Comentarii la Psalmi – 15

Posted: 15/04/2009 in Psalmii
Etichete:, , ,

PSALMUL 15 – Inscripţie pe stâlp; a lui David.

 

Psalmul exprimă bucuria copleşitoare a prezenţei lui Dumnezeu, încrederea totală că El îl însoţeşte pe credinciosul Său şi dincolo de moarte. Chiril al Alexandriei îl numeşte şi psalmul îndreptării prin credinţă[1].

„Cuvintele introductive: Acest psalm nu este denumit prin cuvântul mizmor (psalm), ci printr-un termen obscur de natură muzicală sau literară […]: michtam[2]. Acesta este un derivat al radicalului triconsonantic k-t-m cu două sensuri: 1) a păta; 2) a înscrie, a face o inscripţie. Gândindu-se probabil la cel de al doilea sens, traducătorii Septuagintei au tradus στηλογραφία (scris pe coloană). În Biblia 1688 termenul grecesc este tradus scrisoare pe stîlpu[3].   „După Grigore al Nyssei, acest titlu ne îndeamnă să păstrăm cu deosebire în memorie cele scrise (38)”[4].

 

1: Păzeşte-mă, Doamne, că în Tine am nădăjduit.

„Hristos vorbeşte, prin gura profetului, ca un om asaltat de duşmanii săi (Origen). Hristos vorbeşte despre Biserică, trupul Său, în numele întregului neam omenesc”[5].

2: Zis-am Domnului: Domnul meu eşti Tu,

că bunurile mele nu-Ţi trebuie…

Domnul meu eşti Tu: Beda: După cum nimeni nu poate spune că Iisus este Domnul dacă nu-i dă Duhul Sfânt (I Corinteni 12, 3), tot astfel doar cel care se supune în întregime lui Dumnezeu se poate învrednici să spună aceste cuvinte. ♦ […] nu ai trebuinţă: orice lucru îi oferim lui Dumnezeu, El îl primeşte nu pentru că ar avea nevoie de el, ci spre a ne dărui bunurile cereşti (Origen)”[6].

„Firea omenească desăvârşită prin virtuţi se face floare, dar nu ca să hrănească pe Grădinar, ci ca să se înfrumuseţeze pe sine însăşi. Căci nu are Acela nevoie de bunătăţile noastre, ci noi avem nevoie de El”[7].

3: Prin sfinţii care sunt pe pământul Său,

întru ei făcut-a Domnul minunate toate voile Sale.

Strălucirea dumnezeiască e prezentă (şi, pentru mulţi, mai evidentă astfel) în Sfinţii Săi.

4: Înmulţitu-s-au slăbiciunile idolatrilor,

de aceea s-au umplut de sârg.

Cu adunările lor sângeroase nu mă voi aduna,

numele lor pe buzele mele nu-l voi pomeni.

            Idolatrii ar fi azi cei ce slujesc patimilor, nu lui Dumnezeu; într-un fel, nici vechiul înţeles al cuvântului nu era mult diferit.  S-au umplut de sârg: „Cu cât necredinciosul se simte mai slab, cu atât intră în panică şi se grăbeşte spre dezastru”[8].  Adunările lor sângeroase: „Originalul sugerează libaţiile de sânge pe care le practicau închinătorii la idoli”[9].

            Nu le voi pomeni numele: Origen şi Atanasie văd aici o speranţă de convertire, parafrazând: Nu-i voi mai chema cu numele de idolatri, ci-i voi numi aleşi şi sfinţi”[10].

5: Domnul este partea moştenirii mele şi a paharului meu;

Tu eşti Cel ce-mi pui la loc moştenirea.

„Dacă şi noi vrem a ne naşte din Tatăl cel ceresc, se cuvine să facem ceva mai mult decât ceilalţi oameni, să arătăm sârguinţă, luptă, zel, iubire, bună purtare, credinţă şi frică de Dumnezeu, ca unii care vrem să dobândim nişte bunuri atât de mari şi să moştenim pe Dumnezeu”[11].  „Se cuvine să fie îmbrăţişată cu zel şi smerenie lupta creştinilor, pentru a dobândi acea bogăţie. Pentru că moştenirea şi partea creştinilor este Însuşi Dumnezeu”[12].

6: Partea mea mi-a căzut între cei puternici,

căci şi moştenirea mea puternică îmi este.

Puternici sunt cei ce au împlinit voia lui Dumnezeu. Versetul face aluzie la împărţirea pământului Canaanului în vremea lui Iosua, putându-ne gândi la Levi care, neprimind un teritoriu propriu, L-a avut ca parte pe Domnul, moştenirea cea puternică.

7: Binecuvânta-voi pe Domnul Cel ce m-a înţelepţit,

întru aceasta până şi noaptea mă învaţă inima.

            Înţelepciunea nu poate izvorî decât de la Dumnezeu; e sugerată şi rugăciunea inimii, ce realizează legătura continuă cu dumnezeirea.

8: Pe Domnul Îl vedeam pururea înaintea mea,

căci El îmi stă de-a dreapta, ca eu să nu mă clatin.

„Se arată şi în aceasta că Fiul este întru Tatăl şi Tatăl întru Fiul. Tatăl fiind la dreapta, la dreapta este şi Fiul. Şi şezând Fiul la dreapta, Tatăl este întru Fiul”[13]. „Adică Îl văd în chip înţelegător, prin rugăciune, pe Domnul totdeauna înaintea mea”[14]. Pentru a fi cu putinţă aceasta, „să nu se lase sufletului timp să se îndepărteze de la cugetarea despre Dumnezeu şi despre lucrurile şi darurile lui Dumnezeu, şi de la mărturisirea şi mulţumirea pentru toate”[15].

9: De aceea inima mea s-a veselit

şi limba mea s-a bucurat;

chiar şi trupul meu se va sălăşlui întru nădejde,

            Bucuria ce-l însoţeşte pe dreptcredincios, de care nu e străin nici trupul (mântuirea fiind a omului întreg).

10: că nu-mi vei lăsa sufletul în iad,

nici îl vei da pe sfântul Tău să vadă stricăciune.

„Acest text din versetele 9 şi 10 e foarte aproape de ideea învierii şi va duce inevitabil la ea. Dimensiunea lui profetică va fi subliniată de Apostolul Petru în prima sa cuvântare misionară (Fapte 3, 26-27) şi reluată mai târziu de marele Pavel (Fapte 13, 15)”[16].

„Se cuvenea ca trupul care era stricăcios să nu mai rămână muritor din pricina firii lui, ci să se facă, din pricina Cuvântului care l-a îmbrăcat, nesupus stricăciunii. Fiindcă precum El, luând trupul nostru, a imitat pe ale noastre, aşa noi, primindu-l pe El, ne împărtăşim de nemurirea Lui”[17].  „Că aceste cuvinte nu se referă la David, o mărturiseşte el însuşi, numind pe Cel ce va veni Domnul său. Dar vedeţi şi voi că David a murit şi rămăşiţele lui sunt la voi. Deci cuvintele acestea s-au spus de Dumnezeu şi nu poate fi vreo minciună în ele”[18].

11: Cunoscute mi-ai făcut căile vieţii;

cu faţa Ta, de veselie mă vei umple;

de-a dreapta Ta, eterne desfătări.

E limpede că se vorbeşte despre plinătatea eshatologică.


[1] SEP 4/I, p. 67

[2] מכתם

[3] PSALM, pp. 374-375

[4] SEP 4/I, p. 67

[5] SEP 4/I, p. 67

[6] SEP 4/I, p. 67

[7] Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire la Cântarea Cântărilor, IV

[8] BBVA, p. 632

[9] BBVA, p. 632

[10] SEP 4/I, p. 68

[11] Sf. Macarie Egipteanul, Omilii duhovniceşti, XIV, 5

[12] Sf. Macarie Egipteanul, Omilii duhovniceşti, XXXIV, 3

[13] Sf. Atanasie cel Mare, Trei cuvinte împotriva arienilor, I, LXI

[14] Sf. Grigorie al Salonicului, Că toţi creştinii îndeobşte trebuie să se roage neîncetat

[15] Sf. Vasile cel Mare, Regulile mici, 202

[16] BBVA, p. 632

[17] Sf. Atanasie cel Mare, Trei cuvinte împotriva arienilor, III, LVII

[18] Sf. Atanasie cel Mare, Trei cuvinte împotriva arienilor, II, XVI

Comentarii
  1. Petre spune:

    Hristos a Inviat!

    Praznicul Invierii sa ne aduca bucurie si pace in suflet!

    Petre

  2. Vania spune:

    Sărbători luminate!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s