Comentarii la Cartea Proverbelor lui Solomon – 10

Posted: 30/10/2010 in Proverbe

CAPITOLUL 10 – Despre dreptate.

„Începe aşa-numita primă colecţie solomoniană (10, 1 – 22, 16). Titlul din Textul Masoretic, Proverbele lui Solomon, lipseşte din Septuaginta. Traducătorul Septuagintei a încercat să dea mai multă coerenţă corpusului de proverbe, destul de neomogen în Textul Masoretic”[1]:

1: Fiul înţelept îşi înveseleşte tatăl,

iar fiul nebun îşi întristează mama.

2: Nelegiuiţii nu se vor folosi de averi,

dar dreptatea va izbăvi din moarte.

3: Domnul nu va ucide cu foame sufletul celui drept,

dar viaţa celor necredincioşi o va surpa.

Domnul nu va lăsa un suflet drept să piară de foame: Ciprian pune acest stih în legătură cu cererea din Tatăl nostru: pâinea noastră… După el, Proverbe 10, 3 este o garanţie că Tatăl nu-şi va lăsa înfometaţi credincioşii cu suflet drept (Rugăciunea domnească 21). ♦ o va răsturna [BBVA: o va surpa]: Evagrie vede în acest verset o dovadă a apocatastazei (ibid., 118)”[2].  Noi ne-am gândi, mai degrabă, la muncile iadului celui veşnic. Cât încă mai e vreme, adică în viaţa de aici, sunt necredincioşi a căror viaţă se răstoarnă, mişcată de Pronie. Dar necredinciosul surpat ca necredincios nu se mai răstoarnă, adică nu mai are posibilitatea revenirii.

„Nu-i poate lipsi celui drept hrana zilnică, fiindcă [aşa] este scris”[3]. Cu atât mai mult cu cât dreptul nu uită să-I ceară lui Dumnezeu aceasta în fiecare zi (Matei 6, 11; Luca 11, 3).  „Nu va omorî Domnul cu foame sufletul dreptului. Căci Se va da pe Sine însuşi ca pâine din cer şi va hrăni sufletele celor ce se tem de El”[4].  „Să ne desfătăm în Domnul, cugetând la cuvintele Duhului. Şi, primind poruncile şi învăţăturile mântuitoare care ne îndreaptă sufletele, să ne ferească Dumnezeu de postul cel cumplit, pe care şi profetul se sileşte să-l îndepărteze prin rugăciune, zicând: Domnul nu va omorî prin foamete sufletele drepţilor[5].

4: Sărăcia îl umileşte pe om,

dar mâinile celor îndemânatici se îmbogăţesc.

Celor îndemânatici: „Literal: celor bărbaţi; celor vânjoşi, întreprinzători”[6].  „Clement Alexandrinul aplică totuşi versetul la femei, mai precis, la femeia bărbătoasă (literal: bărbată) (mulier virilis), în Pedagogul II, 128, 1; 129, 1”[7].  „A numit curajoşi pe cei care dispreţuiesc averile şi pe cei care împart cu uşurinţă avuţiile lor”[8].  „Scriptura spune: sărăcia umileşte pe om, adică sărăcia zgârcitului, pentru că bogaţii o fac pe săracii când e vorba să dea, ca şi cum n-ar avea”[9].  „Nu lămureşte oare Domnul pe toate fără ocol? După cum lumea este alcătuită din contrarii, din căldură şi frig, din uscat şi umed, tot aşa şi oamenii, din oameni care dau şi oameni care primesc”[10].

5: Fiul şcolit va fi înţelept

şi pe cel neşcolit îl va avea slugă.

6: Fiul grijuliu scapă de zăduf,

dar fiul nelegiuit se vatămă în spulberul secerişului.

Nelegiuit aici îl desemnează pe omul care nu are o normă de conduită, criterii de a se conduce în viaţă; în opoziţie cu omul grijuliu (prudent, prevăzător, cu judecată)”[11].

Sau, „e vorba aici negreşit de cel ce se apropie de gnoză, că el, din pricina dorului de adevăr, are parte de primejdii, de frică, de suferinţe, de necazuri”[12]. Acesta ar putea fi închipuit prin fiul şcolit şi prin fiul grijuliu, care scapă de zăduf, însă întâi va avea de trecut prin el.

7: Binecuvântarea Domnului e pe capul celui drept,

iar gura necredincioşilor acoperită va fi cu plângere timpurie.

Plângere timpurie: plus al Septuaginta, care trimite la ideea dispariţiei numelui, adică a descendenţei, în versetul [8]”[13].

8: Pomenirea drepţilor e cu laude,

dar numele necredincioşilor se stinge.

„Pomenirea fiecăruia dintre sfinţi, în ziua de sărbătoare rânduită, este un prilej de mare bucurie, comună poporului şi cetăţii, supuşilor şi dregătorilor, fiind aducătoare de mare folos duhovnicesc. Căci, precum spune înţeleptul Solomon, pomenirea cuviosului cu laude şi lauda dreptului bucură poporul. Şi aşa cum noaptea se aprind făcliile şi luminează spre folosul şi bucuria tuturor celor de faţă, tot aşa şi viaţa bineplăcută lui Dumnezeu şi sfârşitul cel fericit pe măsură, şi harul dăruit acestora pentru curăţirea vieţii lor, asemenea unei făclii luminoase prezente în mijlocul nostru prin pomenire, aduce celor adunaţi, deopotrivă, înţelepciunea duhovnicească şi tot folosul”[14].

9: Cel înţelept la inimă primeşte poruncile,

dar cel ce nu-şi păzeşte buzele se-mpiedică şi cade.

„Nu mă gândesc să spun vorbe multe pentru că, dacă aş face-o, m-aş putea feri şi mai greu de păcat”[15].

10: Cel ce umblă drept, umblă cu încredere,

dar cel ce-şi strâmbă căile va fi astfel cunoscut.

11: Cel ce face semne cu ochi viclean, întristare le adună oamenilor,

dar cel ce mustră cu îndrăznire e făcător de pace.

Primul stih: „Ochii care privesc cu poftă, clipitul ochilor, care înseamnă a face semn cu ochii, nu sunt altceva decât desfrânare cu ochii, pentru că prin ochi pofta îşi aruncă departe săgeţile ei. Ochii sunt corupţi înaintea întregului trup”[16].

Versul al doilea: „Aceste sfaturi vi le-am dat, spune Pedagogul, deşi, gândindu-Mă la mântuirea voastră, am vorbit mai cu asprime; am făcut asta pentru că cel ce mustră cu îndrăznire face pace[17].

12: Izvor de viaţă este în mâna dreptului,

dar gura necredincioşilor va fi acoperită de nimicnicie.

13: Ura stârneşte gâlceavă,

dar iubirea îi acoperă pe toţi cei ce nu iubesc gâlceava.

„Dacă cineva sădeşte în sufletul său dragostea, chiar dacă a fost născut în păcate, chiar dacă a săvârşit multe fapte din cele oprite, poate să îndrepte ceea ce a greşit, dacă îşi măreşte dragostea şi face pocăinţă curată”[18].

14: Cel ce scoate înţelepciune din buze

îl bate cu toiag pe cel lipsit de inimă.

„Un comentariu anonim, transmis într-o catena (PG 64, 684D), glosează extraordinar pe marginea acestui verset: Spune ceva înţelept şi-l vei lovi pe duşman mai tare decât cu băţul. Nu vorba aspră doare, ci bunătatea”[19]. Desigur că acestea sunt valabile şi în funcţie de duşman, fiind destui aceia care ştiu doar de dresură.

15: Înţelepţii îşi tăinuiesc priceperea,

dar gura celui nesocotit se apropie de pustiire.

„Grigorie al Nyysei aplică prima parte a versetului la martiri şi înţelepţi, care nu-şi exteriorizează durerea (Hom. Cant. 15)”[20].  „Dacă deci ne-am făcut morţi firii de jos, strămutându-ne nădejdea vieţii de la pământ la cer, şi viaţa în trup s-a ascuns în noi, după cuvintele proverbului care zice: înţelepţii îşi ascund simţirea. De altă parte, aşteptăm să se arate în noi viaţa cea adevărată, care este Hristos, ca şi noi să ne arătăm întru slavă, prefăcându-ne într-o stare mai dumnezeiască. Deci aşa să auzim cele prezente, ca nişte morţi cu trupul, trăgându-ne, din cele ce se spun, spre înţelesul cel netrupesc. Căci cel mort patimilor şi poftelor va strămuta înţelesurile cuvintelor la ceea ce este curat[21] şi nepătat cugetând la cele de sus, unde este Hristos Cel aşezat la dreapta Tatălui, întru Care nu este patimă, uitând de gândurile coborâte şi josnice”[22].  Cuvântul referitor la martiri nu-l mai redăm, acela îndepărtându-se destul de mult de proverb; oricum, cei descrişi mai sus, vor primi cu uşurinţă şi martiriul, când s-ar cere aceasta, de vreme ce nu mai sunt legaţi de cele ale lumii.

Înţelepţii îşi ascund simţirea. Cei mulţi cer ca garanţie dovedirea adevărului, nu se mulţumesc cu simpla mântuire pe care o dă credinţa”[23]Gura celui nesocotit indică flecăreala şi glumele stupide: „Faţă de cei cărora le place să glumească, trebuie să tăcem şi să nu ţinem seama de cuvintele de prisos, aşa cum nu turnăm în paharele pline. Glumele de acest fel sunt primejdioase”[24].

16: Averea celor bogaţi e cetate tare,

dar sărăcia e pustiirea necredincioşilor.

„Bunăstarea materială e pusă pe seama prosperităţii morale”[25].

„Ce este această avere dacă nu Ierusalimul cel ceresc în care este împărăţia lui Dumnezeu? Bună este averea care face roade veşnice. Bună este averea care n-are nimic aici, fiindcă toată proprietatea este acolo”[26].

17: Faptele celor drepţi sunt făcătoare de viaţă;

dar roadele necredincioşilor, de păcate.

18: Învăţătura păzeşte dreptele căi ale vieţii,

dar învăţătura lipsită de mustrare se rătăceşte.

Variantă: Cel ce leapădă cercetarea, rătăceşte. „Că şi cuvântul lui Dumnezeu ne îndeamnă la dialectică”[27],  „ca să nu fim înşelaţi, ca să nu fim amăgiţi de cei ce spun viclenii spre vătămarea ascultătorilor. Şi trebuie să învăţăm ştiinţa de a mustra, de a combate, ca să putem respinge părerile false ale sofiştilor”[28].

19: Buzele drepte acoperă gâlceava,

iar cei ce grăiesc ocări sunt tare lipsiţi de minte.

Didascalia apostolilor (III, 15, 1-2) explică astfel al doilea stih al versetului: Cine blestemă un om fără nici un motiv se blestemă pe sine. ♦ Pentru Evagrie, duşmănia [BBVA: gâlceava] este răutatea, iar prietenia/iubirea, virtutea şi cunoaşterea lui Dumnezeu datorită cărora devenim prieteni ai lui Dumnezeu şi ai sfintelor puteri (ibid., 120)”[29].

Chiar cel doritor a rosti din Scriptură ori din vieţile Părinţilor e sfătuit: „Şi acestea să le grăim în chip prescurtat, aducându-ne aminte de cel ce a spus: Din multa vorbire nu lipseşte păcatul. Şi chiar dacă ne-ar spune gândul că cuvintele sau istorisirile sunt frumoase, să ne aducem aminte că nu suntem lucrători a celor grăite de noi şi să socotim că, chiar dacă zidim pe alţii grăind acestea, ne osândim şi mai mult, nefiind lucrătorii lor. Dar acestea să nu ne împiedice de la convorbirea despre cele dumnezeieşti. Căci e mai de folos să stăm de vorbă despre ele, decât despre cele fără rost. Însă, ca să nu cădem în semeţie, sau în gândul de a ne lăuda, trebuie să ne socotim aşa cum suntem de fapt, ca neîmplinitori ai celor grăite, deci ca unii ce le grăim spre osânda noastră”[30].

20: Din vorba multă nu vei scăpa de păcat,

dar cel ce-şi reţine buzele va fi prevăzător.

Vorbăria multă, gr. πολυλογία: comentariile patristice opun simplitatea şi scurtimea rugăciunilor creştine vorbăriei păgâne sau fariseice, în sens peiorativ. În mediul monastic versetul este luat à la lettre : tăcerea mântuieşte (cu acest sens, Clement Alexandrinul, Pedagogul II, 52, 3-4 ; Ambrozie, De officiis ministrorum I, 3). Augustin reia versetul în rugăciunea finală din tratatul Despre Treime (XV, 28, 51). Origen glosează pe marginea termenului poliloghie opunându-l simplităţii şi unicităţii Cuvântului-Dumnezeu (Com. Io. V, 4-5 şi Filocalia V, 3-4)”[31].   „Căci cui nu-i este vădit că vorbirea deşartă nu e fără vină?”[32].

„Una este înţelepciunea lui Dumnezeu, pe când înţelepţii şi stăpânii acestui veac sunt numeroşi, dar pieritori. Unul este cuvântul lui Dumnezeu, dar multe sunt cuvintele străine de Dumnezeu. De aceea, bine s-a spus că mulţimea cuvintelor nu scuteşte de păcătuire[33].  „Mă întreb dacă nu cumva multa vorbire însemnează cuvinte multe, chiar şi dacă ar spune cineva cuvinte sfinte şi de mântuire? Dacă aşa stau lucrurile, atunci oricine care lasă să-i scape multe cuvinte de folos, tot vorbă multă face”[34].  „Trebuie să ne ferim şi de a spune nerozii. Că spune Scriptura: cu vorba multă nu vei scăpa de păcat. Flecăreala va fi pedepsită. Cel care flecăreşte se satură de el însuşi”[35].  „Căci unde e vorba de mulţime şi greşelile pot fi multe. Căci cum ar fi cu putinţă ca prin cuvinte multe să fii scutit de păcătuire?”[36].

21: Argint lămurit este limba dreptului,

iar inima necredinciosului se va stinge.

„Dreptul sau este pus la încercare fiind curăţit de multe ori, ca argintul, ca să ajungă monedă a Domnului şi să fie marcat cu pecetea cea împărătească, sau arată că are o învăţătură pusă la probă, înţeleaptă, lăudabilă şi vrednică de primit, când învăţătura este curăţită bine de pământ, adică atunci când sufletul gnostic se sfinţeşte în multe chipuri, abţinându-se de la aprinderile cele pământeşti”[37].

22: Buzele drepţilor ştiu lucruri înalte,

dar cei fără minte mor în sărăcie.

„Dacă Domnul este adevărul şi înţelepciunea şi puterea lui Dumnezeu, precum şi este, să fie arătat că adevăratul gnostic cunoaşte pe Domnul şi, prin El, pe Tatăl Lui. Că el înţelege spusa buzele drepţilor cunosc cele înalte[38].

23: Binecuvântarea Domnului e pe capul dreptului;

ea îl îmbogăţeşte, şi întristare-n inimă nu i se va adăuga.

„Văzând multele căi ale virtuţilor dăruite de Domnul tuturor oamenilor, care au un singur scop şi duc toate spre unica ţintă a mântuirii, să nu fim fără grijă de mântuirea noastră, nici să nu pierdem timpul dat nouă spre mântuire, ştiut fiind că nu-l mai putem dobândi iarăşi”[39].

24: Nebunul face răul râzând,

dar înţelepciunea naşte în om lucrarea minţii.

„Creştinismul ascetic, şi nu numai el, condamnă râsul care însoţeşte desfrânarea. Cf. şi Clement Alexandrinul, Pedagogul III, 29, 2. Dar râsul nu e condamnat în sine. Într-o celebră apoftegmă, Antonie [cel Mare] explică unui vânător şi, implicit, propriilor săi discipoli, că sufletul încordat tot timpul riscă să pleznească la un moment dat, precum coarda unui arc. De aceea, asceza se cuvine agrementată la răstimpuri cu umor, în doze moderate (Pateric, Antonie 13)”[40].

Nebunul săvârşeşte nelegiuire prin râs. Astfel şi noi, când râdem la spectacole ruşinoase şi înjositoare săvârşim fărădelegi, şi nu mici fărădelegi, ci din cele mai demne de pedeapsă, fiindcă vedem lucruri aparent mărunte, dar care în realitate sunt foarte primejdioase”[41].  Comentariul poate părea multora căzut în desuetudine, dar sunt destule spectacole azi atingând decadenţa celor din Imperiul roman ajuns la crepuscul.

25: Necredinciosul se scufundă-n nimicnicie,

dar dorinţa dreptului e bineprimită.

26: Când trece furtuna, necredinciosul piere,

dar dreptul se fereşte şi pe totdeauna scapă.

27: Aşa cum agurida strică la dinţi şi fumul la ochi,

întocmai e fărădelegea pentru cei ce o fac.

28: Frica de Domnul adaugă zile,

dar anii necredincioşilor se vor împuţina.

Frica de Domnul adaugă zile, care sunt părţi ale Înţelepciunii. Prin urmare, frica de Domnul adaugă înţelepciune, după Evagrie (ibid., 122)”[42].

„După cum zilele sunt o porţiune a vieţii care merge înainte, tot aşa şi frica este început al dragostei; prin creştere ajunge credinţă, apoi dragoste”[43].

„Este, fără îndoială, un sfârşit al lumii. Dar Dumnezeu, văzându-ne pe noi făcând cele plăcute Lui, prelungeşte timpul. Căci s-a zis: Dreptatea adaugă zile, iar anii celor necredincioşi se vor împuţina. Fiindcă porunca lui Dumnezeu e cea care stabileşte hotarul vieţii omeneşti”[44].

29: Veselia petrece cu drepţii,

dar nădejdea necredincioşilor va pieri.

30: Frica de Domnul e întărirea cuviosului,

dar prăbuşire le vine celor ce săvârşesc răul.

„În limba originală, cuvios poate însemna şi sfânt[45].

31: Dreptul niciodată nu se va clinti,

dar necredincioşii nu vor locui pământul.

32: Din gura celui drept picură înţelepciune,

dar limba nedreptului va pieri.

„Orice timp este timp de încercare pentru oameni; nici chiar cel care cugetă zi şi noapte la legea lui Dumnezeu şi se străduieşte să îndeplinească cuvântul gura celui drept rodeşte înţelepciune, nici măcar acela nu este scutit de ispită”[46].

Limba nedreptului va pieri: s-a socotit a fi vizaţi aici sofiştii şi ereticii.  „În chip echivoc sofistica se numeşte înţelepciune, aşa cum e numit şi adevărul”[47].  „Învăţătura eresurilor este dreptate vicleană”[48].

33: Din buzele oamenilor drepţi picură daruri,

dar gura necredincioşilor e ticăloasă.

„După Evagrie, gura necredincioşilor simbolizează aici mintea, care o ia razna (ibid., 124)”[49].


[1] SEP 4/I, p. 433

[2] SEP 4/I, p. 433

[3] Sf. Ciprian al Cartaginei, Despre Rugăciunea domnească, XX

[4] Sf. Chiril al Ierusalimului, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, III, 4

[5] Sf. Vasile cel Mare, Omilii şi Cuvântări, II, 8

[6] BBVA, p. 803

[7] SEP 4/I, p. 433

[8] Clement Alexandrinul, Pedagogul, II, 129, 1

[9] Clement Alexandrinul, Pedagogul, III, 30, 4

[10] Clement Alexandrinul, Stromate, III, 55, 1

[11] BBVA, p. 803

[12] Clement Alexandrinul, Stromate, II, 35, 4

[13] SEP 4/I, p. 433

[14] Sf. Grigorie Palama, Omilii, XXVIII, 1

[15] Origen, Contra lui Celsus, V, 1

[16] Clement Alexandrinul, Pedagogul, III, 70, 2

[17] Clement Alexandrinul, Pedagogul, III, 86, 1

[18] Clement Alexandrinul, Care bogat se va mântui?, 38, 4

[19] SEP 4/I, p. 434

[20] SEP 4/I, p. 434

[21] De aici desele dificultăţi de comunicare între oameni, cei trupeşti coborând toate înţelesurile la măsura lor.

[22] Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire la Cântarea Cântărilor

[23] Clement Alexandrinul, Stromate, V, 18, 3

[24] Clement Alexandrinul, Pedagogul, II, 57, 3

[25] BBVA, p. 804

[26] Sf. Ambrozie al Milanului, Scrisori, LXIII, 93

[27] Origen, Contra lui Celsus, VI, 7

[28] Clement Alexandrinul, Stromate, I, 35, 5-6

[29] SEP 4/I, p. 434

[30] Sf. Varsanufie, Scrisori duhovniceşti, 469

[31] SEP 4/I, p. 435

[32] Sf. Chiril al Ierusalimului, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, XI, 3

[33] Origen, Despre rugăciune, XXI, 2

[34] Origen, Filocalia, V, 3

[35] Clement Alexandrinul, Pedagogul, II, 52, 4

[36] Sf. Vasile cel Mare, Epistole, 263, 4

[37] Clement Alexandrinul, Stromate, VI, 60, 1

[38] Clement Alexandrinul, Stromate, II, 52, 6

[39] Sf. Maxim Mărturisitorul, Răspunsuri către Talasie, 43

[40] SEP 4/I, p. 435

[41] Salvianus, Despre guvernarea lui Dumnezeu, VI, 11, 58

[42] SEP 4/I, p. 436

[43] Clement Alexandrinul, Stromate, II, 53, 3

[44] Sf. Varsanufie, Scrisori duhovniceşti, 642

[45] BBVA, p. 805

[46] Origen, Despre rugăciune, XXIX, 9

[47] Clement Alexandrinul, Stromate, I, 47, 4

[48] Clement Alexandrinul, Stromate, II, 79, 3

[49] SEP 4/I, p. 436

 

Comentarii
  1. […] fermă în mântuire, prezentată aici deja drept răscumpărare din păcate (cf. Matei 1, […]

  2. […] Comentarii la Cartea Proverbelor lui Solomon – 10 Sat Oct 30, 2010 8:49 am CAPITOLUL 10 – Despre dreptate. „Începe aşa-numita primă colecţie solomoniană (10, 1 – 22, 16). Titlul din Textul Masoretic, Proverbele lui Solomon, lipseşte din Septuaginta. Traducătorul Septuagintei a încercat să dea mai multă coerenţă corpusului de proverbe, destul de neomogen … Continue reading → […]

  3. […] Gabi123, Chat Noir, Tanya, Theodora Marinescu, Cristian Dima, Gând licitat, Vlady, Ana Usca, Vania şi […]

  4. […] Vania: Poate-i poza trucată, a mai fost un caz astă-iarnă… […]

  5. […] Gabriela Elena, Gabi Ilies, Gabi Savitsky, Geanina, George, Giana, G1B2I3, Gigi, Hai ca se poate, Ioan Sorin Usca, Keltoi Land, Luka, Madi, Marius, Melami, Melicovici, Mirela, Miss Sunshine, Monica Marinescu, […]

  6. […] Comentarii la Cartea Proverbelor lui Solomon – 10 […]

  7. […] Maria, Gabi Ilies, Gabi Savitsky, Geanina, George, Giana,G1B2I3, Gigi, Hai ca se poate, Ioan Sorin Usca, Keltoi Land, Luka, Madi,Marius, Melami, Melicovici, Mirela, Miss Sunshine, Calin Hera, […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s