Comentarii la Psalmi – 106

Posted: 16/05/2009 in Psalmii
Etichete:, , ,

PSALMUL 106 – Aliluia.

 

            „Acest psalm, cu care începe ultima parte a Psaltirii (a cincea), este unul de mulţumire adusă de mai multe categorii de oameni care au primit ajutor de la Dumnezeu: călători rătăciţi în pustiu (vv. 4-9), prizonieri (10-16), bolnavi (17-22) şi marinari aflaţi în furtună, categorie ce apare rar în Biblie, deoarece israeliţii nu se ocupau cu navigaţia (23-32). Se încheie cu tema pământului dăruit poporului lui Dumnezeu. Psalmul este ritmat de două refrene: al strigătului (vv. 6, 13, 19, 28) şi al recunoştinţei (vv. 8, 15, 21, 31)”[1].

            „Cuvintele introductive: În textul masoretic ebraic nu sunt cuvintele introductive. Termenul Aliluia, care apare în Septuaginta drept cuvânt introductiv, este, în textul masoretic ebraic, ultimul cuvânt al psalmului anterior”[2].

 

1: Mărturisiţi-vă Domnului, că este bun,

că în veac este mila Lui!

2: S-o spună cei ce-au fost izbăviţi de Domnul,

cei pe care El i-a izbăvit din mâna vrăjmaşului.

3: Din ţări i-a adunat,

de la răsărit şi de la apus, de la miazănoapte şi de la mare.

De la mare = de la miazăzi. Fericitul Augustin subliniază caracterul universalist al acestui text, universalitate ce va fi adusă-n lume de creştinism”[3].

            „I-a adunat din ţări, adică din deprinderile pătimaşe şi neîmpăcate şi mult felurite, unindu-i între ei şi cu slava Lui”[4].  „Citatul binevesteşte întoarcerea definitivă spre bine a neamului omenesc, căci izbăvire traduce în cuvânt rechemarea din robie”[5]

4: Ei au rătăcit prin pustie, în pământ fără de apă,

fără să afle vreo cale spre cetate de locuit.

5: Flămânzind şi însetând,

sufletul în ei li se sfârşea.

            „Imaginea păgânilor care nu-şi găsesc adevărata patrie: cunoaşterea lui Dumnezeu (Eusebiu, Atanasie, Hesychios [Isihie], Theodoret, Ieronim)”[6].

            „Adică: părăsind ei calea, iar calea este Domnul, ei au rătăcit în pustie, în afară de cercetarea lui Dumnezeu (în locuri necercetate de Dumnezeu). Pustia era în întregime uscată şi fără apă, lipsită de roua duhovnicească. De aceea cei ce rătăceau afară din cale n-au aflat cetatea lui Dumnezeu, în care este lăcaşul celor vrednici”[7].

6: Şi în necazul lor au strigat către Domnul,

iar El i-a scăpat din nevoile lor

7: şi i-a călăuzit pe calea cea dreaptă,

aşa ca ei să poată merge spre o cetate de locuit.

Cetate de locuit: „Sionul simbolizează tot pământul sfânt”[8].

            „O, minune! Un singur glas, ajungând la Dumnezeu cu pocăinţă, a schimbat toate relele în bine”[9]. Iar cale „numeşte pe Domnul Însuşi, de la care alunecaseră ei”[10].

8: Să-I dăm Domnului mulţumire pentru milele Sale

şi pentru minunile Sale spre fiii oamenilor,

            „Adică să nu ascundă în tăcere prin nerecunoştinţă binefacerea, ci să vestească peste tot harul, căci a umplut de bunătăţi sufletul lor care era gol”[11].

            „Îndemnul de a I se aduce mulţumire (sau laudă) lui Dumnezeu e repetat în acest psalm de patru ori, din partea a patru categorii de beneficiari ai bunătăţii divine: v. 8: cei ce rătăciseră prin pământ pustiu; v. 15: cei ce fuseseră robi; v. 21: bolnavii pe care Domnul i-a vindecat; v. 31: călătorii pe mare. Versetele 33-43 se constituie într-un imn de laudă pentru Cel ce stăpâneşte natura şi fenomenele ei”[12].

9: că suflet însetat a săturat

şi suflet flămând a umplut de bunătăţi.

„Firea omenească s-a depărtat de lumină şi şi-a plecat genunchiul în faţa păcatului. Ea nu mai era în dreapta rânduială, ci se înstrăinase de adevărata viaţă”[13]

10: Cei ce şedeau în întuneric şi în umbra morţii,

ferecaţi în sărăcie şi fier,

            Sunt „condamnaţii pentru crime grele, de natură să-i aducă nu numai în întunericul temniţei, ci şi în pragul morţii”[14].

            Necredincioşii „şed încă în întunericul moştenit şi în umbra morţii, pironiţi de pământ şi de lucrurile de pe pământ”[15].  Aceştia par a fi biruiţi mai cu seamă de lenevire, „căci atât întunericul cât şi lanţurile sunt piedică a lucrării”[16].  „Cei ce şed în întunericul patimilor şi au mintea orbită din pricina neştiinţei, sau mai degrabă n-au dobândit mintea lui Hristos (I Corinteni 2, 16), socotesc că nu are minte cel ce are mintea lui Hristos, şi că are minte pe cel ce nu o are pe aceasta”[17], adică iau întunericul drept lumină.  „Era în neputinţă de a se mişca cel cuprins de lanţul cel greu al răutăţii, iar legătura binelui este sărăcia, întipărindu-se în inimi ca un fel de fier. Cauza tuturor acestora era neascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu şi neplecarea la sfatul celui Preaînalt”[18]

11: – fiindcă amarnici se făcuseră împotriva spuselor lui Dumnezeu

şi mâniaseră sfatul Celui-Preaînalt,

12: da, în muncă grea li se înjosise inima,

slăbeau şi nu era cine să-i ajute –

„Viaţa unor astfel de oameni are, după cum este şi firesc, parte de osteneală şi umilinţă. Osteneală, fiindcă au fost lipsiţi de hrană, iar umilinţă, fiindcă n-au vrut să rămână în credinţa celui Preaînalt. Căci zice: inima lor a fost smerită în osteneli. Iar lipsirea de putere nu este altceva decât neputinţă (slăbiciune). Căci ce ajutor ar fi putut să afle ei, fiind fără putere?”[19].

13: în necazul lor au strigat către Domnul

şi El i-a mântuit din nevoile lor

14: şi i-a scos din întuneric şi din umbra morţii

şi legăturile lor le-a rupt în bucăţi.

            „Eliberarea celor robiţi (cf. şi v. 16) şi vindecarea bolnavilor (v. 20) sunt văzute în Biblie ca acţiuni specifice ale personajului mesianic: cf. Isaia 45, 2-3; 61, 1 citat şi asumat de Hristos în Luca 4, 18-21”[20].

            „Dar iarăşi o propoziţie următoare schimbă primejdiile în bucurii. […] Dumnezeu nimiceşte întunericul, desfiinţează moartea, dezleagă lanţurile”[21].

15: Să-I dea ei Domnului mulţumire pentru milele Sale

şi pentru minunile Sale spre fiii oamenilor,

16: că porţi de aramă a sfărâmat

şi zăvoare de fier a rupt.

            „Aceasta înseamnă că a pierit calea fărădelegii lor şi viaţa lor a fost preschimbată în cucernicie. Distrugerea aceasta a porţilor de fier este schimbarea vieţii spre dreptate”[22].  „Cum s-au sfărâmat porţile cele de aramă, cum s-au frânt zăvoarele cele de fier? Prin trupul lui Hristos! Atunci, pentru prima dată, s-a arătat nemuritor trupul, stricând tirania morţii”[23].  „Uită-te cât de precise sunt cuvintele! N-a spus: A deschis uşile cele de aramă, ci A sfărâmat porţile cele de aramă, ca să nu mai poată fi întrebuinţată închisoarea. N-a spus: A tras zăvoarele, ci A frânt zăvoarele, ca să piară toată puterea închisorii. De intri într-o închisoare fără uşi şi fără zăvoare, închisoarea nu te poate ţine. Iar când Hristos a sfărâmat porţile, mai poate un altul să le facă la loc?”[24]. O observaţie aici: Hristos n-a desfiinţat iadul, ci puterea aceluia de a-i ţine în robie pe drepţi. Cu propria-i voie, omul poate reface, pentru sine, porţile iadului!

17: El i-a ajutat să iasă din calea fărădelegii lor,

că pentru fărădelegile lor fuseseră umiliţi;

            „Boala ca pedeapsă directă a păcatului e o idee foarte înrădăcinată în mentalităţi; e contrazisă totuşi de Cartea lui Iov şi de unele pasaje din Evanghelii (e. g. Ioan 9, 2-3)”[25]. Sau, mai bine zis, boala nu e întotdeauna o urmare a păcatului, putând avea şi alte raţiuni.

18: sufletul lor a urât orice fel de mâncare

şi s-au apropiat pân-la porţile morţii;

19: şi-n necazul lor au strigat către Domnul

şi El i-a mântuit din nevoile lor;

20: L-a trimis pe Cuvântul Său şi El i-a vindecat

şi i-a izbăvit din stricăciunea lor.

            „Vezi pe Cuvântul cel viu şi însufleţit trimis spre mântuirea celor ce piereau (şi) care au fost izbăviţi din stricăciunea lor?”[26].   „Când a venit vremea îndurărilor lui Dumnezeu, Acesta a trimis pe Cuvântul Său, ca să ne tămăduiască pe noi de stricăciunile noastre”[27].  „Oare poţi întoarce aceasta în înţeles trupesc, să zici că a fost numai un om trimis de Dumnezeu pentru vindecarea neamului omenesc?”[28].   „Acestea […] arată veşnicia Cuvântului şi că nu e străin, ci propriu fiinţei Tatălui. Căci cine a văzut vreodată lumină fără strălucire? Sau cine îndrăzneşte să spună că e străin chipul de ceea ce subzistă? Sau cum nu e un aiurit cel ce spune că Dumnezeu a fost vreodată fără Cuvânt (Raţiune) şi fără Înţelepciune?”[29].

21: Să-I dea ei Domnului mulţumire pentru milele Sale

şi pentru minunile Sale spre fiii oamenilor

22: şi jertfă de laudă să-I jertfească

şi-ntru bucurie să vestească lucrurile Sale.

23: Cei ce se coboară la mare în corăbii

făcându-şi lucrarea lor în ape multe,

„În loc să lucreze raiul, în care au fost aşezaţi la început, ei şi-au făcut lucrarea în apă (mare). Iar mare numeşte viaţa aceasta materială, tulburată de toate vânturile ispitelor şi umflată de patimi neîntrerupte”[30].

24: aceia au văzut lucrurile Domnului

şi minunile Lui întru adânc;

„Căci adâncindu-se în răutatea vieţii şi suferind naufragiile cele rele ale sufletului, au văzut asupra lor faptele iubirii de oameni ale Aceluia care ne-a mântuit pe noi din adâncuri”[31].

25: El a zis, şi vânt de furtună s-a stârnit

şi valurile mării s-au înălţat;

26: pân-la ceruri se urcă

şi până-n adâncuri se coboară,

iar sufletul lor în tot ce e mai rău li se topea;

            „Aceste cuvinte nu se referă la Dumnezeu, ci la vrăjmaşul, care nu suflă de-a dreptul, ci se învârteşte în vârtej iute şi cade apoi cu putere în apă. Fiindcă aerul aruncat pe apă ca o stâncă mare, din pricina greutăţii lui, marea îşi ridică nivelul şi este sfâşiată de puterea vântului şi, unde o loveşte vântul cel greu, apa ţâşneşte ici şi acolo în sus prin greutatea cu care cade aerul peste ea. […] În adevăr, stârnirea unor astfel de valuri, – adică valurile patimilor – sunt pricina pogorârii în adânc. Iar adâncul în multe locuri ale Scripturii am aflat că este focul dracilor”[32].

27: tulburaţi erau şi se clătinau ca omul când e beat

şi toată înţelepciunea le-a fost înghiţită.

            „Cei ce au fost scoşi odată din mare n-au ajuns la nici un dor de mântuire, ci înţelepciunea lor a naufragiat şi a pierit de mai înainte”[33].

28: Şi-n necazul lor au strigat către Domnul

şi El i-a scos din necazurile lor;

            „Se întâmplă uneori ca, înmulţindu-se ispitele, omul să se depărteze de la scaunul de-a dreapta, chiar dacă e sârguitor, adică să iasă din rânduiala lui, cum zice Scriptura. Aceasta, ca să nu ne încredem în noi înşine şi să nu se laude Israil, zicând: mâna mea m-a izbăvit pe mine. Dar nădăjduieşte că vei fi aşezat iarăşi în starea frumoasă de mai înainte, fiind alungat şi căzând de la tine cel viclean, prin porunca dumnezeiască”[34].

29: El i-a poruncit furtunii, şi ea s-a făcut adiere

şi valurile ei au tăcut;

30: şi ei s-au veselit că se alinaseră,

iar El i-a călăuzit la limanul vrerii Sale.

            „Şi iarăşi, după ce au căzut în rele atât de mari, mântuirea lor din nenorocirea aceasta fără scăpare a fost să strige către Domnul […]. Şi pe loc furtuna s-a prefăcut în vânt favorabil pentru navigat şi s-a liniştit marea, potolindu-şi valurile”[35].

31: Să-I dea ei Domnului mulţumire pentru milele Sale,

pentru minunile Sale spre fiii oamenilor;

32: să-L înalţe în adunarea poporului,

în scaunul bătrânilor să-L laude.

            „Psalmistul porunceşte ca poporul şi adunarea să aducă laudă harului pentru acestea. Prin cuvântul adunare nu desemnează numai starea de atunci a adunărilor. Căci în scaunul celor înaintaţi cu raţiunea sunt propovăduite aceste minuni ale lui Dumnezeu prin care sunt dovedite ca sigure credinţele lor care aud despre ele (despre aceste minuni)”[36].

33: El a prefăcut râuri în albii pustii,

curgeri de ape, în pământ însetat,

            „Râuri numeşte sensurile patimilor şi izvoare de apă înşirarea răutăţilor, când oamenii, făcând rele după rele, lungesc şirul de răutăţi ca şi cum ar curge”[37].  „Dar a făgăduit şi Dumnezeu că va (pre)face pustiul în loc apătos şi pământul însetat în râu. Fiindcă s-a înmulţit în noi, cei chemaţi din neamuri, harul Mântuitorului şi ca un râu ne îmbată cu îmbelşugare, revărsându-se în unde de sus”[38].

34: pământ roditor, în sărătură,

din pricina răutăţii celor ce locuiesc pe el.

35: El a prefăcut un pustiu în iezere de apă,

şi pământ scorojit, în curgeri de ape,

            „Iar sufletul cel sărat şi însetat, primind în sine setea cea preafericită, devine un loc udat de mulţimea de virtuţi”[39].

36: şi i-a aşezat acolo pe cei flămânzi;

iar ei au întemeiat cetăţi de locuit

„Iar pământul acesta devine cetate în care locuiesc cei însetaţi de dreptate. Căci locuitor în preajma unui astfel de loc şi a unor asemenea ape nu devine nici un om cu greţuri şi cu stricăciune, care are sufletul sătul de răutate”[40].

37: şi au semănat ţarine şi au sădit vii

şi au făcut roadă de sămânţă.

            Arată „prin aceste cuvinte taina poruncilor dumnezeieşti şi viaţa cea îmbunătăţită. Căci porunca lui Dumnezeu este sămânţa viitoarei bune rodiri, iar virtutea este via, care prin ciorchinii ei cuvântători varsă vinul în butea înţelepciunii”[41].

38: Iar El i-a binecuvântat, şi ei s-au înmulţit foarte

şi numărul vitelor lor nu l-a micşorat.

Vită „numeşte funcţiunea subordonată a mişcărilor sufletului, atunci când sufletul foloseşte toate organele noastre în vederea virtuţii. Dobitoc (vită) este furia când este sub jugul raţiunii. Alt dobitoc de acest fel este dorinţa, care duce în cârcă şi poartă sufletul, ca să zicem aşa, înălţându-l în sus, când hăţurile minţii îl mână spre cele de sus. Şi toate celelalte mişcări ale sufletului sunt dobitoace care cresc prin binecuvântare, atunci când ne slujesc spre fapte mari”[42].

39: Şi ei din nou au fost împuţinaţi

şi încovoiaţi de necazuri, rele şi dureri.

            „Prin ideea de împuţinare desemnează umilinţa şi căderea de la înălţime la smerenie, căci puţin înseamnă umil, după înţelesul cuvântului. Iar prin chinuire arată obişnuinţa cu răul. Prin necaz şi durere numeşte culmea de cădere de la virtute”[43].

40: Dispreţ au revărsat asupra mai-marilor lor,

iar El i-a făcut să rătăcească în pământ neumblat, unde nu-i nici o cărare.

            „Fiindcă a crezut că-l va robi pe duşman fără ajutorul divinităţii şi fără încuviinţarea lui Dumnezeu, a căzut el însuşi rob. Gândind că va avea prin sine însuşi cea mai înaltă înţelepciune şi chibzuinţă, a căzut în păcatul nesăbuinţei şi lanţurile pe care le pregătise pentru alţii l-au legat pe el însuşi”[44].  Asupra mai-marilor sau a căpeteniilor răutăţii dispreţul se revarsă: „Prin aceste cuvinte, Psalmistul ne învaţă că ceea ce este în esenţă există cu adevărat; iar dacă ceva încetează de a mai fi în esenţă, încetează de a exista. A fi rău înseamnă a nici nu exista defel, fiindcă răutatea nu există în esenţă, ci inexistenţa binelui se numeşte răutate. Fiindcă precum cel ce este în esenţă există cu adevărat, tot aşa cel ce este în neexistenţă nu există, ci piere. Iar răutatea este acea inexistenţă, cum zice cuvântul. […] Din punct de vedere moral, nimicirea este şi inexistenţa virtuţii. Aşa ceva a căzut peste începătorii răutăţii – adică peste primii oameni – când s-a revărsat ca un râu murdar, care s-a transmis şi peste urmaşi”[45].

41: Dar pe cel sărac l-a ajutat să iasă din sărăcie

şi familia i-a făcut-o cât o turmă.

„Grigore al Nyssei (1, VIII) interpretează: Domnul îi vine în ajutor săracului prin sărăcia Sa (cf. II Corinteni 8, 9: …prin sărăcia Lui să ne îmbogăţim)”[46].

42: vedea-vor drepţii şi se vor veseli

şi toată fărădelegea îşi va astupa gura.

            „Prin aceste cuvinte ne învaţă că dreptul, privind spre această iubire de oameni (a lui Dumnezeu), se va teme. Căci teama este un mare păzitor al bunătăţilor, înţelepţind pe cel aflat în suferinţă ca, din aducerea aminte a celor trecute, să ia seama la cele viitoare”[47].

Vedea-vor drepţii…: „Şi cine vede just, dacă nu cel care se uită cu o privire neprihănită şi cu ochi curaţi?”[48].

            Toată fărădelegea îşi va astupa gura ei, „după cuvântul Psalmistului, neavând nimic de osândit în cei aleşi prin credinţă şi îmbrăcaţi prin aceasta în lauda dreptăţii”[49]. Se vor şterge, ca şi cum n-ar fi fost, toate greşalele celor intraţi în Împărăţie.  „Aşadar, când va pieri tot ceea ce se împotriveşte binelui, noi vom ajunge atunci la acea stare pe care nici un cuvânt n-o poate exprima şi despre care cuvântul lui Dumnezeu mărturiseşte că este mai presus de simţuri şi cunoaştere”[50].

43: Cine este oare înţelept şi va păzi aceste lucruri

şi va pricepe milele Domnului?

„Lucrarea înţelepciunii este îndoită: una este cea care explică şi cercetează cele folositoare, iar cealaltă (e aceea) care păstrează cele aflate. Acţiunea cea dintâi a înţelepciunii, adică cea de cercetare, încetează de îndată ce vrea omul, căci la ce să căutăm un lucru care e sub ochii noştri? Restul psalmului conţine porunca de a păzi binele cel dobândit, lucrul la care înţelepciunea conlucrează cu noi. Însă cine este înţelepciunea şi ce este păstrarea bunătăţilor? Să nu fi neînţelegător faţă de iubirea de oameni a lui Dumnezeu. Căci cel ce nu înţelege aceasta nu arată pe faţă binele de care s-a învrednicit. Dar cel ce nu înţelege harul va asculta de orbii care, luând în mâini o perlă sau un smarald sau o altă piatră scumpă, o aruncă primilor veniţi, ca pe o pietricică oarecare. Şi astfel, fără să vrea, sunt păgubiţi de acea avuţie, necunoscându-i calitatea”[51].


[1] SEP 4/I, p. 268

[2] PSALM, p. 395

[3] BBVA, p. 741

[4] Calist Patriarhul, Capete despre rugăciune, 62

[5] Sf. Grigorie de Nyssa, La titlurile Psalmilor, I, 8

[6] SEP 4/I, p. 269

[7] Sf. Grigorie de Nyssa, La titlurile Psalmilor, I, 8

[8] PSALM, p. 395

[9] Sf. Grigorie de Nyssa, La titlurile Psalmilor, I, 8

[10] Sf. Grigorie de Nyssa, La titlurile Psalmilor, I, 8

[11] Sf. Grigorie de Nyssa, La titlurile Psalmilor, I, 8

[12] BBVA, p. 741

[13] Sf. Grigorie de Nyssa, La titlurile Psalmilor, I, 8

[14] BBVA, p. 741

[15] Sf. Simeon Noul Teolog, Cele 225 de capete teologice şi practice, 168

[16] Nil Ascetul, Cuvânt ascetic., 55

[17] Sf. Simeon Noul Teolog, Cateheze, XV

[18] Sf. Grigorie de Nyssa, La titlurile Psalmilor, I, 8

[19] Sf. Grigorie de Nyssa, La titlurile Psalmilor, I, 8

[20] SEP 4/I, p. 269

[21] Sf. Grigorie de Nyssa, La titlurile Psalmilor, I, 8

[22] Sf. Grigorie de Nyssa, La titlurile Psalmilor, I,  8

[23] Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, XXXVI, 3

[24] Sf. Ioan Gură de Aur, Predici la Sărbători Împărăteşti, Cuvânt la Crucea Domnului, II

[25] SEP 4/I, p. 270

[26] Sf. Grigorie de Nyssa, La titlurile Psalmilor, I,  8

[27] Calist Patriarhul, Capete despre rugăciune, 16

[28] Sf. Ioan Casian, Despre întruparea Domnului, IV, 4

[29] Sf. Atanasie cel Mare, Trei cuvinte împotriva arienilor, II,XXXII

[30] Sf. Grigorie de Nyssa, La titlurile Psalmilor, I,  8

[31] Sf. Grigorie de Nyssa, La titlurile Psalmilor, I, 7

[32] Sf. Grigorie de Nyssa, La titlurile Psalmilor, I, 7

[33] Sf. Grigorie de Nyssa, La titlurile Psalmilor, I, 7

[34] Ioan Carpatiul, Una sută capete de mângâiere, 22

[35] Sf. Grigorie de Nyssa, La titlurile Psalmilor, I, 8

[36] Sf. Grigorie de Nyssa, La titlurile Psalmilor, I, 8

[37] Sf. Grigorie de Nyssa, La titlurile Psalmilor, I, 8

[38] Sf. Chiril al Alexandriei, Glafire la Ieşire, I

[39] Sf. Grigorie de Nyssa, La titlurile Psalmilor, I, 8

[40] Sf. Grigorie de Nyssa, La titlurile Psalmilor, I, 8

[41] Sf. Grigorie de Nyssa, La titlurile Psalmilor, I, 8

[42] Sf. Grigorie de Nyssa, La titlurile Psalmilor, I, 8

[43] Sf. Grigorie de Nyssa, La titlurile Psalmilor, I, 8

[44] Salvianus, Despre guvernarea lui Dumnezeu, VII, 10

[45] Sf. Grigorie de Nyssa, La titlurile Psalmilor, I, 8

[46] SEP 4/I, p. 271

[47] Sf. Grigorie de Nyssa, La titlurile Psalmilor, I, 8

[48] Origen, Omilii la Cartea Cântarea Cântărilor, II, 3

[49] Sf. Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, X, 2

[50] Sf. Grigorie de Nyssa, La titlurile Psalmilor, I, 8

[51] Sf. Grigorie de Nyssa, La titlurile Psalmilor, I, 8

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s