Comentarii la Psalmi – 96

Posted: 13/05/2009 in Psalmii
Etichete:, , ,

PSALMUL 96 – A lui David; când pământul i-a fost înapoiat. Fără titlu la Evrei.

 

            „Psalm al Împărăţiei, care descrie în imagini pline de măreţie manifestarea puterii lui Dumnezeu. Mântuirea arătată ca o venire a lui Dumnezeu trimite cu gândul la partea a doua din Cartea lui Isaia. Unii Părinţi (Eusebiu, Efrem, Theodoret) văd aici şi o descriere a Judecăţii de Apoi”[1].

            Cât priveşte titlul, „nu cunoaştem un fapt istoric la care s-ar putea referi această menţiune. Fericitul Augustin crede că, în perspectivă profetică, pământul înapoiat (restituit) nu e altceva decât Învierea lui Hristos, prin care trupul (făcut din pământ) a fost restaurat în puritatea, dumnezeirea şi nemurirea de la început”[2]

 

1: Domnul S-a împărăţit, să se bucure pământul,/ insule multe să se veselească.

            „Insule multe poate fi o aluzie la textul din Facerea 10, 32: (din triburile fiilor lui Noe) s-au răspândit insulele neamurilor pe pământ după potop. Termenul e acelaşi: nesos = insulă. Aşadar, insule multe: popoare multe, concept de universalitate a împărăţiei lui Dumnezeu. De altfel, Sfântul Atanasie cel Mare, într-o predică de Paşti, notează că, dacă acest psalm este un imn de bucurie al poporului lui Israel în urma unei victorii oarecare, el este şi o prefigurare a bucuriei noastre pascale, dobândită prin victoria lui Hristos asupra morţii”[3].

2: Nor şi negură împrejuru-I,

dreptatea şi judecata sunt temeiul tronului Său.

            „După Theodoret, norul arată că natura divină nu poate fi văzută; […] norul şi negura amintesc că Hristos este acelaşi Domn de pe Sinai”[4].

3: Foc va merge înainte-I

şi de jur-împrejur îi va arde pe vrăjmaşii Săi.

4: Strălucire arătară lumii fulgerele Lui,

pământul a văzut şi a tremurat.

            „Nu spunem că a pomenit de un fulger produs de ploaie. Ci, […] prin numele de fulger, a dat de înţeles lucirea luminii spirituale”[5].

5: Munţii precum ceara s-au topit la faţa Domnului,

la faţa Domnului a tot pământul.

6: Cerurile I-au vestit dreptatea,

popoarele toate I-au văzut mărirea.

7: Să se ruşineze toţi cei ce se închină la chipuri cioplite

şi se laudă cu idolii lor.

Închinaţi-vă Lui toţi îngerii Lui!

8: Sionul a auzit şi s-a veselit

şi fiicele Iudeii s-au bucurat

de dragul judecăţilor Tale, Doamne.

„Pentru Theodoret, fiicele Iudeii sunt Bisericile răspândite pe tot pământul”[6].

9: Că Tu eşti Domnul Cel-Preaînalt peste tot pământul,

înălţatu-Te-ai foarte, mai presus decât toţi dumnezeii.

            „Prin cuvântul dumnezei noi nu înţelegem pe cei ce sunt adoraţi de către păgâni, pentru că noi am învăţat că toţi dumnezeii neamurilor sunt idoli (Psalmi 95, 5), ci înţelegem nişte dumnezei care, potrivit cuvântului profetic, formează un fel de comunitate, un fel de adunare, pe care Dumnezeu îi judecă, dar fiecăruia îi împarte câte o atribuţie”[7].

10: Voi, cei ce-L iubiţi pe Domnul, urâţi răul!

Domnul păzeşte sufletele sfinţilor Săi,

din mâna păcătoşilor îi va izbăvi.

            Psalmistul „îi vede că, şi după ce au început să iubească pe Dumnezeu, răutatea încearcă să-i atragă şi să li se strecoare în suflet. De aceea, pe bună dreptate şi foarte potrivit, le porunceşte celor ce iubesc pe Domnul şi au ajuns la această stare să fie încă cu luare aminte şi să urască răutatea. Iar dacă nu v-aţi învăţat să o urâţi, trebuie să vă temeţi încă”[8].

11: Celui drept i-a răsărit lumină,

veselie celor drepţi la inimă.

            „Dar dacă a răsărit (lumină) celui ce o are şi nu are nevoie de ea, e de prisos (să-i răsară). Iar dacă lumina îi răsare celui ce nu o are, Lumină e numai Unul-Născut, iar creaţia e participantă şi, de aceea, e de altă fire”[9]

12: Voi, cei drepţi, veseliţi-vă întru Domnul

şi lăudaţi pomenirea sfinţeniei Lui!

Iarăşi bucuria drepţilor, ce nu se va lua de la ei.


[1] SEP 4/I, p. 246

[2] BBVA, p. 726

[3] BBVA, p. 726

[4] SEP 4/I, p. 246

[5] Sf. Chiril al Alexandriei, Glafire la Ieşire, III

[6] SEP 4/I, p. 247

[7] Origen, Contra lui Celsus, VIII, 3

[8] Calist Patriarhul, Capete despre rugăciune, 45

[9] Sf. Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, I, 8

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s