Comentarii la Psalmi – 56

Posted: 04/05/2009 in Psalmii
Etichete:, , ,

PSALMUL 56 – Pentru sfârşit: Nu nimici! (Un psalm) al lui David, când a fugit el în peşteră din faţa lui Saul.

 

            Istoria cu David fugind de Saul e cuprinsă în I Regi, capitolul 22.  Psalmul este „rugăciunea unui om încolţit de duşmani”[1].

            „Cuvintele introductive: Indicaţie pentru dirijor: al tashkheit[2] ([după melodia] nu distruge). Această precizare apare în Septuaginta ca: μη διαφθείρης (nu distruge, nu devasta)”[3].

 

1: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă,

că în Tine s-a încrezut sufletul meu

şi în umbra aripilor Tale voi nădăjdui

până va trece fărădelegea.

„După Atanasie, profetul înalţă această cântare în numele omenirii. Pentru Ilarie, Hristos este cel care vorbeşte. Pentru Augustin, e glasul lui Hristos şi glasul nostru: trebuie să răbdăm până la sfârşit, până trece fărădelegea”[4].

            „Având încredere în Dumnezeu şi asigurarea clară că va primi ca o arvună mila Lui, cântăreţul nostru cere cu credinţă să i se împlinească cererea până va trece fărădelegea[5], adică până la restaurarea omului în Hristos.

2: Striga-voi către Dumnezeul Cel-Preaînalt,

către Dumnezeu Care mi-a făcut bine.

3: Trimis-a din cer şi m-a mântuit,

spre ocară i-a dat pe cei ce mă călcau în picioare.

Trimis-a Dumnezeu mila Sa şi adevărul Său

            Trimis-a Tatăl pe Fiul Său din cer, „ca dăruindu-mi cea mai mare binefacere, să nimicească cu puterea Lui însăşi momeala păcatului şi să surpe idolii cugetării pătimaşe”[6].

4: şi mi-a izbăvit sufletul din mijlocul puilor de lei;

m-am culcat să dorm ca un ins tulburat.

Cât despre fiii oamenilor, dinţii lor sunt arme şi săgeţi,

iar limba lor e sabie ascuţită.

M-am culcat să dorm ca un ins tulburat: „mulţi Părinţi pun expresia în legătură cu spusele lui Iisus din grădina Măslinilor: Întristat e sufletul Meu până la moarte (Marcu 14, 34; Matei 26, 38)”[7].

            Dinţii lor sunt arme şi săgeţi: „Dar iubitorii de argint nu muşcă cu dinţii. Dare-ar Dumnezeu să muşte cu dinţii, şi nu cu săgeţile lăcomiei, care-s mai dureroase decât dinţii. Dinţii lor, arme şi săgeţi, spune Scriptura”[8].  „Într-adevăr, primele greşeli mi-au fost ca nişte pui de lei, adică nişte lei mai tineri, care printr-un căscat înfiorător şi prin labe puternice stăteau gata să spintece prada. Dar au venit ajutoarele, mila şi adevărul, această frumoasă pereche, căci nici mila nu se dă fără judecată şi nici adevărul nu-i fără milă. Iată de ce prin mijlocirea acestor virtuţi mă simt degajat chiar şi când mă distrez cu nişte pui de lei. Fiarele de felul acesta sunt şi ele, vorba psalmistului, ca un fel de fii ai oamenilor, ai căror dinţi sunt arme şi săgeţi şi limba lor sabie ascuţită. Nu se ştie dacă în structura organismului aceste săgeţi ale simţurilor sunt anume aşezate ca să ţină loc dinţilor din gurile oamenilor, în schimb, când s-ar face comparaţia ţinând seama de furia unora şi a altora şi s-ar aprecia până unde ar ajunge schimbarea în rău a înclinărilor lor, atunci, pierzând starea firească, animalul respectiv devine fiară. De aceea, aducându-ne aminte de lei, am numit pe fiii oamenilor fiare, ale căror dinţi şi limbă sunt mădulare de luptă”[9].

5: Înalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule,

şi peste tot pământul slava Ta!

„După Ieronim, profetul spune aceasta despre Înălţarea lui Hristos. Ilarie şi Atanasie leagă versetul de Efeseni 4, 9. Fiindcă S-a înălţat, a revărsat peste tot pământul pe Duhul Sfânt (Ilarie)”[10].

            „Să nu mai privim de acum înainte spre cele pământeşti, ci să ne legăm fiinţa de mărirea celor mai presus de ceruri”[11].

6: Cursă au gătit pentru picioarele mele

şi sufletul mi l-au împilat;

groapă au săpat înaintea feţei mele

şi au căzut în ea.

            „După ce a descris atacurile vrăjmaşilor, ne cere ca, întorcându-ne cu totul de la răutăţile proprii, să nu cădem în gropi”[12].

7: Gata este inima mea, Dumnezeule,

gata-mi este inima;

8: întru slava mea cânta-voi şi-Ţi voi aduce laudă.

Deşteaptă-te, tu, slava mea,

treziţi-vă, voi, psaltire şi alăută!;

în zori mă voi trezi.

„Eusebiu şi Atanasie referă [versetele 7-8] la aşteptarea Duhului Sfânt”[13].  „Conştient de prezenţa Duhului, psalmistul se însufleţeşte şi profeţeşte (Eusebiu). Slava mea este puterea de a profeţi. Rufinus vede în Deşteaptă-te, slava mea o profeţie a Învierii lui Hristos şi, pentru el, dis-de-dimineaţă [în zori – la Anania] e ceasul Învierii”[14].

            „Aminteşte de două ori, ca şi cum omul ar fi de două feluri, cel văzut şi cel ascuns; pe amândoi îi cheamă la cântare armonioasă spre preamărire dumnezeiască îndreptând urechea spre cel care le invită. Iar timpul când se execută aceste cântări este dimineaţa, căci mirarea lui Dumnezeu se trezeşte numai spre cei care s-au lepădat cu totul de faptele întunericului”[15].

9: Pe Tine Te voi mărturisi între popoare, Doamne,

Ţie Îţi voi cânta între neamuri,

            „Cu toate că-i deopotrivă pentru toţi, harul credinţei se împarte în două, după numele celor două grupuri de oameni, cel către popor şi cel către neamuri, (căci) Dumnezeu nu este numai al iudeilor, ci şi al neamurilor […], pentru aceea, dintr-un curent dublu al binecuvântării dumnezeieşti se toarnă printr-o singură revărsare atât peste popor, cât şi peste neamuri; tot aşa şi proorocia îmbrăţişează atât pe unii, cât şi pe ceilalţi, aducând în acest chip mulţumire lui Dumnezeu”[16].

10: că pân-la cer s-a mărit mila Ta

şi pân-la nori adevărul Tău.

            „Cu toată înmulţirea la nesfârşit a păcătoşeniei, mărimea milei dumnezeieşti este totuşi covârşitoare, ajungând să întreacă până şi înălţimile cerului”[17].

11: Înalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule,

peste tot pământul slava Ta!

            „Cu cât sporeşte pe pământ slava lui Dumnezeu, fiind înmulţită prin credinţa celor mântuiţi, tot atât de mult se bucură puterile cereşti de mântuirea noastră, cântând Domnului cuvinte de laudă şi de preamărire”[18].


[1] SEP 4/I, p. 159

[2] אל־תשחת

[3] PSALM, p. 386

[4] SEP 4/I, p. 159

[5] Sf. Grigorie de Nyssa, La titlurile Psalmilor, II, 14

[6] Ioan Carpatiul, Una sută capete de mângâiere, 68

[7] SEP 4/I, p. 160

[8] Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, LXXXI, 3

[9] Sf. Grigorie de Nyssa, La titlurile Psalmilor, II, 14

[10] SEP 4/I, p. 160

[11] Sf. Grigorie de Nyssa, La titlurile Psalmilor, II, 14

[12] Sf. Grigorie de Nyssa, La titlurile Psalmilor, II, 14

[13] SEP 4/I, p. 160

[14] SEP 4/I, p. 160

[15] Sf. Grigorie de Nyssa, La titlurile Psalmilor, II, 14

[16] Sf. Grigorie de Nyssa, La titlurile Psalmilor, II, 14

[17] Sf. Grigorie de Nyssa, La titlurile Psalmilor, II, 14

[18] Sf. Grigorie de Nyssa, La titlurile Psalmilor, II, 14

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s