Comentarii la Psalmi – 39

Posted: 24/04/2009 in Psalmii
Etichete:, , ,

PSALMUL 39 – Pentru sfârşit: un psalm al lui David.

 

            „Psalm de încredinţare a întregii fiinţe lui Dumnezeu. Mulţi Părinţi îl pun în rostirea lui Hristos. Chiril al Alexandriei afirmă că, din diverse puncte de vedere, psalmul poate fi considerat ca rostit de Hristos vestindu-Şi Întruparea şi lucrarea răscumpărătoare, de poporul ales, care îşi povesteşte suferinţele, dar şi de omenirea întreagă chemată să îmbrăţişeze credinţa în Hristos. Chiar şi versetele în care psalmistul se declară păcătos sunt interpretate hristologic în lumina pasajului II Corinteni 5, 21 (Pe Cel care n-a cunoscut păcatul, Dumnezeu L-a făcut păcat, pentru noi)”[1].

 

1: L-am aşteptat, pe Domnul L-am aşteptat,

şi El a luat aminte la mine

şi mi-a auzit rugăciunea

2: şi m-a scos din groapa ticăloşiei

şi din tina noroiului;

şi pe piatră mi-a pus picioarele

şi paşii mi i-a îndreptat;

„Credinţa în Hristos ne dă puterea nu numai să dispreţuim plăcerile vieţii, ci să suportăm şi să răbdăm toată ispita care vine asupra noastră prin întristări, necazuri şi nenorociri, până va vrea şi ne va cerceta pe noi Dumnezeu”[2].  „Trebuie să ne împlinim mucenicia conştiinţei noastre cu multă hotărâre şi răbdare, înaintea lui Dumnezeu”[3].  Groapa ticăloşiei: „Iar prin groapa aceasta înţelegem şi învârtoşarea inimii”[4]. Tina noroiului: „Materia, care te trage în jos, abia de o poţi birui! Şi o poţi birui sau după ce printr-o îndelungată îndeletnicire filosofică te-ai povăţuit pe tine însuţi şi ţi-ai desprins încetul cu încetul sufletul nobil şi luminos de trupul cel smerit şi unit cu întunericul, sau după ce ai avut parte de mila lui Dumnezeu sau şi amândouă acestea, şi te-ai îngrijit să priveşti mai ales la cele de sus”[5].  Şi pe piatră mi-a pus picioarele: „Iar prin piatră înţelegea pe Domnul, Care este lumină, adevăr, nestricăciune şi dreptate, cu care se pardoseşte calea duhovnicească. Cel ce nu se abate de la acestea într-una din cele două părţi îşi păzeşte talpa nemurdărită din nici o parte de noroiul plăcerii”[6].  Şi paşii mi i-a îndreptat: „numai Dumnezeu putea tămădui şi birui o astfel de patimă”[7].

3: şi-n gura mea a pus cântare nouă,

cântare Dumnezeului nostru;

mulţi vor vedea şi se vor teme

şi vor nădăjdui în Domnul.

Cântare nouă: „pentru majoritatea Părinţilor latini, aceasta reprezintă Noul Legământ şi omul nou, răscumpărat de Hristos”[8].

            Se vor teme: „La această teamă sunt poftiţi nu păcătoşii, ci sfinţii. […] Este sigur că nimic nu-i lipseşte celui ce se teme de Dumnezeu cu această teamă”[9].

4: Fericit bărbatul a cărui nădejde este numele Domnului

şi n-a privit la deşertăciuni şi la bâiguieli mincinoase.

            „Sau: frenezii mincinoase; deliruri mincinoase, pseudoinspiraţii. E vorba de acele stări de spirit şi manifestări pe care în antichitate le aveau cei ce se credeau posedaţi de duhul oracular al unor zei şi, mai nou, cei ce pretind că sunt posedaţi de Duhul Sfânt şi, simulând glosolalia (vorbirea în limbi), îngaimă vorbe fără înţeles”[10].

5: Doamne, Dumnezeul meu, multe sunt minunile pe care le-ai făcut

şi-n gândurile Tale nu-i nimeni asemenea Ţie.

Vestit-am şi am grăit: ele fără de număr s-au înmulţit.

6: Jertfă şi prinos n-ai voit,

dar mi-ai întocmit un trup;

arderi-de-tot şi jertfă pentru păcat n-ai cerut;

            „Profeţie mesianică (aici şi în următoarele două versete), pe care Pavel o foloseşte în Evrei 10, 5-9”[11].  „Căci Fiul, aducându-Se pe Sine jertfă neprihănită, a oprit cele din lege, care nu puteau desfiinţa păcatele. Pentru că Hristos este sfârşitul legii şi al proorocilor”[12].

7: atunci am zis: „Iată, vin!,

– scris este despre mine în sulul cărţii –

            Sulul cărţii: „după interpretarea hristologică a lui Origen, nu e vorba de o carte anume, ci de întreaga Scriptură, pentru că toată vorbeşte despre Hristos, după cum El Însuşi afirmă (cf. Ioan 5, 39)”[13].

8: ca să fac voia Ta, Dumnezeul meu;

dar şi legea Ta am vrut-o în lăuntrul inimii mele”.

            „Deoarece sângele taurilor şi al ţapilor şi cenuşa viţeilor nu ajungea spre curăţirea păcatului şi junghierea animalelor necuvântătoare nu a surpat stăpânirea morţii, intervine Hristos suportând vina tuturor”[14].  Dar de lucrarea lui Hristos nu se vor împărtăşi toţi:  „Cel ce e plin de mândrie şi-şi amăgeşte mintea cu închipuirea de sine nu va dobândi niciodată harul smereniei, în lumina umilinţei inimii, prin care se dă lumina înţelepciunii lui Dumnezeu celor zdrobiţi cu inima”[15]. Încă un aspect: „Vezi cum urcă (Hristos) prin voia proprie la patima pentru toţi? Căci iată, vin, zice, n-am fost prins şi adus dintr-o necesitate de altcineva”[16].

9: Dreptate am binevestit în adunare mare;

iată, buzele mele nu le voi opri;

Doamne, Tu o ştii.

            Spune acestea „căci Duhul îl împunge în toată fiinţa şi îl mână să vorbească”[17].

10: Dreptatea Ta n-am ascuns-o în inima mea,

adevărul Tău şi mărturia Ta le-am grăit;

mila Ta şi adevărul Tău nu le-am ascuns de adunarea mare.

11: Dar Tu, Doamne, să nu-Ţi îndepărtezi îndurările Tale de la mine,

mila Ta şi adevărul Tău pururea să mă sprijinească.

„Şi care este voia înţeleaptă şi simţitoare a Tatălui pentru noi? Să desfiinţeze puterea morţii în moartea lui Hristos şi, pe lângă aceasta, a păcatului şi a celui ce a inventat şi a meşteşugit la început păcatul şi să se aducă răscumpărarea tuturor prin sângele cel sfânt”[18].

12: Fiindcă rele nenumărate m-au împresurat;

fărădelegile mele m-au ajuns şi n-am fost în stare să văd;

înmulţitu-s-au mai mult decât perii capului meu,

şi inima m-a părăsit.

13: Binevoieşte, Doamne, să mă izbăveşti,

Doamne, spre ajutorul meu ia aminte.

14: Ruşinaţi şi înfruntaţi deodată să fie cei ce sufletul meu îl caută ca să-l piardă.

 Întoarcă-se înapoi şi să se ruşineze cei ce-mi doresc mie răul;

15: să-şi poarte de-ndată ruşinarea cei ce-mi zic: „Bine-ţi fac!, bine-ţi fac!”

16: Toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, să se bucure şi să se veselească,

iar cei ce iubesc mântuirea Ta să zică de-a pururi: „Mărit să fie Domnul!”

17: Iar eu sărac sunt şi sărman; Domnul va îngriji de mine.

Tu eşti ajutorul meu şi apărătorul meu;

Dumnezeul meu, nu Te lăsa aşteptat!

            Psalmistul caută, prin rugăciune sa, să grăbească venirea Mântuitorului. Sărac şi sărman: „Ieronim raportează expresia tot la Hristos care bogat fiind, S-a făcut sărac pentru noi (II Corinteni 8, 9)”[19].


[1] SEP 4/I, p. 126

[2] Sf. Simeon Noul Teolog, Cele 225 de capete teologice şi practice, 11

[3] Diadoh al Foticeii, Cuvânt ascetic în 100 de capete, 69

[4] Sf. Varsanufie, Scrisori duhovniceşti, 18

[5] Sf. Grigorie de Nazianz, Despre preoţie, XCI

[6] Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire la Cântarea Cântărilor, XI

[7] Ava Dorotei, Învăţături de suflet folositoare, I, 4

[8] SEP 4/I, p. 127

[9] Sf. Ioan Casian, Convorbiri duhovniceşti, XI, 13

[10] BBVA, p. 661

[11] BBVA, p. 661

[12] Sf. Chiril al Alexandriei, Despre închinarea şi slujirea în Duh şi Adevăr, X

[13] SEP 4/I, p. 127

[14] Sf. Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, IV, 2

[15] Nichita Stithatul, Cele 300 de capete despre făptuire, despre fire şi despre cunoştinţă, 84

[16] Sf. Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, V, 1

[17] Nichita Stithatul, Vederea duhovnicească a raiului, 55

[18] Sf. Chiril al Alexandriei, Despre Sfânta Treime, V

[19] SEP 4/I, p. 128

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s