Comentarii la Cartea Proverbelor lui Solomon – 19

Posted: 08/11/2010 in Proverbe

CAPITOLUL 19 – Săracii cinstiţi şi fiii bine crescuţi.

1: Mai bun e săracul în calea simplităţii lui

decât cel cu buze viclene şi cap fără minte.

2: Unde nu e ştiinţa sufletului, acolo nu este binele,

iar cel ce-şi grăbeşte picioarele se va împiedica.

3: Nebunia omului îi strâmbă căile

şi-n inima lui Îl învinuie pe Dumnezeu.

„Odată ce ne-a dăruit harul Său şi ne-a întărit spre aceasta Dumnezeu, putem combate puterea ce luptă împotriva noastră şi putem birui mâna diavolului, dacă nu voim să ascultăm pe cel ce ne cheamă spre plăceri, sau la vreun alt mod de păcate. Dacă îi predăm voinţa şi ne lăsăm prinşi în cursa lui spre răutate, cum vom învinovăţi pe altul pentru aceasta şi nu o vom atribui mai degrabă lipsei noastre de voinţă pătimirea acestora?”[1].

4: Bogăţia aduce belşug de prieteni,

dar săracul se trezeşte şi fără singurul său prieten.

„Evagrie: Bogăţia cunoaşterii (gnozei) şi a înţelepciunii sporeşte numărul îngerilor noştri, dar întinatul (săracul) este despărţit până şi de îngerul care i s-a dat în copilărie (ibid., 189)”[2].

5: Martorul mincinos nu va rămâne nepedepsit,

iar cel ce învinuie pe nedrept nu va scăpa.

„Pentru Evagrie şi Didim versetul se referă la acuzaţiile nedrepte care vor fi pedepsite în cele din urmă (Schol. Pr. 190; Epit. 19, 5)”[3].

6: Mulţi sunt cei ce se gudură pe lângă feţele regilor;

dar tot omul rău îi devine ocară altui om.

7: Tot cel care-l urăşte pe fratele sărac

departe va fi şi de prietenie.

Buna cugetare se apropie de cei ce o ştiu,

iar omul înţelept o află.

Cel ce face mult rău desăvârşeşte răul,

iar cel ce întărâtă cuvinte nu se va mântui.

„Pentru Didim, buna cugetare îl simbolizează pe Iisus pe care-L găsesc toţi cei ce fac binele (PG 39, 1040A)”[4].

8: Cel care-şi agoniseşte înţelepciune se iubeşte pe sine,

iar cel ce-şi păstrează lucrarea minţii va afla binele.

9: Martorul mincinos nu va rămâne nepedepsit,

iar cel ce aţâţă răutatea, de ea va pieri.

10: Celui fără minte desfătarea nu-i foloseşte la nimic

şi tot aşa dacă sluga începe să domnească cu semeţie.

„Şi ce este mai nebun decât carnea doritoare de plăceri şi tinereţea nestăpânită care poartă pretutindeni?”[5].

„Schimbarea purtărilor schimbă în mişcările [sufletului] fiilor oamenilor gândurile lor despre însuşirile lui Dumnezeu. Când sunt adânciţi în lipsuri, gândesc despre Domnul a toate că e aspru. Acest lucru vine de la har, care ştie ce hrană să dea fiecărei firi. Nu-i stă bine celui fără minte să trăiască în desfătări, nici ca sluga să stăpânească peste căpetenii, spune Solomon”[6].

11: Omul milostiv e mult-îngăduitor

şi lauda lui va trece pe deasupra nelegiuiţilor.

Lauda lui sau „fala sa: după Evagrie, dacă cel care se făleşte cum se cuvine se făleşte cu Domnul şi dacă Domnul nostru este Înţelepciune, atunci cel care se făleşte cum se cuvine se făleşte cu înţelepciunea (ibid., 194)”[7].

12: Ameninţarea regelui e ca răcnetul leului,

dar bunăvoinţa lui e ca roua pe iarbă.

„Evagrie: Domnul nostru S-a făcut foc mistuitor şi leu furios pentru păcătoşi […], dar lumină şi rouă pentru cei virtuoşi (ibid., 195)”[8].

13: Fiul fără minte e o ruşine pentru tatăl său,

iar prinoasele din simbria desfrânatei nu sunt curate.

Desfrânată: simbol al sufletului necurat, după Evagrie; plata este starea lui de păcătoşenie (ibid., 196)”[9].  „Pentru că nu orice dar este primit de Dumnezeu, ci darul adus din inimă curată”[10].

14: Părinţii le împart fiilor casă şi avere,

dar femeia îi este rânduită bărbatului de către Dumnezeu.

„Evagrie: A-i învăţa pe copii virtutea şi cunoaşterea lui Dumnezeu le revine părinţilor, dar a dărui copiilor înţelepciunea Îi revine Domnului. Femeia desemnează aici Înţelepciunea (ibid., 197)”[11].

„Acolo unde zice un înţelept că: De la Dumnezeu se dă bărbatului femeia – tot acela zice şi că nunta a făcut-o Dumnezeu şi că El este Cel ce uneşte bărbat cu femeie, deşi vedem pe mulţi care se unesc unii cu alţii în rău, şi nu în puterea Tainei Nunţii, şi acest fapt noi nu-l atribuim lui Dumnezeu”[12].

15: Bărbatului afemeiat îi stă-n cale laşitatea,

iar sufletul celui trândav va flămânzi.

Ca şi la 18, 8, e vorba despre bărbatul efeminat, traducerea de faţă nefiind tocmai exactă în acest caz. „Tema androginiei este din nou cuplată cu cea a leneviei, trimiţând şi la mitul platonician din Banchetul 191b”[13]

16: Cel ce păzeşte porunca, sufletul şi-l păzeşte,

dar cel ce-şi dispreţuieşte căile, acela va pieri.

17: Cel care-l miluieşte pe sărac Îl împrumută pe Dumnezeu

şi după ceea ce dă i se va răsplăti.

Darul este puritatea inimii, după Evagrie (ibid., 199)”[14].

Versetul e reamintit mai cu seamă în vremea posturilor, aşa ca, „odată cu înfrânarea de la bucate şi cu celelalte fapte bune, să fim darnici şi cu cei săraci, cunoscând câtă răsplată ne stă înainte dacă ajutăm pe nevoiaşi. Cel ce miluieşte pe sărac, spune Scriptura, împrumută pe Dumnezeu. Vezi ce împrumut neobişnuit şi nemaiauzit! Unul primeşte împrumutul şi altul este obligat să-l dea înapoi! Dar nu numai atât, ci şi aceea că acest împrumut nu aduce cu el nici nerecunoştinţa, nici vreo altă pagubă. Dumnezeu, apoi, nu făgăduieşte să dea, ca aici pe pământ, un procent de unu la sută, ci de o sută de ori mai mult decât împrumutul. Şi nu se mărgineşte la atâta, ci dă atât de mult în viaţa de acum, iar în veacul ce va să fie dă viaţă veşnică. Aici, pe pământ, dacă ne-ar făgădui cineva că ne dă numai de două ori cât l-am împrumuta, i-am da cu dragă inimă toată averea noastră, deşi de multe ori nerecunoştinţa e mare şi multe sunt poftele lacomilor. Mai mult chiar, aici pe pământ mulţi oameni de foarte bună credinţă nu întorc împrumutul, fie din nerecunoştinţă, fie că sunt împiedicaţi de multe ori de sărăcie. Dar cu împrumutul pe care-l facem Stăpânului tuturor nu se petrece lucrul acesta; împrumutul rămâne întreg şi Dumnezeu ne făgăduieşte să ne dea aici înapoi de o sută de ori mai mult decât am dat, iar în veacul ce va să fie ne pregăteşte viaţa veşnică. Ce cuvânt de apărare mai putem, oare, avea dacă nu ne silim, dacă nu ne grăbim să primim însutit în locul celor puţine, cele viitoare în locul celor de acum, cele veşnice în locul celor vremelnice, ci încuiem cu plăcere banii cu uşi şi cu zăvoare şi nu vrem să dăm acum celor săraci banii, care stau încuiaţi fără rost şi în zadar, ca să ne bucurăm în veacul viitor de ajutorul pe care aceştia ni-l pot da?”[15].  „Ai împrumutat pe Dumnezeu, El ţi-i datornic.  – Dar nu-mi dă întreg împrumutul acum!  – Şi asta o face tot în interesul tău. Un datornic ca acesta este Dumnezeu. Nu face precum cei mai mulţi oameni, care se silesc să înapoieze împrumutul, ci face totul şi-Şi dă toată silinţa ca să pună la loc sigur banii ce I-ai dat cu împrumut. De aceea o parte din împrumut ţi-o dă aici pe pământ, iar pe cealaltă o păstrează dincolo, în cer”[16].  „Impozitul ce-l plăteşti strângătorilor de biruri este o obligaţie; impozitul ce-l dai cerului este un împrumut; împrumuţi pe Dumnezeu. Dumnezeu îţi iscăleşte o poliţă, spunându-ţi: Cel ce miluieşte pe sărac, împrumută pe Dumnezeu. Dumnezeu îţi dă arvună şi garanţie, cu toate că e Dumnezeu.  – Ce arvună?  – Cele din viaţa aceasta, cele materiale, cele duhovniceşti, începătura celor viitoare. Pentru ce, dar, amâni, pentru ce pregeţi să împrumuţi pe Dumnezeu, când ai luat de la El atâtea daruri şi când mai aştepţi atâtea? Iată ce ai primit! Dumnezeu ţi-a plăsmuit trupul, a pus în tine suflet, te-a cinstit cu raţiune şi cu grai numai pe tine din toate vieţuitoarele de pe pământ; ţi-a dat să te foloseşti de toate cele ce vezi; ţi-a dăruit cunoaşterea Lui; a dat pe Fiul Lui pentru tine, ţi-a dăruit botezul, plin de atâtea bunătăţi; ţi-a dat sfânta împărtăşanie; ţi-a făgăduit împărăţia cerurilor şi bunătăţile cele negrăite. Când ai luat, dar, atâtea daruri şi mai ai atâtea de primit […] mai eşti încă zgârcit cu banii, care azi sunt, şi mâine nu mai sunt? Ce iertare vei avea? Te gândeşti desigur la copii şi de dragul lor şovăi? Învaţă-i şi pe ei să urmărească nişte câştiguri ca acestea. Dacă ai avea bani daţi cu împrumut şi aducători de dobânzi, iar cel pe care l-ai împrumutat ar fi bun platnic, ai prefera de mii de ori să laşi copilului tău în loc de bani poliţa de împrumut, ca să-i aducă multe venituri şi să nu mai fie silit să umble şi să caute alţi oameni pe care să-i împrumute. Dă, dar, copiilor tăi poliţa pe care ţi-a iscălit-o Dumnezeu şi lasă-le lor pe Dumnezeu datornic. Tu nu-ţi vinzi moşiile, ca să dai copiilor moştenire bani, ci le păstrezi, ca moşiile să le aducă venituri şi ca să-şi mărească cu ele şi mai mult averea. Pentru ce te temi, dar, să le laşi ca moştenire poliţa aceasta, mai bogată în venit ca o moşie şi aducătoare de atâtea câştiguri? Poate fi, oare, o mai mare prostie şi o mai mare nebunie? Şi ştii doar bine că poliţa aceasta o laşi şi copiilor tăi şi o iei şi cu tine când vei pleca de pe lumea aceasta. Aşa sunt cele duhovniceşti! Bogate şi darnice.  Să căutăm, dar, să nu sărăcim! Să nu fim nemilostivi şi cruzi cu noi înşine, ci să facem această bună neguţătorie, ca veniturile ei să le luăm şi cu noi la plecarea de pe lumea aceasta, şi să le lăsăm şi copiilor noştri pentru a avea parte şi de bunătăţile cele viitoare”[17].  „Când vrei să dai săracului pentru Domnul, datul este şi dar şi împrumut; este dar din pricină că nu mai nădăjduieşti să ţi se dea înapoi; este împrumut, din pricina marii dărnicii a Stăpânului Care îţi va plăti datoria în locul săracului: Dumnezeu, primind prin sărac puţin, îţi va da mult”[18].

18: Cât timp mai e nădejde, pedepseşte-ţi fiul,

dar în sufletul tău nu te înălţa pân-la trufie.

19: Omul răutăcios va avea multă pagubă,

dar dacă face răul îşi va pierde şi sufletul.

Va avea multă pagubă, adică „va fi privat de contemplarea fiinţelor, căci sufletul s-a smintit de tot, după Evagrie (ibid., 200). ♦ […] sufletul său: plus [al] Septuaginta semnificativ, care dă ideii de răsplată un sens religios-moral. Un ecou în Matei 16, 26: La ce-i va folosi omului dacă va dobândi întreaga lume, dar îşi va pierde sufletul?”[19].

20: Ascultă, fiule, învăţătura tatălui tău,

pentru ca măcar la urma urmelor să fii înţelept.

21: Multe gânduri sunt în inima omului,

dar sfatul Domnului rămâne în veac.

22: Roadă îi este omului milostenia,

iar săracul cel drept e mai bun decât bogatul mincinos.

23: Spre viaţă îi este omului frica de Domnul,

dar cel fără frică stă pe unde cunoaşterea nu-i de văzut.

„Dacă frica de Domnul conduce omul la viaţă şi dacă frica de Domnul este învăţătură şi înţelepciune, atunci viaţa omului este învăţătură şi înţelepciune (Evagrie, ibid., 2002)”[20].  „Cei ce presupun că legea dă naştere unei frici pătimaşe, aceia nici nu sunt în stare să înţeleagă legea şi, într-adevăr, nici n-au înţeles-o”[21].  Autorul Proverbelor „îndepărtează de învăţăturile dumnezeieşti pe cei necuraţi şi ticăloşi, pentru că nu sunt curăţiţi cu frica de Dumnezeu. Deci, de voieşti să dobândeşti înţelepciune, apropie-te cu frică mântuitoare, după ce te-ai curăţit de ruşinea păcatului”[22].

Cel lipsit de această frică e în afara cunoaşterii. Dar unul ca acesta nu trebuie socotit iremediabil pierdut şi condamnat, adeseori Hristos, prin Sfinţii Săi, întorcând „chiar pe cel pierdut (Luca 15, 6) aflat de ei, care înainte rătăcea pe munţi şi dealuri şi locuri pe care nu le cercetează Domnul”[23].

24: Cel ce cu nedreptate îşi ascunde mâinile-n sân

nu şi le va duce nici la gură.

25: Când îl baţi pe ticălos, omul simplu devine mai isteţ,

iar dacă-l vei certa pe omul înţelept, el va cunoaşte priceperea.

26: Cel care nu-şi cinsteşte tatăl şi se leapădă de mama sa,

acela va fi supus ruşinii şi ocării.

„După Evagrie, tatăl este Legea (masculin în greacă), iar mama este învăţătura. Lepădându-se de amândouă, fiul Îl necinsteşte pe Dumnezeu (ibid., 204)”[24].

27: Fiul care încetează să păstreze învăţătura tatălui său,

acela cu rele vorbe se va deprinde.

Vorbele rele sunt gândurile necurate, după Evagrie (ibid., 205)”[25].

28: Cel ce se pune chezaş pentru copilul nemintos dispreţuieşte dreptatea,

iar gura celor necredincioşi va înghiţi judecăţile.

29: Bice li se pregătesc neruşinaţilor

şi, tot aşa, pedepse pentru cei fără minte.

SEP 4 are, pentru al doilea stih: iar pedepsele pentru umerii celor fără minte. „Umerii celor fără minte: Clement interpretează alegoric, ca fiind tăria poftelor carnale (Pedagogul II, 93, 3)”[26].  „Scriptura numeşte umeri ai nebunilor tăria neastâmpărului şi stăruinţa puternică”[27].


[1] Sf. Chiril al Ierusalimului, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, XI, 9

[2] SEP 4/I, p. 461

[3] SEP 4/I, p. 461

[4] SEP 4/I, p. 461

[5] Sf. Vasile cel Mare, Regulile mari, 16, 1

[6] Sf. Isaac Sirul, Cuvinte către singuratici, II, 3, 27

[7] SEP 4/I, p. 462

[8] SEP 4/I, p. 462

[9] SEP 4/I, p. 462

[10] Sf. Vasile cel Mare, Omilii la Psalmi, V, 1

[11] SEP 4/I, p. 462

[12] Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Epistola către Romani, XXIII

[13] SEP 4/I, p. 462

[14] SEP 4/I, p. 462

[15] Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, III, 6

[16] Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, XV, 9

[17] Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, LXVI, 5

[18] Sf. Vasile cel Mare, Omilii la Psalmi, IV, 5

[19] SEP 4/I, p. 463

[20] SEP 4/I, p. 463

[21] Clement Alexandrinul, Stromate, II, 84, 2

[22] Sf. Vasile cel Mare, Omilii şi Cuvântări, XII, 5

[23] Sf. Simeon Noul Teolog, Cuvântări morale, I, 6

[24] SEP 4/I, p. 463

[25] SEP 4/I, p. 463

[26] SEP 4/I, p. 464

[27] Clement Alexandrinul, Pedagogul, II, 93, 3

 

Comentarii
  1. […] psalm al lui Zaharia în diaspora: menţiune în Codex Alexandrinus”[1].  „Laudă plină de uimire adusă atotştiinţei lui […]

  2. […] Comentarii la Cartea Proverbelor lui Solomon – 19 Mon Nov 08, 2010 7:49 am CAPITOLUL 19 – Săracii cinstiţi şi fiii bine crescuţi. 1: Mai bun e săracul în calea simplităţii lui decât cel cu buze viclene şi cap fără minte. 2: Unde nu e ştiinţa sufletului, acolo nu este binele, iar cel ce-şi … Continue reading → […]

  3. […] dar şi: Cristian Lisandru, Elisa, Carmen Negoiţă, Andi Bob, Grişka, Ana Usca şi Vania. […]

  4. […] dar şi celor care îi cinstesc:  Cristian Lisandru, Elisa, Carmen Negoiţă, Andi Bob, Grişka, Ana Usca şi Vania. […]

  5. […] Comentarii la Cartea Proverbelor lui Solomon – 19 […]

  6. […] Chrysthyan, Pro Atitudine, Ramona Sandrina Ilie, Augustin Radescu, Renata, Vania, Caius, Ana Usca, Ioan Sorin Usca, Natasha, Orfiv, Victor Ponta,  DRAGON, Hai ca se poate!, Elisa,  Dale de cultura,  Teo Negură, […]

  7. […] Chrysthyan, Pro Atitudine, Ramona Sandrina Ilie, Augustin Radescu, Renata, Vania, Caius, Ana Usca, Ioan Sorin Usca, Natasha, Orfiv, Victor Ponta,  DRAGON, Theodora Marinescu , Elisa,  Dale de cultura,  Teo […]

  8. […] altfel, se ştie că pregătindu-se pentru Campania din Egipt, în biblioteca de campanie pe care a luat- o cu sine, Biblia şi Coranul, au fost […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s