Comentarii la Psalmi – 84

Posted: 09/05/2009 in Psalmii
Etichete:, , ,

PSALMUL 84 – Pentru sfârşit: un psalm fiilor lui Core.

 

            „Bucuria întoarcerii din Exil şi încrederea în ajutorul lui Dumnezeu pentru a învinge greutăţile”[1].

 

1: Binevoit-ai, Doamne, ţării tale,

întors-ai robimea lui Iacob.

„Pentru Atanasie, Bine ai voit, Doamne… este echivalent cu I-a plăcut [lui Dumnezeu] să adune toate în Hristos (cf. Efeseni 1, 10). După Eusebiu şi Theodoret, binecuvântarea lui Dumnezeu anulează blestemul din Facerea 3, 17”[2], pentru cei ce se unesc cu Hristos, am adăuga noi.

2: Fărădelegile poporului Tău le-ai trecut cu vederea,

păcatele lor le-ai acoperit.

3: Mânia Ţi-ai potolit-o,

de la iuţimea mâniei Tale Te-ai întors.

            „Fericitul Augustin insistă asupra caracterului profetic al Psalmilor. Vechiul Testament nu e altceva decât prefigurarea celui Nou. Psalmistul vorbeşte de fapte viitoare folosind verbele la timpul trecut, pentru că în faţa lui Dumnezeu evenimentele ce se vor petrece sunt ca şi cum ele s-ar fi petrecut. Istoriceşte, fiii lui Iacob (ai lui Israel) au fost de mai multe ori duşi în robie şi eliberaţi; eliberaţi însă pentru că Dumnezeu le-a trecut cu vederea fărădelegile şi le-a acoperit păcatele. Aceasta înseamnă că adevărata robie a omului este de ordin spiritual: înrobirea la care-l supune păcatul. De îndată ce se căieşte şi păcatele îi sunt iertate, el redevine liber”[3].

4: Întoarce-ne şi pe noi, Dumnezeul mântuirii noastre,

mânia Ta întoarce-Ţi-o dinspre noi.

Întoarce-ne: nu stă în puterile noastre să ne întoarcem, spune Augustin”[4].

5: Oare în veci Te vei mânia pe noi,

sau din neam în neam Îţi vei întinde mânia?

6: Întorcându-Te Tu, Dumnezeule, pe noi ne vei via

şi poporul Tău se va veseli întru Tine.

7: Doamne, arată-ne mila Ta

şi dă-ne mântuirea Ta!

8: Auzi-voi ce va grăi întru mine Domnul Dumnezeu,

că pace va grăi El peste poporul Său

şi peste cei cuvioşi ai Săi

şi peste cei ce-şi întorc inima spre El.

            „Cel ce-şi păzeşte curăţia inimii cu toată sârguinţa va avea de învăţător pe legiuitorul ei Hristos, care-i şopteşte tainic voia Sa”[5].

9: Da, aproape-i mântuirea Lui de cei ce se tem de El,

pentru ca-n ţara noastră să-şi facă slava sălaş.

Să-şi facă slava sălaş apare, în SEP 4, ca să se aşeze slava: „În Iezechiel 10, profetul vede cum Slava (= Prezenţa) lui Dumnezeu părăseşte Ierusalimul. Reîntoarcerea ei e semnul refacerii – ea revine în Templul din timpurile mesianice (Iezechiel 43). În sens profetic, după interpretarea lui Atanasie, slava este Fiul Unul-născut care împacă în Sine toate, pe pământ şi în cer (cf. Coloseni 1, 20)”[6].

            „Dumnezeu nu este nicăieri pentru cei ce privesc trupeşte, căci e nevăzut. Dar pentru cei ce înţeleg duhovniceşte e pretutindeni; căci e de faţă, fiind în toate şi în afară de toate. El este în toate şi aproape de cei ce se tem de El”[7].

10: Mila şi adevărul s-au întâmpinat,

dreptatea şi pacea s-au sărutat;

„Theodoret vede aici o profeţie a întâlnirii dintre Elisabeta, cea care purta dreptatea, şi Maria, cea care purta Pacea (cf. Luca 1, 40). Eusebiu leagă versetul de Ioan 1,17 (harul şi adevărul au venit prin Iisus Hristos), de I Corinteni 1,30 ([Iisus] a fost făcut de Dumnezeu pentru noi înţelepciune şi dreptate…) şi de Efeseni 2,14 (El este Pacea noastră)”[8].

11: adevărul din pământ a răsărit

şi dreptatea din cer a privit.

            „Aceste două versete reprezintă unul dintre cele mai frumoase pasaje ale Psaltirii. Cassiodor tâlcuieşte: E vorba de întâlnirea celor două Testamente: cel Nou, prin care mila (graţia, harul) lui Dumnezeu ne-a făcut liberi, şi cel Vechi, în care sălăşluieşte adevărul rostit prin lege şi profeţi. Ele se întâlnesc nu pentru a-şi menţine opoziţia, ci pentru a deveni una. Adevărul a răsărit din pământ atunci când Cuvântul S-a făcut trup din Fecioara Maria, iar dreptatea a privit din cer atunci când Fiul lui Dumnezeu va fi venit (pe norii cerului) să judece lumea. Ultimele două stihuri pot avea şi un înţeles duhovnicesc: adevărul răsare din pământ atunci când păcătosul, cu părere de rău, îşi mărturiseşte păcatele; dreptatea priveşte din cer în clipa când Dumnezeu, prin duhovnic, i le iartă”[9].

            S-au spus acestea „ca să înţelegem că s-a născut din trupul Fecioarei nu o închipuire a trupului, ci adevărul, atunci când Dumnezeu a privit din cer, adică atunci când a venit şi s-a coborât dreptatea”[10].

12: Că Domnul va da bunătate,

iar pământul nostru îşi va da rodul;

13: dreptatea va merge înaintea Lui

şi-I va pune paşii pe cale.

            „Iar în acest ogor, până aici plin de mărăcinişul patimilor, să crească florile virtuţilor”[11].


[1] SEP 4/I, p. 223

[2] SEP 4/I, p. 223

[3] BBVA, p. 712

[4] SEP 4/I, p. 223

[5] Isichie Sinaitul, Scurt cuvânt de folos sufletului şi mântuitor despre trezvie şi virtute, 184

[6] SEP 4/I, p. 224

[7] Sf. Simeon Noul Teolog, Cele 225 de capete teologice şi practice, 1

[8] SEP 4/I, p. 224

[9] BBVA, p. 713

[10] Sf. Ioan Casian, Despre întruparea Domnului, V, 5

[11] Sf. Ambrozie al Milanului, Scrisori, II, 8

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s