Comentarii la Iov – 9

Posted: 21/03/2009 in Iov
Etichete:, , ,

CAPITOLUL 9 – Răspunsul lui Iov.

 

1: Atunci Iov a răspuns, zicând:

„În prologul omiliei la cap. 9 din Iov, Hesychius îl descrie pe Iov ca fiind un luptător pentru lauda lui Dumnezeu, dar şi plin de zel pentru virtuţile pe care le practica. Iov era un model de virtuţi (Omilii la Iov, XII, 9, 1)”[1].

 

2: Adevărat, ştiu bine că totul e cum spui:

Cum poate pământeanul să fie drept la Domnul?

3: Că dac-ar vrea să steie cu El la o voroavă,

ar îngăima de-a surda,

că n-ar putea răspunde o vorbă la o mie.

„Al doilea stih nu apare în Textul Masoretic şi lipseşte şi din Vulgata; acesta constituie un adaos în Septuaginta; totuşi Rahlfs, spre deosebire de Ziegler, consideră că stihul face parte din textul original grecesc al Septuagintei. ♦ ca să-i răspundă la vreun cuvânt de-al lui dintre o mie: Textul Masoretic are: nu-i va răspunde la una din o mie; omul pune o mie de întrebări, iar Dumnezeu nu-i răspunde la nici una. ♦ Ioan Gură de Aur înţelege astfel ultimul [vers]: Dumnezeu rosteşte o mie de cuvinte, iar omul nu-i poate răspunde nici măcar la unul singur”[2].

4: El e-nţelept la cuget, puternic e şi mare:

cine I-a stat vreodată-mpotrivă şi-a învins?

5: Cel ce-nvecheşte munţii fără ca ei s-o ştie,

Cel ce-n mânie-i surpă,

6: Cel ce pământu-l face să joace-n temelii,

să tremure din stâlpi,

7: El, Cel ce suflă-n soare şi-acesta nu răsare

şi stelelor le pune deasupră-le pecete,

8: Cel ce prin Sine Însuşi tot cerul l-a întins

şi umblă ca-n câmpie pe valurile mării,

SEP 4/II traduce primul stih: El singur a întins cerul: „El singur: Augustin spune că aceasta este o exprimare a unităţii Sfintei Treimi, pentru că toate au fost făcute prin Fiul şi în Duhul Sfânt (Annotationes in Iob 9)”[3].

„Fiul creează pe toate la semnul Tatălui. [Acest] lucru în chip tainic îl spunea Iov: Cel care a întins cerul singur şi merge pe mare ca pe uscat. Prin aceste cuvinte arată celor care înţeleg că Cel care a umblat pe mare în timpul trăirii Sale pe pământ (Matei 14, 25), Acela a făcut mai înainte cerurile”[4].  „Mai [dinainte] ai primit mărturiile despre venirea lui Hristos; apoi despre umblarea Lui pe mare, căci este scris: […] Cel care umblă pe mare ca pe uscat[5].

Un îndemn, inspirat de versetul de mai sus, deşi cu legătură doar indirectă cu Cartea lui Iov: „Scriptura nu ne îngăduie să ne îndepărtăm de la Dumnezeu cel după fire şi care există cu adevărat, şi să ne închinăm făpturii zidite şi să plecăm departe de calea care este dreaptă şi care duce la adevăr, trebuie ca să ştie şi să cunoască omul iubitor de învăţătură pe Acela care a întins cerul şi-a întărit pământul”[6].

9: Cel ce-a făcut Luceafăr-de-seară şi Pleiade

şi Orion şi stele-n Cămări-de-miazăzi,

Cămările-de-miazăzi: constelaţie australă. De altfel, aproape toţi traducătorii din limbile vechi (ebraică, greacă, latină) consemnează numele acestor constelaţii sub rezerva unui oarecare procent de probabilitate”[7].  „În Textul Masoretic constelaţiile sunt: Carul Mare, Orionul, Pleiadele şi Cămările de la miazăzi. Identificarea constelaţiilor e doar probabilă. Cămările de miazăzi: constelaţie neidentificată”[8].

„Priveşte, o omule, lucrările Lui, […] mişcarea felurită a corpurilor cereşti; luceafărul, care răsare şi vesteşte dinainte sosirea astrului celui desăvârşit; conjuncţia Pleiadei şi Orionului, steaua strălucitoare Arctur şi dansul celorlalte stele în cercul cerului, cărora înţelepciunea de multe feluri a lui Dumnezeu le-a dat nume speciale tuturora. Numai acest Dumnezeu a făcut din întuneric lumină”[9].

10: El, Cel ce face lucruri adânci, de nepătruns,

slăvite, minunate şi multe fără număr!…

„Acesta este Dumnezeul meu, Stăpânul universului, Cel ce singur a întins cerul şi a rânduit lăţimea pământului sub cer”[10].

11: De trece pe deasupră-mi, El trece şi nu-L văd;

de mi-a trecut pe-alături, S-a dus şi n-am ştiut.

„Pentru a explica faptul că Dumnezeu trece deasupra sau pe lângă, adică scapă raţiunii omului, Hesychius dă ca exemple înălţarea lui Hristos la cer (Omilii la Iov, XII, 9, 11-12)[11]

12: Că dacă El alungă, e cineva să-ntoarcă?

e cineva în stare să-I spună: – Ce-ai făcut?

13: De-i mânios, El poate mânia să Şi-o-ntoarcă;

sub El se încovoaie toţi monştrii de sub cer.

Toţi monştri: „Textual: chitimea, totalitatea chiţilor, chitul fiind orice vietate acvatică de proporţii gigantice (cum sunt cetaceele, dar şi crocodilii sau hipopotamii). Metafora exprimă un maximum de forţă în viaţa pământeană. Textul Masoretic, mult mai obscur, vorbeşte de aliaţii lui Rahab, acesta fiind o zeitate marină din vechea mitologie orientală”[12].

14: O, dac-ar vrea s-asculte cu grijă la ce spun!

SEP 4/II: „Chiar dacă mă ascultă, îmi va judeca vorbele: Textul Masoretic are: Atunci cum să-I răspund, ce cuvinte să aleg?”[13].

15: Chiar dac-aş fi-n dreptate, El nu m-ar asculta,

şi-n faţa judecăţii mă voi ruga de milă;

El nu m-ar asculta: „Textul Masoretic are: nu-I voi răspunde. ♦ Al doilea stih în Textul Masoretic: Voi cere îndurarea Judecătorului meu!”[14].

16: şi chiar de L-aş chema eu, şi El m-ar asculta,

eu nici atunci n-aş crede că El m-a auzit.

17: El, Cel ce mă sfărâmă cu-o mână de-ntuneric

şi, de mă face ţăndări, nu-I trebuie pricină.

Stihul al doilea în SEP 4/II: Dar multe răni mi le-a făcut degeaba. „Degeaba: nu pentru că n-a păcătuit, ci pentru că pedeapsa nu schimbă cu nimic starea lui (cf. Ioan Gură de Aur (Comentariu la Iov, IX, 11)”[15].

18: Că de la El răgazuri nu am nici să răsuflu

şi-s plin de-amărăciune.

19: De-i vorba de putere, El este Cel-Puternic,

şi judecăţii Sale-i va sta-mpotrivă cine?

20: Că, chiar de am dreptate, cu gura mea mă-nvinui,

şi, de-s fără prihană, tot vinovat voi fi.

21: De sunt fără prihană, nici sufletu-mi n-o ştie;

un singur lucru ştie: că viaţa mi se ia.

„Al doilea stih în Textul Masoretic: Şi să trăiesc mi-e silă[16].

22: Am zis deci: – Pe cel mare ca şi pe cel puternic

îi termină mânia,

„În Textul Masoretic: E tot una. De aceea am zis: pe cel desăvârşit ca şi pe cel ticălos El îi nimiceşte[17].

23: cei răi sfârşind în pace prin moarte minunată,

în timp ce drepţii lumii ajung de râsul lumii,

„În Textul Masoretic: Dacă o nenorocire aduce pe neaşteptate moarte, El râde de deznădejdea celor nevinovaţi. ♦ Hesychius face diferenţă între moartea celor necinstiţi şi moartea omului drept. Pentru necinstiţi, moartea este rea, iar pentru omul drept, moartea este odihnă (Omilii la Iov, XII, 9, 22-24a)”[18].

24: că daţi au fost pe mâna ce-o-ntinde necuratul.

El este Cel ce leagă la ochi judecătorii

– şi dacă-n asta nu-i El, atunci cine e?

„Versetele 22-24 formează o structură concentrică, în care are loc o dezvoltare progresivă. Fiecare verset conţine ideea de acuzare şi totul culminează cu întrebarea retorică: dacă nu este El pricina, atunci cine este? Răspunsul evident este că nu poate fi altcineva în afară de Dumnezeu. Traducătorul grec se va fi speriat de această expresie a descumpănirii lui Iov – cum să raportezi toate la Dumnezeu, cauză unică, şi să explici totodată apariţia răului şi a omis stihurile 24 b-c”[19]. Aşadar, ultimele două stihuri ale versetului 24 nu făceau parte din Septuaginta, fiind adăugate de Rahlfs după alte versiuni greceşti.

25: Mai grabnică mi-i viaţa decât alergătorul,

că fuge şi n-o ştie;

„Augustin îi numeşte fugari pe cei care s-au îndepărtat de sfinţenie, asemenea fiului rătăcitor care a plecat într-o ţară îndepărtată (cf. Luca 15, 13) (Annotationes in Iob 9)”[20].

„După cum alergătorii o iau din nou la fugă înainte de a se opri, tot astfel şi slava zboară înainte de a ajunge”[21].  „Să trecem, aşadar, mai presus de felul de a gândi al mulţimii, de obiceiurile de viaţă ale turmei, să ne ferim de mersul pe drumurile folosite de toţi, pe cărarea pe care aleargă acela a cărui viaţă e mai grabnică decât a unui aducător de veşti […]. Să ne căutăm calea pe care nu se aud cuvinte urâte, nu se văd lucruri netrebnice, pe care nu merge cel cu viaţă pătată, bineînţeles pătată de murdăria propriilor fapte, cel înnegrit de fumul nedreptăţilor pe care le-a săvârşit, cel cu pereţii sufletului întunecaţi şi ruinaţi, care n-a gustat nici o plăcere a virtuţii, pe care a socotit că trebuie s-o privească mai degrabă chiorâş, decât drept în faţă”[22].

26: rămân niscaiva urme din drumul unei nave

sau când vulturul zboară căutându-şi de mâncare?

27: Că, chiar dacă mi-ai spune: – Uita-voi tot ce-am zis!,

de-mi voi pleca privirea în jos, voi suspina.

„Textul Masoretic are: Şi dacă spun: să uit de plângerea mea, să-mi destind chipul şi să mă bucur[23].

28: Mă clatin din întregul alcătuirii mele,

ştiind că fără vină Tu nu mă vei lăsa.

„Versetul 27 şi prima parte din 28 lipsesc din textul comentat de Ioan Gură de Aur. Tremur din toate mădularele [mă clatin din întregul alcătuirii mele]: pentru Augustin tremurul reprezintă teama care pregăteşte convertirea (Annotationes in Iob 9)”[24].

29: Şi dacă-s cu prihană, atunci de ce nu mor?

„În Textul Masoretic: Dacă trebuie să fiu aflat vinovat, la ce să mă mai ostenesc degeaba?”[25].

30: Că, dacă cu zăpadă fiinţa mi-aş spăla-o

şi de mi-aş curăţi-o cu mâinile curate,

„Al doilea stih în Textul Masoretic: De mi-aş curăţa cu leşie palmele[26].

31: Tu chiar şi-atunci mocirla mi-ai da-o să mă scald,

aşa ca şi veşmântul să-mi fie prins de silă.

„Cufundarea în mocirlă este, după Hesychius, consecinţa păcatului lui Adam. Dumnezeu însă nu a permis ca acest lucru să fie definitiv, ci a trimis pe Cineva care să ne purifice de mocirlă (Omilii la Iov, XII, 9, 29-31)”[27].

32: Că nu eşti om ca mine, să-Ţi stau eu împotrivă

şi-apoi la judecată să mergem amândoi.

33: O, dac-ar fi la mijloc un altul, care mustră

şi poate să asculte ce spune fiecare,

„Iov pare a-şi dori prezenţa tuturor factorilor unui proces: mijlocitor (avocat?), procuror şi judecător. ♦ Acest Mijlocitor este interpretat de Părinţi ca fiind Hristos, a Cărui venire Iov o profeţeşte. Rugăciunea din acest verset proclamă misterul Mântuitorului şi al Mijlocitorului vieţii noastre. Hristos, Dumnezeu şi om, poate judeca în calitatea Sa de Dumnezeu şi poate fi judecat ca om. Mai mult decât atât, Hristos vrea să-l împace pe om cu Tatăl, pentru că este Dumnezeu şi pentru că S-a făcut om (cf., de ex., Hesychius din Ierusalim, Omilii la Iov, XII, 9, 33)”[28].

34: să ia de lângă mine toiagul ce se-ncruntă,

aşa ca eu să nu mă-ngrozesc de teama lui,

35: să nu-mi mai fie frică de ceea ce voi spune…;

că, altfel, nu-ndrăznesc!

„Versiunea folosită de Ioan Gură de Aur e mai explicită: Nu ştiu să fi făcut vreo nedreptate. Al doilea stih în Textul Masoretic: Pentru că nu este aşa, sunt eu cu mine însumi. Textul Masoretic insistă aici pe altă idee: singurătatea absolută a lui Iov”[29].


[1] SEP 4/II, p. 54

[2] SEP 4/II, p. 54

[3] SEP 4/II, p. 54

[4] Sf. Chiril al Ierusalimului, Catehezele, XI, 23

[5] Sf. Chiril al Ierusalimului, Catehezele, XIII, 9

[6] Sf. Chiril al Alexandriei, Zece cărţi împotriva lui Iulian Apostatul, VIII

[7] BBVA, p. 566

[8] SEP 4/II, p. 54

[9] Teofil al Antiohiei, Trei cărţi către Autolic, I,  6

[10] Teofil al Antiohiei, Trei cărţi către Autolic, I,  7

[11] SEP 4/II, p. 55

[12] BBVA, pp. 566-567

[13] SEP 4/II, p. 55

[14] SEP 4/II, p. 55

[15] SEP 4/II, p. 55

[16] SEP 4/II, p. 55

[17] SEP 4/II, p. 56

[18] SEP 4/II, p. 56

[19] SEP 4/II, p. 56

[20] SEP 4/II, p. 56

[21] Sf. Ioan Gură de Aur, Către acelaşi Teodor, 3

[22] Sf. Ambrozie al Milanului, Scrisori, XXVIII, 3

[23] SEP 4/II, p. 56

[24] SEP 4/II, p. 56

[25] SEP 4/II, p. 56

[26] SEP 4/II, p. 57

[27] SEP 4/II, p. 57

[28] SEP 4/II, p. 57

[29] SEP 4/II, p. 57

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s