Comentarii la Psalmi – 115

Posted: 18/05/2009 in Psalmii
Etichete:, , ,

PSALMUL 115 – Aliluia.

 

            „Corespunde Psalmului 116, 10-19 din Textul Masoretic. Recunoştinţa faţă de Dumnezeu caută moduri concrete de a se exprima”[1].

 

1: Crezut-am, de aceea am grăit,

dar eu foarte m-am smerit.

„În Versiunea Ebraică, psalmii 114 şi 115 alcătuiesc unul singur, aşa că începutul acestuia se cere legat, ca sens, de sfârşitul celui precedent. În ce anume a crezut psalmistul? În aceea că el va fi bineplăcut înaintea Domnului, că va locui în cerul Său cel sfânt, că va fi asemenea îngerilor. Cu toate acestea, el nu a căzut în păcatul mândriei, ci şi-a păstrat întreagă conştiinţa imensei distanţe dintre bunătatea lui Dumnezeu care-l înalţă şi condiţia sa de făptură mărginită, joasă, smerită, singura care cu adevărat îl mântuieşte. Pavel va cita primul stih al acestui verset (II Corinteni 4, 13) în sprijinul credinţei ca suport al mărturisirii şi curajului”[2].

Credinţa e unită cu smerenia. Dar, pentru început, să ne străduim să credem: „Fiindcă multe sunt piedicile care stau în calea smereniei, dar în calea credinţei nu se poate găsi nici un obstacol. Căci dacă vrem din suflet, numaidecât credinţa se şi lucrează în noi, fiindcă este un dar al Stăpânului şi o bogăţie a firii”[3].

2: Zis-am eu întru uimirea mea:

„Tot omul este mincinos”.

„Mincinos: Ioan Gură de Aur atrage atenţia că acest cuvânt (gr. ψεύστης) are mai multe sensuri: ori că omul a ajuns ca o umbră, ca un vis, ca o închipuire; ori că omul e înşelat, se înşală, se află în eroare; spunem despre o recoltă că ne-a minţit, adică ne-a înşelat aşteptările”[4].

3: Ce oare Îi voi da eu Domnului

pentru toate câte El mi-a dat?:

            „El este însă atât de bun încât nu cere nici o răsplătire, ci se îndestulează numai dacă este iubit pentru cele ce a dat”[5].  „Să cugete, deci, sufletul la toate binefacerile de care i-a făcut parte iubitorul de oameni Dumnezeu, începând de la naştere; sau din câte primejdii a fost izbăvit adeseori; sau în câte rele a căzut şi în câte greşeli s-a rostogolit fără să fie predat, după dreptate, duhurilor care l-au amăgit ca să-l piardă şi să-l ducă la moarte”[6].  De asemenea, să ne amintim de supremul dar făcut nouă: „Dumnezeu Tatăl nu Şi-a cruţat propriul Fiu pentru noi”[7].

4: Paharul mântuirii voi lua

şi numele Domnului voi chema.

            „Paharul mântuirii este potirul euharistic. Euharistie înseamnă mulţumire. Aşadar, singurul răspuns pe care noi I-l putem da lui Dumnezeu pentru toate binefacerile Lui este acela de a-I mulţumi împărtăşindu-ne cu Sfintele Taine după ce ne-am pregătit prin post, rugăciune şi spovedanie”[8].  „Expresia potirul mântuirii apare numai aici. Se referă, probabil, la cupa binecuvântării care însoţea jertfa de laudă. Aşa interpretează Ioan Gură de Aur. Cf. şi I Corinteni 10, 16. Unii Părinţi (Vasile, Ieronim) fac legătura cu expresia a bea paharul din Evanghelie (Matei 26, 39; 20, 22), care se referă la pătimire. Tradiţia creştină liturgică referă expresia la Euharistie”[9].

5: Făgăduinţele mele Domnului I le voi plini

în faţa întregului Său popor.

6: Scumpă este înaintea Domnului

moartea cuvioşilor Lui.

            „Scumpă este deci pentru noi moartea, dacă ne purtăm ca nişte sfinţi ai lui Dumnezeu şi dacă nu suntem nevrednici, încât să murim nu de moarte obştească, să zic aşa, şi lipsită de evlavie, ci de moarte aleasă, cea pentru creştinism, de dragul evlaviei şi al sfinţeniei”[10]. Dar cea mai scumpă înaintea Domnului e moartea lui Hristos: „Cum n-ar învrednici Dumnezeu şi Tatăl cu privirea Sa moartea Fiului Său? O cinsteşte numaidecât şi o învredniceşte de privire. Deci faptul că nu e lipsită de slavă moartea Lui se arată şi în aceea că are pe Tatăl ca văzător nemijlocit al ei”[11].  Iar „moartea cuvioşilor e ca un dar sfinţit adus lui Dumnezeu. Dar nu înţeleg, desigur, moartea după trup. Ci cuvântul ne indică, mai degrabă, moartea aceea pe care au ei de gând să o suporte, murind lumii, dar trăind lui Dumnezeu, întru cuvioşie şi sfinţenie. Căci e cu neputinţă să înfăptuim o viaţă sfântă, dacă nu am murit mai înainte lumii”[12].

7: O, Doamne, eu sunt robul Tău,

eu sunt robul Tău şi fiul slujnicei Tale;

Tu ai rupt legăturile mele,

„A-I sluji lui Dumnezeu este suprema libertate”[13].

8: Ţie-Ţi voi aduce jertfă de laudă

şi numele Domnului voi chema.

            „Mintea, în vremea rugăciunii, nu poate zice cu îndrăznire către Dumnezeu: ai rupt legăturile mele, Ţie îţi voi aduce jertfă de laudă, dacă nu rupe, din dorul celor mai înalte, legăturile fricii, ale trândăviei, ale somnului mult şi ale lăcomiei de mâncare, din care se naşte păcătuirea”[14].         

9: Făgăduinţele Domnului I le voi plini

în faţa întregului Său popor,

„Împlinirea făgăduinţelor se referă, de regulă, la aducerea unei jertfe – cf. Levitic 7, 16. Părinţii se gândesc însă la oferirea propriei fiinţe prin împlinirea poruncilor lui Dumnezeu”[15].

10: în curţile casei Domnului,

în mijlocul tău, Ierusalime.

În acestea se închipuie Biserica.


[1] SEP 4/I, p. 285

[2] BBVA, p. 750

[3] Sf. Simeon Noul Teolog, Cateheze, XXII

[4] SEP 4/I, p. 285

[5] Sf. Vasile cel Mare, Regulile mari, I, 2, 4

[6] Marcu Ascetul, Epistolă către Nicolae Monahul, 2

[7] Origen, Omilii la Geneză, VIII, 8

[8] BBVA, p. 751

[9] SEP 4/I, p. 285

[10] Origen, Exortaţie la martiriu, XXIX

[11] Sf. Chiril al Alexandriei, Glafire la Levitic, I

[12] Sf. Chiril al Alexandriei, Închinarea şi slujirea în Duh şi Adevăr, XII

[13] SEP 4/I, p. 286

[14] Ilie Ecdicul, Culegere din sentinţele înţelepţilor, 103

[15] SEP 4/I, p. 286

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s