Comentarii la Cartea Proverbelor lui Solomon – 27

Posted: 16/11/2010 in Proverbe

CAPITOLUL 27 – Despre mânie, prietenie adevărată şi îngrijirea turmelor.

1: Nu te lăuda cu ziua de mâine,

că nu ştii ce-aduce următoarea.

„Tema este reluată în Iacov 4, 13-16. Grigore al Nyssei (Rugăciunea domnească 4, 8) şi Didim (Epit. 27, 1) apropie versetul de parabola bogatului smintit din Luca 12, 16-20”[1].

„Viaţa omenească este trecătoare. Numai clipa de faţă e proprie fiecăruia. Nădejdea viitorului rămâne în nesiguranţă. Căci nu ştim ce va naşte ziua care vine. La ce să ne frământăm cu grijile viitorului?”[2].

2: Nu gura ta să te laude, ci aproapele tău;

străinul, iar nu propriile tale buze.

„Lauda noastră să ne fie în Dumnezeu şi nu de la noi; Dumnezeu urăşte pe cel ce se laudă singur. Mărturia faptei noastre bune să ne fie dată de alţii (Proverbe 27, 2), precum a fost dată părinţilor noştri celor drepţi”[3].  „Căci e un lucru împovărător şi greu de purtat ascultătorilor să nu voiască vreunul să fie lăudat prin glasul altora, ci să-şi atribuie el însuşi, fără ruşine, calităţile bune şi excepţionale. Un astfel de cuvânt pe drept nu va fi crezut. Căci obişnuim să fim traşi ca prin nişte funii naturale şi necesare spre a nu ne atribui nouă înşine nimic rău, ci a ne îmbrăca, chiar de nu spunem adevărul, în cele prin care arată cineva frumos şi bun”[4].  „Totuşi, nu se descoperă numaidecât ca minciună ceea ce spune cineva despre sine”[5]. Astfel, Mântuitorul a vorbit despre Sine, aceasta fiindu-i reproşat pe nedrept de către sinedrişti (Ioan 8, 13).

3: Grea este piatra şi greu de purtat e nisipul,

dar mânia nebunului e mai grea decât amândouă.

4: Nemiloasă-i mânia şi tăioasă urgia,

dar invidia nimic nu rabdă.

5: Mustrările făţişe sunt mai bune decât prietenia ascunsă.

„O răutate acoperită de tăcere este o boală ascunsă în suflet. Căci aşa cum nu putem numi binefăcător pe acela care închide în corp lucrurile primejdioase, ci pe acela care le scoate afară la lumină, cu suferinţă şi intervenţie chirurgicală, încât fie că răul este aruncat afară prin vomare, fie că, în general, prin descoperirea bolii se poate cunoaşte mai uşor felul vindecării; tot aşa şi ascunderea păcatului este ca un ajutor dat morţii, pentru cel bolnav. […] De aceea, nimeni să nu tăinuiască (păcatele) altuia, ca nu cumva din iubitor de frate să devină ucigător de frate, şi nici (ucigător) de sine însuşi (tăinuindu-şi păcatele proprii)”[6]. Desigur, nu vom tăinui păcatele altuia faţă de acela, mustrându-l deschis; nu înţelegem de aici să pârâm altora scăderile aproapelui.  În plus, „negreşit, mustrările sunt făcute cu dragoste”[7].

6: Rănile de la un prieten sunt mai vrednice de încredere

decât binevoitoarele sărutări ale duşmanului.

„Vicleanul drac, care obişnuieşte să războiască mintea prin cele de-a dreapta[8], vorbeşte […] aducând în suflet prin virtutea părută, dar neadevărată, răsturnări viclene şi arătându-i o iubire înşelătoare şi pierzătoare, decât care sunt mai bune rănile prietenului care te loveşte”[9]. Iar prin loviturile prietenului am putea înţelege, aici, mustrările lui Hristos.

7: Sufletul sătul dispreţuieşte fagurii,

dar sufletului flămând chiar şi lucrurile amare i se par dulci.

„Evagrie: Sufletul curat îşi găseşte plăcerea în gnoză; sufletul necurat socoteşte falsa gnoză ca pe adevărata gnoză (ibid., 331)”[10].

8: Precum pasărea când zboară din cuibul ei,

aşa devine omul slugă când se înstrăinează de locurile sale.

9: Inima se desfată cu miruri şi cu vinuri şi cu miresme,

dar sufletul se sparge sub nenorociri.

10: Pe prietenul tău şi pe prietenul tatălui tău să nu-i părăseşti;

în ziua ta de necaz să nu intri în casa fratelui tău;

mai bun e un prieten din apropiere decât un frate care locuieşte undeva departe.

„După Evagrie: mai bine cineva legat de mine prin adevărata gnoză decât cineva legat de mine doar prin rudenie (ibid., 336)”[11].  „Cuvântul, comparând oarecum pe filozofi cu cei pe care-i numim eretici, spune cât se poate de lămurit: Mai bun este prietenul cel de aproape decât fratele care locuieşte departe[12]. Adică e mai de folos să ne însoţim cu cultura necreştină decât cu ereticii, rămaşi fraţi cu noi doar în măsura în care şi ei vorbesc de Hristos, însă un Hristos care, prin cele ce-i sunt atribuite de aceia, nu mai este Mântuitor[13].

11: Fii înţelept, fiule, ca să ţi se veselească inima,

şi îndepărtează de la tine vorbele de ocară.

12: Pândit de rele, isteţul se ascunde;

nemintoşii umblă şi devin buni de plată.

Omul inocent „are nevoie de isteţimea cea vrednică de laudă, ca să dobândească, pe lângă curăţenia sa naturală, şi priceperea căpătată prin experienţă, astfel ca, întărit de isteţimea cea bună, ca şi cu o armă, să rămână neatins de vicleniile duşmanilor. Că socot că omul desăvârşit trebuie să fie înţelept faţă de bine şi curat faţă de rău. Isteţimea este, aşadar, facultatea potrivit căreia săvârşim cu dibăcie toate faptele noastre; viclenia este întrebuinţarea isteţimii numai la săvârşirea răului. Omul care întrebuinţează isteţimea spre paguba altora este un om viclean; iar isteţul vrednic cu adevărat de laudă este omul care descoperă iute şi cu judecată ce este binele lui şi îndepărtează relele puse cu viclenie şi duşmănie la cale de alţii împotriva lui”[14].

13: Scoate-i haina, că a trecut,

el, semeţul care iroseşte bunurile altora.

„Verset dificil. Textul Masoretic îl redactează ca fiind rudă cu 6, 1 şi 20, 19. În acest context, semeţul ar fi beneficiarul unei chezăşii pe care nu şi-a onorat-o […] şi care trebuie să-şi primească plata. Expresia scoate-i haina (sau: ia-i haina) e raportată de Nil Ascetul la regula luptătorului (în lupte greco-romane) de a se dezbrăca şi a lupta gol, avându-şi trupul uns cu untdelemn, pentru ca adversarul să nu-l poată apuca de haină sau de piele”[15].  „Evagrie înţelege aşa: restul de virtuţi şi de gnoză vor fi luate celui care le-a folosit cum nu trebuie. El pune versetul în legătură cu Matei 25, 29: Iar celui care nu are i se va lua şi ceea ce crede că are (ibid., 337)”[16].

Un comentariu referă proverbul la asceţi: scoate-i haina, căci a trecut la rând. Până ce era afară de locul de luptă, i se potriveau bine hainele celor care nu luptă, acoperindu-i bărbăţia luptătoare cu învelişul veşmintelor. Dar, odată ce a trecut la luptă, scoate-i haina. Pentru că trebuie să se lupte gol, mai bine zis nu numai gol, ci şi uns. Căci prin dezbrăcare luptătorul nu mai are de ce să fie prins de către potrivnic; iar prin ungerea cu untdelemn, chiar dacă ar fi prins vreodată, i-ar aluneca din mâini. Untdelemnul îl scapă de prinsoare. De aceea potrivnicii caută să arunce cu ţărână unul în celălalt, ca, înăsprind prin praf alunecuşul untdelemnului, să se poată face uşor de apucat la prinsoare. Ceea ce este praful acolo, aceea sunt lucrurile pământeşti în lupta noastră; şi ceea ce este acolo untdelemnul, aceea este aici lipsa de griji. Şi precum acolo cel uns se desface cu uşurinţă din prinsoare, dar dacă ar lua pe el praf, cu anevoie ar scăpa din mâna potrivnicului, tot aşa aici, cel ce nu se îngrijeşte de nimic, anevoie poate fi prins de diavolul, dar dacă e plin de griji îşi înăspreşte lunecuşul lipsei de griji a minţii prin praful grijilor, [şi] cu anevoie va scăpa din mâna aceluia”[17].

14: Cel ce cu glas mare îşi binecuvintează dimineaţa prietenul

e tot una cu cel ce îl blesteamă.

„Talmudul explicitează: prima acţiune a zilei trebuie să fie rostirea rugăciunilor de dimineaţă: acest lucru primează chiar şi asupra salutării prietenilor. Se poate înţelege şi că cel foarte matinal încalcă ritualul zilei, deranjându-l pe cel salutat”[18].

„Dacă este drept să ne rugăm lui Dumnezeu în taină în cămara noastră, urmează că şi aproapelui nostru, pe care Dumnezeu ne-a poruncit să-l iubim îndată după El, să-i arătăm simţămintele noastre de dragoste ca şi lui Dumnezeu, în taină, în casele noastre”[19].

15: La ceas de ploaie, picăturile îl scot pe om afară din casă;

tot aşa femeia arţăgoasă [îl scoate pe om] din casa lui.

„Părinţii par mai interesaţi de casă decât de femeia arţăgoasă. Casa simbolizează sufletul care, neglijat în fiecare zi, nu poate rezista încercărilor iernii (Judecăţii). Cf. Grigore al Nyssei, Hom. Cant. 4; Ioan Casian, Conf. 6, 17”[20].

16: Vântul de miazănoapte e aspru,

dar pe nume se cheamă Prielnicul.

17: Fier pe fier se ascute

şi omul întărâtă faţa prietenului.

18: Cine sădeşte un smochin îi va mânca roadele,

iar cel care-şi păzeşte stăpânul se va bucura de cinste.

„Părinţii interpretează versetul în lumina lui Ioan 14, 23: Cine păzeşte cuvântul Domnului îl păzeşte pe Domnul în inima lui (PG 17, 241C). ♦ După Evagrie, smochinul îl simbolizează pe Hristos, pentru că smochinele vindecă de lepră (ibid., 338)”[21].

19: După cum feţele nu sunt aceleaşi între ele,

aşa-i şi cu gândurile oamenilor: nu sunt totuna.

„E limpede că există deosebiri între inimile oamenilor, chiar între inimile celor porniţi spre bine, care nu sunt la fel şi în aceeaşi măsură turnaţi în tiparul şi în forma binelui. Tot aşa, există deosebiri şi între inimile celor care, din nepăsare, se avântă în direcţie contrară, căci şi pentru ei răutatea se revarsă în unii foarte tare, în alţii, mai puţin”[22].

20: Iadul şi nimicirea nu se satură;

aşa sunt şi ochii oamenilor nesăţioşi.

Cel ce se uită ponciş e urâciune-n faţa Domnului,

precum şi cei neînvăţaţi care nu-şi înfrânează limba.

„Altfel spus, ochii sunt sediul invidiei”[23].  „Iadul n-a spus vreodată: Ajunge!, nici lacomul n-a spus vreodată: Ajunge[24].

21: Focul e încercarea argintului şi a aurului,

iar omul e încercat prin gura celor ce-l laudă.

Inima nelegiuitului umblă după lucruri rele,

dar inima dreaptă caută cunoaştere.

Ultimele două stihuri (v. 23a la Rahlfs): „Clement citează versetul pentru a diferenţia gnoza falsă de cea autentică, creştină: singurul criteriu este cel comportamental. Gnoza autentică se recunoaşte prin aceea că susţinătorii ei practică realmente virtutea, nu se mulţumesc cu discursuri despre ea”[25].  „Dacă pentru gnostici intenţiile sunt aceleaşi, atunci şi învăţăturile şi judecăţile sunt aceleaşi, ca să fie în el şi cuvintele şi viaţa şi purtarea la fel cu felul lui de vieţuire”[26], căci inima dreaptă caută cunoaştere.

22: Dacă pe nemintos îl vei bate făcându-l de râs în mijlocul adunării,

în nici un chip nu-i vei răpi nebunia.

23: Cunoaşte pe de-a-ntregul sufletele turmei tale

şi întăreşte inima cirezilor tale;

„Evagrie recomandă citirea acestui verset la adresa preoţilor, care trebuie să fie atenţi nu la aparenţe, ci la inimile credincioşilor pe care îi păstoresc (ibid., 340)”[27].  „Aşa sunt bolile sufleteşti ale oamenilor şi atât de grea este munca unui bun păstor, care vrea să cunoască bine de tot sufletele credincioşilor turmei sale şi să le conducă după învăţătura pastorală cea dreaptă şi adevărată, vrednică de adevăratul nostru Păstor”[28].

24: căci puterea şi tăria omului nu-i sunt de-a pururi

şi nici că le lasă urmaşilor lui.

„Altfel spus, nu acţiona ca şi cum ai fi veşnic. Urmaşii pot avea altă soartă decât a ta”[29].

25: Ai grijă de fâneţele din câmp

şi vei cosi iarba şi vei aduna fânul din munte,

„Există şi fân pentru hrana turmelor de oi care dau lâna înţelepciunii şi îmbrăcămintea cuviinţei. Şi poate că acesta este fânul de munte, pe care cel înţelept îl strânge cu grijă, ca să aibă oile pentru îmbrăcămintea cea duhovnicească”[30].

26: ca să ai oi pentru îmbrăcăminte;

dacă vrei miei, ai grijă de pajişte.

„Vezi că trebuie să ne îngrijim de îmbrăcămintea din afară, că trebuie să ne păzim?”[31]. Cât suntem în viaţa de aici, nu putem neglija cu totul cele materiale, cu toate că, în exerciţiile ascetice, s-a mers destul de departe în această privinţă.

27: Fiule, de la mine ai cuvinte de mult folos pentru viaţa ta

şi pentru viaţa servilor tăi.


[1] SEP 4/I, p. 492

[2] Sf. Grigorie de Nyssa, Despre rugăciunea domnească

[3] Sf. Clement Romanul, Epistola către Corinteni, XXX, 6-7

[4] Sf. Chiril al Ierusalimului, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, II, 9

[5] Sf. Chiril al Ierusalimului, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, V, 2

[6] Sf. Vasile cel Mare, Regulile mari, 46

[7] Clement Alexandrinul, Stromate, I, 54, 1

[8] De-a dreapta se numesc atacurile inteligibile, care ne fac să credem că am deprins virtutea, în vreme ce de-a stânga sunt atacurile sensibile, care îndeamnă la căderea în cele trupeşti.

[9] Sf. Maxim Mărturisitorul, Răspunsuri către Talasie, 49

[10] SEP 4/I, p. 492

[11] SEP 4/I, p. 493

[12] Clement Alexandrinul, Stromate, I, 95, 4

[13] Orice învăţătură eretică, dusă până la ultimele sale consecinţe, anulează mântuirea, fie că ereticii fac aceasta conştient sau nu.

[14] Sf. Vasile cel Mare, Omilii şi Cuvântări, XII, 11

[15] BBVA, p. 839

[16] SEP 4/I, p. 493

[17] Nil Ascetul, Cuvânt ascetic, 66

[18] SEP 4/I, p. 493

[19] Clement Alexandrinul, Pedagogul, III, 82, 3-4

[20] SEP 4/I, p. 493

[21] SEP 4/I, p. 494

[22] Origen, Contra lui Celsus, VI, 45

[23] SEP 4/I, p. 494

[24] Sf. Vasile cel Mare, Omilii şi Cuvântări, VII, 5

[25] SEP 4/I, p. 494

[26] Clement Alexandrinul, Stromate, II, 77, 6

[27] SEP 4/I, p. 494

[28] Sf. Grigorie de Nazianz, Despre preoţie, XXXIV

[29] SEP 4/I, p. 495

[30] Sf. Ambrozie al Milanului, Scrisori, XXIX, 3

[31] Clement Alexandrinul, Stromate, I, 95, 1

 

Comentarii
  1. […] Comentarii la Cartea Proverbelor lui Solomon – 27 Tue Nov 16, 2010 8:16 am CAPITOLUL 27 – Despre mânie, prietenie adevărată şi îngrijirea turmelor. 1: Nu te lăuda cu ziua de mâine, că nu ştii ce-aduce următoarea. „Tema este reluată în Iacov 4, 13-16. Grigore al Nyssei (Rugăciunea domnească 4, 8) şi Didim (Epit. … Continue reading → […]

  2. […] 146 şi 147, după numerotarea folosită în Septuaginta, alcătuiesc un singur psalm în textul masoretic ebraic”[1].  Al lui Agheu şi Zaharia nu apare în Textul […]

  3. […] Amatori de pizza Diavolo: Adele Onete, Ziarul, Melami, Grişka, Cristian Lisandru, Mirela Pete, Gabriela Elena, Theodora Marinescu, George Valah, Dispecer Blogosferă, Gabi123, Onu, Supravieţuitor, Teo Negură, Carmen Negoiţă, Cristian Dima, Ana Usca şi Vania. […]

  4. […] ei vor ca hotii sa plece: ALM, Brankardierul, Maia, Olimpiu, Aliosa, KinR, Gebelezis, Vania,  Ioan Sorin,  Natasa,  Plano 10, Popa Teapa, Caius,  Ana Usca, Cristian Lisandru, Elisa, Orfiv, Hai ca se […]

  5. […] ei vor ca hotii sa plece: Vania,  Ioan Sorin,  Natasa,  Plano 10, Popa Teapa, Caius,  Ana Usca, Cristian Lisandru, Elisa, Orfiv, Hai ca se […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s