Comentarii la Cartea Proverbelor lui Solomon – 5

Posted: 25/10/2010 in Proverbe

CAPITOLUL 5 – Fereşte-te de desfrânare, iubeşte curăţia!

1: Fiule, ia aminte la înţelepciunea mea,

spre cuvintele mele apleacă-ţi auzul,

2: ca să-ţi păzeşti cugetul bun;

eu din priceperea buzelor îţi poruncesc.

3: Nu lua aminte la femeia vicleană;

că din buzele femeii desfrânate picură miere

care până la o vreme îţi îndulceşte gâtlejul,

Femeia vicleană: SEP 4 are femeia uşoară: „Nu te uita la femeia uşoară este un plus al Septuagintei. Pentru Hipolit (Fr. Pr. 23), ea simbolizează idolatria şi erezia; sensul îi este probabil sugerat şi de apropierea sonoră dintre apostazie şi verbul αποστάζω, a picura, a curge picătură cu picătură, care se referă aici la mierea de pe buzele femeii desfrânate. ♦ desfrânată: literal, curvă. Textul Masoretic are străină. Femeia străină era asociată adeseori cu desfrânarea, cei vechi socotind că femeia cinstită şade la casa şi în ţara ei”[1].

„Elinii, pe de o parte, fură pe mulţi prin felul lor frumos de vorbire. Miere picură din buzele femeii desfrânate. Pe de altă parte, Iudeii înşeală pe cei care vin la ei, prin dumnezeieştile Scripturi, pe care le interpretează greşit; şi cu toate că le studiază din copilărie până la bătrâneţe, totuşi îmbătrânesc tot neînvăţaţi. Iar ereticii amăgesc inimile celor simpli prin vorbe bune şi plăcute în aparenţă. Ei acoperă cu numele lui Hristos, ca prin miere, săgeţile veninoase ale învăţăturilor lor necredincioase”[2].

4: dar pe care mai târziu o vei găsi mai amară decât fierea

şi mai ascuţită decât sabia cu două tăişuri.

Ca fierea: Textul Masoretic are ca absintul. Planta a fost adusă în Egipt abia sub puterea romană, aşadar după traducerea Proverbelor în greacă”[3].

„Căci deoarece tuturor celor săvârşite prin patimă le premerge o oarecare plăcere şi nu se poate afla nici un păcat despărţit de plăcere, din cele câte se săvârşesc prin mânie sau poftă, se numeşte fructul şi bun, după o judecată greşită a binelui, părându-le astfel celor ce văd binele în plăcere; dar, după aceea, în mistuirea amară a mâncării, fructul e aflat ca rău, după cuvântul Proverbului care zice că din buzele păcatului picură miere care până la o vreme îndulceşte gâtlejul, dar după aceea e aflată mai amară ca fierea de cei ce s-au îndulcit în chip rău. Fiindcă, deci, omul, despărţindu-se de roadele de tot felul ale bunătăţilor, s-a săturat cu rodul pricinuitor de stricăciune al neascultării, (iar numele acestui rod e păcatul făcător de moarte), îndată a murit vieţii mai bune, schimbând viaţa dumnezeiască cu cea neraţională, dobitocească”[4].  „Într-adevăr, ce câştig mai ai de pe urma plăcerii odată ce te-ai înăbuşit? Încetaţi, dar, de a vă mai face de râs! Încetaţi de a aprinde pe capul vostru iadul şi focul cel nestins! Să privim, deşi târziu, aşa cum trebuie la cele viitoare, îndepărtând ceea ce ne vatămă lumina ochilor, ca să petrecem viaţa de aici cu bună-cuviinţă, cu sfinţenie şi cu evlavie şi să avem parte şi de bunătăţile cele viitoare”[5].

5: Că nebunia îşi face picioare ce se coboară spre ea

cu moarte de iad,

Nebunia sau „sminteala (gr. αφροσύνη): este un plus al Septuagintei. În Textul Masoretic se vorbeşte în continuare despre femeia desfrânată. Introducând tema nebuniei, traducătorul abstractizează şi generalizează mesajul textului”[6].

6: iar urmele ei sunt nestatornice,

că ea nu pe căile vieţii umblă

şi alergările ei sunt rătăcitoare:

încotro, nici ea nu ştie unde.

„Este timpul să părăseşti urmele femeilor stricate şi viaţa de desfrâu. Mai cu seamă ochii trebuie păziţi; că e mai bine să alunece picioarele decât ochii”[7].

7: Aşadar, fiule, ascultă-mă pe mine

şi să nu-mi faci cuvintele deşarte.

8: Calea fă-ţi-o cât mai departe de ea

şi de uşile casei ei să nu te apropii,

„După Evagrie, calea reprezintă intelectul care se îndreaptă spre virtute (ibid., 59)”[8].

„Ceea ce înţeleptul sfătuieşte a face cu femeia desfrânată, zicând: Fereşte-ţi calea ta de ea şi nu te apropia de uşa casei ei, aceasta o zic şi eu pentru iubitorii de averi. Dacă cumva vei cădea pe nesimţite în noianul acestei nebunii, cu greu vei putea ieşi de acolo. După cum când eşti prins în vârtejurile apei nu vei putea scăpa uşor, oricât te-ai strădui, tot aşa, ba încă cu mult mai rău, când vei cădea în adâncimea acestei pofte nu vei putea scăpa, şi te vei pierde pe tine însuţi împreună cu toate ale tale. De aceea, vă rog, să ne păzim dintru început, şi să fugim de relele cele mici, fiindcă din cele mici se nasc cele mari”[9].

9: ca să nu-ţi dai viaţa pe mâna altora

şi traiul tău pe seama celor ce nu se îndură,

10: ca nu cumva străinii să-şi facă saţ din averea ta

şi rodul ostenelilor tale să intre în casă străină.

„Cel ce înşală pe alţii şi grăieşte cuvinte fără fapte, se îmbogăţeşte din nedreptate şi ostenelile lui vor trece în case străine, cum zice Scriptura”[10]. Astfel, ne putem îmbogăţi din cuvântul cuiva, fără ca şi acela să o facă, el nelucrând cele pe care le propovăduieşte. Socotim, însă, că şi a îmbogăţi pe alţii e mai mult decât a sărăci, duhovniceşte, cu toţii.

11: Că pe urmă o să-ţi pară rău,

atunci când carnea trupului tău se va topi

„După Evagrie, cei răi, prin vicii, macină carnea lui Hristos şi-i răspândesc sângele pe care îl dispreţuiesc (ibid., 61)”[11].   „Acesta este sfârşitul plăcerii nebuneşti”[12].

12: şi când vei zice: – O, cum de-am urât eu învăţătura

şi cum de-a ocolit inima mea mustrările?

13: N-am ascultat de glasul celui ce mă certa

şi spre cel ce mă învăţa nu mi-am plecat auzul;

„Fiecare dintre cei ajunşi [în iad], plângându-şi cum se cuvine nepăsarea pentru cele bune, [va] spune ceea ce aflăm în Cartea Proverbelor: N-am auzit glasul Celui ce mă certa şi al Celui ce mă învăţa[13].

14: pentru atât de puţin m-am copleşit de tot răul,

în chiar mijlocul soborului şi al adunării.

SEP 4 traduce: aproape am ajuns în răul cel mare…

„Evagrie interpretează astfel: a fost o vreme când răutatea nu exista şi va fi iarăşi o vreme când ea nu va mai exista. Dar n-a existat şi nici nu va exista nici o vreme când virtutea va fi absentă definitiv.  Dovadă acest aproape (literal: pentru puţin) de la începutul versetului, ca şi bogatului din Evanghelie căruia, deşi osândit în iad, îi este milă. Versetul constituie aşadar o dovadă care invalidează părerea existenţei răului absolut. Chiar şi în răutatea cea mai totală există o sămânţă de bine (ibid., 62)”[14]. Evagrie susţinea apocatastaza; în ce ne priveşte, socotim că omul poate ajunge la abisuri ale răului în care, cu propria voie, să încremenească pe vecie.

15: Fiule, bea apă din propriile tale vase

şi din izvorul propriilor tale fântâni.

Vasele: Textul Masoretic are puţuri. Imaginea vaselor pentru a simboliza soţia legitimă apare şi în Noul Testament: I Tesaloniceni 4, 4; I Petru 3, 7. Sensul direct este: Culcă-te numai cu femeia ta. ♦ După Evagrie, gnoza este şi izvor, şi fântână: pentru cei care se apropie de virtuţi (practicii), gnoza pare o fântână foarte adâncă, fără fund; pentru desăvârşiţi, un izvor (ibid., 63)”[15].

Izvorul tău: pentru Origen, este vorba de apa Scripturii, fântâna insondabilă a misterului treimic şi izvor al Revelaţiei care stinge setea neamurilor. Apele sunt trei: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, dar izvorul este unul singur, întrucât una este substanţa şi natura Treimii. De asemenea, la nivel psihologic, există mai multe fântâni înlăuntrul omului, din care ne potolim setea credinţei, cea mai extraordinară fiind fântâna cu apă vie, Iisus Hristos (Hom. Gen. 7, 5; Hom. Num. 12, 1)[16].  „De acum înainte să ne întoarcem la dumnezeieştile Scripturi şi să bem apă din vasele noastre şi din izvorul fântânilor noastre”[17], sau, cu alte cuvinte, să ne ferim de învăţăturile ereticilor.  „Puţurile sunt păstorii drept-credincioşi [ortodocşi – n. n.], aceştia se numesc pârâiaşele tale ca unii care primesc pentru tine de la Dumnezeu harul de a păstori; căci păstorul este şi se numeşte păstor din pricina celor păstoriţi. Fiindcă vrând Dumnezeu ca poporul să vină la cunoaşterea adevărului şi să se adape din curgerile năvalnice ale mântuirii, alege şi pregăteşte ca nişte pârâiaşe şi vase păstorii şi preoţii evlavioşi de-a lungul timpurilor, pune în ei harul şi darul Său, iar prin liturghisirea şi învăţătura lor dă întregului popor drept premiu cunoaşterea voilor Lui”[18].

„Cel ce a învăţat să sape, prin fapte şi contemplaţie, fântânile virtuţii şi ale cunoaşterii de sine, asemenea patriarhilor, Îl va afla înlăuntru pe Hristos, izvorul vieţii, din care ne îndeamnă Înţelepciunea să bem, zicând: Bea apă din vasele tale şi din izvorul fântânilor. Făcând aceasta, vom afla înlăuntrul nostru comorile ei”[19].

16: Din izvorul tău să ţi se reverse apele

şi pe uliţele tale apele să umble;

„Clement Alexandrinul citează versetul spre a legitima ideea protejării gnozei creştine de urechile profane (Strom. II, 2, 8)”[20].  „Că nu trebuie admişi, la izvorul cel curat, la apa cea vie, cei invidioşi, oamenii turbulenţi, oamenii cu moravuri lipsite de credinţă şi neruşinaţi în lătratul cercetării lor”[21].

17: să-ţi fie ele doar ţie singur avere

şi nici un străin să nu-ţi fie părtaş.

„Oamenii drepţi nu-şi fac rezervoare de apă, ci îşi sapă fântâni, străduindu-se să descopere adâncurile”[22].

18: Al tău să fie izvorul apei tale

şi cu femeia tinereţilor tale să te veseleşti,

„Dacă femeia denumeşte aici ştiinţa lui Dumnezeu şi dacă aceasta ne-a fost dată încă din tinereţe, atunci înseamnă că ştiinţa lui Dumnezeu este în noi de la origini (Evagrie, Schol. Prov., 64)”[23].

19: cu ea, căprioară iubitoare, cerboaică plină de haruri,

cu ea să-ţi petreci

şi a ta să fie ea socotită

şi cu tine să fie în toată vremea;

pentru că de iubirea ei înconjurându-te,

aşa te vei înmulţi.

„Septuaginta atenuează senzualitatea versetului în raport cu Textul Masoretic: Sânii ei să te sature mereu, îmbătându-te tot timpul de iubirea ei. ♦ Foarte frumoasă interpretare a lui Evagrie, conform sistemului său spiritual: căprioara şi mânza/mânzul simbolizează contemplaţia şi nepătimirea (ibid., 65)”[24].   Conform concepţiei celor vechi, „cerbul trage cu răsuflarea gurii lui animalele otrăvitoare care se ascund în găuri şi le scoate din ascunzişurile lor cu forţa suflării lui. […] Solomon, cu aceste cuvinte, ne învaţă că cerbii […] sunt destoinici pentru învăţarea teologiei”[25], care înlătură, sau atenuează, cel puţin, otrava păcatului.

20: Nu-ţi pierde vremea cu cea străină,

nici nu te lăsa cuprins de braţe pe care nu le cunoşti;

„Evagrie înregistrează două posibile interpretări: nu-ţi pierde vremea cu ştiinţa profană; nu întârzia pe drumul răutăţii (ibid., 68)”[26].

Clement citează diferit: Nu sta multă vreme cu cea străină: „te sfătuieşte să te foloseşti de cultura laică, dar să nu rămâi la ea şi nici să te opreşti la ea, pentru că darurile date de Dumnezeu la timpul potrivit, spre folos fiecărei generaţii, sunt învăţături pregătitoare pentru primirea Cuvântului Domnului”[27].

21: căci căile omului se află sub ochii lui Dumnezeu,

Cel ce ţine seamă de toate urmele lui.

22: Fărădelegile sunt cele ce-l vânează pe om

şi fiecare se leagă cu lanţurile păcatelor sale;

„Al doilea stih e citat frecvent de Părinţi pentru a sublinia responsabilitatea fiecărui ins faţă de păcatele sale (Origen, Com. Io. 28, 57; Grigore din Nazianz, Disc. 40, 33)”[28].  „Cel robit păcatelor e împovărat şi tras de ele”[29].  Dar, odată cu venirea lui Hristos, cei ce vor pot scăpa de legături: „Cununa crucii a luminat pe cei orbi din pricina neştiinţei, a dezlegat pe cei ţinuţi de păcate şi a izbăvit pe toată omenirea”[30].

23: unul ca acesta moare cu cei neşcoliţi

şi de mulţimea bunurilor lui s-a lepădat

şi din pricina nebuniei a pierit.

Neşcoliţi sau „neînvăţaţi: incorigibili, care n-au putut fi îndreptaţi prin educaţie[31].


[1] SEP 4/I, p. 416

[2] Sf. Chiril al Ierusalimului, Cateheze, IV, 2

[3] SEP 4/I, p. 416

[4] Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire la Cântarea Cântărilor

[5] Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, LXXIII, 4

[6] SEP 4/I, p. 416

[7] Clement Alexandrinul, Pedagogul, III, 69, 3

[8] SEP 4/I, p. 417

[9] Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Epistola către Romani, XII

[10] Marcu Ascetul, Despre legea duhovnicească în 200 de capete, 196

[11] SEP 4/I, p. 417

[12] Clement Alexandrinul, Stromate, I, 29, 8

[13] Sf. Chiril al Ierusalimului, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, V, 3

[14] SEP 4/I, p. 417

[15] SEP 4/I, p. 417

[16] SEP 4/I, p. 417

[17] Sf. Chiril al Ierusalimului, Cateheze, XVI, 10

[18] Teolipt al Filadelfiei, Discursuri către filadelfieni, I,  9

[19] Sf. Maxim Mărturisitorul, Capetele gnostice, 141

[20] SEP 4/I, p. 418

[21] Clement Alexandrinul, Stromate, II, 7, 4

[22] Origen, Contra lui Celsus, IV, 44

[23] SEP 4/I, p. 418

[24] SEP 4/I, p. 418

[25] Sf. Vasile cel Mare, Omilii la Psalmi, V, 6

[26] SEP 4/I, p. 418

[27] Clement Alexandrinul, Stromate, I, 29, 9

[28] SEP 4/I, p. 418

[29] Ava Dorotei, Felurite învăţături, I, 7

[30] Sf. Chiril al Ierusalimului, Cateheze, XIII, 1

[31] SEP 4/I, p. 418

 

Comentarii
  1. […] topografică e exactă pentru Ierusalimul vechi, cetatea lui David, situată pe colina mai puţin înaltă numită Ofel sau Sion, la sud de actuala esplanadă a […]

  2. […] Comentarii la Cartea Proverbelor lui Solomon – 5 Mon Oct 25, 2010 7:56 am CAPITOLUL 5 – Fereşte-te de desfrânare, iubeşte curăţia! 1: Fiule, ia aminte la înţelepciunea mea, spre cuvintele mele apleacă-ţi auzul, 2: ca să-ţi păzeşti cugetul bun; eu din priceperea buzelor îţi poruncesc. 3: Nu lua aminte la femeia vicleană; că … Continue reading → […]

  3. […] Interesaţi de limba fiarelor: Elisa, Ziarul, Madi, Teo Negură, Carmen, Tanya, Adele Onete, Gabriela Savitsky, Theodora Marinescu, Supravieţuitor, Melami, Cristian Lisandru, Flavius Obeadă, Onu, Ana Usca şi Vania. […]

  4. […] Povestea cu flăcăul cel năzdrăvan – IIAna Usca, Vania. […]

  5. […] Consiliul National al Blogosferei, Dispecer Blogosfera, Elisa, Theodora Marinescu, Vania,  Ioan Sorin Usca, Natasa, Orfiv, Supravietuitor, Popa Teapa, Transildania,   World of Solitaire, Teo, Mirela,  […]

  6. […] Elena, Gabi Ilies, Gabi Savitsky, Geanina, George, Giana, Gigi Rusu,  G1B2I3, Hai ca se poate, Ioan Sorin Usca, Keltoi Land, Lu, Luka, Madi, Melami, Mirela, Natasha, Nice, Orfiv,  Adela, Se-cret, Simion […]

  7. […] al Blogosferei, Dispecer Blogosfera, Elisa, Starea Natiunii, Sibilla, Hai ca se poate!, Vania,  Ioan Sorin Usca, Natasa, Orfiv, Supravietuitor, Popa Teapa, Transildania,   World of Solitaire, Teo, Mirela,  […]

  8. […] oarecum de-al locului, obişnuiam să mi le aleg singur din rafturile doldora de cărţi. Faptul în sine, făcea parte din ritualul vizitei la biblioteca respectivă. Trebuie să-ţi […]

  9. […] Ilies, Gabi Savitsky, Geanina, George, Giana,Gigi Rusu,  G1B2I3, Hai case poate, Ioan Sorin Usca, Luka, Madi, Melami, Mirela, Natasha, Nice, Orfiv,  Adela, Se-cret, Simion […]

  10. […] Savitsky, Geanina, George, Giana,Gigi Rusu,  G1B2I3, Hai case poate, Teo Negură, Ioan Sorin […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s