Comentarii la Apocalipsa – 9

Posted: 21/05/2011 in Apocalipsa

CAPITOLUL 9 – Trâmbiţele a cincea şi a şasea.

 

1: Şi a trâmbiţat al cincilea înger: şi-am văzut o stea căzută din cer pe pământ; şi i s-a dat cheia fântânii adâncului,

O stea căzută din cer pe pământ: „simbol posibil: un înger căzut; Satana însuşi (Luca 10, 18); Abbadon (v. 11). ♦  Fântâna adâncului: craterul abisului; deschiderea spre adâncul-fără-fund (cele mai de jos ale pământului), sălaşul normal şi definitiv al diavolilor (vezi Luca 8, 31)”[1].

2: şi ea a deschis fântâna adâncului; şi din fântână s-a ridicat un fum ca fumul unui mare cuptor; şi soarele şi văzduhul s-au întunecat de fumul fântânii.

„Întunecarea soarelui şi a văzduhului arată întunecarea sufletului oamenilor”[2].

3: Şi din fum au ieşit lăcuste pe pământ şi li s-a dat lor putere precum putere au scorpiile pământului.

Lăcustele: „simbol clasic al devastării. Descripţiile de mai jos le prezintă însă ca pe nişte fiinţe demonice, sub comanda lui Abaddon”[3]. Totuşi, acestea vor lupta împotriva duşmanilor lui Dumnezeu (v. 4 ş. u.). Lăcustele amintesc şi de cea de-a opta plagă care a lovit Egiptul (Ieşirea 10).

Lăcustele cele înţelegătoare care vor veni peste oameni după asemănarea scorpiilor arată că la capătul faptelor rele stă ascunsă moartea sufletească”[4].

4: Şi li s-a poruncit să nu vatăme iarba pământului şi nici o verdeaţă şi nici un copac, ci numai pe oamenii care nu au pe frunţile lor pecetea lui Dumnezeu.

Pecetea trebuie să o avem încă de aici: „Aceia care cred că Te au pe Tine, Lumina întregii lumi (cf. Ioan 8, 12), şi zic că nu Te văd, că nu petrec în lumină, că nu sunt luminaţi, că nu Te văd neîncetat pe Tine, Mântuitorule, să înveţe că n-ai strălucit în gândul lor, nici nu Te-ai sălăşluit în inima lor murdară şi că în zadar se veselesc în nădejdi deşarte socotind că vor vedea lumina Ta după sfârşit [moarte]. Pentru că încă de aici arvuna, pecetea ei se dăruieşte negreşit de Tine, Mântuitorule, oilor celor de-a dreapta (Matei 25, 32), căci după încuierea [uşilor, cf. Matei 25, 10] e moartea fiecăruia şi după sfârşit nu mai e nimic de făptuit pentru toţi şi nimeni nu mai poate face nici rău, nici bine, atunci”[5].   „Fiindcă timpul acesta e al faptelor (II Timotei 4, 8), iar cel ce va veni e al cununilor. Aici să primeşti arvuna (Efeseni 1, 13-14), a zis Stăpânul, aici să primeşti pecetea. De aici aprinde-ţi candela sufletului tău (cf. Matei 25, 1 ş. u.), înainte de a se face întuneric, înainte de a se închide uşile făptuirii!”[6].

5: Şi li s-a dat lor nu ca să-i omoare, ci ca ei să fie chinuiţi timp de cinci luni; şi chinul lor este la fel ca chinul de scorpie când înţeapă un om.

Cinci luni: „jumătatea lui 10 (număr perfect), 5 semnifică, de obicei, măsura sau durata unei pedepse, a unei penalizări (Ieşirea 22, 1; Numerii 3, 47; 18, 16). În cazul de faţă, durata invaziei lăcustelor”[7]. În altă opinie, cele 5 luni reprezintă „timpul cât trăieşte o lăcustă. ♦ La fel ca chinul de scorpie când înţeapă un om: înţepătura scorpionului este foarte dureroasă”[8].

6: Şi-n zilele acelea vor căuta oamenii moartea şi nu o vor afla; şi vor dori să moară… şi moartea va fugi de ei.

„Să vedem în ce fel se poate spune că sufletul omenesc e nemuritor […]. Când avem în vedere moartea obişnuită, desigur că toţi câţi suntem oameni murim, şi anume, de o moarte care e un fel de lichidare, de încetare. Cât despre suflet, nici un suflet nu poate muri de o astfel de moarte, pentru că dacă ar muri, atunci el n-ar mai fi pedepsit după moarte, cum stă scris: În zilele acelea vor căuta oamenii moartea şi nu o vor afla. […] În acest înţeles, orice suflet omenesc este nemuritor”[9].  Întârzierea morţii arată şi scopul pedagogic al plăgilor, Dumnezeu căutând prin acestea întoarcerea oamenilor la dreapta credinţă, nu nimicirea lor.

7: Iar înfăţişarea lăcustelor era asemenea unor cai pregătiţi de război. Şi aveau pe capete cununi ca de aur; şi feţele le erau ca nişte feţe de oameni.

Cununi „nu de aur, ci ca de aur; preconizând biruinţa”[10]. Sau ca de aur arătând falsul, impostura.

8: Aveau păr ca părul de femei, şi dinţii lor erau ca ai leilor.

Aveau păr ca părul de femei: „imaginea războinicilor barbari, care luptau despletiţi, cu coamele-n vânt”[11].

Aici se vorbeşte de puteri demonice (îngeri, de altfel, şi acestea). Vorbind de Puterile cereşti, „dinţii înseamnă puterea care alege ceea ce e desăvârşit în hrana primită. Căci orice fire înţelegătoare desface şi înmulţeşte înţelesul unitar ce i se dăruieşte de fiinţa dumnezeiască prin puterea providenţială, potrivit fiinţei ei mai coborâte, spre înălţarea ei”[12]. Fără a contrazice tâlcuirea, arătăm că, în cazul de faţă, dinţii închipuie distrugerea, aşa cum toate mădularele fiinţelor necorporale îşi schimbă menirea după cădere (ceva oarecum similar se petrece şi cu fiinţele aflate în trup).

9: Şi aveau pieptare ca platoşele de fier, iar vuietul aripilor lor era ca vuietul unor care de luptă cu mulţi cai ce-aleargă-n bătălie.

„Descrierea monstruoaselor lăcuste i-a determinat pe unii comentatori să creadă că ele nu sunt nimic altceva decât o prezentare alegorică a patimilor omeneşti. Fiecare patimă care a atins anumite proporţii are toate caracteristicile acestor lăcuste monstruoase”[13].

10: Şi aveau cozi asemenea scorpiilor, şi bolduri; şi-n cozile lor le este puterea de a-i vătăma pe oameni timp de cinci luni.

Bolduri: acele din vârful cozilor scorpionilor (scorpiilor).

În aceste lăcuste au fost văzuţi, de către unii comentatori, îngeri pedepsitori trimişi de Dumnezeu. „Iar mie mi se pare că prin lăcustele acestea se înţeleg mai mult viclenii draci, care sunt gata la război împotriva noastră. Pe cap, aceştia poartă cununi ca de aur, socotind ei că, dacă ne biruie prin dulceaţa [păcatului] se încununează. Iar părul de femeie arată iubirea de plăcere a demonilor şi ispitirea către desfrânare. Dinţii ca ai leilor arată răutatea lor. Zalele de fier arată împietrirea inimii lor. Vuietul aripilor lăcustelor înţelegătoare, care se aseamănă cu sunetul carelor de război, socotim că este amărăciunea lor cea înaltă”[14].

11: Şi ca-mpărat al lor îl au pe îngerul adâncului, al cărui nume în evreieşte este Abbadon, iar în elineşte are numele Apollion.

„În ebraică, abbadon[15] [am opta pentru transliterarea avaddon, litera beth fiind fără punct, iar daleth, întărită] înseamnă distrugere, nimicire, pustiire, ruină”[16]. Grecescul Απολλύων ar însemna cel ce face să piară, distrugătorul, nimicitorul.

„Lăcustele reprezintă imaginea însăşi a flagelului, a unei înmulţiri cu efecte devastatoare. Ele apar sub această formă încă din Ieşirea 10, 14, şi până la Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul, unde reprezintă, după exegeţi, fie invaziile istorice, fie chinurile de origine demonică. Acest aspect nu trebuie neglijat, cu atât mai mult cu cât exorcismul împotriva lăcustelor a fost folosit vreme îndelungată. În Vechiul Testament, invazia lăcustelor rămâne o calamitate de natură fizică, deşi a fost provocată de o anume hotărâre a lui Dumnezeu; în Noul Testament, simbolul capătă un alt relief, invazia lăcustelor devenind un sacrificiu de ordin moral şi spiritual”[17].

12: Întâiul „vai” a trecut; iată că după aceasta vin încă două „vai”-uri.

13: Şi a trâmbiţat al şaselea înger: şi-am auzit un glas din cele patru cornuri ale altarului de aur care este-naintea lui Dumnezeu,

Altarul de aur: este acelaşi altar menţionat în 8, 3-5. Această aluzie leagă plaga a şasea cu rugăciunile sfinţilor care cer răzbunare (6, 10)”[18].

14: zicând către îngerul al şaselea, cel care avea trâmbiţa: „Dezleagă-i pe cei patru îngeri care sunt legaţi la râul cel mare, Eufratul”.

Eufrat: „fluviu în Mesopotamia; frontiera de răsărit a imperiului roman, cea care stăvilea invaziile Mezilor şi Parţilor”[19].  „Menţionarea Eufratului anticipează bătălia asociată celei de-a şaptea cupe (16, 12-16). Probabil că a şasea trâmbiţă şi a şasea cupă fac aluzie la acelaşi eveniment, din puncte de vedere diferite. Aici descrierea e deliberat voalată şi misterioasă. Eufratul ne aduce în minte marile imperii din răsăritul şi nordul Iudeii. Pe vremea lui Ioan, puterea dominantă în regiune era imperiul Parţilor”[20].

15: Şi cei patru îngeri, care erau ţinuţi gata pentru ceasul şi ziua şi luna şi anul acela, au fost dezlegaţi pentru ca să omoare o treime din oameni.

16: Şi numărul oştirilor călărimii era de douăzeci de mii de ori câte zece mii; le-am auzit numărul.

Credem că cel mai potrivit este să se vadă în cei patru îngeri patru puteri demonice, legaţi până la o vreme şi sloboziţi apoi pentru a tulbura neamurile. Menţionarea Eufratului poate fi şi o aluzie la deportările israeliţilor din vechime în acea regiune[21].

17: Şi caii şi pe cei ce şedeau pe ei i-am văzut astfel în vedenie: aveau platoşe de foc şi de iachint şi de pucioasă, iar capetele cailor semănau cu capetele leilor, şi din gurile lor ieşea foc şi fum de pucioasă.

Iachint: „un fel de safir sau ametist, albastru-violet. Cele trei elemente din acest verset (focul, iachintul şi pucioasa) implică şi simbolica culorilor”[22].  „Focul, fumul şi pucioasa, care ies din gurile de lei ale cailor, corespund culorii platoşelor. Cele trei elemente sunt nelipsite în arătările demonice şi în dezlănţuirea puterii Iadului (vezi şi 19, 20; 21, 8)”[23].

18: De aceste trei plăgi au fost ucişi o treime din oameni: de focul şi de fumul şi de pucioasa care ieşea din gurile lor;

19: pentru că puterea cailor le este-n gură şi-n cozi; căci cozile lor sunt asemenea şerpilor: având capete, vatămă şi cu acestea.

Versetele 13-19: „La fel ca pentru a cincea plagă, descrierea celei de-a şasea oscilează între povestirea unei bătălii şi reprezentarea fiinţelor supranaturale care împlinesc mânia lui Dumnezeu împotriva celor răi. Accentuarea celor două viziuni se face pe faptele împlinite de fiinţele angelice sau demonice”[24].

„Prin cai socotesc că se înţeleg sau oamenii cei dobitoceşti, plecaţi spre femei (cf. Ieremia 5, 8), sau dracii cei mai de jos şi pe cei stăpâniţi de alţii[25]. Iar călăreţii, diavolii care îi stăpânesc, fac acest lucru nu numai prin slujitorii luaţi dintre ei, ci şi prin oamenii cei răi, care, ca nişte unelte ale lor (ale dracilor), îi amăgesc şi-i ispitesc pe cei de o fire cu ei. Iar zalele cele ca focul, ca iachintul şi ca iarba pucioasă socotim a închipui că duhurile cele viclene au fire din văzduh şi lucrări arzătoare ca şi focul. Iar capetele cailor ca ale leilor închipuiesc firea lor cea aducătoare de moarte şi sălbatică. Focul, fumul şi pucioasa ce ieşea din gurile lor, cu care se spune că a fost omorâtă a treia parte din oameni, închipuie ori păcatele ce ard roadele inimii prin bântuielile, învăţăturile şi îmboldirile dracilor cele aducătoare de moarte, ori arderile cetăţilor şi vărsările de sânge ce vin din slobozenia [îngăduinţa] lui Dumnezeu prin năvălirile păgânilor […]. Şi arată cum cozile aveau capete de şerpi, pentru că ascuţişurile drăceşti ale îndemnurilor lor sunt păcatele cele aducătoare de otravă şi de moarte a sufletului”[26].

20: Dar ceilalţi oameni, care n-au murit de plăgile acestea, nu s-au pocăit de faptele mâinilor lor: să nu se mai închine demonilor şi idolilor de aur şi de argint şi de aramă şi de piatră şi de lemn, care nu pot nici să vadă, nici să audă, nici să umble;

21: şi nu s-au pocăit de crimele lor, nici de vrăjitoriile lor, nici de desfrânarea lor, nici de hoţiile lor.

„Reacţia tipică a locuitorilor pământului la plăgi este aceea de a-l blestema pe Dumnezeu în loc de-a face penitenţă (cf. 16, 9.11.21). Numai la Ierusalim[27], la sfârşit, poporul se va pocăi”[28].

„Ceilalţi, câţi s-au învrednicit iertării şi n-au suferit moartea, au rămas nepocăiţi şi n-au părăsit slujba idolilor, nici uciderile, nici curviile, nici furtişagurile şi nici vrăjitoriile lor, ci stau supuşi acestora. De aici, se arată că mânia se aduce împotriva a toată lumea, pentru că amăgirea se poartă nebuneşte şi este amestecată cu neamurile care, deşi cunosc adevărul, totuşi se închină idolilor, iar alţii se închină făpturii în locul Făcătorului”[29].


[1] BBVA, p. 1761

[2] Sf. Andrei al Cezareii Capadociei, Tâlcuire la Apocalipsă, IX

[3] BBVA, p. 1761

[4] Sf. Andrei al Cezareii Capadociei, Tâlcuire la Apocalipsă, IX

[5] Sf. Simeon Noul Teolog, Imne, I

[6] Sf. Simeon Noul Teolog, Imne, XVII

[7] BBVA, p. 1761

[8] NTEP, p. 750

[9] Origen Convorbirile cu Heraclide

[10] BBVA, p. 1761

[11] BBVA, p. 1761

[12] Sf. Dionisie Areopagitul, Despre ierarhia cerească, XV, 3

[13] Averchie Tauşev, Apocalipsa Sfântului Ioan [un comentariu ortodox], IX

[14] Sf. Andrei al Cezareii Capadociei, Tâlcuire la Apocalipsă, IX

[15] אבדון

[16] BBVA, p. 1761

[17] DS II, art. Lăcustă, pp. 200-201

[18] ICSS IX, p. 175

[19] BBVA, p. 1761

[20] ICSS IX, p. 175

[21] Apropieri de actuala situaţie din Irak ne par mai mult decât riscante!

[22] BBVA, p. 1761

[23] NTEP, p. 751

[24] ICSS IX, p. 175

[25] Oameni stăpâniţi de alţii, sau de patimi, şi care, asemenea cailor, sunt conduşi prin hăţuri.

[26] Sf. Andrei al Cezareii Capadociei, Tâlcuire la Apocalipsă, IX

[27] Noi nu vedem aici un Ierusalim geografic, ci unul mistic.

[28] ICSS IX, pp. 175-176

[29] Sf. Andrei al Cezareii Capadociei, Tâlcuire la Apocalipsă, IX

Comentarii
  1. […] z z z z z z z z z z z z z z z z z z […]

  2. […] Mesterul Manole,   Ioan Sorin Usca,   Ana Usca,   Vania,    Teo Negura,   Alecu,   Androxa,    Blog de furaciuni2,    […]

  3. […] cotrobăia cam de jumătate de oră în bibliotecă, în vreme ce tatăl său, în sufragerie, începuse al doilea […]

  4. […] se căznea soarele de dimineaţă să alunge umbrele din orice cotlon, căci sufletul îmi rămase mohorât. În această stare, am suit în troleibuzul 32, deşi nu […]

  5. […] George Valah, Ana Usca, Ioan Sorin Usca, Melami, Rokssana, Gabi123, Supravieţuitor, Răzvan Cătălin Rinder, Shayna, Ilarie, Caius, […]

  6. […] Rokssana,   Mesterul Manole,   Ioan Sorin Usca,   Ana Usca,  Teo Negura,   Alecu,   Androxa,    Blog de furaciuni2,    g1b2i3,    […]

  7. […] , Inceputuri , Gabi , Costin , Cristi , Lillee , Daniel , Deea , Irina ,Matt ,  Greiere , Ilarie , Ioan U , Ana , Principessa , Toscana , PavelIonut , Rokssana , Sebastyan , Hanny-Bunny ,si  […]

  8. […] Bogdan Onin, Aurora Georgescu, Onu, Zalmoxys, Sophie, Cristi Rârâitu, George Valah, Ana Usca, Vania, Gabriela Elena, Ragnar, Gabi123, Supravieţuitor, Carmen, Mirela Pete, Theodora Marinescu, […]

  9. […] exemplare foarte iuţi”[6]. Biblia 1688, neînţelegând termenul grec, redă: au aflat pre iamin în […]

  10. […] Caaius, Clipe de Cluj, Design, Gabi123, Gabriela Elena, George Valah, Ilarie, Ilaarie, Ioan Sorin Usca,  I S Usca, Luna Patrata, Mesterul Manole, Mirela Pete, Nea Costache, Roxana, Rokssana, Se poate, […]

  11. […] Veronica, Anavero, Grişka, Ana Pauper, Link-Ping, Onu, Zalmoxys, Sophie, George Valah, Ana Usca, Vania, Gabriela Elena, Ragnar, Gabi123, Supravieţuitor, Carmen, Mirela Pete, Theodora Marinescu, […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s