Comentarii la Cartea Proverbelor lui Solomon – 22

Posted: 11/11/2010 in Proverbe

CAPITOLUL 22 – Alte sfaturi.

1: Un nume bun e mai de preţ decât bogăţia multă,

şi un dar bun, decât argintul şi aurul.

Numele bun semnifică virtutea, după Evagrie (ibid., 233)”[1].

„Banii îi vei lăsa pe pământ, chiar dacă nu vrei; dar cinstea, ce o ai de pe urma faptelor bune, o vei duce înaintea Stăpânului, când tot poporul, stând împrejurul Judecătorului obştesc, te va numi hrănitorul şi binefăcătorul lui şi te va numi cu toate numele ce se cuvin iubirii de oameni”[2].

2: Bogatul şi săracul s-au întâmpinat laolaltă,

dar Domnul este Cel ce pe amândoi i-a făcut.

„Există două tradiţii exegetice ale acestui verset la Părinţi. Conform celei dintâi, Dumnezeu a creat deopotrivă bogatul şi săracul, inegali de la început, dar completându-se, nu excluzându-se: bogatul câştigă împărăţia dăruind săracului şi, invers, acesta poate trăi datorită darurilor bogatului (Clement Alexandrinul, Care bogat va fi mântuit?, Optatus, Augustin, Cezarie de Arles etc.); conform celei de-a doua tradiţii, bogatul şi săracul sunt născuţi egali, ca simple fiinţe umane; diferenţele sociale intervin ulterior şi sunt nejustificate (Grigore din Nazianz)”[3].

3: Iscusitul, văzându-l pe omul cel rău că se chinuieşte, scoate el însuşi o învăţătură,

dar cei nepricepuţi trec mai departe spre paguba lor.

„Spune aşa, ca să arate că exemplul înţelepţeşte. Foarte mare şi desăvârşit bine este când cineva poate să se întoarcă de la săvârşirea faptelor rele la virtutea şi la facerea de bine”[4].

4: Frica de Domnul e odrasla înţelepciunii,

ca şi bogăţia, mărirea şi viaţa.

5: Ciulini şi laţuri sunt în căile strâmbe,

dar cel ce-şi păzeşte sufletul se va feri de ele.

6: Pe copil învaţă-l după chemarea sa;

când va îmbătrâni, nu se va abate.

„Verset omis în Septuaginta şi tradus după Textul Masoretic”[5].

7: Bogaţii îi vor stăpâni pe săraci

şi slugile îşi vor împrumuta stăpânii.

„Evagrie: În veacul ce va veni, cei care s-au îmbogăţit cu totul în cunoaştere (gnoză) şi înţelepciune vor porunci acelora rămaşi necuraţi şi fără asemenea bogăţie.  Evagrie nu destăinuie totuşi cine vor fi slujitorii şi cine stăpânii, căci învăţătura aceasta e mistică şi adâncă (ibid., 237)”[6].

8: Cel ce seamănă rele, rele va şi secera

şi din plin va primi pedeapsa faptelor sale.

Domnul îl binecuvintează pe omul blând şi darnic,

dar [omul] va da seamă de prostia faptelor sale.

Stihurile 3-4 apar doar în Septuaginta, iar ultimul s-ar traduce, conform SEP 4: va pune capăt zădărniciei lucrărilor sale; Anania schimbă afirmaţia, căci, altfel, „sensul nu poate fi intuit exact. Evagrie dă o traducere-interpretare personală, care clarifică un pic versetul: Prin virtute şi cunoaştere Domnul pune capăt deşertăciunii lucrărilor sale (Schol. Pr. 238)”[7].

9: Cel care-l miluieşte pe sărac, el însuşi se va hrăni,

căci din pâinea lui i-a dat săracului.

Cel ce dă mită îşi câştigă biruinţă şi cinste,

dar ia sufletul celui ce a primit-o.

Ultimele două stihuri apar doar în Septuaginta. „Sensul pare a fi următorul, confirmat de câteva citate antice: insul care oferă mită corupe şi sufletul celui care o primeşte. Dar Evagrie dă un sens radical opus: smulge sufletul din ghearele demonilor care-l aveau în stăpânire, întrucât, după el, darurile sunt virtuţile (ibid., 239). Gramatical, ambele interpretări sunt posibile”[8].

10: Scoate-l din adunare pe zurbagiu, şi odată cu el va ieşi gâlceava;

că dacă stă el în adunare, pe toţi îi necinsteşte.

În şoc de zurbagiu, SEP 4 are: ciuma. „După Evagrie, ciuma este diavolul, care trebuie alungat din suflet (ibid., 240)”[9].

„Dacă unii stăruie în neascultare, criticând pe ascuns, nedându-şi pe faţă durerea (nemulţumirea) lor, să se îndepărteze din comunitate, pentru că provoacă îndoială între fraţi, zguduie autoritatea poruncilor şi se fac învăţători ai neascultării şi răzvrătirii”[10].

11: Domnul iubeşte inimile cuvioase

şi plăcuţi îi sunt toţi cei fără prihană.

Un rege cârmuieşte cu buzele.

12: Ochii Domnului ocrotesc priceperea,

dar El dispreţuieşte vorbele nelegiuite.

„Evagrie: Domnul care veghează asupra sufletelor noastre ne hrăneşte (păstoreşte) cu ştiinţa duhovnicească, ştiinţă pe care o dispreţuieşte cel care încalcă Legea (ibid., 241)”[11].

13: Leneşul îşi caută îndreptăţiri şi zice:

– E un leu pe drum şi un ucigaş pe uliţă…

„Evagrie: Duşmanul nostru, diavolul, dă târcoale ca un leu, căutând pe cine să înghită (cf. I Petru 5, 8); leneşul, terorizat de diavol, refuză să practice virtuţile (ibid., 242)”[12].

„Când e trimis la drum, leneşul zice: E un leu pe cale şi se află un tâlhar la răspântie. E ca cei ce ziceau: Am văzut nişte fii de uriaşi şi ne aflam înaintea lor ca nişte lăcuste (Numeri 13, 33). Aceştia sunt cei ce în vremea sfârşitului lor se află încă pe cale; sunt cei ce mereu voiesc să fie înţelepţi. De aceea nu voiesc să pună niciodată un început. Iar cel simplu, pornind la înot, trece marea în prima căldură a sufletului, nefăcându-şi nici o grijă de trup, nici întrebându-se în sine de va avea oare vreun folos din lucrarea lui sau nu. Ia seama să nu-ţi fie multa înţelepciune lunecare a sufletului şi cursă înaintea feţei tale. Ci, încrezându-te în Dumnezeu, pune cu bărbăţie început drumului stropit cu sânge, ca să nu te afli pururea lipsit şi gol de Dumnezeu”[13].

14: Groapă adâncă e gura nelegiuitului

şi-n ea cade cel urât de Domnul.

Rele căi sunt înaintea omului

şi lui nu-i place să se întoarcă din faţa lor;

dar el trebuie să se abată de la calea strâmbă şi rea.

15: Lipsa de gândire face inima tânărului s-o ia razna,

iar băţul şi învăţătura îi sunt departe.

16: Cel care-l înşală pe sărac îşi sporeşte averea,

dar dacă-i dă bogatului, şi-o micşorează.

„Interpretare formidabilă a lui Evagrie: diavolul ne înşală luându-ne avuţiile pe care nu el ni le-a dat; noi îl înşelăm pe diavol luându-i viciile pe care nu le avem de la el. Comentariu amplu despre escrocheria noastră duhovnicească (ibid., 245)”[14].

Pornind cu versetul următor, „începe a doua mare secţiune de strofe (22, 17 – 25, 10), comparabilă cu cea alcătuită din primele nouă capitole. Numeroase diferenţe, şi aici, între Textul Masoretic şi Septuaginta, ultima având unsprezece versete suplimentare. De asemenea, Septuaginta grupează în mod original conţinutul celor două colecţii atribuite lui Solomon în Textul Masoretic. ♦ Începutul primei colecţii, 22, 17 – 23, 14, a fost pe bună dreptate apropiat de culegerea egipteană Înţelepciunea lui Amenemope[15]:

17: Apleacă-ţi urechea la cuvintele înţelepţilor, ascultă şi cuvintele mele

şi lipeşte-ţi inima, ca să ştii că ele sunt bune.

„Pentru că am aplicat deosebirile de vârstă la omul lăuntric, este firesc să aplicăm şi numirile simţurilor la facultăţile sufletului. Astfel, când Cartea Proverbelor spune: Apropie urechea ta la cuvintele mele sau Cuvântul înţelept la urechea ascultătoare, trebuie să ştim că e vorba de partea ascultătoare a sufletului. Prin aceste cuvinte şi altele asemenea, Cartea Proverbelor dă tânărului un auz sănătos”[16].

18: Şi dacă ţi le vei pune la inimă,

împreună cu tine se vor veseli pe buzele tale,

19: pentru ca nădejdea ta să fie în Domnul

şi pentru ca El să-ţi facă ţie cunoscută calea;

20: şi scrie-ţi-le de trei ori,

pentru sfat şi cunoaştere, pe tăbliţa inimii tale.

De trei ori: „Evagrie raportează acest verset la împărţirea în trei domenii a filozofiei (etică, fizică, teologie). În ochii lui, Solomon este părintele filozofiei, prin Proverbe, Ecclesiast şi Cântarea Cântărilor. El ar fi fost ulterior imitat de greci (ibid., 247)”[17].

„Aşadar, de trei ori trebuie să-ţi scrii în suflet cugetările Sfintei Scripturi; în primul rând, şi omul cel mai simplu trebuie să fie zidit din carnea (sau litera) Scripturii – aşa numim noi înţelesul cel mai apropiat; în al doilea rând, cel care e cu ceva mai progresat să fie şi el oarecum educat prin sufletul său [al Scripturii – n. n.]; iar în al treilea rând, cei desăvârşiţi să fie educaţi după cele cu care se aseamănă, căci cei desăvârşiţi se zidesc din legea cea duhovnicească[18].  Loc clasic de prezentare a celor trei categorii de credincioşi, după concepţia trihotomistă a lui Origen.

21: Eu te învăţ, aşadar, cuvântul adevărului şi cunoaştere bună în auz,

pentru ca şi tu să poţi răspunde cuvintele adevărului celor ce te întreabă.

„Gândirea Duhului profetic şi învăţătoresc, care este exprimată acoperit şi nu poate fi înţeleasă de toţi, are nevoie, pentru a fi lămurită, de învăţătura pe care o dau artele şi ştiinţele. Care este ştiinţa de a răspunde? Aceea de a întreba! Iar aceasta este dialectica”[19].

22: Nu-l sili pe cel nevoiaş, fiindcă el e sărac

şi nici să-l necinsteşti pe cel neajutorat care bate la porţi;

23: fiindcă Domnul este Cel ce-i va judeca pricina,

iar tu la adăpost îţi vei mântui sufletul.

24: Omului mânios să nu-i fii însoţitor,

nici să locuieşti împreună cu prietenul gata de sfadă,

25: ca nu cumva să înveţi ceva din purtările lui

şi sufletului tău să-i agoniseşti laţuri.

„Cum că este păgubitor a trăi în comuniune cu cei care se arată fără frică şi cu dispreţ faţă de păzirea strictă a poruncilor se constată şi din cuvintele lui Solomon”[20].

26: Nu te pune chezaş din ruşine faţă de obrazul cuiva;

27: că dacă nu vei avea de unde plăti,

îţi vor lua chiar şi aşternutul de sub coaste.

„Astfel de acţiuni împovărătoare ni se întipăresc în suflet şi constituie un zapis sau un contract împotriva noastră, după cum vom fi judecaţi, ca şi cum ne-am fi obligat toţi în scris, prin semnătură proprie, la plata acestor datorii, recunoscând că trebuie să ne înfăţişăm înaintea judecăţii lui Hristos, având să răspundem fiecare pentru cele ce-am făcut în viaţa trupească, bine sau rău”[21].

28: Nu muta vechile pietre de hotar pe care părinţii tăi le-au pus.

„Evagrie interpretează în sensul nedepăşirii măsurii şi a păstrării cu fidelitate a credinţei în Sfânta Treime (ibid., 249)”[22].  „Nu depăşim hotarele veşnice, pe care le-au pus Părinţii noştri, ci ţinem predaniile aşa cum le-am primit. Căci dacă vom începe să dărâmăm clădirea Bisericii, chiar în lucrul cel mai mic, atunci încetul cu încetul se va distruge toată”[23].  „Pentru aceea, fraţilor, să stăm pe piatra credinţei şi pe tradiţia Bisericii, nedepăşind hotarele pe care le-au pus Sfinţii noştri Părinţi. Să nu dăm loc acelora care vor să introducă noutăţi şi să distrugă clădirea sfintei, soborniceştii şi apostoleştii Biserici a lui Dumnezeu. Căci, dacă s-ar îngădui fiecăruia să facă ce vrea, atunci, încetul cu încetul, se va distruge tot corpul Bisericii”[24].  „Nu vorbesc de hotarele puse înainte de venirea în trup a lui Hristos, deoarece despre predaniile din Legea veche Dumnezeu spune, blamând: Nu le-am dat porunci bune (Iezechiel 20, 25), potrivit învârtoşării inimii lor. Astfel, pentru că s-a schimbat preoţia, s-a schimbat cu necesitate şi Legea (Evrei 7, 12)”[25].  „Prin urmare, Dumnezeu, cunoscând toate  şi îngrijindu-se dinainte de folosul fiecăruia, ne-a descoperit să cunoaştem numai ceea ce este de folos şi a trecut sub tăcere ceea ce n-am putut să purtăm. Pe acestea, deci, să le iubim şi în acestea să rămânem, nemutând hotarele veşnice şi nedepăşind dumnezeiasca predanie”[26].

„Cuvântul Cel veşnic este astăzi ştiut Fiu; prin El se îmbogăţeşte Biserica; harul răspândit se înmulţeşte în sfinţi, le dă pricepere, le descoperă tainele, vesteşte timpurile, se bucură de cei credincioşi, se dăruieşte celor care-L caută, celor care nu sfărâmă hotărârile credinţei, nici nu depăşesc hotarele părinţilor”[27].

Pornind de la acest verset, cel ce doreşte a începe nevoinţele pentru a ajunge la îndumnezeire e sfătuit: „Şi tu, învăţând acestea cu înţelegere şi dorind să deprinzi partea cea bună, care nu se va lua de la tine, a liniştii ce duce la cer, urmează legilor bine orânduite, precum ţi s-a arătat. Îmbrăţişează întâi, cu bucurie, ascultarea; apoi, liniştea. Căci precum făptuirea este calea spre vedere (contemplare), aşa ascultarea e calea spre linişte. Nu trece, cum s-a scris, hotarele pe care le-au pus părinţii tăi; şi Vai celui singur (Ecclesiast 4, 10). În felul acesta, punând temelie bună, cu înaintarea vremii, vei pune şi acoperiş strălucitor zidirii Duhului”[28].

29: Omul care ştie să vadă şi care-i grabnic în faptele lui

trebuie să stea pe lângă regi,

iar nu pe lângă oamenii trândavi.

Aici suntem tentaţi să vedem în regi pe cei ce s-au împărtăşit de lumina Împăratului Hristos. Altfel, s-ar putea înţelege că e de laudă să-i slugărim pe puternicii momentului.


[1] SEP 4/I, p. 470

[2] Sf. Vasile cel Mare, Omilii şi Cuvântări, VI, 3

[3] SEP 4/I, p. 470

[4] Clement Alexandrinul, Stromate, I, 172, 3

[5] BBVA, p. 828

[6] SEP 4/I, p. 470

[7] SEP 4/I, p. 470

[8] SEP 4/I, p. 471

[9] SEP 4/I, p. 471

[10] Sf. Vasile cel Mare, Regulile mari, 47

[11] SEP 4/I, p. 471

[12] SEP 4/I, p. 471

[13] Sf. Isaac Sirul, Cuvinte despre sfintele nevoinţe, LVI

[14] SEP 4/I, p. 472

[15] SEP 4/I, p. 472

[16] Sf. Vasile cel Mare, Omilii şi Cuvântări, XII, 14

[17] SEP 4/I, p. 472

[18] Origen, Despre principii, IV, 2, 4; Filocalia, I, 11

[19] Clement Alexandrinul, Stromate, I, 45, 3

[20] Sf. Vasile cel Mare, Regulile mari, 6, 1

[21] Origen, Despre rugăciune, XXVIII, 5

[22] SEP 4/I, p. 473

[23] Sf. Ioan Damaschin, Cele trei tratate contra iconoclaştilor, II, 12

[24] Sf. Ioan Damaschin, Cele trei tratate contra iconoclaştilor, III, 41

[25] Sf. Ioan Damaschin, Cele trei tratate contra iconoclaştilor, II, 15

[26] Sf. Ioan Damaschin, Dogmatica, I, 1

[27] Epistola către Diognet, XI, 5

[28] Calist şi Ignatie Xanthopol, Cele 100 de capete, 14

 

Comentarii
  1. Ce-mi plac misterele! Un freamat usor, ma cuprinde, in preajma lor.

  2. […] vrea sa stiu si parerea lor:  Vania, Ioan Sorin,  Dale de cultură, Natasa, Caius,  Cristian Lisandru, Elisa, Theodora Marinescu, […]

  3. […] Ioan Sorin,  Dale de cultură, Natasa, Caius,  Cristian Lisandru, Elisa, HAI CA SE POATE!, […]

  4. […] ca Enya e pe primul loc, iar poza cu statuia are un farmec aparte, ma face sa-mi imaginez o poveste de demult. Gina înnobilează, cu scriitura-i poetică, admirabilă,  fotografia aleasă ca […]

  5. […] doar pentru cercul de cunoscuţi, ci pentru orice client al Dinar era limpede azi, în zorii zilei, că domnul Romeo Georgescu este întors pe […]

  6. […] vrea sa stiu si parerea lor: ALM, Brankardierul, Maia, Olimpiu, Vania, Ioan Sorin,  Dale de cultură, Natasa, Caius,  Cristian Lisandru, Elisa, HAI CA SE POATE!, […]

  7. […] de aburii râncezi ai vieţii […]

  8. helen spune:

    Buna ziua. Foarte frumoase comentarii si pline de har! Am o nedumerire. cu cateva ore in urma am citit comentarii la facerea si iesirea sii acuma nu mai sunt pe blog. Mi-a placut foarte mult comentariile si imi pare rau ca nu pot citi mai departe.

  9. Vania spune:

    Le-am mutat, Facerea şi Ieşirea, pe blogul principal:

    http://ivanuska.wordpress.com/

    Ar fi cam lung să explic de ce, dar voi muta toate Comentariile acolo, în ritm de o carte biblică pe săptămână.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s