Comentarii la Iov – 8

Posted: 21/03/2009 in Iov
Etichete:, , ,

CAPITOLUL 8 –  Cuvântul lui Bildad.

 

1: Atunci Bildad din Şuah a răspuns, zicând:

 

2: „Mult oare-o să mai turui de lucruri ca acestea?

Ţi-e gura ca un iureş al vorbelor vântoase!

„Al doilea stih în Textul Masoretic: Vânt de furtună sunt cuvintele gurii tale[1].

3: Au face Domnul lucruri nedrepte judecând?

sau tulbură dreptatea Atoatefăcătorul?

4: Feciorii tăi asupră-I păcate de-au făcut,

El i-a lăsat pe mâna nelegiuirii lor.

„Ioan Gură de Aur remarcă răutatea cu care prietenii îi amintesc lui Iov nenorocirea ce-i lovise familia găsindu-i vinovaţi pe fiii lui, deşi Iov avusese atâta grijă pentru virtutea lor (Comentariu la Iov, VIII, 2)”[2].

5: Dar tu s-alergi la Domnul Atoateţiitorul

6: rugându-te; te-ascultă, de eşti curat şi drept,

şi cumpăna dreptăţii la loc El ţi-o aşază,

Cumpăna: „Substantivul dieta, cu verbul dietao e folosit numai în Cartea lui Iov şi înseamnă mod de viaţă, vieţuire în general, iar în particular: viaţă ordonată, cumpătată, în acord cu regulile morale sau cu anumite prescripţii medicale (de unde: dietă, dietetic). Nuanţele se traduc în funcţie de context. În versetul de faţă, cumpăna dreptăţii este asociată cu verbul apokathistemi, care înseamnă a restaura, a pune ceva în starea de dinainte, a restabili. Aşadar, dacă dreptatea omului neprihănit a fost zdruncinată de o pricină oarecare, Dumnezeu are grijă s-o reaşeze în starea iniţială. (Teologia cunoaşte şi termenul apocatastază (apokatastasis ton panton) spre a defini erezia lui Origen după care, la sfârşitul veacurilor, chiar şi păcătoşii vor fi mântuiţi, într-un fel de restauraţie universală. Erezia a fost condamnată de Sfinţii Părinţi)”[3].

7: încât ce-a fost’nainte ţi s-o părea puţin

pe lângă ce, la urmă, va fi de negrăit.

8: Întreabă-i pe cei care au fost’naintea noastră,

adulmecă poteca bătută de părinţi.

9: Că noi de ieri doar suntem, şi nu ştim chiar nimic;

că viaţa noastră-n lume nu e decât o umbră.

Versetul e pus în legătură cu I Corinteni 13, 12: „Dacă, deci, Legea dată pe pământ e o umbră, dacă întreagă viaţa noastră care se desfăşoară pe pământ e o umbră şi dacă noi vom trăi printre neamuri la umbra lui Hristos, atunci trebuie să vedem dacă adevărul tuturor acestor umbre nu va fi cunoscut în marea descoperire, când toţi sfinţii se vor învrednici să contemple slava lui Dumnezeu, cauzele şi adevărul lucrurilor, dar de astă-dată nu ca în oglindă, ci faţă către faţă[4].  „Cu adevărat noi suntem (numai) de ieri, după cuvântul lui Iov, pentru că învăţăturile cele mai vechi au mai multe şanse de a fi adevărate, vechimea le face mai venerabile”[5].

10: Da, ei ţi-or spune-acestea, şi ei te-or învăţa,

din inimă scoţându-şi cuvinte de-acest fel:

„Ioan Gură de Aur prezintă o variantă uşor diferită, care apare şi în Codex Alexandrinus: Ei te vor învăţa cu vorbe şi îţi vor vesti cunoaşterea înţelepciunii, şi te vor învăţa cu vorbe [venite] din inimile [lor]”[6].

11: Au papura se prinde-n pământul fără apă?

au trestia se-nalţă de n-are umezeală?

Imaginea papurei şi a trestiei lipsite de umezeală a sugerat un comentariu în care, prin aceste plante, sunt văzute patimile la începutul lor, uscăciunea însemnând, aici, asceza: „Poate şi marele Iov, gândindu-se la sine, ne dă să înţelegem un asemenea lucru, zicând că papura şi rogozul sunt hrănite de baltă, iar când e lipsită de râu toată planta se usucă”[7].

12: Dar iarba fără apă, nu se usucă oare

chiar stând pe rădăcină-nainte de-a fi tunsă?

13: Aşa-i sfârşitul celor ce L-au uitat pe Domnul

şi-aşa se veştejeşte nădejdea-n cel păgân:

Cel păgân: în SEP 4/II: nelegiuitul: „Hesychius îl defineşte pe nelegiuit ca pe cel care nu-L slujeşte pe Dumnezeu aşa cum vrea El să fie slujit (Omilii la Iov, XIV, 11, 20)”[8].

14: el are locuinţă, dar ea-i nelocuită,

iar cortul său se duce ca pânza de paing;

Şubrezenia vieţii celui depărtat de Dumnezeu, asemenea pânzei de păianjen a inspirat un comentariu ce caută să aducă şi soluţia izbăvitoare sau, mai exact, să o reamintească: „Fiindcă tu eşti fiu al Aceluia Care a înfrânt pedeapsa călcării poruncii (cf. Facerea 3, 1 ş. u.), în mod necesar, – tocmai pentru că tu eşti fiul Său, iar întunericul îngroaşă pânza de păianjen care te înfăşoară şi starea ta de nesupus face ca sabia să atârne atât asupra ta cât şi asupra fiilor tăi – trebuie să te îndepărtezi de înspăimântătoarea şi împovărătoarea comuniune cu păcatul şi după aceea să primeşti familiaritatea, purtarea şi caracterul duhovnicesc al Celui de-al doilea Adam ceresc şi să dobândeşti mintea lui Hristos ca aşa să devii şi moştenitor”[9].

15: el casa şi-o propteşte, dar ea nu stă-n picioare

 şi, de-i va pune scoabe, ea tot nu se va ţine;

16: el verde stă sub soare

şi doar din putrejune un ram îi odrăsleşte;

„La Ioan Gură de Aur: Căci se face umezeală departe de soare. ♦ În Textul Masoretic: Este el plin de sevă în faţa soarelui şi peste grădina sa îşi întinde ramurile[10].

17: odihna lui, odihnă pe un morman de pietre,

iar viaţa lui, o viaţă încercuită-n stânci.

„Ebraică: rădăcinile lui se-mpleticesc în pietre, el se aruncă-n inima stâncii.  Originalul nefiind îndeajuns de clar, traducerile cunosc numeroase variante. Textul Septuagintei e mult mai limpede asupra condiţiei fragile a omului păcătos: încrederea lui nu are temeiuri puternice (vv. 14-15), iar siguranţa sa e subţire, superficială (vv. 16-18)”[11].

18: De l-a-nghiţit ţărâna, ţărâna va minţi:

– Nicicând nu l-am văzut!…

19: Aşa va fi surparea lipsitului de crez,

şi din pământ un altul în sus va odrăsli.

20: Că Domnul nu-i alungă din Sine pe cei buni,

cum nu primeşte darul din mâna celui rău.

„Ultimul stih în Textul Masoretic: Nu va da ajutor făcătorilor de rele[12].

21: Că gura celor vrednici s-o umple iar de râset

şi buzele lor pline vor fi de mulţumiri.

„Toate aceste expresii au fost folosite pentru seninătatea (ce izvorăşte) din bucuria sufletului”[13].

22: Vrăjmaşii lor de-a pururi s-or îmbrăca-n ruşine,

aşa cum joacă-n cumpeni cel fără Dumnezeu”


[1] SEP 4/II, p. 52

[2] SEP 4/II, p. 52

[3] BBVA, p. 565

[4] Origen, Despre principii, II, 6, 7

[5] Sf. Vasile cel Mare, Despre Duhul Sfânt, XXIX

[6] SEP 4/II, p. 52

[7] Nil Ascetul, Cuvânt ascetic, 49

[8] SEP 4/II, p. 53

[9] Sf. Macarie Egipteanul, Douăzeci şi una de Cuvântări despre mântuire, XV, F-1

[10] SEP 4/II, p. 53

[11] BBVA, p. 566

[12] SEP 4/II, p. 53

[13] Sf. Vasile cel Mare, Regulile mari, 17, 1

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s