Comentarii la Psalmi – 94

Posted: 13/05/2009 in Psalmii
Etichete:, , ,

PSALMUL 94 – O cântare-laudă a lui David (fără titlu la Evrei).

 

            „Unul dintre cei mai cunoscuţi psalmi, utilizat liturgic în ritul latin şi, fragmente din el, în ritul bizantin, la începutul oficiului fiecărei zile. Epistola către Evrei comentează pe larg îndemnul la convertire care începe la v. 7: Astăzi… (3, 7-4, 11): fiecare zi este astăzi în care omul e chemat să-L laude pe Dumnezeu şi să-I dea ascultare”[1].

 

1: Veniţi să ne bucurăm întru Domnul,

întru bucurie să-I strigăm lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru.

2: Întru laudă să-I întâmpinăm faţa,

cu psalmi de bucurie să-I strigăm.

            „Faţa înseamnă aici persoana Mântuitorului, ivirea şi prezenţa Sa printre noi. Să nu aşteptăm acasă până ce El va veni, ci să-I ieşim în întâmpinare cu mulţumiri şi imne de laudă, să-I dăm Fiului cinstirea pe care o dăm Tatălui (Sfântul Nicolae Cabasila)”[2].

3: Că mare Dumnezeu este Domnul,

şi mare Împărat peste tot pământul.

4: Că-n mâna Lui sunt marginile pământului,

înălţimile munţilor ale Sale sunt;

5: că a Lui este marea, El a făcut-o,

şi mâinile lui au plăsmuit uscatul.

6: Veniţi să ne închinăm şi să-I cădem înainte

şi să plângem în faţa Domnului Care ne-a făcut!

            „Să avem, deci, încredere în iubirea Sa de oameni şi să ne pocăim cu toată purtarea de grijă, înainte de a sosi ziua în care pocăinţa nu mai este de folos. Acum totul stă în puterea noastră; atunci Judecătorul este stăpân pe hotărârea Lui: Să întâmpinăm faţa Lui întru mărturisire, să plângem, să ne tânguim. De-am putea ruga pe Judecătorul, înainte de ziua cea mare a judecăţii, să ne ierte de păcate, n-ar mai fi nevoie să venim la judecată; dar dacă n-o facem, vom spune păcatele în auzul întregii lumi şi nu vom mai avea nici o nădejde de iertare. Nimeni din cei care nu şi-au şters aici pe pământ păcatele, nu poate scăpa dincolo de pedeapsă”[3].

7: Că El este Dumnezeul nostru,

iar noi suntem poporul păşunii Sale

şi turma mâinilor Lui.

O, dacă I-aţi auzi voi astăzi glasul:

            „Atâta vreme cât se spune astăzi, să nu deznădăjduim, ci să avem bune nădejdi în Stăpânul nostru, gândindu-ne la noianul bunătăţii Lui. Să scuturăm de pe noi orice cuget rău; să începem să facem fapte bune cu multă râvnă şi nădejde; să arătăm covârşitoare pocăinţă ca, lăsând aici pe pământ toate păcatele, să putem sta cu îndrăznire înaintea scaunului de judecată al lui Hristos şi (să putem) dobândi Împărăţia cerurilor”[4].  „Cuvântul azi se poate spune pentru toată viaţa, chiar pentru bătrâneţe. Pocăinţa nu se judecă după mulţimea anilor, ci după râvna sufletului”[5].

8: „Nu vă învârtoşaţi inimile

ca atunci, la Răzvrătire,

în ziua ispitirii în pustie,

9: unde părinţii voştri M-au ispitit,

M-au pus la-ncercare şi au văzut lucrurile Mele.

            „Aluzie la întâmplarea şi cuvintele lui Moise din Ieşirea 17, 2. Versetele 8-12 vor fi citate de Pavel în Evrei 3, 7-11 şi comentate de Sfântul Ioan Hrisostom. Momentele sau locurile de odihnă sunt trei: Ziua a Şaptea, când Dumnezeu, după creaţie, S-a odihnit de toate lucrurile Lui; Ţara Făgăduinţei, unde poporul lui Israel s-a odihnit după lunga sa călătorie prin pustie; Împărăţia cerurilor, unde noi năzuim să ne odihnim după toate ostenelile noastre. Primele două s-au consumat în istorie, aşa că aici nu mai poate fi vorba de ele; rămâne ultima, odihna pe care răzvrătiţii (păcătoşii) n-o vor avea, dar spre care noi ne străduim şi în care nădăjduim”[6].

10: Patruzeci de ani M-am mâniat pe neamul acesta

şi am zis: – Ei pururea rătăcesc cu inima

11: şi căile Mele nu le-au cunoscut,

aşa că juratu-M-am întru mânia Mea:

Întru odihna Mea nu vor intra!”

            Nu odihnim decât în căile lui Dumnezeu.  „Odihna este Pământul făgăduinţei (Ieşirea 33, 14-15; Deuteronom 12, 9). Ulterior a căpătat rezonanţă eshatologică. Pentru Origen, în sens istoric e Ţara Sfântă, iar în sens spiritual este cunoaşterea lui Dumnezeu. Atanasie vorbeşte despre trei odihne: sabatul trupesc, Pământul făgăduinţei şi odihna cerească”[7].


[1] SEP 4/I, p. 243

[2] BBVA, p. 725

[3] Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, XIV, 4

[4] Sf. Ioan Gură de Aur, Omiliile despre pocăinţă, I

[5] Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvânt de sfătuire către Teodor cel căzut, 6

[6] BBVA, p. 725

[7] SEP 4/I, p. 244

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s