Comentarii la Iov – 7

Posted: 21/03/2009 in Iov
Etichete:, , ,

CAPITOLUL 7 – Răspunsul lui Iov (continuare).

 

1: Au pe pământ nu-i viaţa-ncercare pentru om?

şi viaţa şui nu-i oare-a tocmitului cu ziua,

Încercare: Textul Masoretic are: slujbă ostăşească[1].

Nu ştii ce zice Iov: Oare nu-i o ispită locuinţa omului pe pământ? Fii deci totdeauna pregătit pentru ispite şi necazuri”[2].  „Că întreaga viaţă omenească de pe pământ este o ispită”[3].  „Cât trăim pe lume nu putem fi scutiţi de necaz şi de ispită. Drept aceea, fiecare ar trebui să fie îngrijorat de ispitele din jurul său şi să vegheze în rugăciuni ca nu cumva diavolul să găsească vreun loc de înşelăciune. Nimeni nu este aşa desăvârşit şi sfânt încât să n-aibă niciodată ispite, iar ca să fim cu totul lipsiţi de ele, nu se poate”[4].  „Iov a spus: Viaţa omului pe pământ este o luptă. Pentru ce te întristezi deci când eşti strâmtorat şi prigonit în timpul hotărât necazurilor? Atunci ar trebui să te întristezi, dacă am face timp de desfătare şi de tihnă timpul despre care Hristos a spus că este timp de necaz[5], dacă ne-am trândăvi în timpul în care ni s-a poruncit să ne luptăm şi să ne ostenim, dacă am merge pe calea cea largă, când Hristos ne-a poruncit să mergem pe calea cea strâmtă (Matei 7, 14). Dacă am face aşa, atunci neapărat ar urma să fim pedepsiţi în veacul ce va să fie”[6].  „După marele biruitor al ispitelor, Iov: Viaţa oamenilor este ispita […]. Deci şi noi trebuie să avem numaidecât încercări şi luptă, fie cu oamenii, fie cu demonii, după dreapta judecată a lui Dumnezeu. De aceea […] să rugăm pe Dumnezeu să ne dea răbdare ca să putem să ne smulgem din noroiul patimilor şi să stăm tari pe piatra neclintită, adică pe nepătimirea prin har în Hristos, omorâte fiind în noi viaţa ispititoare, lumea înviclenită, oamenii şi demonii, adică viaţa împătimită, amăgirea plăcerii prin simţuri, patimile trupeşti şi mişcările pătimaşe sufleteşti şi atracţiile fără voie ale acestora, care s-au numit necazuri. Să răbdăm ca să ne mântuim. Că cel ce rabdă până la sfârşit se va mântui (Marcu 13, 13)”[7].

2: a slugii care-n umbră se-ascunde de stăpân,

a calfei cu simbrie în aşteptarea plăţii?

3: Aşa şi eu, răbdat-am atâtea luni deşarte,

şi nopţi de suferinţă cumplită mi s-au dat.

4: Mă culc şi zic în sinemi: Când oare va fi ziuă?;

mă scol şi spun asemeni: Când oare va fi seară?;

şi-s plin de suferinţă din noapte până-n zori.

5: A viermilor putoare tot trupul mi-l frământă;

îmi răzuiesc puroiul, şi ciobul se înmoaie.

„În Textul Masoretic: Carnea mi-e îmbrăcată în viermi şi cruste de ţărână, iar pielea mi se crapă şi puroiază[8].

6: Că viaţa mea-n balanţă mai slabă-i decât graiul

şi s-a topit în hăul nădejdilor deşarte.

„La Ioan Gură de Aur: Viaţa mi-e mai uşoară, mai sprintenă decât un alergător. ♦ În Textul Masoretic: Zilele mele au alergat mai repede decât suveica şi s-au sfârşit când a încetat firul/nădejdea[9].

„Cuvintele, efemeridele despre care se spune că zboară, sunt mult mai perene decât viaţa omului prin aceea că, scrise sau chiar numai rostite, o transcend şi o prelungesc, aşa cum, în ordinea morală, credinţa şi fapta omului sunt acelea care-i perpetuează statutul fiinţial şi dincolo de moarte. În Textul Masoretic: Zilele mele au fost mai repezi decât suveica[10].

7: Adu-Ţi aminte [Doamne], că viaţa mea-i suflare,

că tot ce-i bun rămas-a napoi de ochiul meu,

„Ioan Gură de Aur interpretează acest verset ca vădind necunoaşterea învăţăturii despre înviere”[11].

8: că ochiul strâns asupră-mi nu va mai da de mine,

că ochii Tăi m-or cere, dar eu nu voi mai fi,

9: cum nici pe cer e norul ce-a fost şi s-a topit.

Aşa coboară omul în iad şi nu mai urcă;

Iad, nu în sensul creştin de loc al chinului veşnic, ci în acela al lumii antice: locaş al morţilor, Şeol[12].

10: la casa lui, acolo, nicicând se va întoarce,

şi dacă da, nici vatra, nu, nu-l va mai cunoaşte.

Pasajul: Aşa coboară omul în iad şi nu mai urcă; la casa lui, acolo, nicicând se va întoarce a fost folosit ca argument împotriva învierii morţilor. Mai jos, la capitolul 14, se va combate această opinie. Deocamdată, o precizare sumară: „Textele acestea sunt bine scrise, dar sunt rău înţelese”[13], desigur, de către cei înclinaţi către erezie.

11: Aşa că eu de-acum nu-mi voi mai ţine gura;

din marea-mi suferinţă voi face-o să vorbească,

cu inima cuprinsă de-amar o voi deschide.

12: Sunt eu cumva o mare? sunt eu cumva balaur

să pui asupră-mi strajă?

Marea sau balaurul: după credinţa babiloniană, marea (Tiamat) a fost învinsă de zeul Marduk, care i-a pus apoi păzitori. Israeliţii au transferat imaginea asupra lui Dumnezeu, stăpânul haosului primordial, şi mulţi psalmi exprimă admiraţia pentru puterea Lui de a ţine în frâu marea (e. g. Psalmi 64, 8; 74, 13-14; 77, 17)”[14].

„Dumnezeu este Acela care veghează ca marea să se păstreze între ţărmurile ei (Psalmi 88, 9) spre a-i ţine la adăpost pe locuitorii uscatului. Balaurul (care poate fi şi un monstru marin, ca în Psalmi 73, 14) este, de asemenea, o forţă uriaşă cu care Iov (nu fără o notă ironică) nu poate fi comparat”[15].

13: Că dacă-mi zic: E vremea să mă alinte patul,

să fiu doar eu cu mine în aşternutul meu,

14: Tu mă-nspăimânţi cu visuri, şi-a spaime pui vedenii,

15: zburdalnicul meu suflet rupându-mi-l de duh

şi oasele, de moarte.

„La Ioan Gură de Aur: Tu vei îndepărta viaţa mea de duhul meu, sufletul meu de trupul meu, oasele mele de moarte. ♦ În Textul Masoretic: Aş vrea mai degrabă să fiu spânzurat, [mai bine] moartea decât oasele acestea!”[16].  „Text dificil. După toate probabilităţile, versetul trebuie pus în legătură cu precedentul, în sensul că visurile şi vedeniile se consumă în zona fragilă a psihologicului (psyhi) prin mişcări aberante, produse de spaime, în care elementul constant al fiinţei umane (pnevma) nu se implică; de asemenea, groază produce şi imaginea oaselor, în opoziţie cu moartea, care conferă linişte (vezi 3, 13-19). Apostolul Pavel va face o distincţie clară între omul psihologic (psyhikos), care trăieşte doar la nivelul afectelor şi pasiunilor labile, şi omul duhovnicesc (pnevmatikos), statornic în legătura sa cu Dumnezeu. Cât despre Textul Masoretic al versetului de faţă, el sună astfel: Sufletul meu ar alege sugrumarea, şi mai degrabă moartea, decât scheletul meu[17].

16: Că nu trăiesc cât veacul, să-ndur la nesfârşit;

hai, lasă-mă în pace cu viaţa-mi găunoasă!…

„Ioan Gură de Aur interpretează astfel versetul: viaţa aceasta ajunge ca pedeapsă (Comentariu la Iov, ad loc.)”[18].

17: Ce-i omul, că Tu Însuţi l-ai ridicat în slăvi?

ce-i omul, ca Tu Însuţi să nu-l scapi din vedere,

„Majoritatea comentatorilor cred că acest verset reprezintă o replică amară şi ironică la textul din Psalmul 8”[19].

18: să ai un ochi asupră-i din seară până-n ziuă

şi-n ceasu-i de odihnă să-l iei la întrebări?

„Şi dacă astfel s-a petrecut cu Sfinţii cei mari, noi, cei slabi şi sărmani, nu trebuie să pierdem nădejdea dacă uneori suntem plini de înflăcărare, iar alteori de nepăsare, căci Duhul Domnului vine şi pleacă după bună plăcerea voinţei Sale. De aceea fericitul Iov grăieşte: În zori Tu îl cercetezi şi numaidecât îl pui la încercare[20].

19: O, până când mă-nvălui, şi până când m-acoperi,

şi până când n-am tihnă nici să-mi înghit scuipatul?

20: Dac-am greşit, ce oare pot face eu? hai, spune-mi,

Tu, Cel ce pân’ şi gândul din om îl sfredeleşti?!

De ce m-ai pus pe mine să-Ţi stau, eu, împotrivă,

şi sarcină să-Ţi fiu?

„Ebraică: şi sarcină să-mi fiu.  Potrivit filologilor biblici, acesta este unul dintre cele optsprezece locuri din Vechiul Testament în care masoreţii, din raţiuni de teologie ebraică, au introdus schimbări deliberate în textul original, în timp ce Septuaginta îl păstrează intact. E motivul pentru care marea majoritate a traducerilor din ebraică adoptă aici versiunea greacă. E de presupus că masoreţii nu au perceput vorbirea ironic-hiperbolică a lui Iov”[21].  Să-Ţi stau eu împotrivă: SEP 4/II: să Te învinuiesc: „Ioan Gură de Aur spune cu nu Iov Îl acuză pe Dumnezeu, dar ceea ce se întâmplă cu Iov face să se nască o acuzaţie împotriva lui Dumnezeu (Comentariu la Iov, VII, 15)”[22].

„Aş vrea să mă lipesc de cele cereşti, dar mă trag în jos bunurile vremelnice şi poftele nezdrobite. Cu sufletul vreau să mă ridic mai presus de toate lucrurile, dar cu trupul sunt silit, fără voia mea, să mă supun lor. Astfel eu, om nefericit, mă lupt cu mine şi mă fac povară mie însumi, sufletul căutând să fie în sus, iar trupul în jos”[23].

21: De ce fărădelegea Tu nu vrei să mi-o uiţi

şi pentru ce păcatul din mine nu mi-l speli?…

Şi-acum, merg în pământ;

curând s-o face ziuă, dar eu nu voi mai fi.”

„Ultimul stih în Textul Masoretic: Mă vei căuta în zori şi nu voi mai fi[24].

„Pe Cel bun din fire, blând şi îndurător şi cunoscător al slăbiciunii firii noastre fericitul Iov Îl întreabă, când zăboveşte şi ocoleşte să ierte păcatele unora: Pentru ce nu ai dat uitării fărădelegile şi nu ai curăţit păcatul meu?  Dar înainte de aceea a spus legea că numai în Hristos singur se vor îndrepta prin credinţă cei stăpâniţi de păcate[25].


[1] SEP 4/II, p. 50

[2] Sf. Varsanufie şi Ioan, Scrisori duhovniceşti, 99

[3] Origen, Despre rugăciune, XXIX, 2

[4] Toma de Kempis, Urmarea lui Hristos, I, 13, 1

[5] Cum se deduce din text, acest timp este întreaga viaţă, sau întreaga existenţă în timp.

[6] Sf. Ioan Gură de Aur, Despre necazuri şi biruirea tristeţii, II, 4

[7] Sf. Maxim Mărturisitorul, Epistolele, 33

[8] SEP 4/II, p. 50

[9] SEP 4/II, p. 50

[10] BBVA, p. 564

[11] SEP 4/II, p. 50

[12] BBVA, p. 564

[13] Sf. Chiril al Ierusalimului, Catehezele, XVIII, 14

[14] SEP 4/II, p. 51

[15] BBVA, p. 564

[16] SEP 4/II, p. 51

[17] BBVA, p. 564

[18]SEP 4/II, p. 51

[19] BBVA, p. 564

[20] Toma de Kempis, Urmarea lui Hristos, II, 10, 5

[21] BBVA, p. 564

[22] SEP 4/II, p. 51

[23] Toma de Kempis, Urmarea lui Hristos, III, 48, 4

[24] SEP 4/II, p. 51

[25] Sf. Chiril al Alexandriei, Despre închinarea şi slujirea în Duh şi Adevăr, XV – Legea nu spune nicăieri explicit cele afirmate aici, ci la această concluzie ajung Părinţii descifrând ghiciturile şi tipurile Legii Vechi.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s