Comentarii la Psalmi – 54

Posted: 04/05/2009 in Psalmii
Etichete:, , ,

PSALMUL 54 – Pentru sfârşit: printre cântările de învăţătură ale lui David.

 

            „Strigătul unui om prigonit tocmai de cei apropiaţi. Începând cu Părinţii, creştinii au văzut în autorul psalmului o prefigurare a lui Hristos trădat de ai Săi, rugându-Se în agonie etc.”[1].

 

1: Auzi, Dumnezeule, rugăciunea mea,

ruga mea n-o trece cu vederea;

2: ia aminte la mine şi mă ascultă.

Mâhnitu-m-am întru tânguirea mea

3: şi m-am tulburat de glasul vrăjmaşului

şi de apăsarea păcătosului,

căci ei au abătut fărădelege asupra mea

şi cu mânie m-au duşmănit.

4: Inima mea s-a tulburat întru mine

şi frica morţii a căzut asupra mea,

Se pare că David a scris acest psalm când Absalom ajunsese în Ierusalim, dar psalmul pare potrivit tuturor celor ajunşi în necazuri, datorită păcatelor din trecut, ale căror urmări se prelungesc mult după săvârşirea lor. Conform psalmistului, unica soluţia în atare situaţie este rugăciunea rostită cu zdrobirea inimii.

5: teamă şi tremur au venit peste mine

şi întuneric m-a acoperit.

            „Sfântul Atanasie cel Mare tâlcuieşte: Înainte de Întruparea Domnului, moartea era înspăimântătoare chiar pentru sfinţi, care-şi plângeau moartea ca pe o nimicire. Acum însă, de vreme ce Domnul a înviat cu trupul, moartea nu mai înspăimântă; toţi cei ce cred în Hristos o tratează ca pe o nimic-toată şi preferă să moară decât să-şi tăgăduiască credinţa în El”[2].

6: Şi am zis: „Cine-mi va da aripi ca de porumbel

ca să zbor şi să mă odihnesc?”

„Pentru Origen, aripile sunt contemplaţia prin care se trece de la creaţie la odihna în Dumnezeu”[3].

            „Prin aripi se arată acoperământul lui Dumnezeu şi marea Lui purtare de grijă”[4].  „Ce este mai liniştit decât o privire nevinovată? Cine este mai slobod decât cel ce nu posteşte nimic pe pământ? Aşadar, omul trebuie să se ridice mai presus de orice făptură şi să se lepede cu desăvârşire de sine însuşi şi, într-un avânt al sufletului, să vadă că Tu, Ziditorul tuturor, nu ai nimic asemenea cu făpturile Tale”[5].   „Omul are voinţa să fie curat, fără prihană, neîntinat, fără răutate, şi să fie pururea cu Dumnezeu, dar nu are puterea să împlinească acest lucru. Desigur, el vrea să zboare în văzduhul cel dumnezeiesc şi în totalitatea Duhului Sfânt, dar de nu primeşte aripile (Duhului) nu poate. Să rugăm, deci, pe Dumnezeu să ne dea aripile de porumbel ale Duhului Sfânt, ca să zburăm şi să ne odihnim la El şi să îndepărteze şi să înceteze din sufletul şi din trupul nostru vântul cel rău, care sălăşluieşte în mădularele sufletului şi ale trupului nostru, adică păcatul”[6].

7: Iată, am fugit departe

şi m-am sălăşluit în pustie.

            „De este cu putinţă, în nici un chip să nu te arăţi prin cetate. Căci nu vei vedea acolo nimic de folos şi nimic bun pentru petrecerea ta”[7].  Reluând întregul text de până aici, un alt comentariu arată: „Desigur, prin cuvântul său, psalmistul arată oboselile luptelor, mâhnirea, bârfeala şi tulburarea inimii […], la toate acestea nerămânând decât un singur gând, cel de mai bine şi de desăvârşire: să-şi ia aripi ca de porumbel ca să zboare în văzduh şi să se odihnească în tărâmurile unde se înalţă, căci pentru cei îndumnezeiţi până şi pustietatea e de preferat oricăror tărâmuri nelegiuite”[8].

8: L-am aşteptat pe Cel ce mă mântuieşte

de nevolnicie şi vifor.

9: Aruncă-i, Doamne, în adâncul mării

şi împarte limbile lor,

că am văzut fărădelege şi dezbinare în cetate.

10: Ziua şi noaptea se rotesc pe zidurile ei;

în mijlocul ei: fărădelege şi trudă şi nedreptate;

11: din uliţele ei n-au plecat camăta şi vicleşugul.

12: Că, dacă vrăjmaşul m-ar fi ocărât, aş fi răbdat;

şi dacă cel ce mă urăşte s-ar fi năpustit asupra mea cu gură mare, m-aş fi ascuns de el.

13: Dar tu, omule cu sufletul întocmai ca al meu,

tu, povaţa mea şi apropiatul meu,

14: tu, cel ce împreună cu mine te-ai îndulcit de bucatele mele,

cu tine în acelaşi gând am umblat eu în casa lui Dumnezeu;

            Cuvintele se pot aplica lui Iuda Iscarioteanul (şi, desigur, nu numai lui): „Căci, fiind de un suflet egal şi cunoscut şi comesean şi nelipsindu-i nimic din cele ce-l puteau apropia, a devenit vânzătorul Mântuitorului, deşi era unul ce fusese numărat între ceilalţi Sfinţi ucenici, care aveau acelaşi scop ca Mântuitorul şi străbăteau ţara iudeilor, făcându-se slujitori grabnici ai minunilor şi grăbindu-se să facă toate cele spre cinstea şi slava Lui. Dar cel astfel cunoscut, şi de un suflet egal cu ei, a schimbat harul Celui ce l-a cinstit, prin porniri urâte”[9].

15: moarte să vină peste unii ca aceştia

şi de vii să se pogoare ei în iad,

că vicleşug se află în sălaşele lor, în mijlocul lor.

„Ieronim consideră că vorbirea în chip de blestem e folosită de psalmist pentru a-şi arăta mai bine durerea inimii; imaginile sunt preluate din istorisirea despre Datan şi Abiron (Numeri 16, 23)”[10].

            16: Dar eu către Dumnezeu am strigat

şi Domnul m-a auzit.

17: Seara şi dimineaţa şi-n amiazăzi voi povesti,

voi vesti şi El va asculta glasul meu.

18: Cu pace îmi va mântui El sufletul de cei ce se apropie de mine,

că în multe lucruri erau cu mine.

            „E vorba de vechii prieteni ai psalmistului, care l-au trădat”[11].  „Faptul că peste atâţia vrăjmaşi David s-a dovedit superior, numai prin aceea că şi-a pus nădejdea în Dumnezeu, ne ajută să înţelegem că, printr-un fel de uitare a tuturor suferinţelor, el a dobândit curaj chiar faţă de cei mai puternici şi mai întăriţi dintre potrivnicii lui”[12].

19: Dumnezeu îi va auzi şi îi va smeri,

El, Cel ce este mai înainte de veci.

Că-n ei nu se află îndreptare,

fiindcă nu s-au temut de Dumnezeu.

            Cel ce refuză să se smerească va fi smerit de către Dumnezeu, dar acea smerire nu-i va fi de nici un folos.

20: El Şi-a întins mâna să plătească,

ei I-au pângărit făgăduinţa;

21: risipiţi au fost de mânia feţei Sale

şi inimile lor mi s-au apropiat;

buzele li s-au făcut mai moi decât untdelemnul,

dar ele sunt lănci.

            „Adică: După ce şi-au dat seama că au greşit (în urma pedepsei lui Dumnezeu), prietenii mei de ieri şi duşmanii de acum încearcă să mi se înfăţişeze din nou ca prieteni”[13].

22: Aruncă-ţi grija spre Domnul, şi El te va hrăni;

El în veac nu va îngădui ca dreptul să se clatine.

            „Sfântul Ioan Damaschin ilustrează acest vers cu exemplul Mariei, sora Martei, care asculta cuvintele lui Iisus (Luca 10, 41-42)”[14].

            „Cu cât îşi pune cineva mai mult nădejdea într-Însul în toate cele ale sufletului şi ale trupului său, cu atât Îl află pe Acela mai mult purtând grijă de el, încât se socoteşte pe sine mai jos decât toată zidirea, din pricina multelor daruri ale lui Dumnezeu, arătate şi nearătate, sufleteşti şi trupeşti”[15].  „De crezi că Dumnezeu poartă grijă de tine, pentru ce te îngrijeşti de cele vremelnice şi de trebuinţele trupului tău? Iar de nu crezi că Dumnezeu poartă grijă de tine şi de aceea te îngrijeşti de cele trebuitoare ţie, eşti mai de plâns decât toţi oamenii”[16].  „Aşa ne-a voit Dumnezeu să fim: nepătimitori, fără griji şi având numai lucrarea îngerilor, ne-a voit adică să lăudăm fără sfârşit şi veşnic pe Făcătorul şi să ne desfătăm numai de privirea Lui din singura cercetare a făpturilor Lui”[17].

23: Dar Tu, Dumnezeule, îi vei pogorî în groapa stricăciunii;

oamenii sângeroşi şi vicleni nu vor ajunge la jumătatea zilelor lor,

dar eu, Doamne, voi nădăjdui întru Tine.

Nu întotdeauna păcătoşii sunt pedepsiţi cu scurtimea vieţii, însă zilele lor rămân oricum neîmplinite, ca un răstimp de care nu s-au folosit spre a dobândi fericirea veşnică.


[1] SEP 4/I, p. 154

[2] BBVA, p. 675

[3] SEP 4/I, p. 155

[4] Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, LXXIV, 3

[5] Toma de Kempis, Urmarea lui Hristos, II, XXI, 1

[6] Sf. Macarie Egipteanul, Omilii duhovniceşti, II, 3

[7] Evagrie Ponticul, Schiţă monahicească, în care se arată cum trebuie să ne nevoim şi să ne liniştim, 6

[8] Sf. Grigorie de Nyssa, La titlurile Psalmilor, II, 13

[9] Sf. Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, IX

[10] SEP 4/I, p. 156

[11] BBVA, p. 676

[12] Sf. Grigorie de Nyssa, La titlurile Psalmilor, II, 14

[13] BBVA, p. 676

[14] BBVA, p. 676

[15] Petru Damaschin, Învăţături duhovniceşti, I

[16] Sf. Isaac Sirul, Cuvinte despre sfintele nevoinţe, V

[17] Nichita Stithatul, Vederea duhovnicească a raiului, 13

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s