Comentarii la Psalmi – 66

Posted: 06/05/2009 in Psalmii
Etichete:, , ,

PSALMUL 66 – Pentru sfârşit: printre cântări, un psalm-cântare al lui David.

 

            „Aducerea de mulţumire de la sărbătoarea recoltei se transformă într-o rugăciune de laudă şi recunoştinţă universală. Părinţii văd în acest psalm şi o profeţie privind Întruparea: după Ieronim, faţa lui Dumnezeu care va lumina asupra noastră este Fiul, strălucirea slavei Tatălui”[1].  „Al lui David : menţiune în Codex Vaticanus”[2].

 

1: Dumnezeule, milostiveşte-Te spre noi şi ne binecuvintează,

luminează-Ţi faţa Ta peste noi şi ne miluieşte,

2: ca să cunoaştem pe pământ calea Ta,

în toate neamurile mântuirea Ta.

            „Deşi psalmul a fost alcătuit de un rege al Evreilor, el nu poartă mesajul acestora, că adică numai ei se vor mântui, ci pe acela, profetic, al universalităţii creştinismului”[3].  Comentariile rabinice interpretează calea drept purtarea lui Dumnezeu faţă de poporul Său, Israel (cf. TOB, nota ad loc.). ♦ Părinţii identifică această cale şi mântuire cu Hristos”[4].

3: Pe Tine Te vor lăuda popoarele, Dumnezeule,

toate popoarele Te vor lăuda.

4: Veselească-se neamurile şi să se bucure,

că Tu cu dreptate vei judeca popoarele

şi neamurile de pe pământ le vei călăuzi.

„Pentru Ilarie, popoarele sunt triburile lui Israel, iar neamurile, popoarele păgâne (universalitatea mântuirii)”[5].

5: Pe Tine Te vor lăuda popoarele, Dumnezeule,

toate popoarele Te vor lăuda.

6: Pământul şi-a dat rodul său:

Binecuvintează-ne, Dumnezeule, Dumnezeul nostru!

            „Fericitul Ieronim: În viziunea profetică, rodul este Sfânta Fecioară Maria, fruct al acestui pământ, al acestei seminţe, al acestui lut, al lui Adam. Ceea ce s-a pierdut în Eden a fost dobândit în Fiul ei. Notă: Propoziţia: Pământul şi-a dat rodul său este începutul acestui verset, iar nu sfârşitul celui precedent, aşa cum o găsim în unele ediţii româneşti. Ceea ce urmează e consecinţa acestui rod[6].  „Rodul pierdut de întâiul Adam e recâştigat în Noul Adam, interpretează Ilarie”[7].

7: Binecuvintează-ne pe noi, Dumnezeule,

şi de Tine să se teamă toate marginile pământului.

Încheiere ce afirmă universalitatea credinţei.


[1] SEP 4/I, p. 177

[2] BBVA, p. 686

[3] BBVA, p. p. 687

[4] SEP 4/I, pp. 177-178

[5] SEP 4/I, p. 178

[6] BBVA, p. 687

[7] SEP 4/I, p. 178

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s