Comentarii la Psalmi – 23

Posted: 23/04/2009 in Psalmii
Etichete:, , ,

PSALMUL 23 – Un psalm al lui David; pentru ziua cea dintâi de după Sâmbătă.

 

„Textul evocă o procesiune care înaintează spre sanctuar (sugerând, poate, aducerea chivotului). O primă parte (vv. 1-2) este o laudă adusă Creatorului. A doua parte, un dialog la intrarea în sanctuar, aminteşte modul în care trebuie să se înfăţişeze omul înaintea lui Dumnezeu (vv. 3-6). Finalul aclamă, tot în dialog, intrarea glorioasă a lui Dumnezeu în lăcaşul Său.

În tradiţia creştină, acest psalm a fost referit la învierea şi înălţarea lui Hristos sau la intrarea Lui în lume prin Întrupare. Socotit printre cei mai arhaici din liturgica ebraică, psalmul este amplu folosit şi în cea creştină. Dialogul din final stă la originea dramei care se joacă de Paşti, în ritul bizantin, înaintea uşilor bisericii, dramă având ca fundal îndepărtat literatura coborârii în iad a lui Iisus pentru eliberarea sufletelor încătuşate (cf. I Petru 3,19; cf., de asemenea, celebra Evanghelie a lui Nicodim, cap. XVII-XXII). În context pascal creştin, căpeteniile sunt căpeteniile iadului, iar regele slavei, cel care intră spre a mântui şi lumea infernală (de jos), este Iisus Hristos. (Cf. C. Bădiliţă, Evanghelii apocrife, ed. A IV-a, Iaşi, 2005, pp. 179-219)”[1].

 

1: Al Domnului e pământul şi plinirea lui,

lumea şi toţi cei ce locuiesc într-însa;

„Versetul este citat în I Corinteni 10,26, precum şi în Păstorul lui Hermas, 1, 3, 4, aici pământul fiind Biserica”[2].

„Pentru ce îndrăzneşti să nu şti de Stăpân, când te desfătezi în cele ale Domnului?”[3].

2: Acesta pe mări l-a întemeiat

şi pe râuri l-a aşezat.

„În concepţia antică, pământul era aşezat pe apele oceanului de jos[4].  Ieronim vede aici şi o imagine a Bisericii, întemeiată de Hristos peste schimbările timpului şi întărită pe certitudinea credinţei”[5].

3: Cine se va sui în muntele Domnului

şi cine va sta în locul Său cel sfânt?:

S-ar putea înţelege: „Cine e vrednic să intre în Biserica Domnului?”[6].  „Aici, cuvântul cine nu exprimă imposibilul, ci raritatea”[7].  Muntele Domnului: este vorba de Sion, culmea din Ierusalim pe care se afla Templul (locul cel sfânt). Pentru Ieronim, este şi Ierusalimul ceresc”[8].

4: Cel nevinovat cu mâinile şi curat cu inima,

cel ce nu şi-a luat sufletul în deşert

şi nu s-a jurat cu vicleşug aproapelui său.

Mâinile şi inima reprezintă fapta şi intenţia. Un ecou – în Matei 5, 8 (Fericiţi cei curaţi cu inima…); de altfel, Chiril al Alexandriei vede în vv. 4-5 o prevestire a cuvântării de pe munte a lui Hristos. ♦ Pentru Origen, inima curată simbolizează contemplaţia, iar mâinile nevinovate, viaţa activă a creştinului. ♦ […] nevinovat… curat… nu –sa jurat cu vicleşug: după Augustin, există o armonie între simplitatea lui Dumnezeu, care nu se schimbă, şi simplitatea omului care nu e cu două feţe. ♦ Personajul desăvârşit descris aici a fost identificat de midraş cu Moise, cu Avraam, sau cu Iacob, marii slujitori şi prieteni ai lui Dumnezeu; tradiţia creştină l-a identificat în el pe Hristos, modelul omului care vrea să se apropie de Dumnezeu”[9].

Cel ce nu şi-a luat sufletul în deşert ar însemna „cel ce nu şi-a bătut joc de sufletul său; cel ce şi-a luat sufletul în serios; cel ce nu şi-a cheltuit sufletul pe nimicuri”[10].  S-a răspuns întrebării de mai sus, „arătând prin aceasta desăvârşita desfiinţare a păcatului ce se săvârşeşte prin faptă şi cugetare”[11]. Sau „prin aceste cuvinte se referă la îndepărtarea definitivă a păcatului din mintea şi fapta noastră”[12].  „Acesta care, fiind curat în toate, se suie în muntele lui Dumnezeu, este cel ce nici cu gândul, nici cu cunoştinţa, nici cu faptele nu şi-a întinat până la sfârşit sufletul, stăruind în patimi, şi cel ce prin fapte şi prin înţelesuri bune şi prin duhul stăpânitor şi-a zidit din nou inima stricată de răutate”[13].

5: Acesta va primi binecuvântare de la Domnul

şi milostivire de la Dumnezeu, Mântuitorul său.

            „Cei ce am crezut am fost miluiţi şi suntem binecuvântaţi Domnului, îngrăşaţi fiind la minte prin dăruirea Duhului”[14].

6: Acesta este neamul celor ce-L caută (pe Domnul),

al celor ce caută faţa Dumnezeului lui Iacob.

„Scriptura întrebuinţează cuvântul neam nu numai pentru a arăta pe oamenii care trăiesc în acelaşi timp, ci şi pe cei care au aceeaşi religie şi acelaşi fel de vieţuire, de pildă când spune: Acesta este neamul celor ce caută pe Domnul[15].

7: Deschideţi, mai-mari, porţile voastre,

şi voi, porţi veşnice, ridicaţi-vă,

ca să intre Împăratul slavei.

Deschideţi, „literal: Ridicaţi. Porţile cetăţilor antice, ca şi ale templului din Ierusalim, nu se deschideau lateral, ci erau ridicate cu ajutorul unor scripeţi. Somaţia e dublă: către boieri (căpetenii, dregători, mai-mari) şi către porţile însele”[16].

8: Cine este Acesta Împăratul slavei?

Domnul Cel tare şi puternic,

Domnul Cel tare în război.

„Imaginea este aceea a unui împărat biruitor care a ajuns la porţile cetăţii şi-i somează pe mai-marii ei (textual: principii) să i-o predea. Porţi veşnice: hiperbolă pentru porţile ce au stat prea multă vreme închise. În dimensiunea profetică, Împăratul slavei este Însuşi Iisus Hristos cel înviat, biruitor asupra morţii, Care-i somează pe portarii iadului să-I deschidă spre a-i elibera pe cei din veac legaţi înăuntru (vezi I Petru 3, 19). În Cântarea a şasea din Canonul Învierii, Sfântul Atanasie cel Mare comentează textul şi în perspectivă eshatologică: Din pricina păcatului nostru, porţile raiului I-au fost închise şi lui Iisus Hristos ca purtător de trup, în relaţia Sa umană, dar I se vor deschide, tot pentru noi, în relaţia Sa divină, ca Împărat al slavei. Ritualul ortodox foloseşte acest text nu numai în slujba Învierii, ci şi la sfinţirea unei biserici noi. (În Textul Masoretic somaţia li se adresează numai porţilor, nu şi căpeteniilor)”[17].  „Domnul Iisus a venit ca un puternic în război ca să nimicească pe toţi vrăjmaşii, să ne elibereze de cursele lor şi să ne slobozească din mâna tuturor vrăjmaşilor noştri şi de toţi cei care ne urăsc pe noi”[18].  „Ne-a înnoit deci nouă Domnul Iisus Hristos cale proaspătă şi vie, […] neintrând în sfinte făcute de mâini, ci în cerul însuşi, spre a Se arăta feţei lui Dumnezeu pentru noi. Căci nu ca să Se arate pe Sine feţei lui Dumnezeu-Tatăl S-a suit Hristos. Căci era şi este şi va fi totdeauna în Tatăl şi în ochii Celui ce L-a născut, fiindcă El este Cel de Care Se bucură Tatăl totdeauna. Dar Cuvântul neînvelit odinioară în umanitate S-a suit acum pentru a Se arăta în mod neobişnuit şi minunat ca om. Aceasta a făcut-o pentru noi şi în favoarea noastră”[19].

9: Deschideţi, mai-mari, porţile voastre,

şi voi, porţi veşnice, ridicaţi-vă,

ca să intre Împăratul slavei.

„Ieronim consideră că e vorba de porţile raiului, care s-au închis după căderea lui Adam şi se deschid în faţa lui Hristos înviat”[20].

10: Cine este Acesta Împăratul slavei?

Domnul puterilor, Acesta este Împăratul slavei.

            „După Irineu, cuvântul lui David se aplică profetic înălţării lui Hristos: îngerii de la poarta cerului întreabă: Cine este acesta…?, iar cei de pe pământ, care L-au văzut în misiunea Lui, răspund (cf. Dem. Ap. 84). Iustin vede aici un dialog între căpeteniile îngerilor şi Duhul Sfânt (Dial. 36, 6). Grigore din Nazianz alătură îngerilor ştiutori, care răspund, şi pe creştinul chemat să se înalţe la cer împreună cu Domnul său (Or. 45, 25, PG 36, 658)”[21].

            Repetarea de două ori a textului, în cuvinte aproape identice, poate fi un indiciu asupra celor două firi ale Mântuitorului.  „Bineînţeles, pentru ca întruparea să nu micşoreze cinstirea înaltei Dumnezeiri, L-a arătat Domn al puterilor şi Împărat al slavei cereşti pe Cel pe Care mai înainte Îl arătase învingător în lupta cu cele de jos”[22].  „Dar nu avea nevoie Cuvântul însuşi de deschiderea porţilor, El fiind Domnul tuturor, nici nu era închisă vreuna din făpturi Făcătorului, ci noi eram cei ce aveam nevoie, cei pe care ne-a urcat El prin trupul Lui. Căci precum l-a adus pe el (trupul) prin moarte pentru toţi, aşa a şi deschis prin el urcuşul spre ceruri”[23].  „Dar e vădit că şi acestea [porţile – n. n.] s-au făcut prin El. Iar dacă El este Creatorul şi al celor veşnice, cine dintre noi se va îndoi că este mai presus şi de cele veşnice? Astfel, Domnul nu este cunoscut atât din veşnicia Lui, cât din faptul că e Fiul lui Dumnezeu”[24]. Autorul face distincţie între veşnic (înţelegând prin aceasta cele anterioare veacului lumii) şi etern (numind astfel atributele dumnezeieşti).  „Porţile nu erau închise Celui ce e Domnul şi Făcătorul tuturor, ci şi aceasta s-a scris pentru noi, cărora ne era închisă poarta raiului. De aceea se spune în chip omenesc pentru El, Care purta trup: Ridicaţi porţile şi Va intra, ca despre un om care intră. Dar se spune despre El şi în chip dumnezeiesc, pentru că tot El este Cuvântul lui Dumnezeu, pentru că Acesta este şi Domnul şi Împăratul slavei”[25].


[1] SEP 4/I, p. 90

[2] SEP 4/I, p. 91

[3] Clement Alexandrinul, Cuvânt de îndemn către Elini, 103, 3

[4] PSALM, p. 378

[5] SEP 4/I, p. 91

[6] BBVA, p. 642

[7] Sf. Vasile cel Mare, Omilii la Psalmi, IV, 4

[8] SEP 4/I, p. 91

[9] SEP 4/I, p. 91

[10] BBVA, p. 642

[11] Sf. Simeon Metafrastul, Parafrază la Macarie Egipteanul, 2

[12] Sf. Macarie Egipteanul, Omilii duhovniceşti, XXIX, 18

[13] Sf. Grigorie de Nyssa, Despre nevoinţă

[14] Sf. Chiril al Alexandriei, Despre închinarea şi slujirea în Duh şi Adevăr, XI

[15] Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, LXXVII, 1

[16] BBVA, p. 642

[17] BBVA, p. 642

[18] Origen, Omilii la Evanghelia după Luca, X, 3

[19] Sf. Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, IX

[20] SEP 4/I, p. 92

[21] SEP 4/I, p. 92

[22] Sf. Ioan Casian, Despre întruparea Domnului, VII, 23

[23] Sf. Atanasie cel Mare, Tratat despre întruparea Cuvântului, XXV

[24] Sf. Atanasie cel Mare, Trei cuvinte împotriva arienilor, III, XXVIII

[25] Sf. Atanasie cel Mare, Trei cuvinte împotriva arienilor, I, XLI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s