Comentarii la Psalmi – 88

Posted: 09/05/2009 in Psalmii
Etichete:, , ,

PSALMUL 88 – Spre învăţătură, lui Etam Israelitul.

 

            „Psalmul este o amintire a făgăduinţelor făcute lui David şi care par năruite într-un moment greu al istoriei poporului israelit. Preamărirea lucrării minunate a lui Dumnezeu în creaţie şi în istorie e totuşi dătătoare de nădejde pentru viitor. Nu se poate determina exact la care rege se face aluzie, dar creştinii au văzut în el o profeţie despre Regele-Mesia”[1].

„Etan; posibil strămoş al lui Asaf (I Paralipomena 6, 27) sau, mai degrabă, Etan Ezrahiteanul (pe care Septuaginta îl transcrie Israeliteanul), menţionat în III Regi 5, 11 , ca termen de comparaţie pentru înţelepciunea lui Solomon. Semnificaţia numelui: îndelung înzilit; ca adjectiv: necontenit, pururi curgător (L. Hicks). Potrivit acestei semnificaţii, Cassiodor îl propune drept etalon de statornicie şi rezistenţă duhovnicească”[2].

 

1: Milele Tale, Doamne, în veac le voi cânta,

cu gura mea din neam în neam voi vesti adevărul Tău.

2: Că ai zis: „Mila pe veci se va zidi,

în ceruri se va întări adevărul Tău.

3: Făcut-am legământ cu aleşii Mei,

juratu-M-am lui David, robul Meu:

4: – Până-n veac îţi voi întări seminţia

şi din neam în neam îţi voi zidi tronul”.

5: Cerurile vor mărturisi minunile Tale, Doamne,

şi adevărul Tău în adunarea sfinţilor.

6: Că cine fi-va în nori asemenea Domnului?

şi cine se va asemăna cu Domnul între fiii lui Dumnezeu?

            „Spune deci adevărul în Duh şi Psalmistul, strigând că Domnul nostru Iisus Hristos e mai presus de toată mulţimea strălucită a sfinţilor. […] Căci norii spirituali, adică Sfinţii Prooroci, vor recunoaşte pe Domnul ca biruitor. Şi vor socoti că nu trebuie să se întreacă nicidecum cu El în cinste, ca unii ce ar fi de o măsură egală cu El, Cel cunoscut de Dumnezeu mai mult decât toţi”[3].

7: Dumnezeu, cel preamărit în sfatul sfinţilor,

mare este şi de temut peste toţi cei dimprejurul Său.

            „Dacă vede pe cineva căzând, Dumnezeu îi întinde mâna iubirii de oameni; dacă vede pe altul stând, îi bagă frica în oase. Aceasta este o faptă de dreptate şi de dreaptă judecată. Pe omul drept îl întăreşte prin frică, iar pe cel păcătos îl ridică prin iubire de oameni”[4].

8: Doamne, Dumnezeul puterilor, cine este asemenea Ţie?

Tare eşti, Doamne, şi adevărul Tău e împrejurul Tău.

            Asemenea lui Dumnezeu Şi Tatăl este Dumnezeu Fiul: „numai despre El s-a scris că e singurul Chip adevărat şi prin fire al Tatălui. Căci deşi am fost făcuţi şi noi după chipul şi ne numim după slava lui Dumnezeu, dar nu pentru noi înşine, ci pentru chipul şi slava lui Dumnezeu sălăşluită în noi, care este Cuvântul Lui şi prin care, făcându-Se pe urmă pentru noi trup, am primit harul acestei numiri”[5].

9: Tu stăpâneşti puterea mării,

pornirea valurilor ei Tu o potoleşti.

10: Tu l-ai smerit pe cel mândru ca pe un rănit,

cu braţul puterii Tale Ţi-ai risipit vrăjmaşii.

11: Ale Tale sunt cerurile, al Tău este pământul;

lumea şi plinirea ei Tu le-ai întemeiat,

Lumea ca ikumeni: omenirea, totalitatea oamenilor care locuiesc pământul”[6].

12: miazănoaptea şi marea Tu le-ai făcut,

Taborul şi Ermonul în numele Tău se vor bucura.

            „Taborul şi Ermonul sunt munţi din nordul Palestinei, cei mai înalţi din Semiluna Fertilă; canaanenii îi considerau munţi sacri”[7].

13: Al Tău este braţul care are putere;

întărească-se mâna Ta,

dreapta Ta să se înalţe!

14: Dreptatea şi judecata sunt temelia tronului Tău,

mila şi adevărul vor merge înaintea feţei Tale.

            „David dă mărturie că şi judecata şi binefacerea aparţin aceleiaşi puteri. În aceste două activităţi se vede puterea dreptăţii lui Dumnezeu, Care deosebeşte pe cele contrarii”[8].

15: Fericit e poporul care cunoaşte strigăt de bucurie;

Doamne, în lumina feţei Tale vor merge

Lumina feţei Tale: pentru Atanasie, este Fiul; pentru Theodoret este venirea Domnului şi iluminarea omului prin botez”[9].

            „Socotesc că este vădit fiecăruia că Cuvântul procură firii noastre luminarea, ca celei ce are nevoie de ea, iar aceasta, primind ceea ce nu are, se mântuieşte”[10].

16: şi întru numele Tău ziua-ntreagă se vor bucura

şi întru dreptatea Ta se vor înălţa.

            Se vor veseli, „se înţelege, de veselia cea duhovnicească, dat fiind că Soarele înţelegător şi negrăit trimite în omul dinăuntru razele nepătate şi de viaţă făcătoare ale sale şi, prin aceasta, începe să strălucească în minte uimirea de cele mai presus de lume”[11].  „Iar dacă dreptatea este Fiul, nu El are nevoie să fie înălţat, ci noi suntem cei ce suntem înălţaţi întru dreptate, care este El”[12].

17: Că Tu eşti lauda puterii lor

şi întru bunăvoinţa Ta ni se va înălţa nouă fruntea.

18: Că de la Domnul ne este apărarea,

de la Sfântul lui Israel, Împăratul nostru.

„Înţelegând cât se poate de bine cine era Dăruitorul şi Îndrumătorul puterii aflate în ei, împleteau pe seama Lui cununa slavei”[13].

19: Pe-atunci le-ai grăit în vedenii sfinţilor Tăi

şi ai zis: „Celui puternic i-am dat ajutor,

pe cel ales din poporul Meu l-am înălţat;

Desăvârşirea nu poate fi atinsă fără ajutor de sus. „Şi nu spun asta ca să golesc de sens eforturile omeneşti, încercând a reţine pe vreunul de la orice preocupare şi râvnă de a se osteni, ci ţin să precizez limpede şi foarte hotărât […] că desăvârşirea nu poate fi atinsă cu nici un preţ fără aceste eforturi, dar nici numai cu ele nu se poate obţine, dacă lipseşte harul lui Dumnezeu”[14].

20: pe robul Meu David l-am aflat,

cu untdelemnul Meu cel sfânt l-am uns;

            „Cf. II Regi 7. În David, Părinţii văd prefigurarea lui Hristos”[15]. Despre aceasta, amănunte ceva mai jos.

21: pentru că mâna Mea îi va veni într-ajutor

şi braţul Meu îl va întări;

22: duşmanul nu va avea nici un spor împotrivă-i

şi nici fiul nelegiuirii nu-i va mai face rău;

23: pe vrăjmaşii lui îi voi despica înaintea feţei sale

şi pe cei ce-l urăsc îi voi pune pe fugă.

24: Şi adevărul Meu şi mila Mea cu el vor fi

şi fruntea lui în numele Meu se va înălţa;

25: şi mâna lui o voi pune-n mare

şi dreapta lui o voi pune-n râuri.

            „Pe cât se pare, Tatăl opreşte Împărăţia Fiului, supunând pe vrăjmaşii Lui şi făcându-i să se schimbe pe cei ce-L urau. Căci asta s-a spus prin David”[16]. Fiul nu se mai arată ca Stăpân, ci ca Frate celor ajunşi la desăvârşire; într-un fel, nu mai e Împărat al acelora, împărţind împărăţia cu ei. Desigur, nu este cazul celor mai mulţi.

26: El mă va chema: – Tatăl meu eşti Tu,

Dumnezeul meu şi ocrotitorul mântuirii mele!

            „David poate fi o referire profetică la Iisus Hristos, Cel ce Îl va numi pe Dumnezeu Tatăl Meu; Acesta îi va avea ca fii duhovniceşti pe membrii Bisericii; în timpul vieţuirii Sale pe pământ, Se va bucura de asistenţa Tatălui, dar tot El, ca om, va avea sentimentul că a fost părăsit. Textul următor trebuie citit pe ambiguitatea voită David-Hristos (hristos însemnând uns, atribut pe care îl are şi David; vezi vv. 20 şi 38)”[17].

27: Pe el Mi-l voi face întâi-născut,

mai înalt decât regii pământului;

28: în veac îi voi păstra mila Mea

şi legământul Meu credincios îi va fi;

29: seminţia lui o voi aşeza în veacul veacului

şi tronul său ca zilele cerului.

            „Dacă s-ar sili (cineva) să spună că aceste cuvinte au fost zise despre David sau Solomon sau chiar despre altul din împăraţii ce au urmat, să arate cum tronul acestuia, cel proorocit de profeţi, este ca zilele cerului şi ca soarele înaintea lui Dumnezeu şi ca luna desăvârşită în veac[18].

30: Dacă fiii lui vor părăsi legea Mea

şi nu vor umbla după judecăţile Mele,

31: de vor necinsti dreptăţile Mele

şi poruncile Mele nu le vor păzi,

32: atunci cu toiag le voi cerceta fărădelegile

şi cu biciuiri păcatele;

            „El te cercetează, deci, după ce ai săvârşit păcatul, te previne, te încearcă şi cu biciul şi cu vergeaua pentru păcatul pe care ţi l-a sugerat diavolul”[19].

33: dar mila Mea nu o voi risipi de la ei,

nici nu voi fi nedrept întru adevărul Meu,

34: nici legământul nu Mi-l voi necinsti,

iar cele ce ies din buzele Mele nu le voi desfiinţa.

35: Juratu-M-am odată întru sfinţenia Mea

că lui David nu îi voi minţi;

36: seminţia lui în veac va dura

şi tronul său va fi ca soarele înaintea Mea

37: şi ca luna pe-ntotdeauna aşezată

şi martor credincios în cer”.

38: Dar Tu te-ai lepădat de unsul Tău

şi l-ai înjosit şi Te-ai aruncat asupră-i;

39: legământul robului Tău l-ai rupt

şi sfântul său locaş pe pământ l-ai batjocorit.

Toate acestea se pot citi şi în cheie mesianică.

40: Toate gardurile i le-ai doborât,

întăriturile lui i le-ai făcut spaimă.

41: Toţi cei ce treceau pe drum l-au jefuit,

ocară li s-a făcut el vecinilor săi.

42: Dreapta celor ce-l necăjesc ai înălţat-o,

pe toţi vrăjmaşii lui i-ai veselit;

43: ajutorarea săbiei lui ai luat-o de la el

şi-n război nu l-ai ajutat.

44: Stării lui de curăţie i-ai pus capăt,

tronul i l-ai doborât la pământ;

45: zilele vieţii i le-ai micşorat,

ruşine ai revărsat asupră-i.

46: Până când, Doamne, Te-ndepărtezi întru totul?

Până când mânia Ta ca focul se va aprinde?

47: Aminteşte-Ţi ce anume e fiinţa mea;

oare-n zadar i-ai făcut Tu pe toţi fiii oamenilor?

            Fiinţa traduce grecescul ipostasis, fiinţă, substanţă.

48: Cine este omul care va trăi şi nu va vedea moartea

şi sufletul şi-l va izbăvi din mâna iadului?

49: Unde sunt, Doamne, milele Tale de odinioară

pe care-ntru adevărul Tău i le-ai jurat lui David?

50: Adu-Ţi aminte, Doamne, de ocara robilor Tăi

pe care eu de la multe neamuri o port în sân,

51: de ocara cu care vrăjmaşii Tăi m-au ocărât,

cu care au ocărât reîmpăcarea unsului Tău.

            Reîmpăcarea: „Primul sens al cuvântului antallagma = schimb (aşa cum e folosit la Matei 16, 26 şi Marcu 8, 37); al doilea sens = reconciliere. Teologia vorbeşte frecvent despre împăcarea survenită între Dumnezeu şi om prin Iisus Hristos”[20].  Pentru Origen, „aici e vorba de Hristos dat ca preţ de răscumpărare pentru lume”[21].

52: Binecuvântat este Domnul în veci!

Amin! Amin!

O dublă întărire a binecuvântării (am putea vedea o aluzie la cele două firi ale Mântuitorului).  „Cu binecuvântarea din acest verset se încheie cartea a treia a Psalmilor”[22].


[1] SEP 4/I, p. 229

[2] BBVA, p. 716

[3] Sf. Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, I, 9

[4] Sf. Ioan Gură de Aur, Omiliile despre pocăinţă, VII

[5] Sf. Atanasie cel Mare, Trei cuvinte împotriva arienilor, III, X

[6] BBVA, p. 717

[7] SEP 4/I, p. 230

[8] Clement Alexandrinul, Pedagogul, I, 87, 3

[9] SEP 4/I, p. 231

[10] Sf. Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, I, 8

[11] Calist Catafygiotul, Despre viaţa contemplativă, 76

[12] Sf. Atanasie cel Mare, Trei cuvinte împotriva arienilor, I, XLI

[13] Sf. Chiril al Alexandriei, Despre Sfânta Treime, VI

[14] Sf. Ioan Casian, Aşezămintele mânăstireşti, XII, 14

[15] SEP 4/I, p. 231

[16] Sf. Chiril al Alexandriei, Despre Sfânta Treime, VI

[17] BBVA, p. 718

[18] Sf. Chiril al Ierusalimului, Catehezele, VII, 2

[19] Origen, Omilii la Cartea Ieşirii, VIII, 6

[20] BBVA, p. 719

[21] SEP 4/I, p. 233

[22] SEP 4/I, p. 233

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s