Comentarii la Psalmi – 59

Posted: 04/05/2009 in Psalmii
Etichete:, , ,

PSALMUL 59 – Pentru sfârşit: cu privire la (stihurile) ce se cântă cu schimbul; mai departe, pentru o inscripţie pe stâlp a lui David, când el a ars Mesopotamia Siriei şi Ţoba Siriană şi s-a întors Ioab şi l-a bătut pe Edom, douăsprezece mii, în Valea Sărată.

 

            Istoria e cuprinsă în II Regi, capitolul 8.  Cât priveşte cuvintele introductive, explicaţiile sunt similare cu cele aflate în preambulul Psalmului 44.  Psalmul este o „rugăciune a poporului asuprit de duşmani ca urmare a păcatului; acum el cere ajutor în lupta împotriva vrăjmaşilor”[1].

 

1: Dumnezeule, Tu ne-ai lepădat şi ne-ai doborât,

Tu Te-ai mâniat şi Tu ai avut milă de noi.

„Augustin interpretează: Ne-ai nimicit ca să ne zideşti iarăşi; ai dărâmat zidirea veche pentru a o înlocui cu cea a omului nou”[2].

            „Lepădat-ai pe măsura păcatelor lor pe cei ce s-au depărtat de Tine. Nimicit-ai mulţimea răutăţii noastre, pentru că ne-ai făcut bine din pricina slăbiciunii noastre”[3].

2: Tu ai cutremurat pământul şi l-ai răvăşit.

Vindecă-i dărâmăturile, că de cutremur a fost cuprins.

3: Lucruri aspre ai arătat poporului Tău,

cu vinul umilinţei ne-ai adăpat.

4: Celor ce se tem de Tine datu-le-ai un semn,

ca să poată fugi din faţa arcului,

            Semn: „Părinţii văd în acesta semnul cu care am fost însemnaţi pentru a fi scăpaţi de osândă, prefigurat de sângele mielului la ieşirea din Egipt (cf. Ieşirea 12, 7). Atanasie vede în acesta şi lumina pentru a deosebi binele de rău. Eusebiu şi Theodoret amintesc şi de semnul Tau din Iezechiel 9,4, echivalat cu σφραγίς, semnul crucii”[4].

            „Moisi a însemnat pragurile caselor israeliţilor cu sânge de oaie, iar Tu ne-ai dat nouă semn însuşi sângele Mielului celui nevinovat, Care S-a junghiat pentru păcatele lumii”[5].

5: pentru ca cei iubiţi ai Tăi să fie izbăviţi;

mântuieşte Tu cu dreapta Ta şi auzi-mă!

            „Mulţi Părinţi comentează: dreapta Tatălui este Hristos”[6].

6: Dumnezeu a grăit în locul Său cel sfânt:

„Bucura-mă-voi şi voi împărţi Sichemul,

iar valea Sucot o voi măsura;

În locul Său cel sfânt: „Unii Părinţi interpretează gr. εν τω αγίω în Sfântul Său, adică Dumnezeu ne răspunde în Hristos (Eusebiu, Atanasie, Ilarie, Augustin). Pentru Theodoret, aceasta înseamnă că Dumnezeu a vorbit prin Duhul Său Sfânt, care se foloseşte de profet ca de un instrument”[7].

Sichem: primul oraş canaanean vizitat de Avraam (Facerea 12, 6). Oraşul a fost distrus de Simeon şi Levi, fiii lui Iacov, din cauza necinstirii surorii lor, Dina (Facerea 34). Oraşul a devenit cetate a leviţilor şi apoi, la împărţirea regatului, a devenit capitala lui Ieroboam. Sichem a fost numit Neapolis de către romani, iar din această denumire provine numele actual al oraşului aflat în teritoriile palestiniene: Nablus”[8].

Valea Sucot (Valea Corturilor): vale unde era localizată cetatea Sucot, care aparţinea tribului Gad”[9].

7: al Meu este Galaadul, al Meu este Manase,

iar Efraim este coiful Meu;

Iuda e regele Meu,

            „Galaad: fiul lui Machir, nepotul lui Manase. Ca toponim, Galaad este o regiune la estul râului Iordan”[10].

            „Manase şi Efraim: fiii lui Iosif[11] şi Asenath. Atunci când Iacov i-a binecuvântat, acesta şi-a încrucişat mâinile în aşa fel încât binecuvântarea[12] nu a căzut asupra lui Manase, întâiul născut, ci asupra lui Efraim. Aceste nume proprii denumesc triburile întemeiate de cei doi fraţi, precum şi teritoriile în care aceste triburi locuiau”[13].  Efraim şi Manase evocă Regatul de nord, iar Iuda, pe cel de sud. E anticipată o unire a acestora, în viitor.

8: Moab, iezerul nădejdilor Mele!;

spre Idumeea Îmi voi întinde sandala,

străinii Mie Mi s-au supus”.

„Aruncarea sandalelor asupra unei ţări simbolizează luarea ei în stăpânire”[14].

Moab: „fiul lui Lot şi al fiicei mai mari a acestuia. Ţara unde locuiau moabiţii, popor din antichitate al cărui strămoş biblic este Moab”[15].

            Moabiţii, ne amintim, erau socotiţi necuraţi şi excluşi din adunarea Domnului. „Totuşi, pentru că botezul dă iertare de păcate şi este prilej de lipsă de grijă pentru datornici, psalmistul arată răscumpărarea prin botez şi apropierea de Dumnezeu când zice (aceasta)”[16].

9: Cine mă va duce la cetatea-ntărită?

Cine mă va călăuzi până la Idumeea?

Idumeea: ţara unde locuiau edomiţii, popor din antichitate al cărui strămoş biblic este Esau, numit şi Edom, fratele lui Iacov”[17].

„După ce a rostit profeţia, profetul vorbeşte în nume propriu: cetatea întărită este Ierusalimul, iar profetul, ştiind că zidurile ei fuseseră distruse, are o dorinţă puternică de a le vedea refăcute. Vrea să-i vadă şi pe locuitorii Idumeii supuşi lui Dumnezeu (Theodoret). Pentru alţi Părinţi (Eusebiu, Atanasie, Ieronim), cetatea întărită e Biserica; pentru alţii, Ierusalimul ceresc”[18].

            Cetatea întărită: „Poate că psalmistul vorbeşte aici de Biserică; îi zice cetate pentru că este o adunare în care se locuieşte în chip legal; îi zice întărită pentru că-i întărită datorită credinţei”[19].  „Mintea care se află, în vremea rugăciunii, înăuntrul cugetării sale, se va afla ca mirele ce stă de vorbă cu mireasa în cămara nunţii. Iar cea care nu e lăsată să intre, stând afară, strigă cu suspine: Cine mă va duce pe mine în cuprinsul cetăţii?”[20].

10: Oare nu Tu, Dumnezeule, Cel ce Te-ai lepădat de noi?

Oare nu Tu vei ieşi, Dumnezeule, cu oştile noastre?

11: Dă-ne ajutor să ieşim din necaz,

că deşertăciune este mântuirea de la om.

            „În vreme de încercare să nu alergăm la nădejdi omeneşti şi nici să aşteptăm de acolo ajutor, ci să facem cererile noastre cu lacrimi şi suspine, cu rugăciune stăruitoare şi cu priveghere prelungită. Acela primeşte ajutor în necaz, care dispreţuieşte ca deşert ajutorul omenesc şi se sprijină pe nădejdea Celui Ce poate să mântuiască, Iisus Hristos Domnul nostru”[21].

12: Întru Dumnezeu vom face noi fapte viteze,

El îi va nimici pe cei ce ne supără.

„Psalmistul vrea să evoce epoca de aur a războaielor sfinte şi cuceririle regatului lui David”[22].

În înţeles mai înalt: „Aşadar, desăvârşirea prin Hristos şi puterea Tainelor Lui ne face şi înţelepţi şi mai tari ca moartea”[23].


[1] SEP 4/I, p. 165

[2] SEP 4/I, p. 165

[3] Sf. Vasile cel Mare, Omilii la Psalmi, XII, 3

[4] SEP 4/I, p. 166

[5] Sf. Vasile cel Mare, Omilii la Psalmi, XII, 3

[6] SEP 4/I, p. 166

[7] SEP 4/I, p. 166

[8] PSALM, p. 387

[9] PSALM, p. 387

[10] PSALM, p. 387

[11] În text apare, greşit: Iacov.

[12] Pentru întâiul născut.

[13] PSALM, p. 387

[14] SEP 4/I, p. 166

[15] PSALM, p. 387

[16] Sf. Vasile cel Mare, Omilii la Psalmi, XII, 4

[17] PSALM, p. 387

[18] SEP 4/I, p. 167

[19] Sf. Vasile cel Mare, Omilii la Psalmi, XII, 4

[20] Ilie Ecdicul, Culegere din sentinţele înţelepţilor, 176

[21] Sf. Vasile cel Mare, Omilii la Psalmi, XII, 5

[22] PSALM, p. 387

[23] Sf. Chiril al Alexandriei, Despre închinarea şi slujirea în Duh şi Adevăr, III

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s