Comentarii la Iov – 4

Posted: 21/03/2009 in Iov
Etichete:, , ,

CAPITOLUL 4 – Cuvântul lui Elifaz.

 

1: Şi răspunzând Elifaz din Teman, a zis:

 

2: „De multe ori în viaţă ţi s-a vorbit în dodii?

Pe cine crezi tu oare că-nmoi cu vorbe grele?

„În Textul Masoretic: Dacă încearcă cineva o vorbă, te oboseşte? Dar cine-şi poate opri cuvântul?”[1].

3: Că iată, tu, cel care pe mulţi i-ai învăţat

şi multe mâini slăbite le-ai împuternicit,

4: tu, cel ce prin cuvinte bolnavi ai ridicat

şi din genunchi nevolnici făcut-ai îndrăzneţi,

5: acum, când şi pe tine durerea te-a atins,

te-ai aruncat asupră-i…

„Folosirea verbului spudazo = a fi atent, a fi curtenitor, a se grăbi cu luare-aminte introduce o notă de ironie; modalitate oratorică de a obţine un ascendent asupra interlocutorului”[2]. Termenul e tradus de SEP 4/II prin te-ai tulburat. „Textul Masoretic are osteneşti, apoi are în plus: ai fost lovit şi te tulburi[3].

6: Ce? frica ta de Domnul e oare nebunie?

şi tot aşa nădejdea? şi calea ta cea dreaptă?

Frica ta de Domnul: „Textual: frica, prin aceasta înţelegându-se, în limbajul biblic, frica de Dumnezeu, echivalentă însă cu evlavia”[4].  Oare frica ta nu este întru sminteală: Elifaz îi atrage atenţia lui Iov că trebuia să facă faţă la ceea ce i s-a întâmplat dacă a fost sincer când i-a sfătuit pe alţii (Augustin, Annotationes in Iob 4)”[5].

„Iată ce vrea să zică: Dacă ai fi făcut vreun bine n-ai fi păţit ce ai păţit: e limpede, plăteşti pentru păcate şi fărădelegi – şi asta îl rănea mai mult pe fericitul Iov”[6].

7: Adu-ţi aminte: care din cei curaţi s-au stins?

sau când pierit-au oare cei drepţi, cu toţi ai lor?

„Acest verset este nucleul întregii pledoarii a lui Elifaz”[7].

8: Pe cât ştiu eu, aceia ce ară rătăcire

şi seamănă durere, pe-acestea le culeg.

9: Ei prin porunca-naltă a Domnului se sfarmă

şi prin suflarea joasă-a mâniei Lui se sting.

10: A leului tărie şi răcnetul leoaicei

 s-au stins, ca şi trufia balaurilor mari.

„Al doilea stih în Textul Masoretic: Colţii puilor de leu sunt sfărâmaţi[8].

11: Furnicoleul moare că n-are ce mânca,

 iar puii de leoaică se duc care-ncotro.

Furnicoleul (grecescul myrmikoleon, astfel tradus în Biblia lui Şerban): insectă a cărei larvă se hrăneşte cu furnici, aruncându-se asupra lor şi devorându-le asemenea unui leu. Numele ştiinţific myrmeleon (de la myrmex = furnică şi leon = leu) denotă insecta, iar nu ursul furnicar (myrmecophaga jubata). Spre a evidenţia puterea lui Dumnezeu, singura care rânduieşte totul în lume (v. 9), în versetele 10 şi 11 poetul dă mai întâi exemple grandioase (leul, leoaica, balaurii), apoi se coboară în lumea măruntă a insectelor, pentru ca să niveleze cu cea mijlocie, a puilor de leu care se despart şi se risipesc prin înţărcare. Termenul ebraic corespunzător lui myrmikoleon provoacă traduceri care oscilează între leul (BJ, OSTY), leul bătrân (KJV), leul puternic (RSV), ghepardul (TOB)”[9]. „leul-furnică: gr. μυρμηκολέων; acest termen apare numai în Septuaginta, în Iov. Ioan Gură de Aur spune că acest animal nu se poate hrăni singur, dar Dumnezeu are grijă şi de el. ♦ […] În Textul Masoretic, versetele 10-11 conţin cinci nume de feline, greu de identificat cu precizie. Ideea ar fi că Dumnezeu îl poate da pieirii pe omul devenit asemenea fiarei, oricât s-ar crede acesta de puternic”[10].

„Vrând marele Iov să arate cursele pe care le întinde patima, i-a născocit un nume compus de la leul cel foarte semeţ şi de la furnica cea foarte măruntă. De fapt momelile [atacurile = προσβολαι] patimilor încep de la închipuirile cele mai mărunte, furişându-se pe nebăgate de seamă ca o furnică, dar la sfârşit se umflă aşa de tare că alcătuiesc pentru cel pe care l-au prins în cursă o primejdie nu mai mică decât năpustirea leului. De aceea luptătorul trebuie să lupte cu patimile încă de atunci de când vin ca o furnică, punând în faţă puţinătatea ca momeală. Căci de vor ajunge la puterea leului, va fi greu să le biruiască şi tare îl vor strâmtora. Trebuie să nu le dea nicidecum de mâncare. Iar mâncarea acestora, precum s-a spus adeseori, sunt formele sensibile venite prin simţuri. Căci acestea hrănesc patimile, înarmând la rând pe fiecare idol [chip] împotriva sufletului”[11].

Un alt comentariu vede în acest animal pe leul cel bătrân, chip al satanei, care trebuie omorât prin înfometare de către noi: „Dacă porţi în tine însuţi aducerea-aminte de Domnul [mneme Theu – Rugăciunea lui Iisus – n. trad.] fixată în tine şi hrăneşti iubirea faţă de El, vei putea respinge de la tine răscoalele cugetului trupesc sau diabolic, care sunt aroganţa, mândria, cugetarea la cele înalte, părerea de sine, înfumurarea, slava deşartă, înclinaţia de a plăcea oamenilor şi făţărnicia, căci acestea  sunt găselniţele şi odraslele celui rău, cu care, înarmându-se ca şi cu nişte care de luptă, se războieşte împotriva noastră. Deci atunci când le ţii şi le împlineşti pe acestea, tu mori, iar pe vrăjmaşul îl faci viu, căci hrana lui sunt patimile lucrate şi îndrăgite de noi. Dar când, iarăşi, făcut puternic de Domnul, săvârşeşti poruncile şi ascunzi lucrările lor prin faptul că te socoteşti pe tine însuţi drept nimic, tu eşti viu, iar diavolul moare, căci zice [Scriptura]: Leul bătrân a pierit pentru că n-a mai avut ce mânca[12]. 

12: Din tot ce-ai spus, o vorbă de-ar fi adevărată,

nimic din aste rele nu te-ar fi-ntâmpinat.

Minunile Lui toate, o şoaptă în auz.

„După Ioan Gură de Aur, Elifaz îi judecă superficial pe cei aflaţi în suferinţă, considerând suferinţa ca o pedeapsă a lui Dumnezeu (Comentariu la Iov, IV, 12)”[13].

Ultimul vers apare într-o altă variantă în capul următor, regăsindu-se toate cuvintele-nucleu: „Urechea liniştii primeşte de la Dumnezeu lucruri minunate. De aceea şi în Cartea lui Iov, această prea înţeleaptă [liniştea, isihia – n. n.] a spus: Oare nu va primi urechea cuvinte minunate de la El?”[14].

13: Atunci când spaima nopţii şi-a vocii ei întoarse

devine spaimă-n oameni,

Vocea ei întoarsă: ecoul (năluca) sunetului înfiorător al nopţii. Acest vers introduce un tablou sumbru, de mare forţă literară, menit să sugereze că omul nu-şi are cunoaşterea prin sine însuşi, ci în afara lui”[15].

Versetele 12-13, în Textul Masoretic: „12. Un cuvânt s-a strecurat către mine şi urechea mea a prins o şoaptă de la el. 13. În gândurile tulburate de vedeniile de noapte când cade toropeala peste oameni[16].

14: cutremur mă cuprinde şi spaimă mă cuprinde

şi oasele din mine le-aud cum clănţănesc,

15: că vânt ca o suflare mi-a adiat pe chip

şi mi-a făcut şi părul şi carnea să se strângă.

Suflare: „Grecescul pnevma poate însemna fie duh (spirit), fie vânt sau suflare de vânt. Chiar dacă e vorba de o entitate divină, ea nu se manifestă vizual, ci acustic”[17].

„Aşa cum nu vei putea umple niciodată stomacul dintr-o dată, tot aşa nu vei putea birui nici frica dintr-o dată. Şi, pe măsura plânsului, va scădea şi ea mai repede şi, pe măsura lipsei lui, vom rămâne fricoşi. Mi se înfioară părul şi trupul, zicea Elifaz, povestind viclenia dracilor[18].

16: M-am ridicat să aflu, dar n-am ştiut ce e;

vedeam, dar nici o formă aievea-n văzul meu,

ci numai în ureche o şoaptă de vânt lin:

Adiere de vânt lin este modalitatea în care Dumnezeu i S-a descoperit şi proorocului Ilie în muntele Horeb. E posibil ca autorul cărţii lui Iov să fi cunoscut pasajul din III Regi 19, 12. Oricum, în ambele texte e folosit acelaşi substantiv: avra, care înseamnă adiere uşoară de vânt, mişcarea şi sunetul brizei marine”[19].  „Textul Masoretic are, literal: El stă şi nu recunosc înfăţişarea lui şi arătarea înaintea ochilor mei, şoaptă şi glas pe care le aud[20].

17: La Domnul său, e oare vreun muritor curat?

 prin fapta lui, e oare un om fără prihană

„În Textul Masoretic: E mai drept muritorul decât Dumnezeu şi omul mai curat decât Făcătorul său? […] ♦ După Ioan Gură de Aur, acuzându-l pe Iov, Elifaz Îl contrazice pe Dumnezeu, care-l numise pe acesta fără cusur (Comentariu la Iov, IV, 15)”[21].

18: Că dacă nu se-ncrede nici chiar în servii Săi,

şi dacă chiar în îngeri El află ceva strâmb,

19: cu cât mai mult în viermii bordeielor de lut

– un lut din care, iată, şi noi suntem făcuţi -,

în cei ce pier asemeni cu fluturii de noapte:

„Al doilea stih în Textul Masoretic: a căror temelie e ţărâna[22]

20: erau de dimineaţă, iar seara nu mai sunt;

s-au dus, fără să-şi afle în ei nici o scăpare;

„În Textul Masoretic: Fără să se bage de seamă (?), pier pentru totdeauna[23].

21: asupră-le suflare, şi, iată, s-au uscat;

pierit-au, că n-avură în ei înţelepciune.

„Primul stih în Textul Masoretic: Oare nu le sunt smulse funiile [de la corturi]”[24].

Dacă şi întru îngeri ai găsit răutate şi totuşi nu i-ai iertat, ce se va întâmpla cu mine? Nu este deci sfinţenie, dacă Tu, Domne, Îţi tragi înapoi mâna Ta. Înţelepciunea nu mai e de folos dacă Tu nu o cârmuieşti”[25].

Cartea Iov arată „prin aceasta slăbiciunea firii omeneşti şi că, dacă am cerceta exact şi cu subţirime cele ale noastre, nimeni din cei rânduiţi spre slujirea [liturghia] dumnezeiască şi sfinţită nu s-ar arăta nevrednic de mustrare, chiar dacă ar fi din cei ce s-au hotărât să vieţuiască cât se poate de drept şi oricât s-ar vedea de curat nu va avea slujirea fără pată. Şi nimeni din cei păcătoşi nu e vrednic să se atingă de Tainele Mântuitorului nostru. […] Deci dacă se compară cele ale noastre cu curăţia lui Hristos, ele apar necurate şi întinate şi supuse judecăţii dumnezeieşti”[26].


[1] SEP 4/II, p. 42

[2] BBVA, p. 559

[3] SEP 4/II, p. 42

[4] BBVA, p. 559

[5] SEP 4/II, p. 42

[6] Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Parabola despre săracul Lazăr şi bogatul nemilostiv, I, 10

[7] BBVA, p. 559

[8] SEP 4/II, p. 43

[9] BBVA, p. 559

[10] SEP 4/II, p. 43

[11] Nil Ascetul, Cuvânt ascetic, 49

[12] Teolipt al Filadelfiei, Cuvinte duhovniceşti, XIV, 21-22

[13] SEP 4/II, p. 43

[14] Sf. Ioan Scărarul, Scara dumnezeiescului urcuş, XXVII, 24

[15] BBVA, p. 559

[16] SEP 4/II, p. 43

[17] BBVA, p. 559

[18] Sf. Ioan Scărarul, Scara dumnezeiescului urcuş, XX, 7

[19] BBVA, p. 560

[20] SEP 4/II, p. 43

[21] SEP 4/II, p. 44

[22] SEP 4/II, p. 44

[23] SEP 4/II, p. 44

[24] SEP 4/II, p. 44

[25] Toma de Kempis, Urmarea lui Hristos, III, 14, 2

[26] Sf. Chiril al Alexandriei, Glafire la Numeri

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s