Comentarii la Psalmi – 14

Posted: 25/03/2009 in Psalmii
Etichete:, , , ,

PSALMUL 14 – Un psalm al lui David.

 

            „Se presupune că psalmul reflectă o ceremonie la intrarea în sanctuar: pelerinii pun întrebarea rituală, iar preoţii le reamintesc condiţiile apropierii de Dumnezeu: trăirea în adevăr, înfăptuirea dreptăţii, iubirea de aproapele. Şi în Egipt, şi în Babilon există, la intrarea în temple, inscripţii de tipul: Cel care intră trebuie să fie curat; la intrarea în templul marelui zeu trebuie să se purifice cum se cuvine. În Biblie însă, puritatea rituală şi exterioară tinde tot mai mult să devină una etică şi existenţială (cf. Ravasi, I, p. 272)”[1].

 

1: Doamne, cine va locui în locaşul Tău

şi cine se va sălăşlui în muntele Tău cel sfânt?

            Locaşul: literal, cortul, cu trimitere la vechiul cort al mărturiei, care era templul ambulant al poporului lui Israel. Muntele Tău cel sfânt = Sionul, înălţimea pe care se afla templul de la Ierusalim. Primul e legat de verbul a locui (temporar); celui de al doilea îi este asociat verbul a se sălăşlui (a locui permanent). În perspectiva creştinului, din prima categorie fac parte cei ce se află în Biserica luptătoare, de pe pământ, în care statornicia e relativă şi pot exista căderi; în cea de a doua se încadrează cei ce ajung în Biserica triumfătoare, din ceruri, unde totul devine permanent şi statornic (Fericitul Ieronim)”[2].  Muntele cel sfânt este, pentru Origen, cunoaşterea lui Hristos; a-l urca înseamnă a te uni cu Hristos (la Psalmul 119, 5). Pentru Eusebiu, muntele cel sfânt este Ierusalimul ceresc, iar pentru Ilarie, Hristos Însuşi (citează Isaia 2, 2)”[3].

„Se numeşte locaş al lui Dumnezeu trupul dat de Dumnezeu ca locuinţă sufletului omului. […] Cel care locuieşte ca străin în trup, acela se va sălăşlui în muntele cel sfânt. Muntele acela e ţara cea mai presus de cer, ţara cea strălucită şi luminoasă”[4]. Râvnim să fim în muntele cel sfânt al lui Dumnezeu, adică „în Biserica cea mai de sus, în care sunt adunaţi filozofii lui Dumnezeu, cei într-adevăr israeliţi, cei curaţi cu inima, în care nu este nici o viclenie, cei care n-au rămas în odihna numărului şapte (oprirea de la rău) ci, prin fapta bună a asemănării cu Dumnezeu, se înalţă la moştenirea facerii de fapte bune din numărul opt, alipindu-se, printr-o privire curată, de o contemplaţie fără saţiu”[5].

2: Cel ce umblă fără prihană şi face dreptate,

cel ce are adevărul în inima sa,

„Cel fără prihană este desăvârşit în orice virtute după omul lăuntric, iar cel ce face dreptate este cel ce săvârşeşte partea practică prin lucrările trupeşti. Aşadar, cel ce umblă fără prihană este omul desăvârşit în ce priveşte mintea ; iar cel ce face dreptate este lucrătorul. Cuvântul adevăr înseamnă două lucruri: unul, înţelegerea pe care o avem despre lucrurile care privesc viaţa fericită; altul, cunoştinţa sănătoasă pe care o avem despre orice lucru care priveşte viaţa de aici”[6].

3: cel ce cu limba lui n-a grăit vicleşuguri,

nici nu i-a făcut rău aproapelui său

şi ocară n-a rostit împotriva celor de lângă el.

Greu pentru om să ajungă la măsura celor de mai sus: „Noi însă ocărâm pe cei ce se căiesc şi se întorc de la păcatele lor”[7]. Rău: „Este nevoie de multă grijă pentru a nu vătăma pe aproapele nostru nici cu o faptă mică, nici cu una mai mare; să nu-l vătămăm cu cuvântul, să nu-l lipsim de vreunul din bunurile sale, să nu-i voim răul, să nu-i invidiem buna lui stare”[8]. Ocară: „Cele care nu ni se întâmplă din alegerea noastră sunt fără voia noastră; de aceea, de defectele pe care le au oamenii fără voia lor se cuvine să avem mai degrabă milă decât ocară”[9].  „Amăgirea şi viclenia cu chip de bunătate e cu adevărat păcat foarte greu şi mai mare decât toată prihana şi un lucru din cele mai urâte lui Dumnezeu, având ca soră faţa îndoită a sufletului şi a gândurilor şi schimbarea neîncetată care stârneşte mânia dumnezeiască. Astfel, legea îi interzice omului ca un lucru prea urât şi necuvenit a umbla cu viclenii, adică a vieţui făţarnic şi a-şi lua chipul dreptăţii şi a păgubi pe fraţi, dispreţuind legile iubirii”[10].

4: Dispreţuit e-n ochii săi cel ce face răul,

dar el îi slăveşte pe cei ce se tem de Domnul,

el, cel ce i se jură aproapelui său şi nu se dezice,

Cel ce face răul: „Pentru Ieronim, acesta este diavolul”[11].

5: el, cel ce nu şi-a dat argintul cu camătă

şi mită n-a primit împotriva celor nevinovaţi.

Cel ce face acestea nu se va clătina în veac.

„Într-adevăr, este culmea neomeniei ca de la cel lipsit de cele necesare vieţii, care-ţi cere împrumut ca să se ajute în viaţă, tu să nu te mulţumeşti cu capitalul, ci să născoceşti venituri şi să aduni bogăţii de pe urma nenorocirilor săracului”[12]. Finalul Psalmului, însă, nu aceasta o accentuează, ci deosebirea fără greş pe care o face Dumnezeu între drept şi nedrept, ca şi urmările care decurg din aceste moduri de vieţuire.

Întreg psalmul este un model de cum „trebuie să fie cel ce locuieşte acest cort, pe care nu omul, ci Dumnezeu l-a stabilit”[13]. Prin cort putem înţelege atât trupul, cât şi Biserica.


[1] SEP 4/I, p. 66

[2] BBVA, p. 631

[3] SEP 4/I, p. 66

[4] Sf. Vasile cel Mare, Omilii la Psalmi, III, 1

[5] Clement Alexandrinul, Stromate, VI,108, 1

[6] Sf. Vasile cel Mare, Omilii la Psalmi, III, 2

[7] Origen, Omilii la Cartea Proorocului Ieremia, XVI, 6

[8] Sf. Vasile cel Mare, Omilii la Psalmi, III, 4

[9] Sf. Vasile cel Mare, Omilii la Psalmi, III, 4

[10] Sf. Chiril al Alexandriei, Despre închinarea şi slujirea în Duh şi Adevăr, VII

[11] SEP 4/I, p. 66

[12] Sf. Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, IV, 1

[13] Origen, Omilii la Exod, IX, 2

Comentarii
  1. elenaagachi spune:

    Ce frumos…a locui, a salaslui!!! Locasul e ungherul, locul intim, perspectiva proprie… salasul e expunerea, e permenenta…Locasul e Anticamera, salasul e Camera, e Camasa, e El…

  2. Vania spune:

    Mulţumesc!

    Cartea am scris-o în 2002, acum recitesc şi eu şi-mi reamintesc…

    Oricum, tot ce se află pe blogul acesta e prezent şi pe celălalt, http://ivanuska.wordpress.com/ , plus multe altele care-l fac, în opinia mea, mai viu…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s