Comentarii la Psalmi – 31

Posted: 24/04/2009 in Psalmii
Etichete:, , ,

PSALMUL 31 – Un psalm al lui David; privitor la pricepere.

 

Psalmul vorbeşte despre „fericirea omului care, după ce şi-a mărturisit vina, a primit iertarea”[1].

„Cuvintele introductive: Acest psalm nu este denumit prin cuvântul mizmor (psalm), ci printr-un termen obscur, de natură muzicală sau literară: maskil[2], care este un derivat al radicalului triconsonantic s-k-l, cu sensul de a înţelege, a acţiona în mod chibzuit. De aceea, în Septuaginta s-a tradus συνέσεως (al înţelegerii) şi, după Septuaginta, în Biblia 1688: al priceperii[3].  Al înţelegerii: este primul din doisprezece psalmi care au în titlu gr. σύνεσις, înţelegere, pricepere, inteligenţă, un termen cu o conotaţie puternică pozitivă în Scriptură, referindu-se la înţelegerea lucrurilor spirituale. Textul Masoretic are maskil, poem sapienţial, didactic, contemplativ. Comentatorii evrei înţeleg acest titlu prin referire la cunoaşterea pe care David a dobândit-o asupra păcatului său, în urma mustrării lui Natan. Alţii sunt de părere că în titlu se cere de la Dumnezeu darul de a înţelege adevărurile adânci din textul psalmului (cf. Mortari, nota ad loc.)”[4].

 

1: Fericiţi cei cărora li s-au trecut cu vederea fărădelegile

şi ale căror păcate li s-au acoperit.

2: Fericit e omul căruia Domnul nu-i va socoti păcatul

şi-n gura căruia nu este vicleşug.

Nu va fi socotit păcatul aceluia care l-a mărturisit încă de aici, fără vicleşug, fără a căuta să-şi justifice ori să-şi micşoreze păcatele. Îndată, o imagine în contrast cu aceasta:

3: Fiindcă eu am tăcut, oasele mi-au îmbătrânit

în strigătul meu de toată ziua.

            „Fiindcă bolnavul (pe patul de suferinţă) a refuzat să-şi mărturisească păcatele, preferând să tacă, singurul său strigăt a rămas acela al trupului chinuit de durere”[5]. Durerea urmează întotdeauna păcatului, chiar dacă nu întotdeauna sau imediat e vorba şi de o durere trupească. De asemenea, nu orice suferinţă trupească e legată de săvârşirea unui păcat, ci poate fi tocmai o prevenire a săvârşirii răului, după cum poate avea şi alte raţiuni.  „Câtă vreme omul nu şi-a mărturisit păcatul, şi-a strigat în zadar suferinţa. Origen (Fragmenta in Proverbia, PG 13, 24 AB) dă acest verset ca exemplu de frază obscură şi propune interpretarea paradoxală: câtă vreme omul striga lăudându-L pe Dumnezeu şi mărturisindu-şi păcatul, nimic din el nu se învechea, dar când a tăcut, mâna Domnului s-a îngreunat asupra lui. Alte interpretări: tăceam cu privire la păcat, dar strigam dezvinovăţiri (cf. Mortari, nota ad loc.). Grigore cel Mare: şi păcatul îşi are strigătul său, strigătul care se înalţă din Sodoma. Rupert din Deutz (De Op. Spir. Sancti, SC 131, p. 229) vorbeşte despre tăcerea vinovată a lui Adam, din Facerea 3, 9”[6].

4: Că mâna Ta s-a îngreuiat asupră-mi ziua şi noaptea,

întorsu-m-am în suferinţă când ghimpele mă împungea.

În pedagogia divină, suferinţa e dată şi ca un îndemn la căinţă.  Ghimpele sau spinul [SEP 4]: „Părinţii arată că de multe ori în Scriptură spinul reprezintă sentimentul de vinovăţie pentru păcat”[7].

5: Păcatul mi l-am cunoscut,

fărădelegea nu mi-am acoperit-o.

Zis-am: „Împotriva mea îmi voi mărturisi Domnului fărădelegea”,

iar Tu mi-ai trecut cu vederea nelegiuirea inimii.

Împotriva mea îmi voi mărturisi Domnului fărădelegea: „Dacă se întâmplă să cazi în păcat, învinuieşte-te pe tine însuţi, nu da vina pe Adam! (Sfântul Simeon Noul Teolog)”[8]. Nelegiuirea inimii: „Într-o seamă de ediţii ale Septuagintei: nelegiuirea păcatului meu; nelegiuirea inimii mele se află numai în codicii Vaticanus, Sinaiticus şi Alexandrinus, pe care ediţia Rahlfs îi notează în aparatul critic. Ebraică: Tu mi-ai iertat vina păcatului[9].

„Vezi, aşadar, că a rosti păcatul aduce iertarea lui. Căci diavolul, luat pe dinainte în acuzare, nu va mai putea să ne acuze: dacă noi înşine suntem acuzatorii noştri, ne este de folos spre mântuire”[10].  „Mai întâi roagă-te pentru dobândirea lacrimilor, ca prin plâns să înmoi sălbăticia ce se află în sufletul tău; şi după ce vei fi mărturisit astfel împotriva ta fărădelegile tale înaintea Domnului, să primeşti iertare de la El”[11].  „Osândeşte-ţi, dar, şi tu păcatele! Ţi-e îndestulătoare apărarea aceasta înaintea Stăpânului! Cel ce-şi osândeşte păcatele cade mai greu în aceleaşi păcate. Pune conştiinţa ta să te osândească în lăuntrul tău, ca să nu o ai dincolo acuzator înaintea scaunului de judecată a Domnului! Aceasta-i o cale de pocăinţă! Cea mai bună”[12].  „Dar nu ajunge pentru spălarea desăvârşită numai mărturisirea, ci desăvârşit eliberează moartea lui Hristos, Care a pătimit pentru noi şi S-a aşezat pe Sine sub toate păcatele noastre”[13].

6: Pentru aceasta se va ruga la Tine tot cuviosul la vreme potrivită,

şi chiar în potop de ape multe, ele de el nu se vor apropia.

„În apele multe, Augustin vede o analogie cu apele Potopului; sfârşitul lumii va veni pe neaşteptate, ca prăpădul în zilele lui Noe”[14].

„Acesta trebuie să păzească sinceritatea, adică să facă o mărturisire amănunţită şi sinceră întâistătătorului, ca în faţa înfricoşatului scaun al lui Hristos, înaintea lui Dumnezeu şi a sfinţilor îngeri, făgăduind să avem ca început şi sfârşit, împreună cu alte făgăduinţe şi îndatoriri ale noastre faţă de Domnul, şi mărturisirea celor ascunse ale inimii”[15].  „De îndată ce s-a mărturisit (credinciosul) cuiva [duhovnicului – n. n.], a şi fost iertat. Iar întârzierea iertării atârnă de mărturisire, căci după mărturisire urmează iertarea păcatelor. Aşadar, este înţelept cel ce se mărturiseşte, liber cel căruia i s-a iertat păcatul şi care nu mai trăieşte în păcat”[16].  „Unul dintre fraţi […] a îndrăznit să-mi spună: Am văzut pe cineva ţinând o hârtie scrisă şi o trestie (un condei); şi când cel ce zăcea jos îşi spunea un păcat, acela îl ştergea cu trestia”[17].  „Dar nu ajunge pentru spălarea desăvârşită numai mărturisirea, ci desăvârşit (ne) eliberează moartea lui Hristos, Care a pătimit pentru noi şi S-a aşezat pe Sine sub toate păcatele noastre”[18].

7: Tu eşti scăparea mea din necazul ce mă cuprinde;

Tu, bucuria mea, izbăveşte-mă de cei ce m-au împresurat!

„Veselie L-a numit pe Hristos şi dumnezeiescul David, zicând ca din partea celor ce însetează după mântuirea prin El. În Hristos am scăpat de asalturile ucigaşilor”[19].

8: – Eu te voi învăţa şi te voi cârmui pe calea aceasta pe care vei merge,

ochii Mei asupra ta se vor întări:

9: Nu fi ca un cal sau ca un catâr lipsit de pricepere,

ale căror fălci tu le vei strânge-n frâu şi-n zăbală,

ca ei să nu se apropie de tine.

„Pentru Ilarie, necazurile celui nelegiuit sunt loviturile Domnului care vrea să-i mântuiască pe păcătoşi. Augustin comentează: Nu se apropie: ca să se apropie, ar trebui să se smerească; e nevoie de multe lovituri ca să fie îndreptaţi cei nelegiuiţi: sileşte-i, Doamne!”[20].

„Scriptura numeşte cal deprinderea de a umbla după plăcerile patimilor, iar catâr deprinderea care nici nu zămisleşte, nici nu naşte binele. Scriptura le interzice deopotrivă pe amândouă celor ce doresc mântuirea: pe cea dintâi întrucât lucrează păcatul, pe cea de-a doua întrucât nu lucrează virtutea”[21].  „Cel ce nu se lasă povăţuit de poruncile şi de îndemnurile Scripturii va fi mânat înainte de biciul calului şi de boldul asinului. Iar de se va împotrivi şi acestora, i se vor strânge fălcile în zăbale şi frâu”[22].  „Trebuia deci neapărat ca prin ameninţări şi prin nişte frâie să-i întoarcă Dumnezeu pe calea cea dreaptă”[23].

10: Multe sunt durerile păcătosului,

dar mila îl va înconjura pe cel ce nădăjduieşte în Domnul.

„Sufletul care păcătuieşte va muri. Şi învederat este că oamenii, dacă mor ca oamenii, se îngroapă de oameni, iar cei ce sunt omorâţi ca dobitoacele sau cad jos, vor fi mâncaţi de vulturi. Iar dintre puii acestora unii vor chema pe Domnul, alţii se tăvălesc în sânge. Cine are urechi de auzit să audă”[24].  „Dar Hristos a fost biciuit pentru noi. Căci precum pentru toţi a murit, aşa a fost şi biciuit pentru toţi, El unul fiind de un preţ egal cu toţi”[25].

11: Bucuraţi-vă în Domnul şi veseliţi-vă, drepţilor,

lăudaţi-vă, toţi cei drepţi la inimă!

Prezenţa lui Dumnezeu curăţeşte lăuntrul nostru şi ne umple de bucurie duhovnicească.  Pentru lăudaţi-vă, „Textul Masoretic are strigaţi de bucurie. Psalmistul vrea să-şi împartă bucuria cu toţi oamenii (Eusebiu). Grigore cel Mare explică prin II Corinteni 10,17: Cel ce se laudă, în Domnul să se laude!cei drepţi la inimă: Drepţi – nu pentru meritele voastre, ci pentru că aţi fost îndreptăţiţi (Augustin)”[26].


[1] SEP 4/I, p. 106

[2] משכיל

[3] PSALM, p. 379

[4] SEP 4/I, p. 106

[5] BBVA, p. 649

[6] SEP 4/I, p. 107

[7] SEP 4/I, p. 107

[8] BBVA, p. 650

[9] BBVA, p. 650

[10] Origen, Omilii la Levitic, III, 4

[11] Evagrie Monahul, Cuvânt despre rugăciune, 5

[12] Sf. Ioan Gură de Aur, Despre mărginita putere a diavolului, II, 5

[13] Sf. Chiril al Alexandriei, Despre închinarea şi slujirea în Duh şi Adevăr, XV

[14] SEP 4/I, p. 107

[15] Calist şi Ignatie Xanthopol, Cele 100 de Capete, 15

[16] Sf. Ambrozie al Milanului, Scrisori, XXXVII, 45

[17] Sf. Ioan Scărarul, Scara, IV, 15

[18] Sf. Chiril al Alexandriei, Închinarea şi slujirea în Duh şi Adevăr, X

[19] Sf. Chiril al Alexandriei, Glafire la Facere, III

[20] SEP 4/I, p. 108

[21] Sf. Maxim Mărturisitorul, Răspunsuri către Talasie, 55

[22] Marcu Ascetul, Despre cei ce-şi închipuie că se îndreptează din fapte, 220

[23] Sf. Chiril al Alexandriei, Zece Cărţi împotriva lui Iulian Apostatul, V

[24] Evagrie Monahul, Cuvânt despre rugăciune, 19

[25] Sf. Chiril al Alexandriei, Închinarea şi slujirea în Duh şi Adevăr, VIII

[26] SEP 4/I, p. 108

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s