Comentarii la Iov – 40

Posted: 21/03/2009 in Iov
Etichete:, , ,

CAPITOLUL 40 – Iov îngaimă un răspuns, Domnul îi vorbeşte din nou.

 

1: Şi Domnul i-a mai grăit lui Iov, zicând:

„În unele ediţii mai vechi ale Septuagintei acest verset şi următoarele patru fac parte din capitolul precedent, ca versetele 31-35; aşa se află şi în ediţiile româneşti dintre 1688-1914. Versiunea de faţă însă urmează [aici] ediţia Rahlfs”[1].

2: „Crezi tu că poţi să-L judeci pe Cel-De-a-gata-Sieşi?,

că Dumnezeu răspunde cumva mustrării tale?”

„Pentru Augustin, Dumnezeu îi adresează lui Iov aceste cuvinte datorită rolului deosebit pe care Iov îl are, acela de a prefigura trupul lui Hristos, Biserica (Annotationes in Iob 39)”[2]; sensul e acela al comunicării între Dumnezeu şi Biserica Sa, iar nu acela că Biserica I-ar aduce reproşuri lui Dumnezeu.

Sfântul Vasile cel Mare citează versetul, arătând că suferinţele ne sunt trimise, uneori, pentru a fi încununaţi cu ele mai apoi, „pentru ca cineva, drept fiind, să fie distins şi pus în lumină strălucitoare ca Iov”[3].

3: Şi Iov i-a răspuns Domnului, zicând:

 

4: „Mă judec eu cu Domnu-n dojană şi mustrare,

eu, bietul, cel ce-n faţă cu-acestea sunt nimic?

cu-atâtea înainte-mi, eu ce să mai răspund?

Ci mâna mi-o voi pune, cuminte, peste gură:

5: dac-am vorbit o dată, de-acum nu mai vorbesc”.

Mai mult decât toate e bună şi frumoasă tăcerea. Şi pe ea au cinstit-o şi au îmbrăţişat-o Părinţii şi prin ea au câştigat slava. Căci arătând frumuseţea ei şi osânda ce vine din vorbire, Iov a zis: Voi pune degetul meu pe gură[4].

6: Dar Domnul, răspunzându-i lui Iov, i-a zis din nou:

 

7: „Nu! Strânge-ţi bărbăteşte mijlocu-n cingătoare:

Eu întrebări voi pune, iar tu ai să-Mi răspunzi.

„Aceste două versuri sunt repetarea exactă a celor din 38, 3, ceea ce pare o nouă ironie divină”[5].

8: Te-abaţi din judecată

şi-o măsluieşti măiestru ca să te-arăţi tu drept?

Aici avem şi o altă versiune a textului biblic, care permite un comentariu elogios la adresa lui Iov. Îl vom reda în acest loc, dată fiind valabilitatea sa, chiar dacă nu e contextul cel mai nimerit: „Prin răbdarea sa, Iov a fost mai mult decât slăvit, măcar că în ochii omeneşti ai prietenilor lui, el părea că suferă toate câte i-au venit cu dreptate, însă pe urmă a auzit [Iov] din gura lui Dumnezeu: Socoteşti că mă port cu tine aşa pentru altceva decât ca să te arăţi drept ?”[6].   „Aşadar, să nu uiţi că Dumnezeu te loveşte şi te încearcă numai ca să cunoască ce zace în adâncul inimii tale şi cum ai să reacţionezi în afară, după atâtea certări[7]. Tocmai acest lucru l-a rostit lui Iov Domnul prin furtunile şi încercările pe care le-a trimis. Şi n-a zis să te faci drept ci să te arăţi drept. Căci dacă aşa erai înainte de încercări, atunci tot aşa te-ai arăta şi când ele vin peste tine”[8].  „Dimpotrivă, când înfruntaţi curajos ispita, nu ea este cea care vă face evlavioşi şi răbdători, ci ea va fi cea care descoperă în ziua cea mare virtuţile răbdării şi ale puterii, care de fapt existau în voi, dar într-un mod ascuns. Căci, zice Domnul, crezi tu că strici judecata Mea, şi Mă faci pe Mine vinovat, ca să te arăt pe tine drept?”[9].  „A fost pedepsit trupul lui aici, ca dincolo să fie îndreptăţit a cere răsplăţi – că ce zice Dumnezeu către el? Au mă faci pe Mine vinovat ca să te arăţi pe tine drept?  Aceeaşi răbdare ca şi drepţii arătând, dar, şi bărbăţie de aceeaşi vârtute cu buna lor petrecere, să primim ca plată bunătăţile cele gătite sfinţilor, celor ce Îl iubesc pe Dumnezeu – de care fie ca noi toţi să avem parte”[10].

9: Au braţul tău e-asemenea cu-al Domnului din cer,

sau glasul tău e tunet aşa cum este-al Lui?

10: Atunci, hai, pune-ţi pene şi zboară şi te-avântă

şi-mbracă-te cu slavă şi cinste până-n tălpi:

11: Trimite-ţi vistavoii să-ţi trâmbiţe mânia,

smereşte-i tu pe cei ce te-nfruntă cu trufie,

„Primul stih în Textul Masoretic: Revarsă urgia mâniei Tale [11].

12: topeşte-i pe cei mândri,

stârpeşte-i tu de-ndată pe cei necredincioşi,

13: ascunde-i în pământ

şi fă-le frumuseţea din chip să se dezghioace!

„Al doilea stih în Textul Masoretic: feţele lor leagă-le în loc ascuns!”[12].

14: De faci aşa, Eu Însumi Mă pun de mărturie

că dreapta ta e-n stare, şi ea, să mântuiască.

15: Dar, iată, lângă tine stă el, Hipopotamul!

El paşte iarba verde întocmai ca şi boul.

Hipopotamul: „Substantivul thirion desemnează o fiară feroce, uriaşă, monstruoasă, aproape fabuloasă, fără să-i aparţină unei anume specii. Un astfel de monstru indică şi cuvântul behemoth din Versiunea Ebraică (folosit la pluralul intensităţii, aşa cum face şi cea greacă – thiria), cu precizarea: pe care Eu l-am făcut ca şi pe tine, o expresie mai directă decât lângă tine (sau: cel ce-ţi stă alături în marea familie a creaturilor). Majoritatea tălmăcitorilor şi exegeţilor sunt de părere că descrierea amănunţită pe care i-o face, mai jos, autorul, indică hipopotamul. Oricum, e vorba de simbolul forţei brutale pe care Dumnezeu o stăpâneşte, dar pe care omul nu o poate îmblânzi (BJ)”[13].

16: Vezi ce putere are în coapsele-i de piatră

şi ce putere-n muşchii îngrămădiţi pe pântec;

17: el coada şi-o-ncordează de parcă-ar fi de cedru

şi za îi este trupul, cu-mpletituri de vine;

18: cât despre coaste, ele sunt coaste de aramă,

spinarea toată-i parcă de fier topit, vărsat.

19: El de la Domnul este zidirea cea dintâi,

făcută ca să-şi râdă de ea îngerii Săi;

Cea dintâi: „fie în timp, fie pe scara puterii”[14].

Întreg versetul reprezintă o „imagine de o mare subtilitate stilistică: forţa pe care omul n-o poate stăpâni, dar din care Dumnezeu a făcut un fel de jucărie pentru copii. Textul Ebraic (deteriorat) a dat naştere mai multor variante de traducere, dintre care cea mai limpede pare a fi: El e cea dintâi făptură a lui Dumnezeu; Făcătorul ei a ameninţat-o cu sabia (BJ)”[15].

„Diavolul este începătura plăsmuirii Domnului, făcută să se batjocorească, nu de Domnul (căci este nevrednic[16]), ci de îngerii făcuţi de El. Domnul l-a îngăduit să trăiască spre a se săvârşi două lucruri: ca să fie făcut de ruşine mai mult fiind biruit şi ca oamenii să se încununeze. Cât este de înţeleaptă dumnezeiasca purtare de grijă, care ia voinţa cea rea ca pricină de mântuire pentru cei credincioşi!”[17].

20: iar de-a venit în munte stâncos, prăpăstios,

subpământene bestii se-nveselesc de el.

Subpământene bestii: „Literal: patrupedele din Tartar; îngerii de la polul opus”[18].  „Despre aceste fiare, Ioan Gură de Aur comentează: Unii cred că e vorba de diavol; dar trebuie să fim atenţi în primul rând la sensul literal al textului şi abia apoi, dacă este de folos pentru ascultător, să ne gândim şi la unul anagogic (= spiritual – n. t.). El consideră aceşti monştri fiinţe reale, unul care trăieşte în mare, iar celălalt în pustiu (cf. Comentariu la Iov, XL, 5). Nu ştim care este rostul tainic al acestor animale uriaşe, dar ele ne duc la o mai bună cunoaştere a lui Dumnezeu (cf. XL, 6)”[19].

21: El doarme pe sub feluri şi feluri de copaci,

pe lângă păpurişuri şi trestii şi rogoz,

22: dar şi copaci cu fală se-nalţă-n umbra lui,

ai ţarinii pilaştri cu ramuri şi stâlpări.

„Textul Masoretic are: Lotuşii îl acoperă cu umbra lor şi îl ascund sălciile de lângă râu[20].

23: De se revarsă apa umflată, el nu simte,

sperând că şi Iordanul va curge-n gura lui.

Imaginea Leviatanului (sau a mediului în care acesta locuieşte) a fost apropiată de cel căzut de la credinţă: „Pentru că dedându-se acela la o viaţă porcească şi bucurându-se de tina porcilor, el cu porcii a fost asemănat, lepădându-se de asemănarea cu Dumnezeu. După marele Iov, [un astfel de om] nu se aseamănă numai cu vitele, ci şi cu locurile răzbite de umezeală şi lipsite de simţire, cu iarba de baltă şi cu ocolul trestiilor în care stă culcat Leviatanul cel mult mâncăcios; pentru că se odihneşte în locuri pline cu apă monstrul acesta”[21].

24: Cine-l va prinde oare, întreg, în văzul său

şi-i va străpunge nara?

25: Vei pescui tu oare-n cârlig Leviatanul

să-i pui la nas căpăstru,

Leviatanul: SEP 4/II: balaurul: „în greacă δράκων pentru ebr. liwyathan. Leviatanul din versiunea ebraică descrie un monstru haotic care trăia în mare. Leviatanul simbolizează duritatea şi cruzimea feroce. Descrierea s-ar putea aplica aici crocodilului, ebraica neavând un termen propriu pentru a desemna acest animal, pe care Iezechiel îl numeşte tannim, monstrul marin (Iezechiel 29, 3). Ca şi hipopotamul, crocodilul era un animal caracteristic Egiptului antic”[22].

26: să-i pui belciug în nară

şi să-l străpungi în falcă cu toartă de argint?

27: Îţi va vorbi el ţie rugându-se de tine

cu grai de umilinţă?

„Al doilea stih în Textul Masoretic: Îţi va grăi drăgălăşenii?”[23].

28: Va face el cu tine un legământ de pace

şi-l vei lua la tine ca să-ţi robească-n veci?

29: Te vei juca cu dânsul cum joci o păsăruică,

legându-l ca pe vrăbii-n hârjoană de copii?

„Al doilea stih în Textul Masoretic: Îl vei ţine legat pentru fetele tale?”[24].

30: Hrănise-vor dintr-însul, precum din peşte, neamuri,

şi-or vrea Fenicienii să şi-l împartă-n târg?

„Textul Masoretic are: se vor târgui pentru el bresle [de pescari], îl vor împărţi între ei negustorii/canaaneenii? (ebr. kenaanim are ambele sensuri)”[25].

31: Nu duce-ntreaga flotă un solz din coada lui,

nici capul său o gloată de luntri pescăreşti.

„Textul Masoretic are: Îi vei străpunge tu pielea cu săgeţi şi capul cu căngi de pescuit?”[26].

32: Hai, vino!, pune-ţi mâna pe el: doar amintindu-ţi

de ce-are el în gură, vei trage-o ca din foc.

„Al doilea stih în Textul Masoretic: Amintindu-ţi de luptă, n-o  vei mai face!”[27].

„Că diavolul e un apostat sau un trădător ne spune Domnul Însuşi în Cartea Iov. E sigur, aşadar, că prin balaur se înţelege aici diavolul”[28].  Dar, „balaurul a fost atras ca într-o undiţă de Mântuitorul şi ca o vită a primit căpăstrul în jurul botului; şi ca unui cal i-au fost prinse nările în belciug şi buzele i-au fost găurite cu o sulă. Şi a fost legat de Domnul ca o vrabie, ca să ne putem bate joc de el. Atât el cât şi demonii cei împreună cu el au fost doborâţi la pământ ca nişte scorpii şi şerpi, spre a fi călcaţi în picioare de noi, creştinii. Şi dovada acestui fapt e că noi vieţuim potrivnic lui”[29].


[1] BBVA, p. 610

[2] SEP 4/II, p. 140

[3] Sf. Vasile cel Mare, Regulile mici, 313

[4] Sf. Varsanufie şi Ioan, Scrisori duhovniceşti, 469

[5] BBVA, p. 610

[6] Sf. Varsanufie şi Ioan, Scrisori duhovniceşti, 382 – SEP 4/II se apropie foarte mult aici de versiunea din Scrisori duhovniceşti: Crezi că m-am purtat cu tine [aşa] cu alt scop decât pentru ca tu să te arăţi drept?  Al doilea stih în Textul Masoretic (de care se apropie versiunea Anania): Mă arăţi pe Mine rău, ca tu să te arăţi drept?

[7] De fapt, Dumnezeu cunoaşte dinainte toate acestea. Noi suntem cei care ne folosim de încercări.

[8] Origen, Filocalia, XXVII, 9 – fragmentul e extras din Adnotări la Exod, 3. 9

[9] Origen, Omilii la Evanghelia după Luca, XXVI, 4

[10] Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Parabola despre săracul Lazăr şi bogatul nemilostiv, VI, 9

[11] SEP 4/II, p. 140

[12] SEP 4/II, p. 141

[13] BBVA, p. 610

[14] BBVA, p. 611

[15] BBVA, p. 611

[16] A-L cugeta ca fiind batjocoritor.

[17] Sf. Chiril al Ierusalimului, Catehezele, VIII, 4

[18] BBVA, p. 611

[19] SEP 4/II, p. 141

[20] SEP 4/II, p. 141

[21] Sf. Grigorie Palama, Omilii, IX, 10

[22] SEP 4/II, p. 142

[23] SEP 4/II, p. 142

[24] SEP 4/II, p. 142

[25] SEP 4/II, p. 142

[26] SEP 4/II, p. 142

[27] SEP 4/II, p. 143

[28] Origen, Despre principii, I, 5, 5

[29] Sf. Atanasie cel Mare, Viaţa cuviosului Părintelui nostru Antonie, XXIV

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s