Comentarii la Psalmi – 57

Posted: 04/05/2009 in Psalmii
Etichete:, , ,

PSALMUL 57 – Pentru sfârşit: Nu nimici! (Un psalm) al lui David pentru o inscripţie pe stâlp.

 

            „Invectivă împotriva judecătorilor nelegiuiţi. Reproşurile şi blestemele sunt exprimate în limbajul colorat al Orientului, dar ele afirmă mai presus de toate că dreptatea lui Dumnezeu nu poate fi pervertită de ticăloşia omului şi până la urmă se va arăta biruitoare”[1].

 

1: Grăiţi voi, într-adevăr dreptate?

Judecaţi voi oare drept, fii ai oamenilor?

„În Textul Masoretic întrebarea se adresează unor zei, dumnezei, sau fiinţe divine, dacă ei îi judecă cu dreptate pe fiii omului sau fiii lui Adam, ceea ce face ca traducerile să fie foarte nesigure. Potrivit Septuagintei, întrebarea psalmistului, amară, se referă la incapacitatea omului de a judeca drept; o judecată dreaptă se face în cunoştinţă de cauză; or, numai Dumnezeu este Acela Care cunoaşte şi lăuntrul omului, nu doar aparenţele. În acest sens este construit finalul psalmului”[2].

2: Fiindcă-n inimă fărădelege lucraţi voi pe pământ

strâmbătate mâinile voastre împletesc.

3: Încă din zămislire s-au înstrăinat păcătoşii,

încă din pântece s-au rătăcit, grăit-au minciuni.

SEP 4 traduce: S-au abătut păcătoşii [încă] din sânul [mamei]…: „Chiril al Alexandriei interpretează s-au îndepărtat păcătoşii de la sân – adică de la sânul duhovnicesc, care ar putea da roade bune fiindcă a primit sămânţa de la Dumnezeu. Respinge interpretarea încă din sân pentru că i se pare maniheistă”[3].

            „Cei ce se supun, după Sfântul Botez, voii celui rău, şi împlinesc cele voite de el, se înstrăinează de sfântul sân al Botezului”[4].

4: Mânia lor este aceea a şarpelui,

ca a unei aspide surde, care-şi astupă urechile,

„Mânia este iscată uneori de diavoli, pentru care este o principală însuşire, şi prin ea omul ajunge să li se asemene, pe când blândeţea, din contra, îl scoate pe om din starea demonică şi-l apropie de starea îngerească”[5].

5: care nu va auzi glasul celor ce o descântă,

nici nu e vrăjită de vrăjile celui ce farmecă.

Cei ce o descântă: „Pentru Părinţi, aceştia sunt sfinţii care vorbesc în Lege şi Profeţi, precum şi vestitorii Evangheliei, cărora li se opune neascultarea încăpăţânată şi obraznică a şarpelui străvechi (Ilarie). ♦ vipera surdă: conform cunoştinţelor zoologice ale vremii, unii Părinţi explică: şarpele veninos, dacă ascultă cuvintele îmblânzitorului, îşi varsă la pământ veninul şi devine inofensiv. Augustin pune în legătură cu Fapte 7, 57 (călăii lui Ştefan îşi astupau urechile). ♦ farmecelor: gr. φάρμακον înseamnă medicament/otravă[6] şi vrajă. Augustin interpretează ca medicament: Oare medicamentul are glas? Există un medicament care are glas: este medicamentul pe care îl purtăm cu noi; ascultaţi-i glasul şi nu faceţi ca viperele surde, pentru că de acum a venit Hristos să împlinească Legea şi Profeţii”[7].

            Cuvântul vrea „să arate pe cei care-şi astupă urechile când li se dau învăţături despre virtute”[8]. Adeseori, „(noi) ne astupăm auzul, ca o viperă surdă care-şi astupă urechile, şi ne ambiţionăm să nu ascultăm de glasul celor ce ne sfătuiesc, ca să nu fim vindecaţi cu doctoriile înţelepciunii cu care se vindecă sufletul bolnav”[9].  Cei ce-şi astupă urechile sufletului „nu aud nicidecum cuvintele Duhului, căci le aud trupeşte cu urechile lor de carne şi cu urechile duhovniceşti ale inimii lor acoperite cu un văl (II Corinteni 3, 15), şi de aceea nu pot să-L audă deloc pe Dumnezeu. Fiindcă nu pot nicicum să ridice de pe ei vălul înfumurării şi al nesimţirii, pentru că şi l-au pus ei înşişi de bunăvoie, şi vor să-şi astupe ochii şi urechile, şi de aceea cred că văd şi aud”[10].

6: Dumnezeu le va zdrobi dinţii din gură,

măselele leilor le-a sfărâmat Domnul.

            „Cine este atât de fără minte încât să creadă că Dumnezeu, menţinând trupurile celor păcătoşi, le va zdrobi doar dinţii?”[11].

7: Ca o nimic pieri-vor, ca apa ce trece;

El Îşi va întinde arcul până ce ei vor slăbi.

8: Precum ceara ce se topeşte vor fi nimiciţi;

căzut-a foc peste ei şi n-au văzut soarele.

            „Tocmai când întreg neamul omenesc zăcea îngropat într-o noapte întunecoasă şi în beznă adâncă din pricina ispitirii nelegiuiţilor diavoli şi uneltirii duhurilor celor vrăjmaşe, atunci S-a arătat El odată pentru totdeauna şi a dezlegat multele lanţuri ale nelegiuirilor ca o ceară care se topeşte când se apropie de foc”[12].

9: Înainte ca spinii voştri să-şi cunoască ghimpii,

încă de vii îi va înghiţi El întru mânie.

            „Adică: încă în stare crudă, înainte de a atinge maturitatea”[13].  „Poate aici este o aluzie la o expresie devenită proverbială. Tradiţia patristică interpretează: mai înainte ca spinii voştri, adică păcatele, să ajungă în culmea răutăţii, mai înainte de a ajunge faptă, mânia dumnezeiască vă va pedepsi” (cf. Mortari, nota ad loc.)”[14].

10: Veseli-se-va dreptul când va vedea răzbunarea împotriva necredincioşilor,

 mâinile şi le va spăla în sângele păcătosului.

„Părinţii atrag atenţia că drepţii se bucură nu pentru pieirea păcătoşilor, ci pentru instaurarea dreptăţii divine. Chiril al Alexandriei spune despre spălarea mâinilor în sânge că este o metaforă inspirată din vechiul vocabular războinic”[15].

            „Smerenia răzbună şi veseleşte pe cel drept, căci zice (Psalmistul): Veseli-se-va dreptul când va vedea răzbunarea, care este dispariţia mândriei lipsite de Dumnezeu. Arătând aceasta, proorocul adaugă: Şi-şi va spăla mâinile în sângele păcătosului. Fiindcă în dispoziţia slavei deşarte – căci aceasta o arată sângele păcătosului -, dreptul are inima sa curată – fiindcă aceasta înseamnă îşi va spăla mâinile – rămânând nevăzut în această viaţă din pricina lipsei slavei deşarte şi aşteptând să se arate împreună cu Hristos din pricina lucrării sale ascunse de oameni, din pricina smereniei”[16].  „Spune acestea nu ca şi cum s-ar bucura de răul altuia, ci pentru că abia în astfel de clipe ajung ei să înţeleagă cât de sănătoasă este viaţa virtuoasă a celor drepţi, întrucât prin cuvintele spuse ni se dă să înţelegem că deosebirea dintre oamenii cinstiţi şi cei răi ne aduce un spor de bucurie şi de putere. De aceea vorbele mâinile sale îşi va spăla în sângele păcătosului tocmai acest înţeles îl arată, că viaţa şi faptele lui curate sunt puse în lumină îndeosebi prin pierzania păcătosului. Doar însuşi cuvântul a spăla ne duce cu gândul la o lucrare de curăţire. Pe de altă parte, nimeni nu are obicei să se spele în sânge, pentru că atunci se pătează mai tare, aşa încât vădeşte şi mai limpede că aici se înfăţişează tocmai deosebirea dintre opusul virtuţii şi al fericirii”[17].

11: Şi va zice omul: „Dacă într-adevăr este o roadă pentru cel drept,

da, este un Dumnezeu Care-i judecă pe pământ”.

Credinţa şi nădejdea noastră sunt adeseori întărite de dreptatea divină manifestată şi în viaţa de aici.


[1] SEP 4/I, p. 161

[2] BBVA, p. 679

[3] SEP 4/I, p. 161

[4] Sf. Simeon Noul Teolog, Cele 225 de capete teologice şi practice, 216

[5] Sf. Ioan Scărarul, Scara, XXIV, 2

[6] Din farmakon provine cuvântul farmacie.

[7] SEP 4/I, pp. 161-162

[8] Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, XXIII, 4

[9] Sf. Grigorie de Nazianz, Despre preoţie, XX

[10] Sf. Simeon Noul Teolog, Imne, LII

[11] Metodiu de Olimp, Aglaofon sau despre înviere, I, XXIV

[12] Eusebiu de Cezareea, op. cit., X, 4, 13

[13] BBVA, p. 679

[14] SEP 4/I, p. 162

[15] SEP 4/I, p. 162

[16] Teolipt al Filadelfiei, Cuvinte duhovniceşti, XIV, 9

[17] Sf. Grigorie de Nyssa, Despre pruncii morţi prematur, către Hierios

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s