Comentarii la Psalmi – 55

Posted: 04/05/2009 in Psalmii
Etichete:, , ,

PSALMUL 55 – Pentru sfârşit: despre poporul care se îndepărtase de la cele sfinte. [Psalm] al lui David, pentru o inscripţie pe stâlp, când cei de alt neam l-au prins la Gat.

 

            „Omul nedreptăţit îşi dă seama că lui Dumnezeu îi pasă de rugăciunea şi de lacrimile oamenilor. Ilarie vede aici descrierea suferinţei lui David, dar şi a lui Hristos”[1].

„Istoria regelui David la Gat: vezi I Regi 21, 10-15. Cât despre cei de alt neam: cuvântul grecesc este allofili, nume prin care, în Septuaginta şi Vulgata, sunt desemnaţi Filistenii”[2].

            „Cuvintele introductive: În ebraică: al ionat eilem rekhoqim[3] (după [melodia] porumbelul tăcut al îndepărtării). Această indicaţie pentru dirijorul muzicanţilor a fost tradusă în mod surprinzător în Septuaginta: υπερ του λαου απο των αγίων μεμακρυμμένου (asupra poporului îndepărtat de cele sfinte). Biblia 1688 a tradus după Septuaginta: pentru norodul celor de la sfinte depărtat[4].

 

1: Miluieşte-mă, Doamne, că omul m-a călcat în picioare;

toată ziua, războindu-se, m-a necăjit.

„După cum, când cineva simte că va fi călcat de un hoţ sau va fi ucis prin jaf, ar chema într-ajutor câţiva prieteni […], tot aşa şi în cazul de faţă cel care a fost părtaş la luptă şi care-i legat de el în toate cele omeneşti (şi când vorbesc de om mă gândesc pe scurt la cele privind slăbiciunile firii) cere ajutorul lui Dumnezeu declarând că, muncit de cel potrivnic, toată ziua războindu-se, m-a călcat omul şi m-a necăjit[5].

2: Toată ziua m-au călcat duşmanii în picioare,

că mulţi sunt cei ce de pe înălţimi se luptă cu mine.

            „De pe înălţimi (literal: din înălţime) se poate referi la dealurile înalte din preajma Ierusalimului. În sens figurat: semeţia duşmanului care te priveşte de sus”[6].

3: Ziua-ntreagă nu mă voi teme, că-ntru Tine voi nădăjdui.

            „Cel care a făcut ziua, Acela a făcut-o pentru ca omul să nădăjduiască în lumină, căci din clipa în care apare lumina, în acea clipă dispare şi întunericul”[7], sau, de îndată ce-L chemăm pe Dumnezeu, încep să fugă şi să slăbească puterile vrăjmaşe.

4: Întru Dumnezeu îmi voi lăuda cuvintele de-a lungul zilei,

în Dumnezeu mi-am pus nădejdea, nu mă voi teme:

Ce-mi va face mie insul materialnic?

            Întru Dumnezeu îmi voi lăuda cuvintele: „Poetul e conştient că psalmii săi (cuvintele sale) merită laudă, dar nu pentru că ar fi opera lui, ci pentru că sunt inspiraţi de Duhul Sfânt: de aceea lauda sa este întru Dumnezeu[8]Ce-mi va face mie insul materialnic?: „Literal: Ce-mi va face mie carnea? La fel în Versiunea Ebraică. Ideea e constituită pe opoziţia spirit-materie: omul care se încrede în puterea (eminamente spirituală) a lui Dumnezeu nu are a se teme de cei ce se încred în materialitatea puterii lor (arme, armate, cetăţi, bani etc.). Vezi aceeaşi idee în Psalmul 19,7-8”[9].

5: Ei toată ziua mi-au urât cuvintele,

toate gândurile lor sunt spre rău împotriva mea.

6: Locui-vor aproape şi se vor ascunde,

ei îmi vor urmări călcâiul aşa cum mi-au aşteptat şi sufletul.

Vorbeşte despre vrăjmaşii care ne pândesc călcâiul, adică sfârşitul nostru, când ar vrea să ne aibă sub stăpânire.

7: Cu nici un chip îi vei mântui,

întru mânia Ta popoare vei surpa, Dumnezeule.

            „Întreagă înşiruirea logică a Psaltirii e legată de ideea mântuirii omului, al cărui centru neşters este fapta împotriva celui potrivnic, după cum şi ideea de bază a iubirii faţă de Dumnezeu aduce aminte făpturilor că toate sunt datoare să preamărească pe Dumnezeu”[10].

8: Viaţa mea Ţi-am povestit-o Ţie,

lacrimile mele pune-Ţi-le înainte.

9: Precum în făgăduinţa Ta,

întoarce-i îndărăt pe vrăjmaşii mei

în orice zi Te voi chema;

iată, am cunoscut că Tu eşti Dumnezeul meu.

10: Întru Domnul voi lăuda graiul,

întru Domnul voi lăuda cuvântul;

11: în Dumnezeu mi-am pus nădejdea, nu mă voi teme:

Ce-mi va face mie materia?

12: În mine, Dumnezeule, sunt făgăduinţele pe care le voi aduce-ntru lauda Ta,

13: că Tu mi-ai izbăvit sufletul din moarte,

picioarele din alunecare,

aşa ca eu să-I fiu bineplăcut lui Dumnezeu în lumina celor vii.

„Pentru Eusebiu, lumina celor vii este Hristos care luminează pe tot omul ce vine în lume (Ioan 1,9)”[11].

            „Prin alunecare înţelegem abaterea de la drumul poruncilor, pentru care (abatere) trupul omului a ajuns să fie numit cadavru. Drept aceea, prin răscumpărarea din moarte şi prin restaurarea lui din păcat, omul devine iarăşi chip al lui Dumnezeu”[12].


[1] SEP 4/I, p. 157

[2] BBVA, p. 677

[3] על־יונת אלם רחקים

[4] PSALM, p. 386

[5] Sf. Grigorie de Nyssa, La titlurile Psalmilor, II, 14

[6] BBVA, p. 677

[7] Sf. Grigorie de Nyssa, La titlurile Psalmilor, II, 14

[8] BBVA, p. 677

[9] BBVA, p. 677

[10] Sf. Grigorie de Nyssa, La titlurile Psalmilor, II, 14

[11] SEP 4/I, p. 159

[12] Sf. Grigorie de Nyssa, La titlurile Psalmilor, II, 14

Anunțuri
Comentarii
  1. Am vrut de multă vreme să spun că aceste comentarii sunt deosebite şi merită citite cu toată atenţia. Sunt pasionat de subiect şi le urmăresc de fiecare dată…

  2. Vania spune:

    Credeam că vrei să spui despre popimea odioasă, ahtiată de şperţuri…

    Oricum, fără noi, canci mântuire!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s