Comentarii la Psalmi – 67

Posted: 06/05/2009 in Psalmii
Etichete:, , ,

PSALMUL 67 – Pentru sfârşit: un psalm-cântare al lui David.

 

            „Acest psalm este, probabil, unul dintre cei mai vechi; evocând etapele principale din istoria poporului ales: ieşirea din Egipt, rătăcirea prin deşert, victoriile din epoca judecătorilor, David şi Solomon în Sion, moartea tragică a familiei lui Ahab”[1].  „Psalm de procesiune înrudit cu cântările Sionului. Începând cu evocarea semnalului de pornire a procesiunii cu chivotul (v. 1), poetul desfăşoară istoria lui Israel ca pe un drum biruitor al lui Dumnezeu până în inima Ierusalimului. Acumularea de imagini sugestive, deşi uneori obscure, într-un limbaj arhaic cu metafore din vocabularul războiului, punctează momente importante din istoria poporului ales: ieşirea din Egipt şi manifestarea lui Dumnezeu pe Sinai (7-8), faptele minunate din pustiu (9-10), isprăvi ale judecătorilor (11-14), cucerirea Ierusalimului (14-18), sfârşitul lui Ahab (23), Paştele sărbătorit cu solemnitate de Iezekia, unde adunarea triburilor lui Israel prefigurează venirea păgânilor spre Dumnezeul adevărat (24-37). Pavel face o analogie între suirea lui Dumnezeu pe Sion şi înălţarea lui Hristos în slavă (18 – cf. Efeseni 4,8-11). În starea actuală, acest psalm pune cele mai multe probleme de text şi de interpretare”[2].

            „Psalm mesianic; atât Evangheliştii cât şi Sfinţii Părinţi au văzut, într-o seamă din versetele lui, prefigurarea patimilor Mântuitorului”[3].

 

1: Să învie Dumnezeu şi să se risipească vrăjmaşii Lui

şi să fugă de la faţa Lui cei ce-L urăsc pe El;

            Să învie: „Grecescul anistemi înseamnă a face (pe cineva) să se scoale, a se scula (din pat), de unde, prin analogie, a învia. În acest ultim sens a fost folosit, cu mult înainte de ivirea creştinismului, de Eschil în Agamemnon şi de Sofocle în Electra. Versiunea de faţă îl traduce în semnificaţia lui profetică, cu atât mai mult cu cât primele trei versete ale acestui psalm au intrat în cultul creştin: cu ele se deschide slujba Învierii Domnului”[4].  „Singur în pustie, Sfântul Antonie cel Mare obişnuia să cânte acest verset, însoţit de semnul crucii, pentru alungarea demonilor”[5]

2: precum se stinge fumul, aşa să se stingă;

precum se topeşte ceara de faţa focului,

aşa să piară păcătoşii de la faţa lui Dumnezeu,

„După Interpretarea lui Ieronim, psalmistul cere ca împietrirea inimii păcătoşilor să se topească precum ceara”[6].

            „Precum se topeşte ceara de faţa focului, aşa gândul necurat de frica lui Dumnezeu”[7].  „Dacă demonii ar fi tari ca munţii de fier, ei nu ar fi arşi de rugăciune întocmai ca ceara de foc. Însă, într-adevăr, mare luptă trebuie să dea sufletul cu ei. Ei sunt asemenea unor râuri de balauri, guri de lei, ca un foc care este îndreptat împotriva sufletului”[8].  „Cei care au înaintat cu timpul, resping şi alungă în întregime închipuirea necuviincioasă, prefăcând-o şi topind-o în cenuşă, ca ceara ce se topeşte în faţa focului, prin rugăciunea curată şi prin golirea şi dezbrăcarea minţii de toate chipurile, datorită predării ei în stare simplă lui Dumnezeu sau, dacă voieşti, datorită primirii Lui şi unirii simple şi fără chip cu El”[9].

3: iar drepţii să se veselească,

să se bucure în faţa lui Dumnezeu,

întru veselie să se desfete.

4: Cântaţi-I lui Dumnezeu, cântaţi numelui Său,

pregătiţi-I cale Celui ce pluteşte pe asfinţituri

– Domnul Îi este numele -,

înaintea Lui bucuraţi-vă!

Să se tulbure ei de faţa Lui,

Versetul, pentru creştini, este o „profeţie despre venirea pe nori a Fiului Omului: cf. Matei 24, 30; Apocalipsa 1, 7. Lecţiunea peste asfinţit este interpretată în mai multe feluri: aluzie la Cuvântul care Îşi asumă sărăcia noastră acoperindu-Şi slava (Origen); aluzie la Cuvântul cufundat în trup cum se cufundă soarele în mare la asfinţit (Eusebiu); aluzie la coborârea lui Iisus în iad sau la arătarea Sa la sfârşitul timpurilor (Atanasie); imagine a morţii biruite de Hristos (Ilarie)”[10].

5: a Celui ce e Părinte al orfanilor şi Judecător al văduvelor.

6: Dumnezeu este în locul Său cel sfânt,

Dumnezeu îi aşază-n casă pe cei singuratici,

cu vitejie îi scoate pe cei legaţi în obezi,

şi tot aşa pe cei ce-L amărăsc,

pe cei ce locuiesc în morminte.

Singuratici: μονότροποι, literal: de un singur fel; hapax în Biblie. Traduce ebr. yehidhim, care-i desemnează pe cei aflaţi departe de patrie (robi sau străini). Theodor al Mopsuestiei spune că e vorba de cei care trăiesc singuri, dar alţi Părinţi caută un sens mai spiritual: Origen îl referă la cei care şi-au consacrat viaţa numai lui Dumnezeu; Eusebiu – la cei care au viaţa unificată de un singur scop, nu sunt πολύτροποι. Pornind de la traducerile latine (Vetus Latina: unanimes; Vulgata: unius moris), Ciprian consideră că se referă la concordia dintre credincioşi. Termenul este important în monahismul creştin, monotropia desemnând calitatea ascetului de a se concentra numai asupra relaţiei sale cu Dumnezeu, ignorând lucrurile secundare”[11].

            Face să locuiască într-o casă cei uniţi: „În casa Domnului, în Biserica lui Hristos locuiesc cei uniţi. Ei stăruie în bună înţelegere şi simplitate”[12]. Sau vorbim despre cei singuratici, aşezaţi, şi aceştia, în casă: „Fiindcă unul ca acesta nu e lipsit niciodată de lucrarea credinţei, nici nu are prilej să se fălească cu virtutea răbdării, ci se foloseşte de pustie ca de o bună acoperitoare”[13].  Sau e vorba despre voinţa neîmpărţită: „Deci faţa îndoită a purtărilor e ţesută din două voinţe neasemenea. Dar dumnezeiescul David nu primeşte decât pe bărbatul cu un singur fel de purtare. De acela spune că se învredniceşte de ocrotirea de sus”[14].

7: Dumnezeule, când mergeai Tu înaintea poporului Tău,

când treceai Tu prin pustie,

8: pământul s-a cutremurat – căci şi cerurile rouraseră –

în faţa Dumnezeului Sinaiului,

în faţa Dumnezeului lui Israel.

Cerurile rouraseră apare, în SEP 4, ca cerurile au picurat: „se interpretează de obicei ca referindu-se la episodul manei. Theodoret vede aici o prefigurare a [pogorârii] Duhului Sfânt la Rusalii”[15].

9: Ploaie binevoitoare i-ai pus Tu deoparte, Dumnezeule, moştenirii Tale;

ea a slăbit, Tu o vei întări;

„În interpretarea Părinţilor, adevărata ploaie de bunăvoie avea să fie cuvântul Evangheliei (Eusebiu), sau Hristos Însuşi coborât din cer (Chiril al Alexandriei)”[16].

10: vietăţile Tale locuiesc într-însa,

cu bunătatea Ta ai pregătit-o, Dumnezeule, pentru cel sărac.

            „E drept să se spună că Biserica a fost descrisă ca o mulţime foarte blândă a celor îndreptaţi prin credinţă, […] în Hristos, ca o casă întărită şi neclătinată de ispititori”[17].

11: Domnul va da cuvânt cu putere multă celor ce binevestesc.

„În liturgica bizantină versetul face parte din binecuvântarea arhierească asupra celui ce urmează să citească Evanghelia”[18].

            „Nici darul cuvântării de Dumnezeu nu va fi dat cuiva de Dumnezeu de nu se va fi pregătit pe sine astfel încât să se fi lepădat de toate averile sale pentru slava Evangheliei lui Dumnezeu ca, în sărăcie iubitoare de Dumnezeu, să vestească bogăţia Împărăţiei lui Dumnezeu”[19].  „Sfintele Scripturi stau mărturie despre predica apostolilor şi cea a Mântuitorului, dovadă însuşi graiul psalmistului David, care s-ar potrivi parcă atât apostolilor cât şi evangheliştilor”[20].

12: El, Cel ce este Împăratul Puterilor, El îi va împărţi celui iubit al Său

prăzile menite să înfrumuseţeze casa.

„Augustin comentează în cheie trinitară: prăzile pe care Cel iubit al Tatălui, Fiul, le-a smuls diavolului sunt oamenii; El i-a împărţit, dându-le diverse misiuni pentru a-şi înfrumuseţa Casa, adică Biserica”[21].

13: Dacă dormiţi între bunurile moştenirii,

aripi de porumbiţă veţi avea, suflate cu argint,

al cărei grumaz e-n ape de aur verzui.

În comentariile rabinice, porumbiţa reprezintă pe Israel (cf. şi Cântarea 2, 10.14; 5, 2; 6, 9; Psalmi 73, 19; Osea 7, 11; 11, 11). Pentru Părinţi, ea este o imagine a Duhului Sfânt”[22].

            „Într-adevăr, dacă vom adormi în mijlocul moştenirilor Vechiului şi Noului Testament, noi primim aripi argintii ca ale porumbiţei, adică Cuvântul lui Dumnezeu, şi penele spatelui strălucitor ca aurul”[23].  „Cele văzute de suflet, pentru făptuire, sunt argintii, ca aripile porumbului; iar cele cugetate, adică cele de dincolo de raţiune, pentru contemplaţie, sunt aurii. Căci sufletul, neînfrumuseţat astfel, nu poate zbura şi nu se poate odihni acolo unde este locuinţa tuturor celor ce se veselesc”[24].

14: Când Cel-ce-este-n-ceruri hotărăşte regi peste ea,

ei vor deveni albi ca zăpada pe Salmon.

15: Muntele lui Dumnezeu e munte gras,

munte închegat, munte gras.

Textele originale vorbesc aici despre Muntele Selmon: „loc în apropierea oraşului Sichem (…), de unde Abimelec a adus crengi cu care a dat foc oraşului Sichem”[25]Munte gras : de fapt, e vorba de Muntele Başan. Traducătorii Septuagintei au citit, însă batan, borţos, de aici provenind construcţia munte gras. Similar se pune problema cu acel munte închegat din text; în ebraică, ar fi vorba de muntele cocoaşelor, dar traducătorii în greceşte au socotit a fi vorba de verbul gavan, a închega.   „Başan (Vasan) este o regiune la estul râului Iordan, între râul Iaboc şi muntele Hermon”[26].

16: De ce gândiţi voi, munţi închegaţi,

că acesta e muntele unde I-a plăcut lui Dumnezeu să locuiască?

Pentru că şi Domnul va locui în el până-ntru sfârşit.

17: Carul de luptă al lui Dumnezeu e înmulţit în mii de mii,

mii din cele fără număr;

Domnul e-n mijlocul lor pe Sinai, în locul Său cel sfânt.

18: Întru cele înalte Te-ai înălţat, robia ai dus-o în robie,

daruri ai primit între oameni (da, fiindcă erau nesupuşi),

pentru ca Tu să poţi locui acolo.

„Cf. Efeseni 4, 8, unde se citează textul cu o modificare: a dat oamenilor daruri. Ieronim comentează (In Ep. Ad Eph.): Pe drept cuvânt zice Apostolul că Hristos a dat oamenilor darurile pe care profetul spune că le-a primit de la Tatăl pentru oameni. Augustin, pe baza traducerii literale a prepoziţiei εν, în, afirmă pe baza învăţăturii despre Trupul mistic că Hristos Însuşi primeşte, în mădularele Sale, aceste daruri”[27].

            „Unul este Conducătorul nostru, al celor ce am fost îndreptaţi prin credinţă, Hristos Care, suindu-Se la înălţime, a robit robimea şi a dat slăviri oamenilor”[28].

19: Binecuvântat este Domnul Dumnezeu,

binecuvântat e Domnul în fiecare zi,

belşug ne fie nouă Dumnezeul mântuirii noastre.

20: Dumnezeul nostru e un Dumnezeu al mântuirii

şi ale Domnului Domn sunt căile ieşirii din moarte.

21: Dar Dumnezeu va sfărâma capetele vrăjmaşilor Săi,

coama celor ce stăruiesc în greşalele lor.

22: Zis-a Domnul: „Din Vasan îi voi întoarce,

în adâncurile mării îi voi întoarce,

23: pentru ca să se afunde piciorul tău în sânge,

limba câinilor tăi în acela al vrăjmaşilor tăi”.

„Chiril al Alexandriei trimite la o imagine similară de biruinţă din Isaia 63, 3 şi atrage atenţia că e un mod figurat de a vorbi, Dumnezeu fiind reprezentat ca un războinic victorios care îl învinge pe duşman şi îi eliberează pe cei asupriţi. La fel, Theodoret şi Ilarie”[29].

24: Văzută a fost, Dumnezeule, intrarea Ta,

intrarea Dumnezeului meu, a Împăratului meu, în sfântul locaş.

„În ceea ce urmează: tabloul unei măreţe procesiuni religioase”[30]. „Pentru mulţi Părinţi, aceste procesiuni reprezintă etapele planului de mântuire al lui Dumnezeu”[31].

25: Înainte mergeau căpeteniile, după ele cântăreţii din strune,

la mijloc copilele bătând din timpane:

26: „În adunări binecuvântaţi pe Dumnezeu,

pe Domnul din izvoarele lui Israel!”

            „Izvoarele lui Israel: pentru mulţi Părinţi (Origen, Eusebiu, Chiril al Alexandriei, Atanasie), sunt Sfintele Scripturi”[32].

27: Acolo era Veniamin, cel mai tânăr, cu sufletu-n răpire,

căpeteniile lui Iuda, dregătorii lor,

căpeteniile Zabulonului, căpeteniile Neftalimului.

„Beniamin, Iuda, Zabulon şi Neftali reprezintă Palestina în punctele ei cardinale geografice şi etnice (cf. Ravasi, II, p. 396)”[33].

În plus, tainic, „este indicată o înaintare proprie pentru fiecare trib”[34].

28: Porunceşte, Dumnezeule, puterilor Tale,

întăreşte, Dumnezeule, ceea ce Tu ai făcut pentru noi.

            Biblia 1914: Porunceşte, Dumnezeule, Puterii Tale…: „Priveşte în acestea Puterea lui Dumnezeu întrupată cu bunăvoirea lui Dumnezeu şi Tatăl, adică pe Fiul, ca să întărească trupul pe care ni l-a întocmit nouă. Căci dacă nu S-ar fi sălăşluit în noi, firea trupului n-ar fi lepădat de tot slăbiciunea provenită din stricăciune (corupere). Deci Fiul, fiind voinţa cea bună a Tatălui, desăvârşeşte lucrarea, dăruind mântuirea celor ce cred în El”[35].   „Arătând trupul luat în stăpânire de moarte, se ruga să fie eliberat de stricăciune prin puterea lui Dumnezeu, adică prin Fiul, şi să-l readucă iarăşi la starea de la început, adică la viaţă fericită şi nemuritoare în Hristos”[36].  „Ca să arate clar că Fiul este Puterea Tatălui nefiind altceva decât El în ceea ce priveşte identitatea în fiinţă sau în fire, după ce a spus mai întâi: Porunceşte Puterii Tale şi a înfăţişat doimea Persoanelor – înţeleg pe cea a Celui ce porunceşte şi pe cea către Care este porunca -, îndată Îi uneşte în unitatea după fire, atribuind în întregime firii dumnezeieşti şi negrăite rezultatul lucrului, spunând prea înţelept: Întăreşte, Dumnezeule, această lucrare pe care ai făcut-o nouă. Ia, deci, în lucrare, sau primeşte Fiul de la Tatăl Său lucrul cu privire la noi”[37].

29: De la templul Tău de deasupra Ierusalimului

Îţi vor aduce regii daruri.

„Imaginea este a conducătorilor de popoare care vin să se închine Prezenţei lui Dumnezeu. Cf. Matei 2, 11, unde magii aduc daruri Templului desăvârşit, care este Hristos”[38].

            Acestea, citite în altă cheie: „Aceasta pentru că mintea, care e împăratul fiecăruia, ia întâi din templul cel ascuns al inimii îndemnurile bune şi frumoase de la Hristos, Care locuieşte acolo, şi le duce până la vieţuirea virtuoasă, pe care Proorocul a numit-o Ierusalim”[39].

30: Mustră fiarele din trestii,

acea adunare de tauri printre junincile popoarelor,

ca nu cumva ei să-i alunge

pe cei ce-au fost încercaţi ca argintul.

Risipeşte neamurile care voiesc războaie;

„Majoritatea comentatorilor văd aici o aluzie la Egipt, la căpeteniile şi la poporul lui. Fiara din trestii evocă probabil crocodilul de Nil. ♦ taurii ar putea simboliza o altă supraputere, cea din Mesopotamia, iar junincile, alte popoare”[40].

            „Dar ce vorbesc despre credinţă, despre templu şi despre altar, când n-am lăsat în urmă nici măcar fiarele din trestie, pe care Proorocul roagă pe Dumnezeu să le certe, ca să nu-i răpească animalele cele dintâi născute, care au fost rânduite să fie aduse ca jertfă de Iudeul cel din ascuns?”[41].

31: veni-vor soli din Egipt,

Etiopia se va grăbi să-şi întindă mâna spre Dumnezeu.

            „Filip, după ce l-a învăţat pe Etiopean şi l-a botezat, l-a trimis propovăduitor al lui Hristos în Etiopia (Faptele Apostolilor, cap. 8)”[42].  „Convertirea ţărilor celor mai îndepărtate pe care le cunoşteau atunci sugerează universalitatea mântuirii”[43].

32: Voi, împărăţii ale pământului, cântaţi lui Dumnezeu,

cântaţi-I Domnului!

33: Cântaţi lui Dumnezeu

Cel ce mână cerul cerului spre revărsatul zorilor;

iată, cu glasul Său rosteşte glas de putere.

34: Daţi slavă lui Dumnezeu!

Peste Israel Îi este măreţia,

în nori îi este puterea.

            „Părinţii văd aici o profeţie a Înălţării”[44].

            „Peste Israil mărirea Lui, adică peste mintea văzătoare coboară frumuseţea slavei lui Dumnezeu, pe cât e cu putinţă. Şi puterea Lui în nouri, adică în sufletele luminoase, care privesc în dimineţi spre Cel ce şade de-a dreapta Tatălui şi le trimite lumină, aşa cum îşi trimite soarele razele sale în nourii curaţi, arătându-şi frumuseţea sa”[45].

35: Minunat este Dumnezeu întru sfinţii Săi;

Dumnezeul lui Israel, El îi va da poporului Său putere şi tărie.

Binecuvântat este Dumnezeu!

Primul vers, „cf. II Tesaloniceni 1, 10. Expresie folosită liturgic în toate riturile”[46].


[1] PSALM, p. 388

[2] SEP 4/I, p. 178

[3] BBVA, p. 690

[4] BBVA, p. 687

[5] BBVA, p. 687

[6] SEP 4/I, p. 179

[7] Talasie Libianul, Despre dragoste, înfrânare şi petrecerea cea după minte, 26

[8] Sf. Macarie Egipteanul, Omilii duhovniceşti, XLIII, 3

[9] Calist şi Ignatie Xanthopol, Cele o sută de capete, 65

[10] SEP 4/I, p. 179

[11] SEP 4/I, pp. 179-180

[12] Sf. Ciprian al Cartaginei, Despre unitatea Bisericii ecumenice, VIII

[13] Diadoh al Foticeii, Cuvânt ascetic în 100 de capete, 53

[14] Sf. Chiril al Alexandriei, Despre închinarea şi slujirea în Duh şi Adevăr, VII

[15] SEP 4/I, p. 180

[16] SEP 4/I, p. 180

[17] Sf. Chiril al Alexandriei, Glafire la Facere, IV

[18] SEP 4/I, p. 180

[19] Diadoh al Foticeii, Cuvânt ascetic în 100 de capete, 66

[20] Origen, Comentariu  la Evanghelia după Ioan, I, VIII, 48

[21] SEP 4/I, p. 180

[22] SEP 4/I, p. 181

[23] Origen, Omilii la Evanghelia după Luca, XXVII, 6

[24] Ilie Ecdicul, Culegere din sentinţele înţelepţilor, 141

[25] PSALM, p. 388

[26] PSALM, p. 388

[27] SEP 4/I, pp. 181-182

[28] Sf. Chiril al Alexandriei, Despre închinarea şi slujirea în Duh şi Adevăr, XIII

[29] SEP 4/I, p. 182

[30] BBVA, p. 689

[31] SEP 4/I, p. 182

[32] SEP 4/I, p. 183

[33] SEP 4/I, p. 183

[34] Origen, Omilii la Exod, V, 5

[35] Sf. Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, II, 5

[36] Sf. Chiril al Alexandriei, Glafire la Facere, VI

[37] Sf. Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, XI, 6

[38] SEP 4/I, p. 183

[39] Marcu Ascetul, Răspuns acelora care se îndoiesc de Dumnezeiescul Botez

[40] SEP 4/I, p. 183

[41] Marcu Ascetul, Răspuns acelora care se îndoiesc de Dumnezeiescul Botez

[42] Sf. Chiril al Ierusalimului, Catehezele, XVII, 25

[43] SEP 4/I, p. 183

[44] SEP 4/I, p. 184

[45] Isichie Sinaitul, Scurt cuvânt de folos sufletului şi mântuitor despre trezvie şi virtute, 35

[46] SEP 4/I, p. 184

Comentarii
  1. […] mărţişoare violet pe trupul unei figurine ce reprezenta un mic marinar, în vreme ce rostea Psalmul […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s