Comentarii la Cartea Proverbelor lui Solomon – 2

Posted: 22/10/2010 in Proverbe

CAPITOLUL 2 – Înţelepciunea se descoperă şi se învaţă.

Prima secţiune a acestui capitol (1-12): „Cele două căi. Compoziţia cap. 2, după Septuaginta, este originală în raport cu Textul Masoretic. Exclamaţia iniţială şi invocarea fiului (v. 17), fără corespondent în Textul Masoretic, scandează textul. Tema celor două căi este subliniată printr-o dublă personificare: sfatul bun şi sfatul rău (în greacă, la feminin). În liturgica romană, Proverbe 2,1-9 este citit la sărbătoarea sfântului Benedict (21 martie şi 11 iulie)”[1]:

1: Fiule, dacă tu vei primi graiurile mele

şi dacă din poruncile mele îţi vei face comoară,

Stihul al doilea: „literal: dacă poruncile mele ţi le vei ascunde, în sensul că ele se cer păstrate cu grijă, în taină, ca o comoară”[2].  „După Evagrie, înţeleptul trebuie să ascundă poruncile lui Dumnezeu de ochii demonilor, care, cunoscându-le, vor face totul spre a-l împiedica pe înţelept să le practice (ibid., 18)”[3].

2: dacă auzul tău va asculta înţelepciunea,

dacă inima ţi-o vei lipi de cunoaştere

„În sufletul ucenicului, cuvântul semănat se ascunde aşa cum se ascunde sămânţa în pământ; şi aceasta este o sădire duhovnicească. După părerea mea, în timpul semănatului cuvântului de învăţătură, sufletul în unire cu sufletul şi duhul în unire cu duhul vor dezvolta sămânţa aruncată şi-i vor da viaţă. Orice ucenic, datorită ascultării pe care o arată dascălului său, este fiu al dascălului”[4].

3: şi fiului tău i-o vei îmbia spre învăţătură;

dacă tu vei chema înţelepciunea,

dacă vocea ta i-o vei împrumuta cunoaşterii

şi-nfrigurat cu mare glas vei căuta priceperea

4: şi după ea vei scormoni cum cauţi argintul

şi-ntru adânc o vei scruta ca pe o comoară,

5: atunci vei cunoaşte frica de Domnul

şi cunoaşterea lui Dumnezeu o vei afla.

„Profetul a spus aceste cuvinte pentru a face deosebirea între simţirea dumnezeiască şi simţirea pe care o dă filosofia, pe care profetul cu glas mare şi măreţ ne învaţă să o cercetăm pentru a propăşi în evlavie”[5].   „Iar ca să înţelegem din Sfânta Scriptură că există un sens mai înalt şi altul trupesc trebuie să înţelegem cuvântul lui Solomon din Cartea Pildelor: atunci vei dobândi cunoştinţa de Dumnezeu[6].  „Cel ce vrea să cerceteze lucrurile în adâncime va zice: există un fel de simţ ceresc de care Scriptura ne spune, prin gura lui Solomon, că se împărtăşesc numai cei înduhovniciţi. Desăvârşindu-şi, dar, acest simţ dumnezeiesc, fericiţii prooroci priveau dumnezeieşte, ascultau dumnezeieşte, gustau şi simţeau la fel printr-un simţ care nu-i din lumea sensibilă şi pipăind pe Cuvântul cu ajutorul credinţei, încât plinătatea Lui se revărsa peste ei ca să-i vindece”[7].  „Făptura cugetătoare poate, progresând de la mic la mai mare şi de la văzut la nevăzut, să ajungă la o cunoaştere mai deplină. Pentru moment, ea petrece în trup, de unde e menită să urce, de la realităţile sensibile sau trupeşti, spre cele de dincolo de simţuri, care sunt netrupeşti şi duhovniceşti. Iar pentru ca să nu se pară că e greşit să numim realităţile duhovniceşti cu neputinţă de realizat, vom folosi ca exemplu un cuvânt din Pildele lui Solomon, unde se spune: vei dobândi cunoştinţa de Dumnezeu, căci realităţile duhovniceşti nu le gustăm cu simţuri trupeşti, ci cu un alt simţ numit duhovnicesc”[8].

„Se cuvine, deci, ca fiecare dintre voi să aşeze ca pe o temelie tare şi statornică frica şi dragostea în sufletul său şi să o hrănească cu fapte bune şi cu rugăciune neîncetată. Căci nu se sădeşte în noi în chip simplu şi de la sine dragostea de Dumnezeu, ci prin multe şi mari griji şi prin împreună-lucrarea lui Hristos, precum a spus Înţelepciunea”[9].

„Iubirea faţă de Dumnezeu nu se naşte în noi aşa, deodată, ci este nevoie de multă osteneală, de stăruinţă şi de ajutorul lui Hristos, după cum se spune în (cartea) Înţelepciunii [Proverbelor – n. n.] […]. Aflând cunoaşterea lui Dumnezeu şi pricepând teama de El, uşor vei reuşi să împlineşti pe cele ce urmează, adică iubirea de aproapele. Pentru că lucrul cel dintâi şi mare făcându-l, pe cel de al doilea şi mai mic, fără greutate îl realizezi”[10].

„Şi nici un lucru nu va fi de o trebuinţă egală pentru cei ce laudă viaţa fără prihană şi se hotărăsc să dobândească cele ce sunt cele mai bune şi mai înalte ca toate, şi să-şi umple mintea cu lumina dumnezeiască, ca acela de-a se adânci în cuvinte[le] de necuprins ale lui Dumnezeu şi de a-şi face Sfânta Scriptură ca pe un sfeşnic”[11].

6: Căci Domnul este Cel ce dă înţelepciunea

şi din El izvorăsc înţelegerea şi cunoaşterea;

Din El: „literal: de la faţa Lui; cuvântul prosopon = faţă înseamnă şi persoană[12].  „Ioan Gură de Aur comentează: Ajunge să vezi faţa lui Dumnezeu ca să devii înţelept, aşa cum ajunge să vezi soarele ca să te luminezi (Patm., p. 39)”[13].

„Se spune că: Dumnezeu dă înţelepciune şi că înţelepciunea şi înţelegerea purced din gura Lui, deoarece acea înţelepciune care vine de la oameni nu este duhovnicească, ci trupească şi omenească […] [adică] înţelepciunea care există în cele trupeşti pe baza cugetării omeneşti. Dar înţelepciunea şi înţelegerea duhovnicească, ocupându-se cu cele nevăzute şi duhovniceşti, dă celor care o primesc însăşi prezenţa, prin lucrare, a Duhului Sfânt”[14].  „Dacă cineva ştie bunătatea lui Dumnezeu, Cel care vrea ca toţi oamenii să se mântuiască şi să vină la cunoştinţa adevărului, şi dacă a învăţat purtarea de grijă a Duhului Sfânt, în împărţirea şi lucrarea darurilor lui Dumnezeu, acesta cunoaşte că întârzierea înţelegerii nu se datorează lipsei de grijă a binefăcătorului, ci necredinţei celor ce primesc binefacerile”[15].

7: El comoară le agoniseşte celor ce conduc spre mântuire

şi le ocroteşte drumul,

Ocroteşte sau apără: „gr. υπερασπίζω: sensul exact este a sta ca un scut în faţa duşmanului. Ioan Gură de Aur explicitează verbul plecând de la imaginea etimologică: Dumnezeu este ca un scut în faţa celui drept (Patm., p. 39)”[16].

8: ca să păzească El calea celor ce merg după dreptate

şi să păzească drumul celor ce se tem de El.

9: Atunci vei cunoaşte dreptatea şi judecata

şi călăuză le vei fi tuturor pe drumul cel bun.

Drumul cel bun e tradus în SEP 4 prin căile bune: „căi: am tradus astfel un cuvânt grecesc care înseamnă exact pistă sau ax. Ideea textului este că omul drept nu se îndepărtează niciodată de la axul drumului dumnezeiesc. ♦ După Evagrie, căile sunt poruncile lui Dumnezeu care ne conduc spre gnoză (ibid., 21)”[17].

Alt comentariu leagă cuvântul de virtuţi: „Că virtuţile drepte ţin mijlocul, e martor proverbul care zice: Atunci vei face toate căile bune. Deci toate se întemeiază pe cele trei puteri ale sufletului, din care se nasc şi pe care se zidesc, având ca temelie a clădirii lor cele patru virtuţi cuprinzătoare [cardinale], mai bine zis pe Hristos, prin care cele fireşti se curăţesc prin cele cu fapta, iar cele dumnezeieşti şi mai presus de fire se dăruiesc întru bunătatea Duhului”[18].

10: Că dacă-n cugetul tău va veni înţelepciunea

şi dacă priceperea i se va părea bună sufletului tău,

11: atunci sfatul cel bun te va păzi

şi cugetul cel drept te va apăra,

12: ca să fii tu izbăvit de calea cea rea

şi de omul al cărui cuvânt nu poate fi crezut.

„După Evagrie, îngerii spun întotdeauna lucruri sigure; demonii spun întotdeauna lucruri nesigure; iar oamenii, când sigure, când nesigure (ibid., 22)”[19].

13: O, cei ce părăsesc căile cele drepte

ca să meargă în căile întunericului!,

„Să fie, aşadar, calea noastră îngustă, virtutea deplină, cărarea strâmtă, credinţa sigură, poteca întărită, puterea minţii neşovăitoare, drumul drept. Fiindcă sunt de neîntors urmele virtuţilor. […] Să ne fie mersul nostru către cele de sus, fiindcă mai bine este a urca”[20].

14: cei ce se bucură de rău

şi se veselesc de dezmăţul nebun,

15: ale căror cărări sunt întortocheate

şi ale căror umblete sunt strâmbe:

Cei descrişi în versetele 13-15 au fost identificaţi cu ereticii care, „ca nişte viţei ce se despart de turmă şi plini de încredere în ei, pornesc cu avânt spre ceea ce le place lor şi, părăsind păşunea cea mai bună şi cu adevărat sănătoasă, se grăbesc spre spini şi mărăcini şi se lasă furaţi de discursurile unor învăţători mincinoşi şi neînţelepţi. Pe aceştia, însăşi Înţelepciunea i-a deplâns”[21].

16: Aceia te vor îndepărta de la calea cea dreaptă

şi te vor înstrăina de gândul cel bun.

„În Septuaginta, versetele 12 şi 16 marchează clar opoziţia între cele două căi: dreaptă şi strâmbă. În Textul Masoretic această opoziţie nu există aici”[22].

17: Fiule, să nu te apuce sfatul cel rău

al celui ce părăseşte învăţătura tinereţilor

şi uită făgăduinţa lui Dumnezeu;

Sfatul rău, gr. κακη βουλή: a doua personificare, opusă aceleia din 2,11. Înlocuieşte, în Septuaginta, figura femeii străine din Textul Masoretic, expresie care desemnează adesea, în ebraică, o femeie desfrânată. ♦ Pentru Hipolit, acest sfat rău este diavolul (Fr. Pr. 21, p. 79)”[23].

18: că acela şi-a pus casa în vecinătatea morţii,

iar cărările lui cu muritorii merg pe lângă iad;

Muritorii: SEP 4 are fiii pământului; textul ebraic are refaim, fantome: „Oricum ar fi, cuvântul ales de traducător trimite la ideea perisabilităţii, a morţii de care va fi cuprins oricine e supus sfatului rău[24].

19: nici unul din cei ce merg pe ele nu se mai întoarce,

nici va da peste cărări drepte,

fiindcă sorocul vieţii nu-l va mai apuca;

„Partea a doua explicitează şi dezvoltă în mod original textul ebraic”[25].

20: că dacă ei ar fi umblat pe căi bune,

ar fi dat peste cărările cele netede ale dreptăţii;

21: fiindcă cei buni vor locui pământul

şi cei lipsiţi de răutate vor rămâne pe el;

„Evagrie interpretează: cei fără răutate au rămas pe pământ, adică în interiorul gnozei dumnezeieşti; cei care au fost alungaţi din gnoză din pricina răutăţii lor se vor întoarce în ea făcând binele (ibid., 26)”[26]. Am amenda noi: se pot întoarce, deoarece arareori se întoarce cel căzut.

Cei buni „vor moşteni acel pământ ai cărui moştenitori sunt cei blânzi (cf. Matei 5,5)”[27].

22: dar căile necredincioşilor vor pieri de pe pământ

şi nelegiuiţii vor fi alungaţi de pe el.

„Textul grec se apropie de ultimul verset al Psalmului 1 mai mult decât de Textul Masoretic”[28].


[1] SEP 4/I, p. 406

[2] BBVA, p. 790

[3] SEP 4/I, p. 406

[4] Clement Alexandrinul, Stromate, I, 1,3 – 2, 1

[5] Clement Alexandrinul, Stromate, I, 27, 2

[6] Origen, Contra lui Celsus, VII, 34

[7] Origen, Contra lui Celsus, I, 48 – Este unul din locurile clasice în care Origen îşi expune concepţia sa despre cele cinci simţuri duhovniceşti.

[8] Origen, Despre principii, IV, 4, 10

[9] Sf. Grigorie de Nyssa, Despre nevoinţă

[10] Sf. Macarie Egipteanul, Epistola

[11] Sf. Chiril al Alexandriei, Glafire la Facere, I

[12] BBVA, p. 790

[13] SEP 4/I, p. 407

[14] Didim din Alexandria, Despre Duhul Sfânt, I, 10

[15] Sf. Vasile cel Mare, Regulile mici, 248

[16] SEP 4/I, p. 407

[17] SEP 4/I, p. 407

[18] Sf. Grigorie Sinaitul, Capete foarte folositoare în acrostih, 87

[19] SEP 4/I, p. 408

[20] Sf. Ambrozie al Milanului, Scrisori, XXVIII, 7-8

[21] Sf. Chiril al Alexandriei, Despre Sfânta Treime, I

[22] SEP 4/I, p. 408

[23] SEP 4/I, p. 408

[24] SEP 4/I, p. 408

[25] SEP 4/I, p. 408

[26] SEP 4/I, p. 409

[27] Sf. Vasile cel Mare, Omilii şi Cuvântări, XII, 14

[28] SEP 4/I, p. 409

 

Comentarii
  1. […] Gură de Aur interpretează ca dovada cea mai mare a Providenţei divine, a puterii şi înţelepciunii lui Dumnezeu, faptul că trebuia să se […]

  2. […] la noi la bloc un motan, Serghei, care zice că asta nu-i viaţă de pisică, cu guvernarea boc, şi că […]

  3. […] foarte posibil ca unora să le fi scăpat amănuntul, amintesc aici că, de curând, am fost antrenorul echipei de fotbal Viitorul, post preluat într-un moment […]

  4. […] Pete, Dispecer Blogosferă, Consiliul Naţional al Blogosferei, Theodora Marinescu, Cristian Dima, Vania, Ana Usca, Nataşa, Orfiv, Caius, Elisa, Adina Olivia, Tanya, Alexandru Marin, Amalgammax, Ana […]

  5. […] Blogosferei, Octavian, Dispecer Blogosfera, Elisa, Theodora Marinescu, Vania,  Mario Ovidiu Oprea, Ioan Sorin Usca, Natasa, Orfiv, Supravietuitor, Plano 10, Popa Teapa, Transildania,  Mircea Rusnac,  Oana […]

  6. Inside spune:

    Eveniment editorial: insidevatican.blogspot.com

  7. […] purtate pe ascuns, de Băsescu şi PSD, dar a ajuns Premier. Îndură şi acum, negocierile lui Băsescu, nu cu PSD, ci cu FMI; ce mai are de făcut? Ce urmează ? Să vină la Cotroceni, să-şi […]

  8. […] Blogosferei, Octavian, Dispecer Blogosfera, Elisa, Theodora Marinescu, Vania,  Mario Ovidiu Oprea, Ioan Sorin Usca, Natasa, Orfiv, Supravietuitor, Plano 10, Popa Teapa, Transildania,  Mircea Rusnac,  Oana […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s