemenea cu ale mielului pentru că, sub piele de oaie, va tăinui sălbăticie de lup ascunsă şi mohorâre. Căci la început va arăta un chip de creştinătate”[20]. „Numeşte Fiara ieşind din pământ viitoarea împărăţie a Antihristului. Cele două coarne sunt Antihristul şi profetul mincinos, tovarăşul său. Când spune: cele două coarne ca nişte coarne de miel înseamnă [că Antihristul]  vrea să fie asemenea Fiului lui Dumnezeu, arătându-se pe sine însuşi drept împărat. Cuvintele scotea sunete ca un balaur arată că [Antihristul] e un înşelător, departe de adevăr”[21].

12: Şi toată puterea primei Fiare o face în faţa acesteia. Şi face ca pământul şi locuitorii de pe el să se-nchine Fiarei celei dintâi, a cărei rană de moarte fusese vindecată.

În faţa acesteia: „potrivit gândirii ebraice, expresia: a face ceva în ochii sau în faţa cuiva – înseamnă a se afla în slujba lui, a face ceva în folosul, în favoarea cuiva. Misiunea acestei a doua fiare este răspândirea şi instaurarea cultului religios al Fiarei dintâi. Puterea ei nu este politică, ci spirituală. În lumea păgână din timpul lui Ioan, această putere se poate aplica la cultul divin care se celebra în cinstea împăratului roman de către religia oficială, de stat”[22].

Versetul „arată faptul că [Fiara] va porunci şi va rândui totul după legea lui Augustus, părintele împărăţiei romanilor[23]. Ea va stăpâni pretutindeni, umplându-se pe sine însăşi de slavă. Aceasta e a patra Fiară, care a fost rănită la cap şi s-a vindecat, adică, mai întâi capul i-a fost doborât şi batjocorit […], dar pe urmă, ea [Fiara], din cale-afară de şireată, va face să apară un cap ca şi vindecat, nou-nouţ”[24].

13: Şi face semne mari, pân-la a face ca foc să se coboare din cer pe pământ înaintea oamenilor;

„Acel înainte-mergător al potrivnicului lui Hristos, Antihrist, le va face pe toate prin farmece şi năluciri, spre amăgirea oamenilor, ca să li se pară că Antihrist este Dumnezeu”[25]. La scară redusă, putem recunoaşte aici ierarhi care se pun la dispoziţia unor personaje politice străine de duhul creştin, spre a le conferi acelora credibilitate (desigur, nu în mod dezinteresat).

14: şi prin semnele ce i s-a dat să facă-n faţa Fiarei îi amăgeşte pe cei ce locuiesc pe pământ, spunându-le celor ce locuiesc pe pământ să-i facă chip Fiarei care poartă rană de sabie şi a rămas în viaţă.

Să-i facă chip: „= portret; efigie; bust; statuie”[26].

„Sporind fărădelegea, se vor urî unii pe alţii şi se vor prigoni şi se vor vinde şi atunci se va arăta înşelătorul lumii, ca fiu al lui Dumnezeu, şi va face semne şi minuni; şi pământul va fi dat în mâinile lui şi va face lucruri nelegiuite, care nu s-au făcut niciodată din veac. Atunci va merge făptura oamenilor în focul cercării şi se vor sminti mulţi şi vor pieri, iar cei care vor stărui în credinţa lor vor fi mântuiţi de Însuşi Cel ce a fost supus blestemului (Galateni 3, 13)”[27].  „Şi-i amăgeşte pe cei ce locuiesc pe pământ: îi va înşela pe cei cărora le place viaţa pururea pământească, căci pe cei cu viaţă în cer nu-i amăgeşte mintea”[28].

15: Şi i s-a dat ei să-i dea chipului Fiarei un duh, pentru ca chipul Fiarei să şi grăiască şi să facă-n aşa fel ca toţi cei ce nu se vor închina chipului Fiarei să fie ucişi.

Să-i dea chipului Fiarei un duh: „o suflare; aparenţa unei fiinţe însufleţite”[29].  „În timpul domniei împăratului Traian (98-117 d. Hr.), celor care fuseseră acuzaţi că sunt creştini şi negau lucrul acesta, li se cerea să-i invoce pe zei, să adore statuia lui Traian şi să-L blesteme pe Iisus Hristos[30]. Aceste ordine aveau rostul de-a verifica dacă respectivele persoane erau sau nu creştini. Probabil că aceste încercări au fost folosite şi cu ceva timp înainte”[31].

16: Şi pe toţi, pe cei mici şi pe cei mari, şi pe cei bogaţi şi pe cei săraci, şi pe cei liberi şi pe robi îi face să-şi pună semn pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunte,

„Versetul oglindeşte o astfel de situaţie, exagerând-o, şi demonstrează în ce măsură un astfel de cult al împăratului i se părea ofensiv lui Ioan”[32]. În zilele noastre (probabil că şi în trecut), versetul e luat deseori ad litteram, ceea ce socotim a fi exagerat, însă nu întrutotul. Desigur, nu ne gândim neapărat la un semn văzut, dar în mod obligatoriu la unul asumat.

În toate, Antihrist caută să-L imite pe Hristos: „A dat Domnul pecete celor ce cred într-Însul (7, 3); şi celălalt va face aşijderea. Cu chip de om a venit Domnul (Filipeni 2, 7); şi celălalt va veni cu chip de om”[33].

17: încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, fără numai cel ce are semnul: numele Fiarei sau numărul numelui Fiarei.

Să nu poată cumpăra sau vinde: oamenii vor fi constrânşi (şi) economic să se împotrivească lui Hristos şi să se închine Fiarei.  „Semnul e probabil o aluzie la monedele care purtau efigia, numele şi însemnele împăratului”[34]. În timp, semn poate deveni orice efigie similară, aparţinând puterii secularizate. Numărul numelui Fiarei: „Evreii şi Grecii din antichitate obişnuiau uneori să convertească fiecare literă sau consoană a unui nume propriu în valoarea ei numerică din alfabetul respectiv şi să facă un total; nume încifrat”[35].

Slujitorul lui Antihrist „se va nevoi să pună peste toţi numele cel pierzător al potrivnicului şi înşelătorului: pe mâna lor cea dreaptă, ca să taie lucrarea celor drepte şi bune; iar pe frunte, pentru a-i învăţa pe cei amăgiţi să fie îndrăzneţi întru înşelăciune şi întru întunecare. Dar numele [Antihristului] nu va fi primit de cei însemnaţi pe faţă cu lumina cea dumnezeiască. Şi numele fiarei se va vesti peste tot celor ce vor cumpăra şi celor ce vor vinde, încât cei ce nu-l vor primi vor suferi moarte cumplită[36], din lipsa celor trebuincioase”[37].  „Întrucât [Fiara] e vicleană şi pornită împotriva robilor lui Dumnezeu şi întrucât doreşte să-i oropsească şi să-i alunge pe aceştia din lume pe motiv că nu-i aduc slava cuvenită, porunceşte să se înalţe jertfelnice pretutindeni, în aşa fel încât nimeni dintre sfinţi să nu poată cumpăra sau vinde, dacă mai întâi n-a jertfit. Acesta e semnul de pe mâna lor dreaptă. Cuvintele de pe frunte arată obligaţia ca toţi să poarte pe cap o cunună de foc[38], o cunună a morţii, nu a vieţii”[39].

18: Aici e-nţelepciunea! Cine are pricepere, să socotească numărul Fiarei; că e număr de om. Şi numărul ei este şase sute şaizeci şi şase.

666: „pe seama acestui număr s-au făcut numeroase speculaţii, fiecare în funcţie de alfabetul şi maniera în care se operează calculul. Cea mai probabilă rămâne aceea care, în valorile numerice ale alfabetului ebraic, îl indică pe Caesar Neron, împăratul Romei, primul mare persecutor al creştinilor: QSR[40] = 100 + 60 + 200; NRON[41] = 50 + 200 + 6 + 50; totalul: 666. Semnificaţia poate fi însă şi de ordin mai general: [numărul] 7 (simbolul perfecţiunii) minus 1 = simbolul imperfecţiunii[42], repetat de trei ori în 666 [maximum de imperfecţiune – n. n.]; acest număr îl poate desemna pe omul total imperfect, pe cel ce întruchipează tot ce este mai rău. În cazul lui Nero (sau Neron), el poate fi persoana istorică reală, dar şi arhetipul celor ca el de-a lungul istoriei”[43].  „În Apocalipsă, [numărul] şase ar avea o semnificaţie clar peiorativă; şase ar fi numărul păcatului. Şase este şi [numărul] lui Nero, al şaselea împărat roman. […] [Iar numărul 666] reprezintă suma valorilor numerice atribuite unor litere. El îl desemnează pe Cezarul Nero (dacă socotim după literele ebraice) sau pe Cezarul-zeu (după cele greceşti); putem universaliza această denumire, căci istoria continuă după moartea personajului istoric Nero, apărând alţi şi alţi Neroni, şi putem privi numărul Fiarei drept un simbol al puterii sau al statului divinizat”[44].

Despre aceeaşi problemă, dar cu accente diferite: „atât vechii Iudei, cât şi Grecii, întrebuinţau pentru scrierea [numerelor] literele alfabetului. Astfel, un nume propriu putea fi exprimat prin suma pe care o reprezintă literele numelui său luate ca [numere]. Dar o sumă a literelor luate ca [numere] poate varia, după semnele care se adaugă literelor pentru a arăta sutele sau miile. De aceea, identificarea unui nume cu ajutorul [numerelor] care îl reprezintă este de cele mai multe ori nesigură. În afară de acestea, deosebirile între exprimarea [numelor] ebraice şi a celor greceşti aduc alte dificultăţi”[45]. În concluzie, cel mai prudent este să vedem în 666 maximum de imperfecţiune, fiind riscant a-l aplica unui nume sau altuia, potrivirea putând fi forţată.

„În cea de a cincea carte a sa Împotriva ereziilor [V, XXX, 3], atunci când vorbeşte despre aşa numita taină a numărului lui Antihrist în legătură cu Ioan, Irineu[46] spune următoarele lucruri despre Ioan: «Dacă în vremile de azi ar trebui să fie făcut cunoscut numele lui Antihrist, el ar trebui spus de cel care a văzut şi Apocalipsa, căci el a văzut-o nu prea demult, ci foarte aproape de vremile noastre, şi anume pe la sfârşitul domniei lui Domiţian»”[47].  Mai departe, Eusebiu citează din acelaşi autor, în aceeaşi problemă: „Iată cum se exprimă el în cea de a cincea cartea a sa [Irineu, Împotriva ereziilor, V, XXI, 1] despre Apocalipsa lui Ioan şi despre înţelesul numelui lui antihrist: «Aşa se prezintă lucrurile şi numărul acesta îl întâlnim în toate manuscrisele vechi. Faptul acesta îl mărturisesc cei care au văzut pe Ioan cu ochii lor[48], iar în afară de aceasta ne spune şi raţiunea că numărul fiarei e format după felul în care grecii numără literele numelui». Iar ceva mai încolo [Împotriva ereziilor, V, XXI, 3] zice despre acelaşi nume: «Nu greşim dacă afirmăm ceva cu siguranţă despre numele lui antihrist, căci dacă ar fi trebuit să localizăm hotărât numele lui în împrejurările de astăzi, atunci ar fi spus-o şi cu gura cel ce a văzut el însuşi descoperirea, căci nu-i prea de mult de când a fost văzută această descoperire, ci foarte aproape de zilele noastre, şi anume spre sfârşitul Domniei lui Domiţian»”[49].  „Ştiinţa cea dovedită a acestui număr, precum şi a tot ceea ce s-a scris despre el, o va descoperi vremea şi nevoinţa celor înţelepţi şi treji. Căci, dacă ar fi fost nevoie cu adevărat ca noi să cunoaştem acest nume, Ioan, cel ce l-a văzut, ni l-ar fi descoperit, însă darul lui Dumnezeu n-a voit să se scrie în cartea dumnezeiască numele lui cel pierzător”[50].  Sfântul Ioan „ne arată de pe acum numărul numelui, ca noi să ne ferim de cel ce va să vină, recunoscându-l. Numele însă i l-a trecut sub tăcere, fiindcă nu e vrednic să fie rostit de Duhul Sfânt. Căci dacă ar fi fost rostit de Duhul Sfânt, poate că ar rămâne [pe pământ] multă vreme. Acum însă, pentru că a fost şi nu este şi se ridică din adânc şi merge spre pieire (17, 8) ca şi cum nici n-ar fi, nici numele nu i-a fost rostit. Căci nu se poate rosti numele a ceva ce nu este”[51].  „Despre acest nume, aşa cum ne-a povăţuit şi învăţat fericitul Ioan, nu trebuie să aflăm prea multe amănunte. Atunci când [Antihristul] se va arăta, împrejurările ne vor dezvălui, de la sine, şi numele căutat”[52].

Ca şi pecetea, acest numărs-ar putea ca, de la o epocă la alta, să se refere la alte realităţi, urmând ca cei ce au discernământ să cântărească permanent asupra celor ce trebuie ocolite.


[1] BBVA, p. 1764

[2] ICSS IX, pp. 184-185

[3] BBVA, p. 1764

[4] BBVA, p. 1764

[5] DS III, art. Şapte, pp. 291-292

[6] Averchie Tauşev, Apocalipsa Sfântului Ioan [un comentariu ortodox], XIII

[7] BBVA, p. 1764

[8] Averchie Tauşev, Apocalipsa Sfântului Ioan [un comentariu ortodox], XIII

[9] Sf. Irineu al Lyonului, Împotriva ereziilor; V, 25, 1 – Citatele din Sf. Irineu şi din Sf. Ipolit sunt extrase din lucrarea: Cristian Bădiliţă, Manual de anticristologie [Studii, dosar biblic, traduceri şi comentarii], Editura Polirom, Iaşi, 2002.   Împotriva ereziilor încă nu a apărut într-o traducere integrală în limba română; din câte ştim, aceasta se va petrece în cursul anului 2008, în cadrul Colecţiei „Cum Patribus”, apărută la Editura Învierea din Timişoara.  Lucrarea Sfântului Irineu a fost scrisă în greacă, purtând numele întreg: Combaterea şi distrugerea ştiinţei cu nume mincinos (Ελεγχος και ανατροπη της ψευδωνυμου γνωσεος). Păstrată integral doar în limba latină, scrierea e cunoscută sub denumirea prescurtată de Adversus haereses. Cristian Bădiliţă optează pentru denumirea Contra haereses.

[10] BBVA, p. 1764

[11] ICSS IX, p. 185

[12] Sf. Andrei al Cezareii Capadociei, Tâlcuire la Apocalipsă, XIII

[13] BBVA, p. 1764

[14] BBVA, p. 1764

[15] Cf. Eusebiu de Cezareea, Istoria bisericească, VII, 10, 2

[16] Averchie Tauşev, Apocalipsa Sfântului Ioan [un comentariu ortodox], XIII

[17] BBVA, p. 1764

[18] BBVA, p. 1764

[19] BBVA, p. 1764

[20] Sf. Andrei al Cezareii Capadociei, Tâlcuire la Apocalipsă, XIII

[21] Sf. Ipolit, Demonstraţie din Sfintele Scripturi despre Hrist şi Antihrist, 49, 1

[22] NTEP, p. 756

[23] Augustus va fi fost în epocă etalon al silniciei. Azi, desigur, nu vom căuta modele atât de îndepărtate, chiar dacă Istoria, în liniile ei generale, se repetă.

[24] Sf. Ipolit, Demonstraţie din Sfintele Scripturi despre Hrist şi Antihrist, 49, 2

[25] Sf. Andrei al Cezareii Capadociei, Tâlcuire la Apocalipsă, XIII

[26] BBVA, p. 1764

[27] Învăţătură a celor 12 Apostoli (Didahia), XVI, 4-5

[28] Sf. Andrei al Cezareii Capadociei, Tâlcuire la Apocalipsă, XIII

[29] BBVA, p. 1764

[30] Fără a fi admiratori ai lui Traian, facem menţiunea că, faţă de persecutorii dinaintea sa, Traian a decis să nu se ia în considerare denunţurile anonime împotriva creştinilor şi, mai mult, dacă denunţurile (evident, asumate) se dovedeau a fi neîntemeiate, denunţătorului să i se aplice pedeapsa prevăzută acuzatului, în cazul că acela ar fi fost creştin. Aceste hotărâri desigur că au limitat drastic delaţiunile.

[31] ICSS IX, p. 187

[32] ICSS IX, p. 187

[33] Sf. Ipolit, Demonstraţie din Sfintele Scripturi despre Hrist şi Antihrist, 6, 2

[34] ICSS IX, p. 187

[35] BBVA, p. 1764

[36] Sau, oricum, mari lipsuri.

[37] Sf. Andrei al Cezareii Capadociei, Tâlcuire la Apocalipsă, XIII

[38] Aceasta nefiind, în mod obligatoriu, una văzută.

[39] Sf. Ipolit, Demonstraţie din Sfintele Scripturi despre Hrist şi Antihrist, 49, 4

[40] פסר

[41] נרון

[42] Numărul 6 e (şi) simbol al imperfecţiunii, ca un minus, o lipsă a perfecţiunii (reprezentată de numărul 7). În alte contexte, însă, numărul 6 poate fi unul benefic, ca sumă şi produs a numerelor perfecte 1, 2 şi 3.

[43] BBVA, p. 1765

[44] DS III, art. Şase, p. 313

[45] NTEP, p. 757

[46] Sfântul Irineu a fost ucenic al Sfântului Policarp al Smirnei, care l-a cunoscut pe Sfântul Apostol Ioan, astfel că mărturiile Sfântului Irineu în privinţa autorului Apocalipsei sunt deosebit de preţioase. Conform unei tradiţii tardive, Irineu ar fi murit ca martir pe la anul 202. Naşterea sa e aproximată într-un interval destul de larg, între 115 – 140.

[47] Eusebiu de Cezareea, Istoria bisericească, III, 18, 2-3

[48] Credem că referirea e, în primul rând, la Sfântul Policarp al Smirnei.

[49] Eusebiu de Cezareea, Istoria bisericească, V, 8, 5-6

[50] Sf. Andrei al Cezareii Capadociei, Tâlcuire la Apocalipsă, XIII

[51] Sf. Irineu al Lyonului, Împotriva ereziilor; V, 30, 4

[52] Sf. Ipolit, Demonstraţie din Sfintele Scripturi despre Hrist şi Antihrist, 50, 1

Comentarii
  1. […] important este să se înţeleagă. Dacă am zice, de pildă: Aserţiunea alcătuită în mod minimal dintr-un subiect şi un predicat, cine-ar mai înţelege? Sau: cea mai mică unitate sintactică […]

  2. […] x x x x x x x x x x x x x […]

  3. […] despre Rodion circula zvonul că ar fi ucis o cămătăreasă, având apoi de băut toată săptămâna, chiar şi năbădăiosul Învăţător […]

  4. […] Inceputuri , Gabi , Costin , Cristi , Lillee , Daniel , Deea , Irina , Matt ,  Greiere , Ilarie , Ioan U , Ana , AliceG , Principessa , Toscana , PavelIonut , Rokssana , Sebastyan , Hanny-Bunny , Vania , […]

  5. […] fost odată o cetate al cărei stăpân era bun şi drept. În plus, spunea despre sine cu […]

  6. […] Marinescu, Teo Negură, Nea Costache, Shayna, Schtiel, Jocuri cu cuvinte, Cati Lupaşcu, Ana Usca, Ioan Sorin Usca, Gabi123, Ilarie, […]

  7. […] Rokssana,    Nelinistitu’,   Vania,     Caius,     Ilarie,     Ioan Sorin Usca,    Cati,    Ana Usca,    George Valah,    Cristi,    Flavius,    Gabriela,    […]

  8. […] Caius, Cella, Clipe de Cluj, Gabi123, Gabriela Elena, Gabriela Savitsky, George Valah, Ilarie, Ioan Sorin Usca, Lecturi recenzate, Luna, Luna patrata, Maria, Mesterul Manole, Mirela, Mirela Pete, Nea Costache, […]

  9. […] Gabriela Elena,Carmen Negoita, Gabi Cimpoca, Gabriela Savitsky, Georgiana, Ilarie, Cati Lupascu, Ioan Sorin Usca,  Melami, Tudor, Nea Costache, Gina, Rokssana, Teo Negura, Haicasepoate, Gabi RazaMeadeSoare, […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s