Comentarii la Psalmi – 64

Posted: 06/05/2009 in Psalmii
Etichete:, , ,

PSALMUL 64 – Pentru sfârşit: un psalm-cântare al lui David, odă cântată de Ieremia şi Iezechiel şi de poporul robit, când erau ei gata de plecare.

 

            „În anul 587, Evreii au fost duşi în captivitatea babilonică, dar profetul Ieremia a prezis că după 70 de ani se vor întoarce. Printre profeţii captivi se afla şi Iezechiel. După întoarcerea captivilor s-a făcut şi restaurarea templului din Ierusalim”[1].

            „Cuvintele introductive: O indicaţie pentru dirijorul muzicanţilor spune că acest psalm constituie o cântare (< ωδή < shir[2]). Sensul exact al acestei precizări este neclar. Cuvintele din Biblia 1688 a Ieremiei şi a Iezechiil, a nemerniciei nărodului cînd vrea să iasă sunt o interpolare din Septuaginta: Ιερεμιου και Ιεζεκιηλ εκ του λόγου της παροικίας, οτε εμελλον εκπορεύεσθαι (idem)”[3].

 

1: Ţie, Dumnezeule, Ţi se cuvine cântare în Sion

şi Ţie Ţi se va plini făgăduinţă în Ierusalim.

„Pentru majoritatea Părinţilor, Sionul este o imagine a Bisericii sau a Ierusalimului ceresc”[4].

2: Ascultă-mi ruga,

spre Tine tot trupul va veni.

            „Intuind prefigurarea Ierusalimului ceresc, Fericitul Augustin vede plinirea făgăduinţelor atunci, la învierea cea de obşte, când drepţii vor sta în faţa lui Dumnezeu nu numai cu sufletele, ci şi cu trupurile, acestea din urmă nefiind supuse stricăciunii, ca unele ce au ieşit din Babilon”[5].  În plus, „mulţi Părinţi văd aici o profeţie a convertirii păgânilor”[6]spre Tine tot trupul va veni.

3: Cuvintele nelegiuiţilor ne-au încovoiat,

dar necredinţele noastre Tu le vei uşura.

            Necredinţele „(aici): păcatul (repetat) de a nu-ţi pune viaţa în acord cu credinţa ta, de a nu-I rămâne totdeauna credincios lui Dumnezeu”[7].

4: Fericit este cel pe care Tu l-ai ales şi l-ai luat la Tine;

el în curţile Tale va locui.

Sătura-ne-vom de bunătăţile casei Tale;

sfânt e locaşul Tău, minunat întru dreptate.

Sfânt e locaşul Tău apare, în SEP 4, sfânt e templul Tău; „Textul Masoretic are sfinţenia templului Tău (…): Imagine a templului spiritual (Eusebiu); a poporului credincios (Atanasie, De titulis psalmorum, PG 27); pentru Ilarie, templul este Hristos, dar trimite şi la I Corinteni 3,16 (Nu ştiţi că voi sunteţi templul lui Dumnezeu?)”[8].

5: Auzi-ne pe noi, Dumnezeule, Mântuitorul nostru,

nădejdea tuturor marginilor pământului

şi a celor ce sunt pe mare, departe,

6: Tu, Cel ce munţii îi pregăteşti întru tăria Ta,

Tu, Cel încins cu putere,

7: Tu, Cel ce răscoleşti adâncul mării

şi vuietul valurilor ei.

8: De semnele Tale se vor tulbura neamurile

şi se vor înspăimânta cei ce locuiesc mărginimile;

porţile dimineţii şi ale serii Tu le vei face frumoase.

            Porţile, „literal: Ieşirile, deschiderile prin care soarele răsare şi apune. Sensul: extremităţile pământului”[9].  „Porţile dimineţii şi ale serii: metaforă a ţinuturilor îndepărtate de la răsărit şi de la apus. Pentru Chiril al Alexandriei, acestea simbolizează şi cele două naşteri ale lui Hristos: dimineaţa simbolizează naşterea Lui din veşnicie, iar seara, naşterea din Fecioară. Alţii interpretează mai degrabă temporal: lauda lui Dumnezeu care se aduce necontenit (Atanasie, Ilarie)”[10].

9: Tu ai cercetat pământul şi din belşug l-ai adăpat,

bogăţiile lui le-ai făcut să sporească;

râul lui Dumnezeu s-a umplut de apă;

Tu le-ai pregătit hrana, căci aşa e pregătirea Ta.

            „Râul lui Dumnezeu: metaforă pentru rezervele de apă pe care anticii le presupuneau deasupra bolţii cereşti şi din care Dumnezeu face să cadă ploile. Urmează un amplu tablou al pământului udat de ploi în urma unei secete prelungite (robia)”[11].  „În acest râu al lui Dumnezeu plin de apă Atanasie vede simbolul cuvântului evanghelic, Ilarie şi Ieronim (trimiţând la Ioan 7, 38) – simbolul Duhului Sfânt, iar Augustin – un simbol al poporului lui Dumnezeu”[12].

10: Adapă-i brazdele pân-la beţie,

înmulţeşte-i roadele!;

vesel va fi în stropii lui de ploaie când totul odrăsleşte.

            „Textual: îmbată-i brazdele. E vorba de beţia euforică a belşugului, a bucuriei şi veseliei”[13].

11: Tu cu bunătatea Ta vei binecuvânta cununa anului

şi câmpurile Tale se vor umple de grăsime;

Primul vers apare în SEP 4: Vei binecuvânta cununa anului bunătăţii Tale: „anul bunătăţii: Părinţii îl referă la anul venirii lui Hristos, anul de bunăvoinţă al Domnului (Isaia 61, 2; Luca 4,19)”[14].

12: munţii pustiei se vor îngrăşa

şi dealurile în bucurie se vor încinge;

            Munţii pustiei, „textual (ediţia Rahlfs şi altele): frumuseţile, păşunile sau roadele de anotimp ale pustiei. În Codicii Vaticanus şi Sinaiticus: munţii. Opţiunea de faţă e impusă de paralelismul sinonimic al versetului (munţii – dealurile)”[15].

13: turmele s-au îmbrăcat în lână,

văile se vor îmbelşuga de grâu;

şi strigăte vor scoate, căci în cântări Te vor cânta.

O viziune a revărsării darurilor duhovniceşti.


[1] BBVA, p. 684

[2] שיר

[3] PSALM, p. 387

[4] SEP 4/I, pp. 172-173

[5] BBVA, p. 684

[6] SEP 4/I, p. 173

[7] BBVA, p. 684

[8] SEP 4/I, p. 173

[9] BBVA, p. 685

[10] SEP 4/I, p. 173

[11] BBVA, p. 685

[12] SEP 4/I, p. 174

[13] BBVA, p. 685

[14] SEP 4/I, p. 174

[15] BBVA, p. 685

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s