Comentarii la Psalmi – 43

Posted: 25/04/2009 in Psalmii
Etichete:, , ,

PSALMUL 43 – Pentru sfârşit: fiilor lui Core, spre învăţătură.

 

            „După o grea înfrângere, poporul strigă către Dumnezeu, cerând ajutor şi amintindu-şi de izbăvirile din trecut. După Origen, acest psalm e cântarea israeliţilor din diaspora; după Chiril al Alexandriei, e ruga profeţilor; iar după Ioan Gură de Aur, a Macabeilor”[1].

            Core este unul dintre cei ce s-au răzvrătit împotriva preoţiei rânduite de sus (Numeri, cap. 16). „Părăsind pe tatăl fiilor lui Core, care s-au răzvrătit cu mândrie împotriva preoţimii, motiv pentru care, din pricina răutăţii lor, pe unii i-a cuprins focul, i-au îngheţat crăpăturile pământului şi i-au dus la locaşurile subpământene, iar pe alţii i-a unit prin credinţă cu Tatăl cel adevărat, hotărând ca unii să devină cu adevărat fii ai lui Dumnezeu, iar ceilalţi să devină fii ai lui Core”[2].

 

1: Dumnezeule, cu urechile noastre am auzit,

părinţii noştri ne-au povestit

lucrul pe care Tu l-ai făcut în zilele lor,

în zilele cele de demult.

2: Mâna Ta a nimicit neamuri

şi-n locul lor pe ei i-ai răsădit;

Tu ai hărţuit popoare, iar pe ei i-ai adus la liman.

3: Că nu cu sabia lor au moştenit ei ţara

şi nu braţul lor i-a izbăvit,

ci dreapta Ta şi braţul Tău

şi luminarea feţei Tale, căci Tu ai binevoit întru ei.

„Victoriile trecutului sunt puse în antiteză cu umilinţele din prezent”[3].

„Luminare a lui Dumnezeu-Tatăl numeşte în acestea descoperirea Fiului prin Duhul şi călăuzirea tuturor celor ce sunt, singura care a izbăvit pe Israel şi l-a scăpat de sub puterea Egiptului. Dacă deci nu numai Unul-Născut este lumina adevărată [cum susţin ereticii – n. n.], ci şi în cei creaţi se află aceeaşi înaltă calitate, pentru ce nu s-ar izbăvi prin propria lumină cei despre care e vorba, ci se arată întăriţi de un ajutor străin, şi nu de o lumină existentă în mod necesar în ei? Dar e vădit că Unul-Născut a luminat celor ce aveau nevoie de lumină. Deci El şi numai El este Lumina adevărată, iar prin El primeşte creaţia harul. Iar de e aşa, cum ar fi ea (creaţia) de o fire cu El?”[4].

4: Tu Însuţi eşti Împăratul meu şi Dumnezeul meu,

Cel ce porunceşti mântuirea lui Iacob:

5: Prin Tine-i vom străpunge pe vrăjmaşii noştri

şi prin numele Tău îi vom nimici pe cei ce se ridică împotriva noastră.

Îi vom străpunge: literal: îi vom lua în coarne. Ambrozie interpretează: Domnul a înzestrat cu coarne animalele împotriva fiarelor […] însă omul nu are coarne. […] Cornul nostru eşti Tu, Doamne Iisuse! […] Credinţa are coarne, primindu-le de la Hristos. […] Aşa le-a primit Moise de la Fiul lui Dumnezeu Unul-născut, care i s-a arătat în rug. […] După cum taurul călăuzeşte cireada, tot astfel Hristos a călăuzit către Biserică poporul păgânilor. La mugetul acestui taur, moartea a luat-o la fugă. […] Coarne bune, cu care l-a împuns pe duşmanul nostru, leul. Coarne bune, care ne-au eliberat de spaima coarnelor duşmanului…!”[5].

„Căci Hristos, Marele nostru Arhiereu, totdeauna este împreună înarmat şi împreună luptător cu cei ce se luptă bărbăteşte. Aşa vom birui fără greutate, în Hristos, pe cei ce ni se împotrivesc”[6].

6: Pentru că nu în arcul meu îmi voi pune nădejdea

şi nu sabia mea mă va mântui;

7: că Tu ne-ai izbăvit de cei ce ne supără

şi pe cei ce ne urăsc i-ai ruşinat.

8: Întru Dumnezeu ne vom lăuda noi toată ziua

şi întru numele Tău ne vom mărturisi în veac.

„Să pornim contra celor înarmaţi cu toate uneltele înşelăciunii şi vicleniei, luptând, aşa zicând, neînarmaţi şi fără pavăză, dar ajutaţi de înţelesurile comune, având pe Hristos împreună luptător cu noi”[7].

9: Acum însă Te-ai lepădat de noi şi ne-ai ruşinat

şi nu vei ieşi, Dumnezeule, cu oştirile noastre;

„Câtă vreme ne susţine Domnul, ne înconjoară toţi prietenii şi toţi vrăjmaşii noştri sunt fără putere. Când însă ne părăseşte Domnul, atunci ne părăsesc şi prietenii cu toţii şi toţi vrăjmaşii dobândesc putere împotriva noastră. Dar şi cel ce îndrăzneşte bizuindu-se pe sine va cădea cu cădere jalnică. Cel ce se teme însă de Domnul se va înălţa”[8].

10: făcutu-ne-ai să dăm înapoi din faţa duşmanilor noştri

şi cei ce ne urăsc ne-au prădat în folosul lor.

11: Datu-ne-ai ca pe o turmă la tăiere

şi printre neamuri ne-ai risipit;

12: Tu Ţi-ai vândut poporul pe preţ de nimic

şi nici un câştig n-a ieşit din vinderea noastră.

13: Ocară ne-ai făcut vecinilor noştri,

batjocură şi râs celor dimprejurul nostru;

14: de pomină ne-ai făcut între neamuri,

clătinare din cap între popoare.

15: Ocara mea îmi stă înainte cât e ziua de lungă

şi ruşinea obrazului meu m-a acoperit,

16: Dinspre glasul celui ce ocărăşte şi cleveteşte,

dinspre faţa duşmanului şi a prigonitorului.

17: Acestea toate au venit peste noi, dar noi nu Te-am uitat

şi nici n-am făcut nedreptate în legământul Tău,

18: inima noastră nu s-a dat înapoi,

paşii noştri nu s-au abătut de la calea Ta.

19: Că ne-ai umilit la loc de durere

şi umbra morţii ne-a acoperit.

20: Dac-am fi uitat noi numele Dumnezeului nostru

şi ne-am fi întins mâinile spre dumnezeu străin,

21: oare nu Dumnezeu va cerceta acestea?:

Căci El e Cel ce ştie ascunzişurile inimii.

22: De dragul Tău suntem noi ucişi toată ziua,

socotiţi suntem ca nişte oi de-njughiere.

„Acesta, aşteptând în fiecare zi, ca unul ce nu e sigur de cele viitoare, ceea ce ţine de fire [adică, să moară – n. n.], o ia înaintea firii prin dispoziţia voinţei, făcându-se de bunăvoie mort faţă de lume”[9].

23: Deşteaptă-Te, Doamne, de ce dormi?

Scoală-Te şi nu Te lepăda de noi pân-la sfârşit.

„Atanasie interpretează: Să nu fim lipsiţi de viaţa pe care o dă Hristos”[10].

24: De ce-Ţi întorci faţa?

Uiţi Tu oare de sărăcia şi de necazul nostru?

25: Că sufletul ni s-a plecat în ţărână,

pântecele ni s-a lipit de pământ.

26: Scoală-Te, Doamne, ajută-ne nouă,

şi de dragul numelui Tău izbăveşte-ne!

            Sufletul ni s-a plecat în ţărână şi pântecele ni s-a lipit de pământ atunci când am ascultat glasul şarpelui, făcându-ne asemenea lui; din această stare ne izbăveşte Hristos, a Cărui Înviere e anticipată aici, ca o trezire din somn.


[1] SEP 4/I, p. 133

[2] Sf. Grigorie de Nyssa, La titlurile Psalmilor, II, 12

[3] PSALM, p. 382

[4] Sf. Grigorie de Nyssa, La titlurile Psalmilor, I, 8

[5] SEP 4/I, pp. 133-134

[6] Sf. Chiril al Alexandriei, Despre închinarea şi slujirea în Duh şi Adevăr, IV

[7] Sf. Chiril al Alexandriei, Despre Sfânta Treime, II

[8] Sf. Maxim Mărturisitorul, Cuvânt ascetic, 43

[9] Sf. Maxim Mărturisitorul, Scurtă tâlcuire a rugăciunii Tatăl nostru

[10] SEP 4/I, p. 135

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s