Comentarii la Cartea Proverbelor lui Solomon – 14

Posted: 03/11/2010 in Proverbe

CAPITOLUL 14 – Lauda iscusinţei în viaţă.

1: Femeile înţelepte zidesc case,

dar cea fără minte şi-o dărâmă cu mâinile ei.

2: Cel ce merge drept se teme de Domnul,

dar cel ce-n căile sale umblă strâmb va fi arătat cu degetul.

3: Din gura nebunilor, toiag de obrăznicie,

dar buzele înţelepţilor îi păzesc pe aceştia.

„Dacă ni s-a poruncit să stăm mai ales împreună cu sfinţii, apoi a batjocori pe un sfânt este păcat. Scriptura spune: din gura nebunului iese toiag de ocară, numind-o [gura] toiag care aduce ocara; pe acest toiag se sprijină şi se odihneşte ocara”[1].

4: Unde nu sunt boi, ieslea e curată,

dar unde sunt holde multe, acolo se arată tăria boului.

„E vorba de treieratul grâului, care-n vremile vechi se făcea sub picioarele boilor”[2].

5: Martorul de bună-credinţă nu minte,

dar mărturia strâmbă aţâţă minciuni.

6: La cei răi vei căuta înţelepciunea şi nu o vei afla,

dar priceperea e lesne de găsit la cei înţelepţi.

„Trebuie să îndepărtăm cu totul de la noi controversa şi sofistica, căci cuvintele sofiştilor nu numai că înşeală şi fură pe mulţi, dar le fac şi silnicie”[3].

Primul stih e aplicat şi dracilor, care „un singur scop au, în care sunt egali cei neegali şi necuvioşi: să piardă sufletele celor ce primesc sfatul lor cel atotrău, măcar că altor oameni li se fac pricinuitori de cununi, când sunt biruiţi de credinţa şi răbdarea celor ce nădăjduiesc în Domnul şi aceia lucrează şi se roagă împotriva lor, prin împlinirea celor bune şi prin împotrivirea cu gândurile”[4].

7: Toate lucrurile sunt împotriva omului fără minte,

dar buzele înţelepte sunt armele priceperii.

8: Înţelepciunea celor isteţi le descoperă căile,

dar gândul celor fără minte duce aiurea.

9: Casele nelegiuiţilor au nevoie de curăţire,

dar casele drepţilor sunt bineplăcute.

„Versetul a fost citat la Conciliul de la Cartagina (între 220-225), în legătură cu botezul ereticilor: Cei care au fost murdăriţi prin botezarea de către vrăjmaşi trebuie mai întâi curăţiţi şi abia apoi botezaţi (PL 3,1058B; şi Augustin, Despre botez 6, 14, 23)”[5].

10: Omul cu inima simţitoare îşi mâhneşte sufletul,

iar când se veseleşte nu are de-a face cu trufia.

11: Casele necredincioşilor se vor stinge,

dar locaşurile celor ce umblă drept vor dura.

12: Există o cale ce li se pare oamenilor dreaptă,

dar al cărei capăt duce în fundul iadului.

„Adevărul nu rezidă în aparenţe, ci în certitudini”[6].

13: Întristarea nu se amestecă cu voioşia,

dar bucuria, pân-la urmă, se întoarce-n plângere.

14: Omul îndrăzneţ cu inima se va sătura de căile sale,

iar omul bun, de gândurile lui.

15: Omul simplu dă crezare fiecărui cuvânt,

dar isteţul vine la gândul de-pe-urmă.

Finalul versetului e tradus în SEP 4: dar isteţul îşi poate întoarce gândul: „literal: isteţul ajunge la convertire/metanoia [metania]. Este prima ocurenţă a termenului, atât de important, μετανοία, convertire, în Septuaginta. Ulterior va reapare în Sirah şi Înţelepciunea [lui Solomon]. Dar aici nu este vorba de o răsturnare de ordin religios, ci de o simplă schimbare de opinie”[7].

16: Înţeleptul are teamă şi se fereşte de rău,

dar nemintosul se încrede în sine şi se adună cu nelegiuiţii.

„Nu te temi de Dumnezeu, ci te temi să nu cazi din harul lui Dumnezeu; iar cel care-i cuprins de această teamă se teme să nu cadă în păcate, se teme de păcate; iar cel care se teme de cădere vrea să fie fără stricăciune şi fără patimă”[8].

17: Cel grabnic la mânie lucrează cu nesocotinţă,

dar omul înţelept multe rabdă.

18: Cei fără minte împart răutate,

dar cei cu mintea isteaţă se ţin de pricepere.

19: Oamenii răi vor luneca în faţa celor buni,

iar necredincioşii vor sluji la uşile celor drepţi.

20: Prietenii îi vor urî pe prietenii săraci,

dar prietenii celor bogaţi sunt mulţi.

21: Cel care-l necinsteşte pe nevoiaş păcătuieşte,

dar fericit este cel ce-i miluieşte pe săraci.

22: Cei rătăciţi pun la cale lucruri rele,

dar cei buni pun la cale milă şi adevăr.

23: Tot cel ce se îngrijeşte are de prisos,

dar cel dezmierdat şi nepăsător va duce lipsă.

„În tradiţia monahală versetul e citit ca un îndemn la lupta duhovnicească (Vasile cel Mare, Regula mică 67; Ioan Casian, Conf. 7, 6)”[9].  „Ce este necurăţia a arătat legea când a folosit cuvântul pentru cele ce se întâmplă fără voia noastră din nevoia firească, iar ce este neruşinarea mi se pare că o arată preaînţeleptul Solomon, când o numeşte ceva dulce şi nedureros; aşa încât neruşinarea este o dispoziţie sufletească, ce nu are sau nu poate să suporte durerea luptei”[10].

24: Omul isteţ e cununa înţelepţilor,

dar pierderea de timp a nemintoşilor e rea.

25: Martorul de bună-credinţă mântuieşte un suflet de la rău,

dar înşelătorul aţâţă minciuna.

26: Nădejdea celui tare stă în frica de Domnul,

şi fiilor săi le va lăsa un reazem de pace.

27: Porunca Domnului e izvor de viaţă,

şi pe cel ce o are îl va face să se ferească de laţul morţii.

Porunca Domnului sau „hotărârea Domnului (literal: decretul Domnului, altfel spus, Legea lui Moise) devine poruncă nouă, poruncă a iubirii, după Clement Alexandrinul (Stromate II, 88, 1)”[11].

28: Slava unui rege e o naţiune numeroasă,

iar împuţinarea poporului înseamnă prăbuşirea celui puternic.

29: Omul cel mult-răbdător e mult şi în lucrarea minţii,

dar omul nerăbdător e lipsit de minte.

Îndelunga-răbdare (μακροθυμία) este una din virtuţile creştinului, în general, dar ea devine calitatea principală a martirului pentru credinţă (Origen, Exhortaţie la martiriu 43)”[12].  „Să se arate, dar, în noi curăţia deplină, ferită de orice fel de pângărire de păcat. Ca nişte fii ai îndelung-răbdătorului Dumnezeu şi fii ai îndelung-răbdătorului Hristos să ne arătăm îndelunga-răbdare în toate cele ce se întâmplă”[13].

„Îndelung răbdător este cel ce aşteaptă sfârşitul ispitei şi lauda stăruinţei. Bărbatul îndelung răbdător este cu mare înţelepciune, fiindcă toate cele ce-i vin asupra le aduce în legătură cu sfârşitul; şi aşteptându-l pe acesta, rabdă întâmplările supărătoare”[14].

30: Omul blând e doctor al inimii,

dar inima zglobie e un vierme al oaselor.

Vierme: „Literal: car (insecta care roade lemnul pe dinlăuntru)”[15].

31: Omul care apasă pe cel sărac Îl mânie pe Cel ce l-a făcut,

dar cel care-l miluieşte pe sărac, acela Îl cinsteşte.

32: Necredinciosul va fi aruncat în propria sa răutate,

dar cel ce-şi pune încrederea în credinţa lui, acela e drept.

Credinţa (aici): orice formă de adorare a lui Dumnezeu”[16].

33: În inima cea bună a omului se află înţelepciunea,

dar în inima celor lipsiţi de minte totul e totuna.

34: Dreptatea înalţă neamul,

dar păcatele împuţinează seminţiile.

35: Un slujitor grijuliu îi este bineplăcut regelui

şi prin buna lui purtare îndepărtează necinstea.

„Septuaginta diferă în multe locuri de Textul Masoretic, făcând din versetele 14, 35 şi 15, 1 un mic îndreptar pentru oportunismul politic. ♦ […] supleţea [BBVA: buna purtare], gr. ευστροφία: maleabilitatea, capacitatea de a-şi schimba atitudinea, versatilitatea, în sensul de oportunism mereu favorabil propriei persoane. ♦ Necinstirea [BBVA: necinstea] pare mai degrabă să-l vizeze pe slujitor, deşi este posibil şi alt sens: datorită inteligenţei slujitorului, regele poate restabili în favoarea sa o situaţie care-i fusese nefavorabilă. Versetul pare totuşi să-l aibă în centru pe slujitorul deştept şi descurcăreţ, în raporturile sale cu puterea, lecţia de oportunism continuându-se şi în versetul următor”[17].


[1] Clement Alexandrinul, Pedagogul, II, 53, 2

[2] BBVA, p. 811

[3] Clement Alexandrinul, Stromate, I, 47, 4

[4] Petru Damaschin, Învăţături duhovniceşti, I

[5] SEP 4/I, pp. 445-446

[6] BBVA, p. 812

[7] SEP 4/I, p. 446

[8] Clement Alexandrinul, Stromate, II, 40, 3

[9] SEP 4/I, p. 447

[10] Sf. Vasile cel Mare, Regulile mici, 67

[11] SEP 4/I, p. 447

[12] SEP 4/I, p. 448

[13] Origen, Exortaţie la martiriu,  XLIII

[14] Sf. Maxim Mărturisitorul, Capete despre dragoste, 323-324

[15] BBVA, p. 813

[16] BBVA, p. 813

[17] SEP 4/I, p. 448

 

Comentarii
  1. […] către alcătuitorii Bisericii.  „Primul verset sună ca un rămas-bun şi o concluzie a […]

  2. […] Comentarii la Cartea Proverbelor lui Solomon – 14 Wed Nov 03, 2010 6:41 am CAPITOLUL 14 – Lauda iscusinţei în viaţă. 1: Femeile înţelepte zidesc case, dar cea fără minte şi-o dărâmă cu mâinile ei. 2: Cel ce merge drept se teme de Domnul, dar cel ce-n căile sale umblă strâmb va fi arătat … Continue reading → […]

  3. […] Relativ plouaţi: Elisa, Gabriela Rus, Eftimie, Andi Bob, Melami, Gabriela Savitsky, Gabi123, Grişka, Orfiv, Oplisme, Călin Hera, Caius, Nataşa, Societate, Ada Pavel, Ana Usca şi Vania. […]

  4. […] Comentarii la Cartea Proverbelor lui Solomon – 14 […]

  5. […] Gabriela Elena, Gabi Ilies, Geanina, George, Giana, G1B2I3, Hai ca se poate, Hai la plimbare, Ioan Sorin Usca, Keltoi Land, Lu, Luka, Madi, Melami, Mika, Mikael, Mirela, Miss Sunshine, Mnealui, Monica […]

  6. […] Comentarii la Cartea Proverbelor lui Solomon – 14 […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s