Comentarii la Psalmi – 28

Posted: 23/04/2009 in Psalmii
Etichete:, , ,

PSALMUL 28 – Un psalm al lui David; la ieşirea cu Cortul.

 

„În dezlănţuirea stihiilor credinciosul recunoaşte glasul lui Dumnezeu şi Îi laudă atotputernicia, dar şi grija faţă de poporul Său”[1].

 

1: Aduceţi-I Domnului, voi, fii ai lui Dumnezeu,

aduceţi-I Domnului pe fiii berbecilor,

aduceţi-I Domnului slavă şi cinstire,

Prin fiii berbecilor  nu par a fi numiţi mieii cei de jertfă, ci credincioşii nedesăvârşiţi, numiţi astfel în contrast cu cei deveniţi fii ai lui Dumnezeu. Acei începători în cele duhovniceşti se cere să fie aduşi, „pentru ca şi aceştia, cei aduşi de voi, să se schimbe din fii ai berbecilor în fii ai lui Dumnezeu. […] Iar dacă berbecii sunt cei care merg în fruntea celorlalţi, fiii acestora vor fi cei formaţi pentru viaţa virtuoasă prin râvna faptelor bune dobândite din învăţătura întâistătătorilor”[2].  În Textul Ebraic, versul referitor la fiii berbecilor lipseşte, acesta fiind introdus doar de Septuaginta.

2: aduceţi-I Domnului slavă numelui Său,

închinaţi-vă Domnului în curtea Lui cea sfântă.

            „Să înţelegem prin curte vieţuirea cea cerească”[3].

3: Glasul Domnului peste ape;

Dumnezeul slavei a tunat,

Domnul peste ape multe.

            Glasul Domnului „este o închipuire a părţii conducătoare a sufletelor oamenilor, cărora Dumnezeu vrea să le facă cunoscut propriul Său glas, în aşa fel încât închipuirea aceasta are analogie cu închipuirile pe care adeseori le avem în vise. După cum nu din lovirea aerului în închipuirile din somn luăm cunoştinţă de unele cuvinte şi sunete şi nici nu primim glasul din vis cu auzul, ci este prins de însăşi inima noastră, tot aşa trebuie să socotim şi glasul care vine de la Dumnezeu la profeţi”[4].

            „Poţi, potrivit învăţăturii bisericeşti, să numeşti tunet şi predania săvârşită din marele glas al Evangheliei după botez, în sufletele celor ce s-au desăvârşit. Ape poţi numi şi sfinţii, pentru că râuri curg din pântecele lor (Ioan 7, 38), adică învăţătura duhovnicească, aceea care udă sufletele ascultătorilor”[5].

            Domnul peste ape multe: „nu numai peste felurite testamente, ci şi peste feluri şi feluri de învăţături care duc la dreptate, atât ale elenilor, cât şi ale barbarilor”[6].

4: Glasul Domnului întru tărie,

glasul Domnului întru măreţie,

Biblia 1988: Glasul Domnului întru tărie, glasul Domnului întru mare cuviinţă. „Glasul Domnului nu este într-un suflet slab şi molatic, ci în unul care lucrează, cu putere şi cu tărie, binele. […] Marea cuviinţă este în chip deosebit o mare virtute. Cel care se sileşte, aşa cum se cuvine, pentru lucrarea faptelor mari, aude că este cu mare cuviinţă”[7].

5: glasul Domnului, cel ce spintecă cedrii,

Domnul spintecă cedrii Libanului.

6: El îi va mărunţi ca pe juncul Libanului,

iar cel iubit, ca puiul inorogilor.

Textul Ebraic are: viţelul Libanului şi al Sirionului.  Sirion este denumirea sidonită a muntelui Hermon, localizat în masivul muntos al Antilibanului, actualmente la graniţa între Liban şi Siria”[8].

„În timp ce puterea lui Dumnezeu stăpâneşte natura, o poate strivi şi distruge într-un spectacol de rară măreţie, cel iubit al Său (omul credincios şi neprihănit) este cruţat ca un pui de sălbăticiune puternică”[9]. Inorogul este simbol al invincibilităţii. Sub chipul inorogului, „Părinţii au văzut fie Israelul, a cărui tărie este Dumnezeul unic (Eusebiu, Theodoret), fie pe Hristos, a cărui putere este una cu a lui Dumnezeu Tatăl (Vasile cel Mare), fie pe omul credincios, care priveşte numai la Dumnezeu şi se sprijină numai pe el (cf. Clement Alexandrinul, Pedagogul 1, 5)”[10].  Alt înţeles, înrudit totuşi, al acestor versete: „Glasul Domnului sfărâmă pe cei ce se fălesc în zadar şi pe cei ce se ridică pe ei înşişi în înălţimile aparente ale lumii acesteia”[11].

7: Glasul Domnului, cel ce revarsă pară de foc,

            „Şi pe noi un cuvânt ne învaţă în taină că atunci când vom da răspuns de faptele săvârşite în viaţă, natura focului se va împărţi, pe de o parte în lumină, spre desfătarea celor drepţi, iar pe de altă parte în durere arzătoare, rânduită celor osândiţi”[12].

8: glasul Domnului, cel ce cutremură pustiul,

Domnul va cutremura pustiul Cadeşului.

Pustiul: pentru Augustin şi Ieronim, e simbolul neamurilor păgâne, odinioară pământul sterp, dar acum locuit de Dumnezeu”[13].

            „Cutremurul este rânduit de Domnul spre binefacerea pustiului pentru ca, schimbându-se de a mai fi pustiu, să ajungă pământ locuit. […] Domnul nu va cutremura toată pustia, ci numai pustiul Cadeş, adică sfinţenia; căci Cadeş se tâlcuieşte sfinţenie[14].

9: Glasul Domnului, cel ce-ntăreşte cerbii

şi face să se arate dumbrăvile

şi-n locaşul Său pe tot cel ce zice: Slavă!

            „Sfântul […] este numit şi cerb, din pricină că se împotriveşte celor rele. […] Că acolo unde este cerbul, este pusă pe fugă toată răutatea animalelor târâtoare. Că animalele otrăvitoare nu suportă mirosul cerbului şi fug din faţa coarnelor lui. […] (Va descoperi) desişurile, adică sufletele acoperite de tufani şi de buruieni, în care se cuibăresc, întocmai ca nişte fiare, feluritele patimi ale păcatelor, sunt curăţite neapărat de cuvântul lui Dumnezeu”[15].

            Cu toţii strigă: toţi oamenii sunt chemaţi să dea slavă lui Dumnezeu (Eusebiu)”[16].

10: Domnul sălăşluieşte în potop,

Domnul va împărăţi în veac.

            „Pentru mulţi Părinţi, potopul care a purificat lumea este o imagine a botezului. Pentru Ieronim, este revărsarea harului care spală păcatele”[17].

Domnul va locui potopul. Psalmistul numeşte aici potop harul botezului; că sufletul care şi-a spălat păcatele prin botez şi a fost curăţit de omul cel vechi, sufletul acela este pe viitor potrivit a fi locuinţă a lui Dumnezeu în Duhul. […] Domnul, aşezându-Se în sufletul cel luminat de potop, face din acel suflet un fel de tron al Său”[18]. Potopul e şi manifestare a dreptăţii dumnezeieşti, dacă-l privim ca pedeapsă divină.

11: Domnul îi va da tărie poporului Său,

Domnul Îşi va binecuvânta poporul cu pace.

            „Se pare că cea mai desăvârşită dintre binecuvântări este pacea, pentru că pacea dă echilibru părţii conducătoare din om. Omul care doreşte şi lucrează pacea se caracterizează prin aceea că are potolit felul lui de viaţă”[19].


[1] SEP 4/I, p. 100

[2] Sf. Vasile cel Mare, Omilii la Psalmi, V, 1-2

[3] Sf. Vasile cel Mare, Omilii la Psalmi, V, 3

[4] Sf. Vasile cel Mare, Omilii la Psalmi, V, 3

[5] Sf. Vasile cel Mare, Omilii la Psalmi, V, 3

[6] Clement Alexandrinul, Stromate, VI, 64, 4

[7] Sf. Vasile cel Mare, Omilii la Psalmi, V, 4

[8] PSALM, p. 379

[9] BBVA, p. 646

[10] SEP 4/I, p. 101

[11] Sf. Vasile cel Mare, Omilii la Psalmi, V, 5

[12] Sf. Vasile cel Mare, Omilii la Hexaimeron, VI, 3

[13] SEP 4/I, p. 101

[14] Sf. Vasile cel Mare, Omilii la Psalmi, V, 6

[15] Sf. Vasile cel Mare, Omilii la Psalmi, V, 7

[16] SEP 4/I, p. 101

[17] SEP 4/I, p. 101

[18] Sf. Vasile cel Mare, Omilii la Psalmi, V, 8

[19] Sf. Vasile cel Mare, Omilii la Psalmi, V, 8

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s