Comentarii la Psalmi – 71

Posted: 07/05/2009 in Psalmii
Etichete:, , ,

PSALMUL 71 – Pentru Solomon.

 

            „Pornind de la etimologia numelui Solomon = Făcătorul de pace, Cassiodor îi atribuie acestui titlu o valenţă profetică, raportându-l la Iisus Hristos, Cel ce a spus: Pace vă las vouă, pacea Mea v-o dau (Ioan 14, 27). Solomon a preluat demnitatea regală de la David, părintele său (III Regi 1), dar şi Iisus Hristos a fost numit fiul lui David (Matei 9, 27), iar David, părintele Său (după trup) (Luca 1, 32). De altfel, întregul psalm a fost recunoscut drept mesianic, atât de tradiţia ebraică, tradiţie care a văzut în el prefigurarea regelui ideal, cât şi de cea creştină, care a identificat o parte din atributele lui Iisus Hristos. Aşadar, şi psalmul acesta se cere citit pe dinlăuntru[1].  „Rugăciune pentru rege, în care tradiţia iudaică a văzut deja portretul regelui mesianic, aşa cum apare şi la profeţi (cf. Isaia 9, 5; 11, 1-5; Zaharia 9, 9 sq.). Creştinii o citesc în cheie hristologică. În Fericiri (Matei 5,1-11) se precizează conţinutul fericirii depline făgăduite sub domnia lui Mesia. Theodoret şi Atanasie atrag atenţia asupra etimologiei numelui Solomon (ebr. Şlomoh): şalom, pace pentru a arăta că Solomon Îl prefigurează în acest sens pe Hristos”[2].

 

1: Dumnezeule, judecata Ta dă-o regelui

şi dreptatea Ta fiului regelui,

„Paralelismul sinonimic al acestui verset poate sugera ideea că, în perspectivă mesianică, nu e vorba de două persoane diferite, ci numai de una (aşa cum, de altfel, rezultă din conţinutul întregului psalm): Iisus Hristos este, în acelaşi timp, Dumnezeu adevărat şi Fiul lui Dumnezeu. Pe de altă parte, Sfântul Atanasie cel Mare observă că, în timp ce la crearea lumii a fost folosit verbul a fi = să fie!, pentru plinirea vremii (Galateni 4, 4) e utilizat verbul a da = dă-o, frecvent în Noul Testament, în sensul că Dumnezeu-Tatăl I-a dat Fiului Său toată puterea (inclusiv pe cea judecătorească – Ioan 5, 22) în cer şi pe pământ”[3].

            „Cuvintele psalmului arată lămurit că a fost spus (aceasta) cu privire la Împăratul cel veşnic, adică cu privire la Hristos”[4].  „De fapt, fericitul David, spunând că Tatăl a dat Fiului să împlinească toate lucrurile iconomiei privitoare la noi şi să ne dea viaţă tuturor, se roagă ca Unuia ce este Puterea şi Înţelepciunea Lui […]. Căci era propriu numai Celui ce împărăţeşte împreună cu Dumnezeu-Tatăl să refacă întreg pământul corupt şi să-l readucă la chipul în care era la început”[5] şi, pentru a fi mai în ton cu versiunea de faţă, tot Lui îi este propriu să fie Judecător şi împlinitor al dreptăţii.

2: ca să-l judece pe poporul Tău întru dreptate

şi pe săracii Tăi întru judecată.

3: Primească munţii pace pentru popor

şi dealurile dreptate.

4: El îi va judeca pe săracii poporului

şi-i va milui pe fiii săracilor,

iar pe clevetitor îl va umili.

5: Şi astfel va face cât va fi soarele şi cât va fi luna, din neam în neam.

6: Ca ploaia pe lână Se va pogorî

şi ca picăturile ce cad pe pământ.

„Cassiodor tâlcuieşte: Precum ploaia cade lin pe lâna mieluşelei, fără s-o vatăme şi fără ca aceasta s-o simtă, aşa S-a pogorât şi S-a sălăşluit Fiul lui Dumnezeu în pântecele Fecioarei; puterea supremă devenită gingăşie umană”[6].

            Hristos a venit ca ploaia pe lână: „Ploaie, din pricina originii Lui cereşti; iar pe lână, din pricina omenirii Sale. Căci ploaia, când se pogoară pe lână, se pogoară fără zgomot. Taina naşterii nu era ştiută”[7].

7: În zilele Lui va răsări dreptatea

şi belşug de pace cât va sta luna pe cer.

            Hristos „răsări-va în zilele Lui dreptate şi mulţimea păcii, cât va fi luna pe cer. Şi odată cu aceasta s-a desfiinţat şi stăpânul nopţii, adică diavolul”[8].  „Şi întrucât pentru făcătorul de pace nimic nu este sucit şi fără rost, el vede în întreaga Scriptură noian adânc de pace, aceasta chiar şi în pasajele care par a conţine contraziceri şi nepotriviri între ele”[9].  Luna, reflectând lumina solară, închipuie falsa lumină, ca aceea cu care diavolul caută să ne amăgească. Odată cu venirea lui Hristos, slava diavolului „trebuie să scadă şi să se sfârşească pe încetul, odată ce mulţimea neamurilor se grăbea să urce spre pacea şi iubirea faţă de Dumnezeu, prin întoarcerea spre ea şi prin credinţă”[10].

8: Şi stăpânirea Lui va fi de la o mare pân-la alta

şi de la râu pân-la marginile lumii.

„Aici nu e vorba de lume ca univers (kosmos), ci de lume ca omenire (ikumeni), ceea ce denotă un teritoriu spiritual”[11].  Origen „interpretează profetic de la Fluviu [râu – la Anania], în legătură cu botezul lui Iisus în Iordan: atunci a primit mărturia Tatălui”[12].

9: În faţa Lui vor cădea la pământ Etiopienii

şi vrăjmaşii Lui vor linge ţărâna.

Etiopienii: „pentru Augustin, aceştia reprezintă toate neamurile păgâne. Textul Masoretic are locuitorii pustiului. ♦ vor linge ţărâna: gest de închinare al învinsului, frecvent în imagistica orientală; de pildă, pe obeliscul negru, regele Iehu al Israelului este reprezentat cu faţa în pulbere înaintea regelui asirian Salmanasar al III-lea. Eusebiu: Vor face ca tatăl lor, şarpele (Facerea 3, 14); în schimb, Atanasie atrage atenţia că e un limbaj figurat pentru a exprima supunerea totală”[13].

10: Regii Tarsisului şi insulele vor aduce daruri,

daruri vor aduce regii Arabilor şi cei din Saba;

şi Lui I se vor închina toţi regii pământului,

Se poate face legătura cu Matei 2, 11 – închinarea Magilor.

11: neamurile toate Lui Îi vor sluji.

12: Că El l-a izbăvit pe sărac din mâna asupritorului

şi pe sărmanul fără de ajutor;

13: pe sărac îl va cruţa şi pe sărman

şi sufletele săracilor le va mântui;

14: sufletele lor vor scăpa de camătă şi nedreptate

şi scump va fi numele Lui în faţa lor.

            „În ediţiile româneşti curente: scump va fi numele lor înaintea lui, eroare datorată nu numai unei transcrieri greşite în Codex Sinaiticus, dar şi Textului Masoretic: scump îi va fi sângele lor în ochii lui (vezi şi ediţia Galaction, 1938). Eroarea a fost preluată şi de ediţia Rahlfs”[14].  „Cf. Tit 2, 14. După interpretarea lui Atanasie, Hristos ne scapă de camătă rupând înscrisul (cf. Coloseni 2, 14) şi iertând datoria şi celui care datora 500 de talanţi şi celui care datora 50 de dinari”[15].

15: Şi El viu va fi şi I se va da Lui din aurul Arabiei,

iar ei de-a pururi se vor ruga pentru El,

toată ziua Îl vor binecuvânta.

16: Fi-va El pe pământ reazem în crestele munţilor,

roada Lui se va înălţa mai sus decât Libanul,

iar cei din cetate vor înflori ca iarba pământului.

17: Fi-va numele Lui binecuvântat în veci,

numele Lui va dăinui cât soarele.

Şi în El se vor binecuvânta toate neamurile pământului,

toate neamurile Îl vor ferici.

Numele Lui va dăinui cât soarele: „E vorba de dăinuirea (pomenirea) numelui Său pe toată durata istoriei”[16].

            „Iar dacă toate neamurile se binecuvântează în Hristos şi dacă noi, care suntem dintre toate neamurile, credem în Acesta, atunci El însuşi este Hristos, iar noi suntem cei binecuvântaţi prin El”[17].

18: Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel,

singurul Care face minuni,

şi binecuvântat e numele slavei Sale

în veac şi în veacul veacului;

de slava Lui va fi plin întreg pământul!

Amin! Amin!

Slava lui Dumnezeu va cuprinde întreg pământul odată cu întemeierea Bisericii.  „Theodoret şi Atanasie glosează: nu cunoaştem natura lui Dumnezeu, dar cunoaştem Numele care mântuieşte”[18].

Septuaginta are un verset suplimentar (care e, de fapt, versetul 20 la Rhalfs), tradus în SEP 4: [Aici] s-au sfârşit imnurile lui David, fiul lui Iessai. Acest verset, împreună cu anteriorul (18 – la Anania), „constituie doxologia finală a Cărţii a doua a Psalmilor”[19].


[1] BBVA, p. 694

[2] SEP 4/I, p. 191

[3] BBVA, p. 694

[4] Sf. Iustin Martirul, Dialogul cu iudeul Trifon, XXXIV

[5] Sf. Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, X, 2

[6] BBVA, p. 694

[7] Sf. Chiril al Ierusalimului, Catehezele, XII, 9

[8] Sf. Chiril al Alexandriei, Glafire la Ieşire, II

[9] Origen, Comentariu la Evanghelia după Matei, II, 1

[10] Sf. Chiril al Alexandriei, Glafire la Ieşire, II

[11] BBVA, p. 694

[12] SEP 4/I, p. 192

[13] SEP 4/I, p. 192

[14] BBVA, p. 695

[15] SEP 4/I, p. 193

[16] BBVA, p. 695

[17] Sf. Iustin Martirul, Dialogul cu iudeul Trifon, CXXI

[18] SEP 4/I, p. 194

[19] SEP 4/I, p. 194

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s