Comentarii la Iov – 5

Posted: 21/03/2009 in Iov
Etichete:, , ,

CAPITOLUL 5 – Cuvântul lui Elifaz (continuare).

 

1: Hai, strigă, dacă bănui că-i cine să te-asculte,

sau dacă vezi cu ochii vreun înger din cei sfinţi!

„Al doilea stih în Textul Masoretic: Spre care dintre sfinţi te vei îndrepta?”[1].

2: Mânia îl ucide pe cel lipsit de minte,

aşa cum gelozia-l omoară pe răzleţ.

„Precum la arătarea luminii se retrage întunericul, aşa mireasma smereniei face să piară toată amărăciunea şi iuţimea. Unii, schimbându-se uşor din pricina iuţimii [mâniei – n. n.], nu se îngrijesc de supravegherea şi tămăduirea ei: Pornirea iuţimii [mâniei] lui e căderea lui[2].

„Despre mânie şi pizmă, zice fericitul Iov: Mânia ucide pe cel fără de minte şi pizma îl omoară pe cel mic. Totodată, trebuie reţinut că cel ce se mânie trebuie judecat drept om fără de minte, iar cel ce pizmuieşte drept om mic. Nu fără temei este declarat fără de minte cel dintâi, care se ucide în mod voit, înţepându-se în ghimpii mâniei, iar al doilea, îngălbenindu-se de ciudă, se dovedeşte drept om mic şi slab. Într-adevăr, cât timp îl pizmuieşte, îl mărturiseşte a-i fi superior cel de a cărui bunăstare este chinuit”[3].

3: Eu am văzut nebunul cum prinde rădăcină,

dar şi degraba-n care statura i-a pierit.

„Al doilea stih în Textul Masoretic: Dar pe dată le-am blestemat locuinţa[4].

4: Copiii lui departe-s de pragul mântuirii;

sunt trişti în umilinţă la poarta celor mici

şi-n lume n-au pe nimeni să-i scape din ce sunt; 

Sunt trişti în umilinţă: SEP 4/II traduce: să fie batjocoriţi: „batjocoriţi: gr. κολαβρίζω – cuvânt rar şi tardiv, evocă un dans batjocoritor în jurul celui luat în râs. ♦ Al doilea stih în Textul Masoretic: Sunt zdrobiţi la porţi (= locul de judecată)”[5].

5: strânsura lor din holde doar drepţii vor mânca-o,

din răul ce-i apasă ei nu vor fi scăpaţi,

tăria lor din urmă în spulber va pieri.

Drepţii: Textul Masoretic are: cel flămând. ♦ Al doilea şi al treilea stih în Textul Masoretic: Chiar de le vor lua din spini, iar însetaţii (cuvânt cu sens nesigur – n. t.) le sorb avutul. ♦ În cuvintele prietenilor lui Iov, apar în greacă numeroase optative deziderative acolo unde în Textul Masoretic propoziţiile sunt enunţiative. În această dorinţă a lui Elifaz (5 c)[6], Ioan Gură de Aur vede cuvintele unui exaltat (Comentariu la Iov, IV, 5)”[7].

6: Că suferinţa-n sine nu iese din pământ,

aşa cum nici durerea nu-i odrăslită-n munţi,

7: ci omul e acela ce naşte suferinţa

precum vulturii tineri se-avântă spre-nălţimi.

„Textual în Septuaginta: ci omul se naşte spre suferinţă, şi puii vulturului zboară spre înălţimi. Textul Ebraic stă sub semnul controverselor, de vreme ce teologii încă nu sunt de acord că trebuie tradus: omul este născut spre suferinţă (KJV, RSV, TOB) sau: omul naşte suferinţă (BJ, OSTY); aceasta, datorită prezumţiei că masoreţii au citit incorect cuvântul original, adică yullad = cel ce este născut, în loc de yolid = cel ce naşte. Corectura e impusă de context, versetele 6 şi 7 conţinând o singură idee, anume că suferinţa nu-i este exterioară omului, ca un dat pe care el e obligat să-l accepte, ci-şi află rădăcina în el însuşi, în propria sa liberă voinţă, ceea ce îi incumbă şi partea de responsabilitate. Cât despre partea a doua a versului, traducerile din ebraică oscilează între: precum scânteile zboară-n sus (KJV, RSV, TEV, TOB), sau: precum fiii fulgerului zboară-n înălţimi (OSTY), sau: precum zborul vulturilor caută înălţimea (BJ). Se crede că originalul trebuie citit fiii lui Reşep, acesta fiind zeul fulgerului, al cărui simbol era vulturul. Dar de aici până la scânteile care sar dintr-un incendiu (nota din TOB) e o distanţă care văduveşte textul de unitate şi coerenţă. În tălmăcirea de faţă, omul care şi-a creat singur suferinţa e pus în paralelă cu vulturii tineri (puii de vultur) care cuceresc înălţimile prin propriile lor eforturi, ceea ce înseamnă o suferinţă asumată; aceasta e de natură să-l transfigureze pe cel ce şi-o asumă şi să-i confere – chiar când e tragică – o anumită măreţie”[8].

„Cel care s-a ostenit în veacul acesta, acela va trăi până la sfârşit; dar cel care a dus-o în petreceri şi desfrânări, care a fugit de ostenelile cele pentru virtute şi nici nu s-a ostenit în veacul acesta, nu va trăi nici în cel ce va să fie”[9].

Puii vulturului zboară la înălţime, adică „cunoştinţa despre Dumnezeu e înaltă şi mai presus de toate şi nu poate fi ajunsă decât în parte de cei ce se străduiesc să zboare în înălţimi”[10].

8: Eu însă doar pe Domnul, pe El Îl voi ruga,

şi-L voi chema pe Domnul Atoateţiitorul,

9: pe Cel ce face lucruri măreţe, necuprinse,

slăvite, minunate şi multe fără număr;

„Dumnezeu cel veşnic şi nemărginit, Cel ce are putere nesfârşită, face mari şi neînţelese lucruri în cer şi pe pământ şi nimeni nu va şti să pătrundă faptele Lui minunate. Dacă lucrurile lui Dumnezeu ar fi aşa fel încât să fie pricepute uşor de mintea omenească, ele n-ar trebui să se mai numească minunate şi negrăite”[11].

„Fugi de rătăcirea politeistă, fugi de orice erezie şi spune ca Iov[12]: Voi chema pe Domnul Atotputernicul, Cel care a făcut lucruri mari, de nepătruns, slăvite şi minunate, cărora nu este număr[13].

10: pe Cel ce udă faţa pământului cu ploaie

precum trimite apă spre cele de sub cer;

11: pe Cel ce le înalţă smeriţilor smerenia

şi-i cheamă iar la viaţă pe cei ce stau să piară;

„Al doilea stih în Textul Masoretic: Cei mohorâţi sunt ridicaţi spre mântuire[14].

12: pe Cel ce-ntoarce planul isteţilor, încât

zadarnică le fie a mâinilor lucrare.

13: El pe-nţelepţi îi prinde în viclenia lor

aşa ca sfatul celor dibaci să se răstoarne.

„Deşi Elifaz e un iubitor de înţelepciune, el îşi dă seama şi mărturiseşte că aşa-zisul înţelept cultivă o isteţime vecină cu viclenia, pe care Dumnezeu o prinde şi o dejoacă. De altfel, cuvântul folosit aici e acelaşi cu care e caracterizat şarpele în Facerea 3,1: fronesis (respectiv fronimos) = inteligenţă, raţiune, isteţime, viclenie, sentiment al orgoliului. Acest verset este singurul text din cartea lui Iov care se află citat în Noul Testament, anume la I Corinteni 3, 19”[15].

„E cu adevărat potrivit să se spună despre Mântuitorul nostru Hristos: Cel ce prinde pe înţelepţi în vicleşugul lor (I Corinteni 3, 19). Căci iată că răstoarnă sfatul celor vicleni, precum s-a scris, şi arată cele plănuite schimbându-se în opusul lor, dând pe faţă din toate părţile murdăria căpeteniilor şi lipsa de cuviinţă a purtărilor lor, care nu se feresc să lupte împotriva lui Dumnezeu din pricina slăbiciunii lor primejduite”[16].  „Ai văzut cât de viclean e diavolul? Dar iată cum a făcut neputincioase vicleniile lui Cel care prinde pe cei înţelepţi în viclenia lor. Iată cum măiestria vicleniei şi bogăţia răutăţii diavolului au făcut de au adus mucenicului prisos de mai mare slavă. Atletul credinţei ajunge şi mai strălucit când potrivnicul pleacă biruit, după ce pusese la cale mii şi mii de viclenii”[17].

14: Acestora-ntuneric le-o fi-n amiaza-mare,

în plină zi umbla-vor ca noaptea, pipăind.

15: De sabie pieri-vor,

iar cel slăbit scăpa-va din mâna celui tare.

„În Textul Masoretic: Dar El a izbăvit de sabia lor, de gura lor, de mâna lor puternică pe cel sărac[18].

16: Aşa se va întoarce nădejdea la cel slab

în timp ce gura celui asupritor se-astupă.

17: O, fericit e omul pe care-l mustră Domnul,

cel ce-n dojană-L află pe-Atoateţiitorul!

18: Că rana El o face şi-apoi tot El o leagă,

cu-aceeaşi mână bate şi-alină vindecând.

„În acest pasaj, Dumnezeu [prin Elifaz – n. n.] vorbeşte ca un medic care face tăieturi adânci şi dureroase în corpul bolnavului ca să înlăture ceea ce este nesănătos şi împiedică însănătoşirea grabnică, prelungind doar suferinţa, însă nu face acest lucru ca să chinuiască pe om şi să-l ciopârţească, ci prin acest tratament restabileşte sănătatea trupească în starea pe care o doreşte”[19].

19: De şase ori din şase necazuri te va scoate,

a şaptea oară răul nicicum nu te-o atinge.

„Elifaz foloseşte proverbul numeric (vezi Proverbe 6, 16; 30, 15) Şase sunt numerele care-l precedă pe 7, acesta fiind simbolul desăvârşirii”[20].  Iar a şaptea oară: Vulgata are: Et in septima non tangit te malum; la Augustin: Et in septimo non te tangit malum; Augustin consideră că aici apare o desemnare misterioasă a sabatului (Annotationes in Iob 5). ♦ Dumnezeu nu acţionează mereu la fel, ci permite mai întâi să facem experienţa suferinţei, iar apoi nu mai permite nici experienţa (Ioan Gură de Aur, Comentariu la Iov, V, 17)”[21].

20: La timp de-nfometare te va scăpa din moarte,

în luptă te va scoate din ghearele de fier.

21: Tot El te va ascunde, ferit de biciul limbii,

de rele viitoare n-ai cum să te mai temi.

22: De cei fără de lege, de cei nedrepţi, vei râde,

şi nu te vei mai teme de fiarele pădurii;

23: în câmp sălbăticiunea va sta cu tine-n pace.

„Textul Masoretic adaugă: Tu vei avea un legământ cu pietrele câmpului[22].

De la acest verset s-a găsit un argument în lupta împotriva patimilor, chiar dacă aici e luat în discuţie cazul particular al întristării: „Tot războiul să ne fie împotriva patimilor celor dinlăuntru. Căci de le vom scoate pe acestea din inimă, cu darul şi cu ajutorul lui Dumnezeu, nu numai cu oamenii, dar şi cu fiarele sălbatice vom petrece cu uşurinţă, cum zice şi fericitul Iov: Fiarele sălbatice vor fi cu tine în pace[23].

24: În pace-ţi vei şti casa

şi-n cortul tău vieaţa fără păcat va fi.

25: Vei şti că mulţi la număr te-or pomeni urmaşii,

că fiii tăi, de-asemenea, ca iarba de pe câmp.

26: Către mormânt veni-vei ca grâul copt la vreme

şi secerat, ca snopul la vreme strâns din holdă.

„La începutul secolului II d. Hr., Sfântul Ignatie Teoforul, condamnat la moarte şi călătorind în lanţuri spre Roma, unde avea să fie sfâşiat de lei în arenă, scria într-o epistolă: Sunt grâu al lui Dumnezeu şi sunt măcinat de dinţii fiarelor, ca să fiu găsit pâine curată a lui Hristos[24].

„Îmblânzind viciile şi patimile acestui trup, fiindcă ele sunt duşmanii sufletului, îţi vor fi sălaşele tale fără tulburare, casa fără stricăciune, semănătura fără uscăciune, urmaşii ca mirosul unei holde bogate, înmormântarea ca un seceriş. Iar când alţii îşi socotesc lipsurile lor, grămada ta de grâu bine copt este dusă în hambarele cereşti”[25].

27: Pe toate-acestea, iată, aşa le-am cercetat,

aşa le-am auzit;

e rândul tău de-acuma să ştii ce-ai de făcut”.

„Ultimele stihuri în Textul Masoretic: Şi aşa este: tu ascultă şi trage folos[26].

Concluzie surprinzătoare la acestea, legată, totuşi, de versetul 17: „Vedeţi, iubiţilor, cât de mare sprijin au cei certaţi de Stăpân? Că, fiind tată bun, ne ceartă, ca să ne miluiască cu certarea Lui cea sfântă”[27].


[1] SEP 4/II, p. 44

[2] Sf. Ioan Scărarul, Scara dumnezeiescului urcuş, VIII, 8

[3] Sf. Ioan Damaschin, Aşezămintele mânăstireşti, V, 22

[4] SEP 4/II, p. 44

[5] SEP 4/II, p. 44

[6] În SEP 4/II: o, de le-ar seca vlaga!

[7] SEP 4/II, p. 45

[8] BBVA, p. 560

[9] Sf. Vasile cel Mare, Omilii la Psalmi, XI, 5

[10] Sf. Chiril al Alexandriei, Despre închinarea şi slujirea în Duh şi Adevăr, VII

[11] Toma de Kempis, Urmarea lui Hristos, V, 18, 5

[12] De fapt, aici vorbeşte Elifaz.

[13] Sf. Chiril al Ierusalimului, Catehezele, VIII, 8

[14] SEP 4/II, p. 45

[15] BBVA, p. 561

[16] Sf. Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, V. Căpeteniile din comentariu sunt arhiereii şi fariseii; putem, însă, aplica cuvântul şi diavolului, dobândind astfel o mai mare apropiere de conţinutul Cărţii Iov.

[17] Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvântări de laudă la Sfinţi, La Sfântul Mucenic Varlaam, 2

[18] SEP 4/II, p. 45

[19] Origen, Contra lui Celsus, II, 24

[20] BBVA, p. 561

[21] SEP 4/II, p. 46

[22] BBVA, p. 561

[23] Sf. Ioan Casian, Despre cele opt gânduri ale răutăţii, VI

[24] BBVA, p. 561

[25] Sf. Ambrozie al Milanului, Scrisori, XXXVIII, 5

[26] SEP 4/II, p. 47

[27] Sf. Clement Romanul, Epistola către Corinteni, LVI, 16

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s