Comentarii la Cartea Ecclesiastul – 6

Posted: 28/11/2010 in Ecclesiastul

CAPITOLUL 6 – Zădărnicia bogăţiei. Cugetări felurite.

1: Există un rău pe care eu l-am văzut sub soare,

şi mare este el asupra oamenilor:

2: Iată un om căruia Dumnezeu i-a dat

bogăţie şi avere şi mărire

şi al cărui suflet nu duce lipsă de nimic din toate câte pofteşte,

dar pe care Dumnezeu nu-l va învrednici să mănânce din ele,

căci om străin este cel ce le mănâncă;

aceasta-i deşertăciune şi boală rea.

Din nou, bunurile lumii acesteia sunt privite drept deşertăciune, cu atât mai mult cu cât nu suntem niciodată siguri de ele. Noul Testament va confirma viziunea asupra deşertăciunii celor din lume, venind însă şi cu un amendament, acela al necesităţii sforţărilor pentru dobândirea celor veşnice. Fără căutarea acestora, totul e deşert: Aşa se întâmplă cu cel ce-şi asumă sieşi comori, şi nu întru Dumnezeu se îmbogăţeşte (Luca 12, 21).

3: Dac-ar fi că cineva dă naştere la o sută [de fii]

şi trăieşte ani mulţi,

dar, oricât de multe ar fi zilele anilor lui,

sufletul său nu se va sătura de bunătăţi

şi nici parte de îngropare nu va avea,

am zis: – O stârpitură e mai fericită decât el,

Nici parte de îngropare nu va avea: „Textul Masoretic: şi nu are parte nici măcar de mormânt. Oricum, pentru antici (inclusiv Evrei) nu exista o nenorocire mai mare decât aceea de a nu avea parte de mormânt”[1].  „Stârpitură: avorton”[2].

4: căci în zadar a venit şi în întuneric se va duce

şi cu întuneric numele i se va acoperi;

5: ea nici măcar n-a văzut soarele şi nu l-a cunoscut;

acesta are mai multă odihnă decât ea.

6: Şi dacă ar trăi de două ori câte o mie de ani

fără să vadă fericirea,

oare nu vor merge toate în acelaşi loc?

„De ce, aşadar, lucrăm la nesfârşit şi alergăm după vânt  împiedicând, din pricina  sârguinţei  pentru cele materiale, sufletul să se bucure să se bucure de bucuriile dumnezeieşti şi îngrijind şi încălzind trupul mai mult decât se cade?”[3].

7: Dacă toată osteneala omului i-ar veni în gură,

sufletul său încă nu va fi sătul.

Catena Hauniensis interpretează versetul ca ilustrare a celor două aspecte ale vieţii hulpavului: aspectul comic, pentru că nu încetează să mănânce, şi aspectul tragic, dat de imposibilitatea de a ajunge la saţietate”[4].

8: Căci ce folos are înţeleptul mai mult decât nebunul,

de vreme ce chiar săracul ştie cum să umble în preajma vieţii?

„Da, plăcerea e scurtă şi trecătoare, […]. Aşa sunt toate cele omeneşti, toate cele trupeşti; nici n-au apucat să vină că şi zboară. Aşa e desfătarea şi celelalte. […] Nu au nimic trainic, nimic statornic, nimic nemişcat. Trec mai repede decât apa râurilor şi lasă pustii şi goi pe cei îndrăgostiţi de ele. Cele duhovniceşti nu sunt aşa; sunt trainice statornice, neschimbătoare, întinse cât toată veşnicia. Nu este, oare, o mare nebunie să schimbi pe cele statornice cu cele nestatornice, pe cele veşnice cu cele vremelnice, pe cele ce rămân necontenit cu cele ce zboară, pe cele ce ne aduc în veacul ce va să fie multă desfătare cu cele care ne pricinuiesc acolo mare osândă”[5].

9: Mai bun e ceea ce vezi cu ochii decât ceea ce-ţi trece prin gând;

aceasta, şi ea, e deşertăciune şi vânare de vânt.

„Evagrie îl citează în comentariul său (Schol. ad Ecl. 50) pe Symmachos: este mai bine să priveşti în viitor decât să te bucuri de prezent; Paul Gehin observă însă, într-o notă ad locum, că fraza are un înţeles diferit la Symmachos: Este mai bine să prevezi decât să umbli după bunul plac (la fel în comentariul lui Ieronim: melius est providere, quam ambulare, ut libet)”[6].

„Firea (celui căzut ) nu se mai mişcă pe calea virtuţii, nici ca să vadă pe Dumnezeu, ci,  gândind la cele ce nu sunt, preface ceea ce e în  puterea ei, folosindu-se rău de aceasta  pentru poftele pe care le-a născut […]. Răul nu este de la Dumnezeu, nici  n-a fost în Dumnezeu, nici există vreo substanţă a lui, ci oamenii, respingând gândul binelui, au început să gândească şi să-şi născocească cele ce nu sunt; […] sufletul oamenilor, închizându-şi ochii prin  care poate vedea pe Dumnezeu, şi-a născut cele rele, în care se mişcă şi nu ştie că nu face nimic, deşi i se pare că face ceva. Căci dă un chip celor ce nu sunt şi ceea ce s-a săvârşit nu rămâne  cum s-a săvârşit, ci, precum s-a stricat aşa şi apare. Pentru că sufletul a fost [făcut] ca să-L vadă pe Dumnezeu şi să fie luminat de El. Dar în locul lui Dumnezeu el a căutat cele stricăcioase şi  întunericul”[7].  „Precum minţii celui flămând i se năluceşte numai pâine, iar celui însetat numai apă, la fel celui lacom i se nălucesc tot felul de mâncări, iubitorului de plăceri forme de femei, iubitorului de slavă deşartă cinstiri de la oameni, iubitorului de argint, câştiguri, celui ce ţine minte răul, răzbunare celui ce l-a supărat, pizmaşului, necazuri celui ce l-a pizmuit şi aşa mai departe în toate celelalte patimi”[8].

10: Dacă ceva există, iată că şi numele i-a fost rostit;

se ştie ce anume este omul;

el nu se poate lupta cu Cel mai tare decât el;

Se ştie ce anume este omul: „O seamă de interpreţi cred că, potrivit Textului Ebraic, aici poate fi o aluzie la Adam, al cărui nume înseamnă om, dar şi pământ (materia din care a fost alcătuit)”[9].

El nu se poate lupta: „Textul Masoretic: nu se poate lua la întrecere; nu poate angaja o dispută. Or, de vreme ce Dumnezeu l-a creat pe Adam, dându-i şi un nume, El ar fi al doilea obiect al aluziei din textul de faţă”[10].

11: căci multe sunt lucrurile care sporesc deşertăciunea:

aşadar, ce folos are omul?

„În Textul Masoretic, ca şi în unele versiuni ale Septuagintei, capitolul 6 se termină aici, următorul verset fiind primul din capitolul următor. Versiunea de faţă urmează ediţia Rhalfs”[11].

12: Căci cine ştie care e binele omului în viaţa lui,

în numărul zilelor vieţii lui de deşertăciune

prin care el a trecut ca o umbră?

Şi cine-i va spune omului

ce va fi după el sub soare?…

Din nou un ton pesimist, de înţeles atâta vreme cât nu S-a arătat Lumina lumii.


[1] BBVA, p. 857

[2] BBVA, p. 857

[3] Nil Ascetul, Cuvânt ascetic, 16

[4] SEP 4/I, p. 550

[5] Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, I, 4

[6] SEP 4/I, p. 551

[7] Sf. Atanasie cel Mare, Cuvântul împotriva elinilor, 4

[8] Sf. Maxim Mărturisitorul, Capete despre dragoste, II, 68

[9] BBVA, p. 858

[10] BBVA, p. 858

[11] BBVA, p. 858

 

Comentarii
  1. […] plăcu, mai puţin lui Cal, care nu avea chef să chibiţeze, motiv pentru care detectivul decise să mai […]

  2. […] Comentarii la Cartea Ecclesiastul – 6 Sun Nov 28, 2010 8:40 am CAPITOLUL 6 – Zădărnicia bogăţiei. Cugetări felurite. 1: Există un rău pe care eu l-am văzut sub soare, şi mare este el asupra oamenilor: 2: Iată un om căruia Dumnezeu i-a dat bogăţie şi avere şi mărire şi al cărui … Continue reading → […]

  3. […] Adele Onete, Gabriela Elena, Tanya, Onu, Theodora Marinescu, Adrian Voicu, Carmen Negoiţă, Elisa, Vania şi […]

  4. […] si parerea lor: ALM, Brankardierul, Maia, Olimpiu, Plano 10, Vassyle, Vlad Cel Oribil, , Vania, Ioan Sorin,  Caius, Ana Usca, Popa Teapa, Cristian Lisandru, Elisa,  HAI CA SE POATE!, Basarica, Gica […]

  5. […] vrea sa stiu si parerea lor:  Vania, Ioan Sorin,  Caius, Ana Usca, Popa Teapa, Cristian Lisandru, Elisa, Theodora Marinescu, Basarica, Gica […]

  6. […] si parerea lor: ALM, Brankardierul, Maia, Olimpiu, Plano 10, Vassyle, Vlad Cel Oribil, , Vania, Ioan Sorin,  Caius, Ana Usca, Popa Teapa, Cristian Lisandru, Elisa,  HAI CA SE POATE!, Basarica, Gica […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s