Comentarii la Apocalipsa – 2

Posted: 10/05/2011 in Apocalipsa

CAPITOLUL 2 – Trimiteri către Bisericile din Efes, Smirna, Pergam şi Tiatira.

 

1: Îngerului Bisericii din Efes scrie-i: Aşa grăieşte Cel ce ţine-n dreapta Sa cele şapte stele, Cel ce umblă-n mijlocul celor şapte sfeşnice de aur:

Efesul era o cetate a Lidiei, situată la jumătatea drumului dintre Milet (la sud) şi Smirna (la nord). Capitală a provinciei Asia, este şi locul în care s-a ţinut al treilea Sinod ecumenic (431).

Îngerul (aici): duhul care patronează Biserica; conducătorul ei spiritual (episcopul)”[1].  Revenind la cele şapte stele, notăm aici că „vizionarul Apocalipsei, atunci când vorbeşte de cele şapte stele pe care Hristos le ţine în palmă, se referă, neîndoios, la cele şapte planete sau cele şapte Biserici (ocrotitoare ale destinelor)”[2].  La rândul nostru, în îngeri suntem tentaţi să vedem, aici, pe întâistătătorii bisericilor, de vreme ce autorul Apocalipsei le scrie. Aceasta nu înseamnă că fiecare biserică nu se află şi sub ocrotirea unui înger, cum se va spune mai jos. Cât priveşte pe episcopii destinatari, ei sunt îngeri prin poziţia lor şi prin faptul că sunt chemaţi la o stare apropiată de cea îngerească (altfel, mesajele trimise îi vor arăta şi cu scăderi omeneşti).

„Prin cele şapte stele (şapte Îngeri) se înţeleg patriarhii şi episcopii a toate bisericile din lume”[3].

2: Îţi ştiu faptele şi osteneala şi răbdarea şi că nu-i poţi suferi pe cei răi şi că i-ai pus la-ncercare pe cei ce-şi spun apostoli şi nu sunt, şi că i-ai aflat mincinoşi,

Nu e sigur cine sunt falşii apostoli. „Ioan îi numeşte falşi pe aceşti apostoli pentru că refuză învăţătura lor [a Apostolilor autentici – n. n.] sau deoarece contestă rolul lor de conducători, sau pentru ambele motive (cf. II Corinteni 11, 12-15)”[4].

3: şi că ai răbdare şi c-ai îndurat de dragul numelui Meu şi că n-ai obosit.

4: Dar am împotriva ta că ţi-ai părăsit iubirea dintâi.

5: Adu-ţi aminte deci de unde ai căzut şi pocăieşte-te şi fă-ţi faptele cele dintâi; dar dacă nu, Eu vin la tine şi voi muta sfeşnicul tău din locul lui…, dacă nu te vei pocăi.

„Semnificaţia alegorică a ameninţării poate fi aceea că biserica [Efesului] şi-ar pierde poziţia sa proeminentă, dacă stilul său de viaţă nu se va schimba, pentru a deveni exemplar”[5].

6: Dar o ai pe aceasta: că urăşti faptele nicolaiţilor, pe care şi Eu le urăsc.

Nicolaiţii: membrii unei secte gnostice obscure, care-şi revendicau – fără nici o acoperire – paternitatea lui Nicolae, unul din cei şapte diaconi (Fapte 6, 5). Proveniţi dintre păgâni, practicau încă anumite forme de idolatrie şi libertinajul erotic”[6].

„Tot pe atunci s-a închegat pentru foarte scurtă vreme şi erezia zisă a nicolaiţilor, despre care aminteşte Apocalipsa lui Ioan. Ei se lăudau că se trag de la Nicolae, unul dintre diaconii care însoţeau pe Ştefan, fiind aleşi de apostoli pentru slujirea săracilor (Fapte 6, 5)”[7].  „Adepţii ereziei lui Nicolae […] fac desfrânare în toată voia”[8].

7: Cel ce are urechi, să audă ceea ce Duhul le zice Bisericilor: Biruitorului, lui îi voi da să mănânce din pomul vieţii, care este-n raiul lui Dumnezeu.

Biruitorului, adică „celui ce, asemenea lui Iisus Hristos (Ioan 16, 33), va învinge până la capăt încercările la care este supus. ♦ Pomul vieţii din Facerea 2, 9; aici: fericirea făgăduită de Dumnezeu celor ce vor moşteni viaţa veşnică”[9].   „Mântuirea eshatologică a sfârşitului timpurilor e modelată pe situaţia ideală a începutului”[10], însă, cele făgăduite covârşesc ceea ce numim starea paradisiacă a protopărinţilor.

Cel ce are urechi, să audă: „Tot omul are urechi trupeşti, dar numai oamenii duhovniceşti şi-au dobândit auz duhovnicesc”[11].

E o invitaţie pentru credincioşi şi, totodată, prilej de a dori unul celuilalt să se bucure veşnic de cele făgăduite (adică de a se număra printre biruitori): „Cel ce a spus: Foc am venit să arunc pe pământ (Luca 12, 49), să-l arunce în inima ta şi a mea şi să te văd pe tine crescând ca cedrii Libanului şi înflorind ca un finic (Psalmi 91, 13) în raiul Dumnezeului meu[12].  „Vine la sănătatea judecăţii cel care iese cu bine din ispită, cel pe care ispita l-a făcut încercat, căci în ziua judecăţii va fi sănătos, iar sănătatea îl va însoţi pe cel care nu va fi fost rănit în ispită [a biruit – n. n.], după cum s-a scris şi în Apocalipsă”[13].  „Evangheliile te vor invita să te întinzi pentru ospăţ în sânurile lui Avraam, ale lui Isaac, ale lui Iacob, în împărăţia Tatălui (Matei 8, 11), ca să mănânci acolo din copacul vieţii şi să bei vin din adevărata viţă (Ioan 15, 1), vin nou, cu Hristos în împărăţia Tatălui Său[14].  Biruinţa e, desigur, în lupta cu ispitele, luptă de care nimeni nu e scutit: „Niciodată n-am întâlnit pe cineva atât de credincios şi atât de evlavios, încât să nu fi simţit lipsa harului sau o micşorare a râvnei duhovniceşti. Nici un sfânt n-a fost răpit atât de sus şi n-a fost atât de luminat, încât să nu fi fost ispitit, ori înainte, ori după luminare. Căci nu este vrednic să privească prin ochii minţii pe Dumnezeu acela care n-a suferit nici un necaz pentru Dumnezeu. De obicei, o încercare este înaintemergătoarea unei mângâieri viitoare. Căci celor încercaţi prin ispite le este făgăduită mângâierea cerească. Celui ce va birui, zice Domnul, îi voi da să mănânce din pomul vieţii. Iar dumnezeiasca mângâiere se dă ca omul să se facă mai puternic, pentru a răbda necazurile. Şi încercarea iarăşi vine, ca nu cumva omul să se mândrească cu fapta bună[15]. Diavolul nu doarme, iar trupul încă nu este mort: aşadar, nu înceta să te pregăteşti de luptă, căci în dreapta şi în stânga sunt duşmani care niciodată nu se odihnesc”[16].  Hristos „e urcat pe lemn (I Petru 2, 24), e pironit pe el (Marcu 15, 24; Luca 23, 33; Matei 27, 36; Ioan 19, 17), dar ne reface prin lemnul vieţii[17].  La pomul vieţii biruie cel ajuns la curăţie şi la vederea nepătimaşă: „Acesta a depăşit văzduhul întunecos pe care David îl numeşte zid (Psalmi 17, 12.30) şi Părinţii l-au numit marea vieţii, a trecut de el şi a ajuns la limanul la care tot cel ce ajunge află tot binele. Fiindcă acolo e raiul, acolo pomul vieţii, acolo pâinea cea dulce (Ieşirea 16, 15), acolo băutura dumnezeiască (Înţelepciunea lui Solomon 16, 20), acolo e bogăţia neistovită a darurilor harului”[18].

8: Iar îngerului Bisericii din Smirna scrie-i: Aşa grăieşte Cel-dintâi şi Cel-de-pe-urmă, Cel ce a murit şi a revenit la viaţă:

Smirna era o cetate pe coasta occidentală a Asiei Mici. Localitatea se numeşte astăzi Izmir (aflată în Turcia ca, de altfel, toate cetăţile cărora le scrie Sfântul Ioan).

„Pentru că membrii Bisericii din Smirna riscau să fie arestaţi de autorităţi (lucru ce putea duce la execuţia capitală), imaginea Domnului lor mort şi înviat funcţiona ca model, ca îndemn şi mângâiere”[19].

„Hristos este Cel dintâi ca Dumnezeu şi Cel de pe urmă ca Acela ce S-a făcut om în vremile de apoi, Care, prin moartea Sa de trei zile [şi prin Învierea Sa], ne-a deschis nouă calea către viaţa veşnică”[20].

9: Îţi ştiu necazul şi sărăcia (tu însă eşti bogat) şi defăimarea din partea celor ce-şi spun iudei şi nu sunt, ci sinagogă a Satanei.

Tu însă eşti bogat „= bogăţia duhovnicească a creştinilor din Smirna, în opoziţie cu sărăcia lor materială”[21].  „Creştinii din Smirna erau probabil săraci pentru că erau imigranţi din Galileea sau Iudeea, dezrădăcinaţi de războaiele iudaice (66-70 d. Hr.)”[22]Cei ce-şi spun iudei şi nu sunt: „Biserica e noul Israel; cei ce-o tăgăduiesc sau o persecută au rămas iudei doar cu numele”[23]. Oricum, e aici un indiciu că, încă de la început, iudeii au persecutat Biserica sau, acolo unde n-o puteau face făţiş, au instigat la aceasta; dar, în felul acesta, ei nu mai sunt nici iudei, căci se găsesc luptând împotriva lui Dumnezeu.  Defăimarea pare a se fi referit la critica învăţăturii creştine de către iudei.

10: Nu te teme de cele ce ai să pătimeşti. Iată, pe unii dintre voi va să-i arunce diavolul în temniţă, ca să fiţi puşi la-ncercare, şi veţi avea zece zile de necaz. Fii credincios pân-la moarte şi-ţi voi da cununa vieţii.

Zece zile indică o perioadă relativ scurtă (vezi Daniel 1, 12). ♦ Fii credincios = rămâi fidel faţă de credinţa în care te-ai angajat”[24].  Legătura cu versetul dinainte arată că iudeii din Smirna îi denunţau autorităţilor pe creştini.

„Cele zece zile închipuie viaţa aceasta, nu pe cea veşnică. De aceea, moartea nu este de prisos, pentru că în scurtă vreme, prin aceste răni, se dă cununa vieţii veşnice”[25].

„Ce este lumea, dacă nu o arenă în care se dau tot felul de lupte şi întreceri? De aceea şi Domnul zice în Apocalipsă: Voi da cununa vieţii celui ce învinge, şi Pavel: Lupta cea bună m-am luptat (II Timotei 4, 7) şi în alt loc: Iar când se luptă cineva la jocuri nu ia cunună dacă nu s-a luptat după legile jocului (II Timotei 2, 4). Rânduitorul acestei întreceri este Atotputernicul Dumnezeu. Aşadar, cel ce organizează o întrecere în această lume nu se pregăteşte oare mai întâi cu toate cele de trebuinţă întrecerii, iar pe luptători îi cheamă numai după ce a pregătit şi cununile şi panglicile de premii, pentru ca învingătorul să n-aibă zăbavă, ci să i se dea de îndată premiul? Premiile omului sunt deci frânturi ale pământului şi lumini ale cerului: unele spre folosul vieţii prezente, celelalte spre nădejdea vieţii viitoare. Omul este astfel cel din urmă atlet care a intrat în luptă. […] Vede că toată făptura suspină, aşteptând mântuirea. Vede că asupra sa rămâne toată truda. Ridică ochii, vede cununile luminilor, priveşte chipul lunii şi al stelelor: Fiindcă cei drepţi, care au învins, vor fi ca stelele pe cer (Daniel 12, 3). El îşi struneşte trupul, ca să nu i se împotrivească în luptă: îl unge cu untdelemnul înţelepciunii, face exerciţii zilnice pe arena virtuţii, cum luptătorii dau cu praf pe piele şi fac alergări pe stadion. Exerciţiul loviturilor şi al braţelor nu-l face în gol şi în nesiguranţă, ci străpunge pe potrivnic, pe care nu-l vede, fiindcă se gândeşte numai la Acela în faţa Căruia se dau la o parte chiar şi cei ce nu se văd, în numele Căruia erau împrăştiate puterile văzduhului. El dă drumul loviturii, iar Hristos o conduce la izbândă. Pavel, deşi nu-i vedea pe cei pe care îi lovea, totuşi nu lovea în aer (I Corinteni 9, 26), fiindcă, propovăduind învăţătura lui Hristos, rănea toate duhurile rele care i se împotriveau. Deci nu fără chibzuinţă omul căruia i se pregătea cununa a intrat cel din urmă pe câmpul de luptă, fiindcă înaintea sa avea ca premiu cerul”[26].

11: Cel ce are urechi, să audă ceea ce Duhul le zice Bisericilor: Biruitorul nu va fi vătămat de moartea cea de-a doua.

Biruitorul nu va fi vătămat: „în sensul: va scăpa neatins; răul va trece pe lângă el fără să-l rănească. ♦ Moartea cea de-a doua: spre deosebire de moartea cea dintâi, care este despărţirea sufletului de trup, moartea cea de-a doua va fi despărţirea sufletului de Dumnezeu, pedeapsa veşnică, echivalentă cu moartea însăşi a sufletului”[27].

„Aici, vorbeşte duhovniceşte: Cel ce aude şi biruie semănăturile diavoleşti, deşi va fi luat prin moarte din trup, nu va fi supărat de moartea a doua, de Gheena”[28].

12: Iar îngerului Bisericii din Pergam scrie-i: Aşa grăieşte Cel ce are sabia ascuţită-n două tăişuri:

„Pergamul era un centru faimos al cultului imperial şi al ritualurilor idolatre”[29]. De la numele cetăţii vine şi pergamentul, lucrat pentru prima dată aici. Pergamul era situat la 24 km distanţă de Marea Egee. Numele actual al oraşului este Bergama.

Pergam se tâlcuieşte: despărţirea coarnelor. Corn bun, credincioşi adică, erau puţini în acea cetate, iar corn potrivnic erau cei necredincioşi. Această cetate era slujitoare idolilor, însă cei credincioşi sunt lăudaţi pentru răbdarea ispitelor. Iar sabie cu două tăişuri este numit cuvântul Evangheliei, care taie inima în două şi-i desparte pe cei credincioşi de cei necredincioşi; sau este numit şi răspunsul Judecătorului cel neîmblânzit împotriva păgânilor”[30].

13: Ştiu unde locuieşti: acolo unde-i scaunul Satanei. Şi te ţii de numele Meu, şi credinţa nu Mi-ai tăgăduit-o nici chiar în zilele lui Antipa, martorul Meu, credinciosul Meu, care-a fost ucis la voi, acolo unde locuieşte Satana.

Antipa: „textul îl indică drept mucenic creştin în epoca apostolică. Grecescul martys înseamnă martor, mărturisitor, martir”[31]Scaunul Satanei: „tronul Satanei e interpretat diferit: ca altarul dedicat lui Zeus pe acropolea din Pergam, sanctuarul lui Asklepios, templul dedicat Romei şi lui Augustus, [sau] sediul guvernatorului roman”[32]. Oricare ar fi fost acest loc, pare că de el a fost legat martirajul lui Antipa, creştin ce va fi fost binecunoscut destinatarilor epistolei; unele mărturii îl arată a fi fost episcop al Pergamului. De aici s-a concluzionat că, cel mai probabil, prin scaunul Satanei s-a desemnat sediul guvernatorului roman, locul în care erau emise sentinţele de condamnare.

14: Dar împotriva ta am câteva lucruri: Ai acolo pe unii care se ţin de învăţătura lui Balaam, cel care-l învăţa pe Balac să pună piatră de poticnire înaintea fiilor lui Israel, ca să mănânce carne jertfită idolilor şi să se desfrâneze.

Istoria lui Balaam e cuprinsă în Cartea Numerii, capitolele 22-24.  „Consumarea cărnurilor jertfite idolilor era o infidelitate faţă de Dumnezeu, asemănătoare necredinţei în căsătorie. Alţi autori văd în acest text o comparaţie cu Numerii 22-24; 31, 16. Potrivit interpretării lui Filon din Alexandria (20 î. Hr. – 54 d. Hr.) şi a lui Iosif Flaviu (37 – 100 d. Hr.), Balaam îndemna femeile Moabite să se prostitueze Iudeilor nou veniţi, ca aceştia să îmbrăţişeze cultul idolilor şi să mănânce cărnurile jertfite lor”[33].  Pare a fi vorba aici de încercări de atragere a creştinilor la culte păgâne, aşa cum au încercat odinioară moabiţii cu Israel.

15: Aşa şi tu, îi ai pe unii care se ţin de învăţătura nicolaiţilor.

16: Aşadar, pocăieşte-te; dar dacă nu, Eu vin la tine curând şi Mă voi război împotrivă-le cu sabia gurii Mele.

„Aici, Dumnezeu Îşi arată iubirea faţă de om. Căci nu cu tine – zice – voi face război, ci cu aceia care sunt bolnavi fără leac”[34].

17: Cel ce are urechi, să audă ceea ce Duhul le zice Bisericilor: Biruitorului îi voi da din mana cea ascunsă şi-i voi da o pietricică albă şi pe pietricică scris un nume nou, pe care nimeni nu-l ştie decât cel care-l primeşte.

Mana cea ascunsă „= hrană cerească. ♦ Pietricică albă: gemă (pe care se poate grava). Albul e simbol al biruinţei şi păcii”[35].  „Învingătorului la jocurile de întrecere din Grecia veche i se dădea drept confirmare a biruinţei o tăbliţă albă pe care era scris numele lui. Numele nou arată fiinţa nouă a omului mântuit şi ajuns la mărirea veşnică, pe care nu o poate înţelege decât cine are parte la viaţa şi fericirea lui Dumnezeu”[36].

„După altă înţelegere, mană se numesc bunătăţile cele viitoare, ce se vor pogorî din cer”[37].  „Aşadar, trebuie să străbaţi vitejeşte prin acestea [prin ispite şi necazuri – n. n.] şi să răstorni cu braţ puternic piedicile. Celui ce biruie i se dă mana, iar celui trândav îi rămâne marea sărăcie [duhovnicească – n. n.]”[38].  Prin mană Îl putem înţelege pe Însuşi Hristos, Pâinea coborâtă din cer (Ioan 6, 50), de care se vor împărtăşi drepţii în veşnicie.

18: Iar îngerului Bisericii din Tiatira scrie-i: Aşa grăieşte Fiul lui Dumnezeu, Cel căruia Îi sunt ochii ca para focului şi picioarele asemenea bronzului:

Cetatea Tiatira se afla situată între Pergam şi Sardes. Locuitorii ei erau vestiţi ca vopsitori în purpură. Pe amplasamentul Tiatirei se află azi localitatea Ak Hissar.

„A pomenit de învăpăierea ochilor, arătând lumina drepţilor şi arderea păcătoşilor. Iar picioarele şi arama închipuiesc mireasma lui Hristos întru care se mântuiesc oamenii, mireasma Mirelui celui înţelegător şi unirea cea nedespărţită a dumnezeirii şi a omenirii Lui”[39].  Nouă ne scapă legătura dintre aramă şi mireasmă

19: Îţi ştiu faptele şi iubirea şi credinţa şi slujirea şi răbdarea şi că faptele tale cele de pe urmă sunt mai multe decât cele dintâi.

Slujirea (sau slujba): NTEP traduce prin mărinimia: „literal: slujba, întru ajutorarea credincioşilor nevoiaşi”[40].

20: Dar am împotriva ta că o-ngădui pe femeia Izabela, care-şi spune proorociţă şi-i învaţă şi-i amăgeşte pe robii Mei să se desfrâneze şi să mănânce cărnuri jertfite idolilor.

Izabela: „proorociţă falsă, idolatră şi perversă, asemenea soţiei cu acelaşi nume a regelui Ahab (III Regi 16, 31; IV Regi 9, 22). În variantă manuscrisă: femeia ta, Izabela; în acest caz, nume simbolic (ca acela al lui Balaam)”[41].

Femeia Izabela „numeşte eresul nicolaiţilor[42]. Aici îi arată şi pe creştinii care s-au dat după acea erezie şi curveau cu femeile slujitorilor la idoli şi, pentru dragostea lor, mâncau jertfe idoleşti”[43].

21: Şi i-am dat timp să se pocăiască şi nu vrea să se pocăiască de desfrânarea ei.

22: Iată, pe ea o arunc bolnavă-n pat; şi pe cei ce se desfrânează cu ea, în mare necaz, dacă nu se vor pocăi de faptele lor.

„Erezia lor cea vicleană a luat vreme pentru pocăinţă, dar nu s-au purtat bine întru aceasta. De aceea, iată, o voi arunca pe ea în pat, adică în munca iadului”[44]. Munca iadului e presupusă în mod firesc, însă credem că acea Izabela a fost lovită cu o boală, pentru ca adepţii ei să vadă neputinţele celei ce se numea proorociţă. Nu sunt date simptomele bolii respective, însă vor fi fost convingătoare pentru privitori.

23: Şi pe fiii ei cu moarte-i voi ucide, şi toate Bisericile vor cunoaşte că Eu sunt Cel care cercetez rărunchii şi inimile şi vă voi da vouă, fiecăruia, după faptele voastre.

Fiii ei „= cei ce-i urmează învăţătura şi exemplul”[45].  Azi, toate acestea sunt destul de neclare, neavând alte date despre acea Izabela (numită chiar aşa ori purtând nume simbolic) şi adepţii săi.

„Pe bună dreptate a pătimit fiecare toate după faptele lui”[46].  Doar cel înduhovnicit poate judeca după dreptate, asemănându-se cu Dumnezeu, cât e cu putinţă aceasta: „căci adeseori înaintea ochilor [săi] se arată vinovat ceea ce după judecata oamenilor se crede vrednic de laudă”[47], după cum e posibil să vadă şi lucruri vrednice de laudă care, în opinia celor mulţi, să fie condamnabile.

24: Dar v-o spun Eu vouă, celorlalţi din Tiatira câţi nu au învăţătura aceasta, celor ce n-au cunoscut, aşa cum spun ei, adâncurile Satanei: nu pun peste voi o altă greutate,

Adâncurile Satanei „= treapta cea mai de jos a ereziei şi păcatului. Aşa cum spun (cum o numesc) ei: expresie curentă, extrasă probabil din doctrinele esoterice. Vezi contrastul cu adâncurile lui Dumnezeu din I Corinteni 2, 10”[48].

25: dar ceea ce aveţi, ţineţi cu tărie până ce voi veni.

„Celor simpli le spune: Fiindcă, în simplitatea voastră, nu sunteţi în stare să staţi împotriva celui viclean – căci, aşa cum ziceţi, nu cunoaşteţi deplin adâncurile Satanei – pentru aceea nu vă cer să vă luptaţi [cu el] prin cuvinte, ci doar să păstraţi învăţătura pe care aţi primit-o, până la vremea când Eu vă voi lua de aici”[49].

26: Iar biruitorului şi celui ce păzeşte pân-la capăt faptele Mele îi voi da stăpânire peste neamuri

Neamuri (aici): neamuri păgâne; totalitatea celor ce au respins mesajul lui Dumnezeu prin Iisus Hristos; comunităţile celor necredincioşi”[50].

27: şi cu toiag de fier le va păstori şi ca pe vasele de lut le va sfărâma, aşa cum şi Eu am primit putere de la Tatăl Meu;

„Toiagul de fier înseamnă biruinţa lui Iisus Hristos asupra păgânilor (compară cu 12, 5; 19, 15), la care biruinţă vor avea parte toţi [cei] care rămân credincioşi până la capăt”[51].

28: şi-i voi da Steaua cea de Dimineaţă.

Îi voi da Steaua cea de Dimineaţă „= pe Iisus Hristos Însuşi (vezi  22, 16)”[52].  „În 22, 16 această stea este Iisus Hristos. Sub toate formele ei, răsplata suprafirească este totdeauna o participare la viaţa lui Iisus Hristos”[53].

29: Cel ce are urechi, să audă ceea ce Duhul le zice Bisericilor.

Un laitmotiv al Apocalipsei, la care am adăuga constatarea că, de-a lungul istoriei, au fost destul de rari cei capabili să audăglasul cel de sus.


[1] BBVA, p. 1755

[2] DS III, art. Stea. P. 258

[3] Sf. Andrei al Cezareii Capadociei, Tâlcuire la Apocalipsă, II

[4] ICSS IX, p. 152

[5] ICSS IX, p. 152

[6] BBVA, p. 1755

[7] Eusebiu de Cezareea, Istoria bisericească, III, 19, 1

[8] Clement Alexandrinul, Stromate, III, 25, 7

[9] BBVA, p. 1755

[10] ICSS IX, p. 153

[11] Sf. Andrei al Cezareii Capadociei, Tâlcuire la Apocalipsă, II

[12] Sf. Varsanufie şi Ioan, Scrisori duhovniceşti, 506

[13] Origen, Omilii la Exod, XI, 1

[14] Origen, Omilii la Geneză, XVI, 4

[15] Nevoitorul trece printr-un şir de încercări până la pomul vieţii, rezervat pentru Eshaton.

[16] Toma de Kempis, Urmarea lui Hristos, II, 9, 7-8

[17] Sf. Grigorie de Nazianz, Cele 5 Cuvântări teologice, III, 20

[18] Sf. Simeon Noul Teolog, Imne, XIX

[19] ICSS IX, p. 153

[20] Sf. Andrei al Cezareii Capadociei, Tâlcuire la Apocalipsă, II

[21] BBVA, p. 1755

[22] ICSS IX, p. 154

[23] BBVA, p. 1755

[24] BBVA, p. 1755

[25] Sf. Andrei al Cezareii Capadociei, Tâlcuire la Apocalipsă, II

[26] Sf. Ambrozie al Milanului, Scrisori, XLIII, 4-5

[27] BBVA, p. 1755

[28] Sf. Andrei al Cezareii Capadociei, Tâlcuire la Apocalipsă, II

[29] BBVA, p. 1755

[30] Sf. Andrei al Cezareii Capadociei, Tâlcuire la Apocalipsă, II

[31] BBVA, p. 1755

[32] ICSS IX, p. 155

[33] NTEP, p. 739

[34] Sf. Andrei al Cezareii Capadociei, Tâlcuire la Apocalipsă, II

[35] BBVA, p. 1755

[36] NTEP, p. 739

[37] Sf. Andrei al Cezareii Capadociei, Tâlcuire la Apocalipsă, II

[38] Toma de Kempis, Urmarea lui Hristos, III, 35, 1

[39] Sf. Andrei al Cezareii Capadociei, Tâlcuire la Apocalipsă, II

[40] NTEP, p. 740

[41] BBVA, p. 1756

[42] Posibil, totuşi, să fie o altă erezie, înrudită, însă, prin desfrâu, cu cea a nicolaiţilor. Oricum, datele sunt sumare în ce priveşte ambele (dacă erau două şi nu una şi aceeaşi) grupări.

[43] Sf. Andrei al Cezareii Capadociei, Tâlcuire la Apocalipsă, II

[44] Sf. Andrei al Cezareii Capadociei, Tâlcuire la Apocalipsă, II

[45] BBVA, p. 1756

[46] Herma, Păstorul, 63, 4

[47] Toma de Kempis, Urmarea lui Hristos, III, 46, 4

[48] BBVA, p. 1756

[49] Sf. Andrei al Cezareii Capadociei, Tâlcuire la Apocalipsă, II

[50] BBVA, p. 1756

[51] NTEP, p. 740

[52] BBVA, p. 1756

[53] NTEP, p. 740

Comentarii
  1. […] Androxa, Bogdan Onin, Caius, Clipe de Cluj, Gabi123, Gabriela Elena, G1B2I3, Gabi Savitsky, Giana, Ioan Sorin Usca, Luna Patrata, Manole, Melami, Mirela Pete, Roxana, Se poate, Teo, Teo Negura, Theodora, Vania, […]

  2. […] Ana Usca, Androxa,  Andy, And-roxa, Ca-ius,  Caius, Clipe de Cluj, Costache, Gabi123, G1b2i3, Gabriela Elena, Gabi Rotaru, Gabitu, Gabi Savitsky, Gabriela  Savitsky, George, Ilaarie, Ilarie, Ioan Sorin Usca, […]

  3. […] să se realizeze în vreun fel, Caius gândi să ceară mâna fetei lui Oranj Împărat, socotind că n-o primi-o fără niscai avantaje. Împăratul, la […]

  4. […] Împărat era întors pe dos. După ce zmeul Pogan îi răpi amândouă fiicele, nu se mulţumi să le abuzeze, […]

  5. […] Ziua Regatului Roman… on ÎntrevedereGabriela Savitsky on Întrevedere-X- on ÎntrevedereComentarii la Apocal… on ÎntrevederePărerea Cacofonului … on Întrevedereg1b2i3 on ÎntrevedereZina on […]

  6. […] -X-, Teo Negura, Ana Usca, Caius, Clipe de Cluj, Gabi123, Gabriela Elena, Gabriela Savitsky, Ioan Sorin Usca, Theodora, Georgiana, Flavius, Carmen Negoiţă, Grişka, Nea Costache ,Danielle Wolf, Vera, […]

  7. […] din fiinta ta de care te temi si pe care le dispretuiesti. Iti garantez insa ca daca vei parcurge procesul propus in continuare, vei putea insera aceste daruri in orice calitate, emotie si experienta pe care […]

  8. […] Aura, Bogdan Onin,Caius, Calin, Cati, Cristi, Deea, Flavius, Gabriela, Hai ca se poate, Ilarie, Ioan Sorin Usca,Vania, Vali, Florin, Rokssana, Schtiel, Soseta, Teodora, Carmen, Marin, Mel, Nea Costache, Vero, […]

  9. […] Mirela Pete, George Valah, Gabi123, Teo Negură, Jocuri cu cuvinte, Ana Usca, Ioan Sorin Usca, Ilarie, Caius, Melami, Supravieţuitor, Theodora Marinescu, Gabriela Savitsky, Rokssana, VeroVers, […]

  10. […] de Cluj, Gabi123, Gabriela Elena, Gabriela Savitsky, Teo Negura, Theodora, Vania., Caius, Ioan Sorin Usca, Theodora, Georgiana, CELLA,  Gabriela Neagu, se-cret, Scorpio, Cati, Coolnewz,Melami, -X-, […]

  11. […] Frate: „în înţelesul de rudă. În realitate, nepot de soră. Acelaşi adelfos, cu acelaşi înţeles de rudă, va fi folosit şi în Noul Testament cu privire la fraţii lui Iisus”[5]. […]

  12. […] Gabriela Elena, Daurel, Gabriela Savitsky, Coolnewz, Melami, Theodora, Vania., Caius, Angela, Ioan Sorin Usca, Theodora, CELLA,  Gabriela Neagu, se-cret, Scorpio, Cati,  -X-, Aurora, Teo Negura, Flavius, […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s