Comentarii la Psalmi – 70

Posted: 06/05/2009 in Psalmii
Etichete:, , ,

PSALMUL 70 – Al lui David. Un psalm al fiilor lui Ionadab şi al celor dintâi care au fost duşi în robie. (Fără titlu la Evrei).

 

            Istoria lui Ionadab şi a fiilor săi se găseşte în Ieremia, capitolul 35.  „O frumoasă rugăciune pentru apusul vieţii: un om în vârstă, vorbit de rău de duşmani, Îl cheamă pe Dumnezeu în ajutor, aşa cum a făcut-o de la începutul vieţii. Implorarea se transformă în cânt de laudă şi mulţumire”[1]

            Referitor la titlu, pentru Sfântul Grigorie de Nyssa (VIII, 2): „cei dintâi care au fost duşi în surghiun sunt robii păcatului şi ai morţii, mântuiţi de Hristos”[2].

 

1: Întru Tine, Doamne, am nădăjduit, să nu fiu ruşinat în veac.

2: Întru dreptatea Ta izbăveşte-mă şi scapă-mă,

pleacă-Ţi auzul către mine şi mă mântuieşte.

3: Fii-mi Dumnezeu apărător

şi loc întărit ca să mă mântuieşti,

că Tu eşti temelia mea şi scăparea mea.

            „Şi veacurile şi timpurile şi locurile sunt din cele ce există pentru ceva (sunt relative), căci fără de acestea nu este nimic din cele ce sunt gândite împreună cu ele. Dumnezeu, însă, nu este din cele ce există pentru ceva; căci nu are nimic care să fie gândit împreună cu El. Dacă, prin urmare, însuşi Dumnezeu este moştenirea celor vrednici, cel ce se va învrednici de acest har va fi mai presus de toate veacurile, timpurile şi locurile, având ca loc pe însuşi Dumnezeu”[3].

4: Dumnezeul meu, izbăveşte-mă din mâna păcătosului,

din mâna călcătorului de lege şi a omului nedrept.

5: Că Tu eşti, Doamne, puterea mea de a-ndura;

din tinereţile mele, Domnul e nădejdea mea.

6: Încă fiind în pântece, de Tine-am fost legat;

încă din pântecele maicii mele, Tu eşti apărătorul meu;

întru Tine de-a pururi e cântul meu de laudă.

7: Ca de minune m-am făcut multora,

dar Tu eşti ajutorul meu cel tare.

            De minune sau de mirare [SEP 4]: „gr. τέρας, semn rău prevestitor, lucru neobişnuit, minunăţie. Eusebiu îl înţelege în sens de enigmă: este Hristos, despre care s-au spus multe lucruri şi s-au rostit diverse neadevăruri”[4].

8: Să se umple gura mea de laudă,

ca în cântări să laud slava Ta,

toată ziua mare-cuviinţa Ta.

9: Nu mă lepăda la vremea bătrâneţelor;

când mie îmi va lipsi tăria, Tu să nu mă laşi.

            „Nu te face nepăsător, ci mai degrabă teme-te până la ultima răsuflare, chiar dacă ai ajuns la numărul anilor lui Moise”[5].

10: Că vrăjmaşii mei au vorbit împotriva mea

şi cei ce-mi urmăresc sufletul s-au sfătuit împreună,

11: zicând: „Dumnezeu l-a părăsit;

urmăriţi-l şi-l prindeţi, că nu-i nimeni să-l scape!”

12: Dumnezeule, nu te-ndepărta de mine,

Dumnezeul meu, spre ajutorul meu ia aminte!

13: Să se ruşineze şi să piară cei ce-mi defaimă sufletul;

în ruşine să se-mbrace şi în înfruntare cei ce caută să-mi facă rău.

„Eusebiu consideră conjunctivele verbelor din acest verset mai degrabă forme de viitor profetic”[6].

14: Dar eu pururi voi nădăjdui în Tine

şi laudei Tale întregi voi pune adaos.

            „Chiar când cântarea de laudă pare deplină, râvna psalmistului încă mai cântă”[7].

15: Gura mea va vesti dreptatea Ta,

toată ziua mântuirea Ta,

altceva nu ştiu.

16: Intra-voi în puterea Domnului;

Doamne, îmi voi aminti de dreptatea care este numai a Ta.

17: Dumnezeule, Tu din tinereţile mele mi-ai dat învăţătură,

şi eu de-acum voi vesti minunile Tale.

18: Pân-la bătrâneţe şi pân-la cinstirea anilor,

Dumnezeule, nu mă părăsi,

pân-ce braţul Ţi-l voi vesti la tot neamul ce va să vină,

puterea Ta şi dreptatea Ta, Dumnezeule,

19: pân-la cele înalte voi vesti lucrurile cele mari.

Dumnezeule, cine este asemenea Ţie?

20: Cât sunt de mari necazurile cele multe şi rele

pe care mi le-ai arătat!;

dar, întorcându-Te, Tu m-ai chemat din nou la viaţă

şi din genunile pământului m-ai scos.

„După Theodoret, versetul se referă la poporul evreu salvat în atâtea rânduri de Dumnezeu, dar şi la omenirea pe care Hristos a venit să o scoată din adâncuri. Trimite şi la Iezechiel 37,12 (Voi deschide mormintele voastre…)”[8].

21: Peste mine ai înmulţit mărirea Ta

şi, întorcându-Te, m-ai mângâiat

şi din genunile pământului din nou m-ai scos.

22: Căci pe Tine Te voi mărturisi;

adevărul Tău în unelte de cântare, Dumnezeule;

Ţie Îţi voi cânta, Ţie, Sfântul lui Israel.

23: Bucura-se-vor buzele mele când îţi voi cânta,

şi sufletul meu, pe care l-ai mântuit.

24: Chiar şi limba mea toată ziua va cugeta la dreptatea Ta,

când vor fi ruşinaţi şi înfruntaţi cei ce caută să-mi facă rău.

            „În sfinţi s-a păstrat foarte bine frumuseţea şi podoaba acestor bunătăţi, pentru faptul cu sunt în chipul lui Hristos. Căci ei pot fi înţeleşi foarte potrivit ca nişte turturele ce trimit în auzitori cuvântul dumnezeiesc şi sfânt, silindu-se să înalţe imne şi cântări întru slava lui Dumnezeu”[9].


[1] SEP 4/I, p. 188

[2] SEP 4/I, p. 188

[3] Sf. Maxim Mărturisitorul, Capete despre cunoştinţa de Dumnezeu, 68

[4] SEP 4/I, p. 189

[5] Ioan Carpatiul, Una sută capete de mângâiere, 43

[6] SEP 4/I, p. 189

[7] BBVA, p. 693

[8] SEP 4/I, p. 190

[9] Sf. Chiril al Alexandriei, Despre închinarea şi slujirea în Duh şi Adevăr, XVI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s